Recidivist Conducere fara permis si sub influenta bauturilor alcoolice Coliziune cu un pom
| Comentarii |
|
DECIZIA PENALĂ NR.18 Şedinţa publică de la 9 Ianuarie 2009
Prin sentinţa penală nr. 210 din 05.06.2008 Judecătoria R â m n i c u S ă r a t a condamnat pe inculpatul N. D. D. fiul lui J. N. şi J. G., născut la data de 02.08.1979 în B, domiciliat în satul Poşta D., judeţul B, studii 6 clase, căsătorit, fără ocupaţie, fără antecedente penale, la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 36 alin. 1 şi art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea disp. art. 37 lit. b Cod penal, urmând ca după contopirea acestora inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare. În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal. În latură civilă inculpatul a fost obligat în solidar cu SC B. Asigurări SA – Sucursala B la despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare în sumă de 15.267,31 lei către Spitalul Universitar de Urgenţă B şi 788,98 lei către Spitalul Judeţean de Urgenţă B.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, reţinând că la data de 25.08.2007 inculpatul N. D. D. fără a poseda permis de conducere şi având o îmbibaţie de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge a condus pe DJ 220 între localităţile E. şi Gara E. autoutilitara cu nr. de înmatriculare BZ – 05 – SRV, proprietatea numitului D.escu F.. Ca situaţie de fapt s-a reţinut că numitul E. D. era încadrat în calitate de conducător auto la SC S. SRL B, având permis de conducere pentru autovehicule categoria B şi pentru a se deplasa de la locul de muncă la domiciliul său din localitatea Poşta D., cu încuviinţarea administratorului societăţii D.escu F., folosea autoutilitara marca E. 1304_ . La data de 05 august 2007, conducând autoutilitara, E. D. a mers la un bar din localitatea de domiciliu unde s-a întâlnit cu inculpatul N. D. D. şi acesta după ce a consumat 500 ml bere, i-a cerut să meargă la o cunoştinţă a sa în satul E., comuna D.. Acceptând această propunere, numitul E. D. împreună cu inculpatul, s-au deplasat la domiciliul numitei F. B., unde au consumat băuturi alcoolice (vin) după care au plecat şi la volanul autoutilitarei a trecut inculpatul N., care nu poseda permis de conducere şi se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. În timp ce se deplasa pe DJ 220, E. – Sat Gara E., inculpatul a pierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens şi părăsind carosabilul a intrat într-un pom aflat pe spaţiul E., având drept consecinţă vătămarea sa corporală şi distrugerea parţială a autoutilitarei. La analiza probelor biologice recoltate s-a stabilit că inculpatul avea o alcoolemie de 1,10 gr./l alcool pur în sânge la prima probă respectiv orele 03:30 iar la o doua probă la ora 04.30 o îmbibaţie de 0,90 gr./l alcool pur în sânge. În baza art. 14 C.p.p. şi art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul SC B. Asigurări SA – Sucursala B, la despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul Universitar de Urgenţă B şi Spitalul Judeţean B, ocazionate cu îngrijirile acordate inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria R â m n i c u S ă r a t, inculpatul N. D. D. şi asigurătorul SC F. România asigurare – Reasigurare SA B (fosta SC B. T.. Parchetul şi societatea de asigurare au criticat hotărârea pentru nelegalitate sub aspectul laturii civile a cauzei, susţinând că în mod greşit s-a dispus obligarea solidară la plata cheltuielilor de spitalizare şi a cheltuielilor judiciare către stat, deoarece infracţiunile deduse judecăţii sunt infracţiuni de pericol şi nu de rezultat iar apelantul inculpat a invocat netemeinicia hotărârilor date, în sensul că pedepsele aplicate sunt prea mari în raport de conduita sinceră manifestată în cursul procesului. Tribunalul B u z ă u prin decizia nr. 171 din 23 septembrie 2008 a admis toate apelurile, a desfiinţat sentinţa în parte, în latură civilă şi a înlăturat obligarea în solidar a inculpatului cu asigurătorul SC F. România Asigurare – Reasigurare B, la plata despăgubirilor civile către Spitalul de Urgenţă B şi Spitalul Judeţean B şi de asemeni, obligarea asigurătorului de la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca acestea să fie achitate de către inculpatul N. D. D., restul dispoziţiilor sentinţei fiind menţinute.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, asigurătorul SC F. România Asigurare – Reasigurare SA B (fosta SC B. T. şi inculpatul N. D. D. care a criticat şi sentinţa instanţei de fond. Recurentul asigurător, deşi legal citat nu s-a prezentat în instanţă pentru susţinerea motivelor de recurs depuse la dosar, prin care a susţinut că instanţa de apel a înlăturat obligarea sa în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, dar nu a stabilit cine va achita despăgubirile. Recurentul inculpat prin apărătorul desemnat din oficiu, critică ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că nu este vinovat de faptele reţinute în sarcina sa, deoarece nu el a condus autoturismul ci celălalt şofer care se afla în maşină, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepselor prin reţinerea circumstanţelor atenuante întrucât are familie şi un copil de întreţinut. Curtea, examinând hotărârile atacate în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile invocate şi din oficiu în limitele prev. de art. 3859 alin. 3 C.p.p. constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Situaţia de fapt, împrejurările şi modalităţile concrete de săvârşire a infracţiunii precum şi vinovăţia inculpatului au fost temeinic reţinute, atât de instanţa de fond cât şi de instanţa de apel, în sensul că la data de 05 august 2007, inculpatul deşi nu avea permis de conducere şi avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge, a condus autoutilitara marca E. 1304 cu nr. de înmatriculare_ pe drumul judeţean DJ 220 între localităţile E. şi Gara E. şi la km 30 + 450 m a pierdut controlul volanului, a intrat pe contrasens şi părăsind carosabilul a lovit un pom aflat pe spaţiul E.. Din accident au rezultat avarierea autoutilitarei şi vătămarea corporală a inculpatului, care a fost transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă B şi ulterior a fost internat la Spitalul Universitar de Urgenţă B. În declaraţiile date atât la urmărirea penală, filele 19-20, 21 cât şi la instanţa de fond, fila 83, inculpatul N. a recunoscut săvârşirea faptei, arătând în detaliu împrejurările în care s-a urcat la volanul autoutilitarei, precizând că la domiciliul numitei F. B. a consumat băuturi alcoolice împreună cu numitul E. D. şi la plecare, autoutilitara a fost condusă de acesta şi după aproximativ 2 km de la domiciliul martorei s-a urcat la volanul autoutilitarei pe care a condus-o pe DJ 220 şi neavând cunoştinţe necesare, a pierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens şi a părăsit carosabilul, lovindu-se de un pom aflat pe spaţiul E.. În acest sens sunt şi declaraţiile numitului E. D. filele 25 - 27 dosar care menţionează că la insistenţele inculpatului deşi cunoştea că acesta nu are permis de conducere i-a permis să conducă autoutilitara şi la ieşirea din localitatea E. a pierdut controlul volanului şi a intrat într-un pom aflat pe partea T. a sensului de mers. Şi la instanţa de apel, fila 14 inculpatul şi-a menţinut declaraţia, recunoscând săvârşirea faptelor, încercând însă să-şi diminueze răspunderea penală, a arătat că a fost nevoit să conducă autoturismul pentru a-l scoate în afara carosabilului, deoarece şoferului E. D. i se făcuse rău. Din conţinutul probatoriilor administrate în cauză respectiv procesul verbal de constatare, declaraţiile martorului şi ale inculpatului, rezultă în mod cert vinovăţia inculpatului pentru faptele deduse judecăţii, motiv pentru care critica inculpatului că nu este el autorul faptelor este lipsită de temei. În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, Curtea constată că s-au respectat criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor comise, frecvenţa acestui gen de infracţiuni, limitele de pedeapsă prevăzute de textul încriminator precum şi persoana inculpatului care a săvârşit faptele în stare de recidivă post executorie, anterior fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, furt şi şantaj aşa cum rezultă din copia fişei de cazier judiciar aflată la fila 24 dosar urmărire penală. Pedepsele stabilite de câte un an închisoare sunt stabilite la limita minimă prevăzută de textul încriminator şi în mod corect s-a dispus executarea în regim de detenţie, întrucât inculpatul este recidivist şi nu se putea dispune o altă modalitate de executare. În consecinţă, nu subzistă cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14 şi 18 Cod proc. penală, motiv pentru care recursul inculpatului se priveşte ca nefondat şi va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. De asemenea şi recursul declarat de asigurătorul SC F. România Asigurare – Reasigurare SA B (fosta SC B. T. este nefondat şi va fi respins ca atare, întrucât în mod justificat instanţa de apel a înlăturat obligarea acestuia în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare şi a cheltuielilor de judecată, deoarece infracţiunile comise de inculpat prev. de art. 86 alin. 1 şi art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, sunt infracţiuni de pericol şi nu de rezultat, astfel că în mod greşit a fost introdus în cauză asigurătorul şi citate în calitate de părţi civile cele două unităţi spitaliceşti. În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
