Recunoaşterea pe cale incidentală a unei hotărâri. pluralitate de infracţiuni- concurs şi pluralitate intermediară. lege penală mai favorabilă.
| Comentarii |
|
Tribunalul IAŞI Sentinţă penală nr. 20 din data de 12.01.2018
Recunoașterea pe cale incidentală a unei hotărâri. Pluralitate de infracțiuni- Concurs și pluralitate intermediară. Lege penală mai favorabilă.
La ordine fiind pronunțarea asupra cauzei penale privindu-i pe inculpatul SS și pe partea civilă PE, având ca obiect efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (art.250 NCP).
Asupra cauzei penale de față constată următoarele:
I. 1. Prin rechizitoriul nr. - din 08.07.2016 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași, înregistrat la această instanță la 08.08.2016 sub nr. -, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului SS, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de "efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos"; în formă continuată prev. și ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, "acces ilegal la un sistem informatic"; în formă continuată prev. și ped. de art. 360 alin. 1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal și, respectiv, de "furt"; prev. și ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, toate trei cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.
2. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului SS, în esență, faptul că: a) la data de 05.01.2014, în jurul orelor 15,00, în timp ce se afla în zona Pieței Nicolina din municipiul Iași, ar fi sustras din geanta persoanei vătămate PE mai multe bunuri (inclusiv un card bancar și în înscris pe care era menționat codul PIN al acestuia) în valoare de 430 lei; b) în aceeași zi, de 05.01.2014, ar fi folosit, fără consimțământul persoanei vătămate PE, cardul bancar al acesteia la ATM-ul aparținând B.R.D. de la sediul Agenției Cotnari, folosire ce a fost materializată în efectuarea, în baza unei rezoluții infracționale unice, a două acte materiale de autentificare în sistemul informatic bancar la cardului bancar (prin utilizarea acestuia și tastarea codului PIN), precum și a trei retrageri de numerar în sumă totală de 2500 lei.
3. Prin același rechizitoriu, s-a dispus clasarea cauzei față de inculpata AV în ceea ce privește infracțiunile de "complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos"; în formă continuată prev. și ped. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin. l Cod penal și "complicitate la acces ilegal la un sistem informatic"; în formă continuată prev. și ped. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 360 alin. 1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, ambele infracțiuni cu aplicarea art.38 alin.2 Cod penal, cu motivația că nu aceasta nu a avut nici un rol în comiterea infracțiunilor de către inculpatul SS, din analiza probelor administrate în cauză (în special din declarațiile sale coroborate cu cele ale inculpatului SS, dar și cu probele video obținute și jurnalul operațiunilor electronice prin folosirea cardului persoanei vătămate) rezultând că rezoluția infracțională a acestuia de a retrage numerar, folosind fără drept cardul persoanei vătămate, fusese luată. Tot în acest sens, procurorul a mai arătat că împrejurarea că inculpata AV a acceptat să îl însoțească la ATM pe inculpatul SS nu a fost de natură a-l ajuta la punerea în practică a activității infracționale, mai ales că retragerile de numerar neautorizate au fost efectuate de inculpatul SS, după ce inculpata AV a plecat de la sediul agenției bancare.
* * *
II.4. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 06.10.2016 (rămasă definitivă prin necontestare la 26.10.2016), pronunțată în dosarul asociat nr. -/a1, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Iași a constatat competența instanței, legalitatea sesizării tribunalului prin rechizitoriul nr. - emis la 08.07.2016 de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății față de inculpatul SS.
* * *
III. 5. După învestirea instanței de judecată cu soluționarea în fond a cauzei, în cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă:
■ → au fost audiată persoana vătămată PE (f. 55-56- vol. I dosar tribunal), ulterior luându-i-se câte un supliment de declarație (f. 122 - vol.I);
■ →au fost audiați martorii: ● AV (f. 119-121- vol. I dosar tribunal), propusă de procuror; ● MM, care a fost audiat la termenul din 17.05.2017 prin videoconferință (declarație la f.78-79 - vol.III), acesta fiind deținut într-un penitenciar din Germania (acte de procedură relevante regăsindu-se la : f. 10-17,44-50, f. 82-83, f.85-91, 102-103,113,132-133, f.140-141 [traducerea]-vol.III); ● CS, zis ";Calu";, propus de inculpat (f.72- vol.IV)
■ → la termenul din 11.07.2017 s-a constatat, motivat, imposibilitatea (f.30-vol.IV) audierii martorului UC, propus de inculpat în faza de urmărire penală și a cărei audiere a fost apreciată inițial a fi utilă de instanță din oficiu (anterior audierii inculpatului);
■ →a fost audiat inculpatul SS. Astfel, după ce, inițial (la 17.05.2017), s-a prevalat de dreptul la tăcere (f. 80-81-vol.III), iar la termenul din 06.09.2017 a fost audiat exclusiv cu privirea la circumstanțele ce au determinat înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului preventiv (f.73-vol.IV), abia la ultimul termen de judecată din 13.12.2017, inculpatul a dorit să fie audiat detaliat cu privire la faptele penale imputate (f.60-61-vol.V), când a revenit asupra poziției procesuale adoptate până la acel moment și a recunoscut integral comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
* * *
IV. Cu privire la măsurile preventive luate față de inculpat în cursul procesului penal:
6. Pentru acuzațiile pentru care a fost trimis în judecată, în faza de urmărire penală, prin ordonanța nr. -D/P/2015 din data de 18.02.2016, procurorul de caz a luat față de inculpatul SS măsura preventivă a controlului judiciar pentru o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 18.02.2016 și până la data de 17 aprilie 2016, inclusiv, stabilind în sarcina acestuia o serie de obligații și măsuri de supraveghere, inclusiv obligația de a nu părăsi limita teritorială a municipiului Iași. Procurorul nu a mai prelungit însă această măsură preventivă.
După această dată, în faza de urmărire penală, inculpatul SS a fost audiat de procuror la data de 28.06.2016, în prezența avocatului din oficiu, ocazie cu care a indicat ca adresă procedurală pe cea din Iași, -, jud. Iași și a cerut administrarea probei testimoniale cu martorii MM și UC, cerere care, însă, i-a fost respinsă de procuror prin ordonanța (f. 59 - vol. I d.u.p.) din aceeași zi.
7. La scurt timp după această audiere, inculpatul SS a fost trimis în judecată - așa cum s-a arătat mai sus - printr-un rechizitoriu întocmit la data de 08.07.2016 și înregistrat pe rolul instanței (după confirmarea lui de către procurorul ierarhic superior) la data de 08.08.2016.
Prin urmare, în condițiile în care procurorul nu a mai prelungit măsura preventivă a controlului judiciar după data de 17 aprilie 2016, trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut fără ca acesta să se mai afle sub imperiul vreunei măsuri preventive.
8. După sesizarea Tribunalului Iași, în mod repetat, atât în procedura de cameră preliminară, cât și în faza de judecată, inculpatul SS a fost citat la adresa procedural aleasă de el în faza de urmărire penală, dar și la toate celelalte adrese ce au putut fi identificate în dosarul cauzei (respectiv adresa de domiciliu și o altă adresă la care a locuit în urmă cu cca. 2 ani, la concubina sa), emițându-se ulterior, repetat, și mandate de aducere pe numele acestuia.
Cu toate acestea inculpatul nu s-a prezentat în fața tribunalului, iar jandarmii desemnați să execute mandatele aducere nu le-au putut pune în executare, motivat de faptul că la unele dintre adrese acesta nu mai locuia de mult, iar la adresa procedural aleasă inițial s-a stabilit că era plecat într-un loc necunoscut (probabil în străinătate), abia în ianuarie 2017, obținându-se relații că inculpatul ar fi plecat în Danemarca încă din toamna anului 2016 (f.107 - vol. I).
9. În aceste condiții, într-o primă etapă, instanța a dispus introducerea unei semnalări a inculpatului în Sistemul Național Informatic de Semnalări (SINS) și apoi în Sistemul Informatic Schengen (SIS), în vederea depistării/identificării și stabilirii adresei acestuia și informării că este căutat să participe la această procedură judiciară (f. 88 - vol. I).
Urmare a introducerii acestei semnalări, pe 12.01.2017, I.G.P.F. - Birou Sirene a comunicat (f.136 și f.183-vol.I) că inculpatul a fost depistat pe teritoriul Danemarcei, autoritățile competente daneze informând, la 10.01.2017, că inculpatul s-ar afla în Copenhaga la un centru pentru dependenți de droguri, acesta comunicându-le autorităților locale că ar putea fi găsit la un anumit loc specific oamenilor străzii din același oraș. În consecință, pentru termenele următoare, inculpatul a fost citat și la cele două adrese indicate din Copenhaga-Danemarca.
La data de 25.01.2017, așa cum rezultă din procesele-verbale de imposibilitate a punerii în executare mandatelor emise pe numele inculpatului la adresele din România, tatăl inculpatul a informat jandarmii, care l-au căutat, că acesta este plecat în Danemarca (f. 147-149 - vol. I).
10. Ulterior, într-o a doua etapă, după ce s-au obținut date că inculpatul ar fi arestat în Danemarca (așa cum a comunicat tatăl inculpatului jandarmilor care l-au căutat - f. 92 și 94 vol. II), s-au solicitat relații Biroului Național Interpol care a confirmat (f.163-164-vol.II) faptul că inculpatul SS a fost arestat de autoritățile daneze la data de 28.01.2017, sub acuzația de furt, fiind deținut până la data de 25.04.2017, când a fost eliberat și returnat cu avionul către România cu interdicție de a intra în Danemarca până la 01.05.2023.
11. Ca urmare a faptului că la data de 22 martie 2017 a fost informată că inculpatul SS este deținut în Danemarca, prin încheierea de la primul termen imediat următor, din 07.04.2017, având în vedere dispozițiile imperative ale art. 364 alin.1 C.p.p., instanța a dispus efectuarea unei cereri de asistență judiciar intențională în materie penală în vedere audierii inculpatului prin videoconferință, întocmind toată documentația necesară în acest sens. Însă, aceasta nu a mai apucat să fi transmisă întrucât, între timp, inculpatul SS a fost eliberat de autoritățile judiciare daneze, dar și pentru că nu a fost identificat în timp util un traducător de limba daneză disponibil, ci doar cu câteva zile înaintea eliberării.
12. În fine, din relațiile comunicate de Interpol Danemarca (f. 163-164 - vol. II), coroborate cu susținerile inculpatului, rezultă că acesta a plecat în această țară în urmă cu cca. 8 luni de zile, fiind arestat și deținut de autoritățile daneze în perioada 28.01.2017-25.04.2017, pentru comiterea unor fapte de furt.
13. Fiind informată despre eliberarea inculpatului de către autoritățile daneze la 27.04.2017 și despre returnarea sa în țară, instanța a dispus citarea cu mandat de aducere a acestuia pentru următorul termen din 17 mai 2017, acesta fiind identificat, iar mandatul fiind pus în executare.
14. Prin încheierea din 17.05.2017 pronunțată de Tribunalului Iași, în dosarul nr. -/a2, instanța a luat măsura controlului judiciar, față de inculpatul SS apreciind că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 362 alin. 1 raportat la art. 211 alin. 2, art. 214, art. 215, art. 2151 alin. 7 cu referire la art. 202 alin. 1,3 Cod procedură penală, dar și motivat de faptul că exista un risc ridicat ca inculpatul să se sustragă din nou de la judecată (cu consecința tergiversării soluționări cauzei, a obligării la noi demersuri judiciare, a angrenării unor multiple resurse umane și logistice, dar și generării unor noi costuri suplimentare) și să își reitereze conduita infracțională, având în vedere că acesta nu avea surse de existență/venituri stabile și nici vreo ocupație concretă. În plus, la acel moment, s-a apreciat că se impune cu necesitatea asigurarea prezenței efective a inculpatului la judecată în vederea garantării dreptului său la apărare, dar și pentru verificarea apărărilor pe care și l-a făcut în faza de urmărire penală și care angrenaseră deja resurse importante și demersuri judiciare naționale și internaționale semnificative.
Prin urmare, prin aceeași încheiere, în baza dispozițiilor art. 215 al.1 și 2 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, s-au stabilit în sarcina inculpatului SS, respectarea mai multor obligații, printre care și următoarele : ● să informeze, de îndată, instanța de judecată care a dispus măsura sau instanța în fața căreia se va află cauza, cu privire la schimbarea locuinței; ●să nu depășească limita teritorială a municipiului Iași, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată care a dispus măsura sau a instanței în fața căreia se va află cauza; ● să nu ia legătura și să nu se apropie nici de persoana vătămată PE și nici de martorii audiați în cauză ori care urmează sau ar mai putea fi audiați (respectiv de martorii AV, UC, MM zis "G"; și CS) și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect, pe nicio cale.
De asemenea, prin aceeași încheiere, inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 215 alin. (3) Cod procedură penală, respectiv asupra faptului că, în cazul în care încalcă cu rea-credință obligațiile care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.
La același termen, inculpatul, căruia în prealabil i s-au adus la cunoștință drepturile și obligațiile procesuale (f.77 vol. III - inclusiv pe aceea de a anunța orice schimbare a adresei în termen de 3 zile), a precizat expres că adresa la care locuiește efectiv și la care dorește să-i fie comunicate actele de procedură este în municipiul Iași, -, la locuința tatălui său, SM.
15. Ulterior, inculpatul SS nu a respectat două dintre obligațiile impuse de către instanță prin încheierile de luare (din 17.05.2017) și de menținere (din 11.07.2017) a controlului judiciar, respectiv obligațiile de informare despre schimbarea locuinței și interdicția de a lua legătura cu martorul CS.
De aceea, pentru motivele detaliate în încheierea din 06.09.2017, în baza dispozițiilor art.
215 alin. (7) și (3), art. 242 alin. (3) și art. 362 alin. (1) cu referire la art. 215 alin. 1 lit. ";b"; și alin. 2 lit. ";d"; teza finală raportat la art. 238, art. 223 alin. 1și art. 202 alin. 1,3 și alin. 4 lit. ";e"; Cod procedură penală, Tribunalul a dispus a dispus înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar, cu măsura arestării preventive, pentru o durată de 30 zile, începând cu data rămânerii definitive a a acelei încheieri. De asemenea, în baza art. 238 alin. 1 și 2 cu referire la art. 230 alin. 1 și art. 206 alin. 4 din Codul de procedură penală, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă față de inculpat, la momentul rămânerii definitive a respectivei încheieri. Prin aceeași încheiere, instanța a reținut că, în speță, la acel moment, exista un risc ridicat ca inculpatul să se sustragă din nou de la judecată și să își reitereze conduita infracțională.
Se impune precizarea că inculpatul SS a fost prezent la ședința de judecată din data de 06.09.2017 și a fost audiat prealabil înlocuirii măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive. De asemenea, el a sosit la instanță la câteva minute după pronunțarea soluției de înlocuire, înmânându-i-se personal copia minutei (f. 3 - dosar nr. -/a4).
Împotriva încheierii din 06.09.2017, inculpatul SS a declarat contestație care,
însă, i-a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia penală nr. 94/CPJ/11.07.2017. Din analiza considerentelor acestei decizii rezultă că inculpatul a fost prezent personal în fața Curții de Apel la dezbaterea căii de atac pe care a promovat-o. Prin urmare, în condițiile în care a fost prezent atât la ședința din primă instanță, cât și din calea de atac, inculpatul nu a fost arestat în lipsă.
16. Având în vedere că încheierea din 06.09.2017 a rămas definitivă, în baza acesteia, la data
de 11.09.2017 a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.2/J/2017 în dosarul nr. -/a4.
Dar, așa cum a rezultat din relațiile comunicate de I.P.J. Iași, acest mandat nu a mai putut fi pus în executare întrucât la foarte scurt timp, după pronunțarea deciziei Curții de Apel Iași din data de 11.09.2017 (de respingere a contestației sale), inculpatul SS s-a sustras din nou, plecând - se pare - în Germania, așa cum rezulta din procesele-verbale de căutare a acestuia.
17. Având în vedere că existau date că inculpatul s-a sustras din nou de la judecată și de la punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis pe numele său, la solicitarea autorităților competente, acesta a fost dat în urmărire națională și apoi internațională, iar, ulterior, față de el, Tribunalul Iași a emis mandatul european de arestare nr. 7/27.09.2017.
La data de 05.11.2017, în baza acestui mandat european de arestare, inculpatul SS a fost arestat provizoriu de către autoritățile judiciare competente din Ungaria. La data de 15.11.2017, autoritățile maghiare l-au predat pe inculpatul SS autorităților române, acesta fiind preluat la punctul de trecere al frontierei Borș și ulterior introdus în C.R.A.P. Iași (f. 22, 23, 29, f.49-50 vol. V). Prin urmare, mandatul de arestare preventivă emis față de inculpat pentru o perioadă de 30 de zile a fost pus în executare și a început să curgă de la data de 15.11.2017.
18. Prin încheierea din 29.11.2017, instanța a menținut măsura arestării preventive a
inculpatului SS reținând, în considerente, printre altele, că aceasta este justificată, în plus, de incidența a unui nou temei de drept (și anume cel prevăzut de art. 223 alin. 1 lit. ";a"; Cod pr. penală - referitor la fuga și/sau la ascunderea inculpatului, în scopul sustragerii de la judecată), suplimentar, având în vedere că inculpatul s-a sustras iarăși de la judecată și de la punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr.2/J/11.09.2017.
* * *
V. Analizând actele și lucrările dosarului, ținând seama de mijloacele de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, instanța reține următoarele:
A. În fapt:
19. În esență, instanța reține că probele administrate nemijlocit în faza de judecată nu au fost de natură să modifice aspectele factuale esențiale descrise în rechizitoriu, ci din contră să le confirme. De aceea, instanța urmează să rețină în continuare, în esență, aceeași situație de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu, cu unele nuanțări.
20. Mai întâi, instanța reține că inculpatul SS, are, în prezent, 29 de ani (fiind născut la data de -.1989 în Iași), a absolvit două clase, nu este căsătorit, nu are copii, nu are ocupație, nu a avut un loc de muncă și este cunoscut cu multiple antecedente penale, pentru infracțiuni comise atât în timpul minoratului, cât și ulterior, atât în țară, cât și în străinătate.
Astfel, potrivit fișei sale de cazier judiciar (f.20- vol. I, f. 120-121-vol.IV -dos. instanță), a extraselor din cazierele judiciare a mai multor state din U.E. și a verificărilor efectuate cu privire la antecedentele sale penale, instanța reține că inculpatul SS a mai fost condamnat sau sancționat penal anterior, în mod definitiv, de către instanțe din România (2 sancțiuni administrative în 2011 și o amânare a aplicării pedepsei în 2015), Italia (în 2004-2005), Franța (2 condamnări în 2015), Belgia (în 2013), Austria (în 2012) și Danemarca (6 condamnări penale în 2009,2011,2016 și 2017).
În mod practic, așa cum s-a reținut și în hotărârea de condamnare pronunțată de autoritățile belgiene (f.186-vol.II), atât anterior comiterii infracțiunilor deduse judecății, cât și ulterior, inculpatul SS a ";rătăcit"; în spațiul Uniunii Europene, comițând infracțiuni de furt, singur sau împreună cu alți participanți.
În România, ultima dată, inculpatul SS a fost găsit vinovat prin sentința penală nr. 1318/05.05.2016 pronunțată de Judecătoria Iași (rămasă definitivă prin neapelare la data de 31.05.2016), prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 5 luni închisoare stabilită pentru inculpatul SS (pentru comiterea unei infracțiuni de furt la data de 05.08.2014, împreună cu inc. AV), fiind stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, cu darea spre supraveghere Serviciului de Probațiune Iași (f. 34-54 - vol. I dosar instanță). Din relațiile comunicate atât de Judecătoria Iași (f. 198 - vol. I), cât și de Serviciul de Probațiune Iași (f. 19 și urm. - vol. II), rezultă că SS nu s-a prezentat deloc în vederea supravegherii.
* * *
21. Inculpatul SS nu are o profesie și nu a avut vreo ocupație licită. În anul 2014, inculpatul avea o relație de concubinaj cu martora AV și locuia cu acesta când la casa părinților acesteia din satul -, jud. Iași (ca regulă), când la locuința tatălui său, SM, din municipiul Iași.
Inculpatul SS dobândise o ";specializare infracțională"; în comiterea de fapte de furt din buzunare și din genți, în locuri publice aglomerate sau în mijloace de transport în comun.
Împreună cu AV inculpatul SS a comis mai multe infracțiuni de furt de acest fel, în acest sens ambii fiind găsiți vinovați definitiv, de pildă, prin sentința penală nr. 1318/05.05.2016 a Judecătoriei Iași (faptă comisă la 05.08.2014 în Iași) sau prin sentința penală din 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles - Belgia (fapte comise la 03.08.2013 în Bruxelles).
22.1. În ziua de 05.01.2014, persoana vătămată PE a fost în vizită la fratele său, care era internat la institutul de Psihiatrie Socola din Iași cu sediul pe str. Șoseaua Bucium. În jurul orelor 14:00-14:20, persoana vătămată PE a părăsit unitatea spitalicească și s-a deplasat cu autobuzul nr. 30 până în zona Casei Sindicatelor din Iași.
După ce a coborât din autobuz, persoana vătămată PE a mers spre Piața Nicolina, unde dorea să facă anumite cumpărături. Pe timpul acestei deplasări, persoana vătămată (care purta pe umăr o geantă, închisă cu un fermoar) a vorbit la telefonul mobil cu sora sa.
În zona unor magazine din vecinătatea Pieței Nicolina (fosta berărie Bistrița), la un colț de stradă, mai exact în apropierea unui magazin de pâine, în fața persoanei vătămate PE - care continua să se deplaseze vorbind la telefon - a apărut un bărbat în vârstă de 40-50 de ani, mic de statură, brunet și cu o căciulă pe cap, care repeta că are și oferă țigări netimbrate spre vânzare, ținând îndreptat spre ea un telefon cu care părea că ar vrea să o filmeze. Persoana vătămată i-a spus că nu cumpără țigări și că vrea să fie lăsată în pace.
În fapt, potrivit susținerilor persoanei vătămate, acest bărbat, rămas neidentificat, a avut rolul (și se pare că a și reușit) de a-i distrage atenția.
22.2. Inculpatul SS se afla în zonă împreună cu concubina sa martora, AV. La un moment dat cei doi s-au despărțit pentru o scurtă perioadă, rămânând însă în aceeași zonă.
Inculpatul SS a observat-o pe persoana vătămată PE deplasându-se în condițiile mai sus menționate și, profitând de neatenția acesteia (și, probabil, și de distragerea atenției de către bărbatul rămas necunoscut) s-a apropiat de ea, i-a deschis geanta și, din interior, i-a sustras o punguliță din material plastic (de genul celor folosite în farmacii) în care se aflau: suma de 260 lei; 13 bonuri/tichete de masă; trei cărți de identitate (pe numele PE, a fratelui acesteia CP și a fiului ei, PL); un card bancar al persoanei vătămate emis de B.R.D.- Groupe Societe Generale; un înscris pe care era menționat codul PIN aferent acestui card; un înscris reprezentând un contract de vânzare-cumpărare dintre persoana vătămată și fratele său CP (în fapt o procură dată în acest sens ei); legitimația de serviciu a persoanei vătămate și o agendă cu numere de telefon.
În fața instanței, în declarația dată la ultimul termen de judecată, inculpatul a susținut că fapta de sustragere a genții persoanei vătămate a comis-o singur. Martora AV a declarat (f. 119-121 -vol.I) că imediat după comiterea faptei, cât și ulterior, inculpatul SS i-a spus că el a comis, singur, furtul bunurilor din geanta persoanei vătămate.
Persoana vătămată PE nu a simțit momentul în care i-a fost deschisă geanta și că din acesta i-a fost sustrasă punga în care se aflau bunurile anterior menționate. Ea și-a dat seama că bunurile în discuție i-au fost furate, la scurt timp, mai exact în momentul în care, fiind ajunsă în piață și cumpărând mere, a vrut să plătească. Astfel, în acel moment, persoana vătămată a constatat că fermoarul genții era deschis, iar punguța cu banii și actele mai sus enumerate dispăruseră.
Prima reacție a persoanei vătămate a fost să se întoarcă pe traseul pe care venise, bănuind că bunurile îi fuseseră sustrase de altcineva în momentul în care bărbatul - vânzător ambulant de țigări, i-a distras atenția. Dar, nu l-a mai găsit pe acesta în acel loc, în schimb a văzut în zonă o fată blondă, înaltă, cu un fâș bej și cu părul legat la spate.
De acolo, persoana vătămată PE s-a deplasat și a sesizat, mai întâi, agenții de pază ai Pieței Nicolina, iar apoi organele de poliție. A încercat să găsească în zonă o agenție BRD deschisă pentru a solicita blocarea cardului bancar, dar fiind duminică nu a găsit. Abia spre seară i-a venit ideea să meargă la supermarketul Kaufland, în incinta căruia a găsit o agenție BRD deschisă și a solicitat blocarea cardului bancar, întrucât în contul aferent cardului avea depusă suma de cca. 8.400 lei. Cu acest prilej a constat că de pe card îi fusese retrasă suma de 2500 lei, reprezentând plafonul maxim de retragere pe zi. Pentru a evita riscul de a pierde și ceilalți bani, persoana vătămată a retras în numerar restul sumei pe care o mai avea în cont.
Persoana vătămată PE a depus copia extrasului eliberat de banca B.R.D. Iași (f. 77 - vol.I dosar tribunal) din care rezultă următoarele :→ faptul că anterior comiterii faptei avea în cont suma de 8.413,68 lei; → faptul că, în ziua de 05.01.2004, i-a fost retrasă din cont, prin utilizarea cardului la ATM-ul nr. 01106 de pe str. Nicolae Iorga din Iași, suma totală de 2.500 lei (în trei tranșe,: prima de 500 lei, iar următoarele de câte 1000 lei fiecare); → și, în fine, faptul, că în aceiași zi, de 05.01.2014, ultimele operațiuni efectuate pe cont au constat în retragerea în numerar de către victimă la Agenția BRD -Kaufland din str. M. Varlaam, a sumei de 5.880 lei, pentru care s-a reținut un comision bancar de 29,40 lei.
22.3. După sustragerea bunurilor, inculpatul SS s-a îndepărtat de persoana vătămată și a venit la inculpata AV . I-a arătat acesteia punguța din material plastic în care se aflau bunurile sustrase de la persoana vătămată, martora declarând că a văzut hârtii, acte, bonuri de cumpărături și un card bancar, precum și o hârtie pe care era notat codul PIN aferent cardului. Martora AV a precizat că inculpatul i-a comunicat că a furat acel bunuri de la o femeie, dintr-o sacoșă sau geantă (";dar nu din buzunar";).
De asemenea, martora AV a susținut că, în momentul în care inculpatul i-a arătat bunurile sustrase, în apropiere mai erau și alți băieți, cunoscuți de-ai inculpatului, al căror nume nu îi cunoaște. În acest context, instanța reține că probele administrate în cauză au relevat că, la data comiterii faptei în zona Pieței Nicolina se mai aflau cu certitudine și numitul UC și, probabil, și MM, zis ";G"; (audiat ca martor în cauză), ambii cunoscuți de ai inculpatului.
În speță, nu există probe certe din care să rezulte că martorul MM, zis ";G"; ar fi fost implicat, în vreun fel, în comiterea faptei de furt în dauna persoanei vătămate PE. Cu toate, acestea, martora AV a declarat în fața instanței că numitul ";G"; era în zonă. Deși, persoana vătămată nu l-a recunoscut nici din fotografii și nici cu prilejul audierii prin videoconferință, instanța remarcă faptul că trăsăturile fizice ale acestui martor (f. 55 verso, f. 98, f. 120, prezintă anumite similitudini cu cele ale bărbatului descris de victimă că i-ar fi distras atenția oferindu-i țigări de vânzare (mai mic de statură, brunet, păr alb, cca. 50 de ani).
Inculpatul SS i-a cerut concubinei sale, AV , să îl însoțească la un ATM bancar pentru a folosi cardul sustras și a efectua retrageri de numerar, solicitându-i ";să își pună ceva în cap pentru a nu părea suspectă";, sens în care aceasta și-a pus pe cap eșarfa pe care o avea la gât. În declarația de din cursul urmării penale, martora AV a susținut că inculpatul i-a cerut să-l însoțească pentru ";a înlătura orice suspiciuni cu privire la prezența lui SS la bancomat, concubinul meu fiind cunoscut în zonă că se ocupă de furturi"; (f. 43 verso). .
În prealabil, inculpatul a luat din punguța de plastic și a păstrat banii, bonurile de cumpărături, cardul bancar și hârtia pe care era scris codul PIN, iar restul bunurilor aflate în pungă (inclusiv actele de identitate) i le-a dat concubinei sale, căreia i-a cerut să le arunce. Martora a declarat că s-a conformat și că a aruncat punguța cu actele aflate în ea la un tomberon de gunoi.
22.4. Ulterior, având acceptul concubinei sale, martora AV , inculpatul SS s-a deplasat însoțit de aceasta la un bancomat din zonă, respectiv la ATM-ul nr. 01106 amplasat în exteriorul sediului agenției B.R.D. - Agenția Cotnari, situată pe strada Nicolae Iorga.
Potrivit imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere din exteriorul Agenției B.R.D. Cotnari , la orele 15:06:18, pe stradă în apropierea ATM-ului au fost surprinși deplasându-se trei persoane, respectiv : inculpatul SS (care era îmbrăcat cu pantaloni albi, cu o geacă închisă la culoare, cu capul acoperit de o glugă, în picioare având adidași albaștri cu talpa de culoare albă), martora AV (care era îmbrăcată cu blugi albaștri, cu o geacă neagră, în picioare având adidași albi, iar părul lung închis la culoare era acoperit cu o eșarfă maro înflorată, iar pe umărul stâng avea o geantă neagră) și un bărbat rămas neidentificat (îmbrăcat cu o geacă neagră, blugi albaștri, ghete negre și o căciulă de culoare gri cu urechi). La ora 15:06:20, bărbatul necunoscut, ce purta căciula gri, se desparte de inculpatul SS și de concubina sa, continuându-și drumul pe stradă.
La orele 15:06:21, inculpatul SS și concubina sa, martora AV au ajuns în fața bancomatului de la sediul agenției Cotnari a B.R.D. - Groupe Societe Generale, inculpatul fiind cel care a introdus cardul bancar în ATM la 15:06:23, martora rămânând lângă el, pentru câteva minute.
22.5. Inculpatul SS a inițiat un număr de două autentificări ale cardului bancar al persoanei vătămate PE în sistemul informatic în intervalul 15:06:23 -15:14:33. În urma autentificărilor, inculpatul a efectuat mai multe consultări de sold, precum și trei operațiuni de retragere de numerar, cât și o tentativă fără efect de retragere de numerar din contul bancar atașat cardului (acesta operațiune nefiind posibilă ca urmare a depășirii limitei de retragere la ATM în termen de 24 de ore).
În concret, la ora 15:08:01, inculpatul a folosit cardul persoanei vătămate și s-a autentificat în sistemul informatic. Imediat a efectuat o nouă autentificare, la ora 15:08:11 care a fost urmată de mai multe operațiuni de consultare a soldului contului bancar ce are atașat instrumentul de plată electronică. Aceste consultări de sold au avut loc la orele 15:08:46, 15:08:57, 15:09:56, 15:10:44.
La momentul 15:10:14 (f. 12 d.u.p.), inculpata AV a plecat de lângă inculpatul SS (camerele de supraveghere surprinzând îndepărtarea acesteia în intervalul 15:10:14-15:10:21), acesta rămânând la ATM. În fața instanței, martora AV a declarat că l-a văzut pe inculpat cum a introdus cardul bancar în ATM, cum a tastat codul PIN de mai multe ori, dar nu a reușit să scoată nici un ban, cel mai probabil pentru că nu știa să îl folosească.
Camerele de supraveghere ale ATM-ului au surprins venirea celor doi la ATM, precum și faptul că, în intervalul în care s-au aflat împreună lângă ATM, inculpatul SS este singurul care efectuează operațiuni la bancomat, în timp ce AV îl asistă, având mâinile în buzunarul gecii cu care era îmbrăcată. Totodată se observă că inculpatul SS a fost cel care a interogat soldul cotului și a intrat în posesia unor chitanțe eliberate de bancomat.
22.6. După plecarea inculpatei AV , inculpatul SS a rămas singur la ATM și a continuat să efectueze mai multe operațiuni la acesta, așa cum relevă imaginile surprinse de camerele de supraveghere.
La scurt timp însă, la sediul agenției BRD a venit numitul UC, acesta apărând în cadrul surprins de camerele de supraveghere la 15:10:31 și ajungând lângă inculpat la 15:10:35-36. Numitul UC era îmbrăcat cu o pereche de pantaloni din trening cu dungi albe pe lateral, cu o geacă de culoare neagră, cu încălțăminte deschisă la culoare, iar în cap avea tot o căciulă de culoare gri cu urechi.
UC a rămas lângă inculpatul SS în intervalul orar 15:10:36 - 15:14:49, când au plecat împreună de la sediul agenției bancare.
În acest interval de timp, la ora 15:11:21 (când a fost validată informatic tranzacția), inculpatul SS a retras suma de 500 de lei din contul bancar deservit de cardul persoanei vătămate. La momentul 15:11:38, după eliberarea efectivă a banilor de către bancomat, din mișcările efectuate de inculpat - surprinse de camerele de supraveghere - se poate deduce ca a introdus banii în buzunarul drept.
După retragerea banilor inculpatul a interogat soldul contului la ora 15:12:15, iar apoi, la ora 15:12:41 (ora validării informatice a tranzacției), a retras suma de 1000 de lei. La momentul 15:12:50 (f. 36 d.u.p.), după eliberarea efectivă a banilor de către bancomat, din mișcările efectuate de inculpat - surprinse de camerele de supraveghere - se poate deduce ca acesta i-a băgat în buzunarul drept al gecii sale, luând și chitanța operațiunii pe care a introdus-o în buzunarul stâng al gecii, după care a continuat să facă operațiuni la bancomat.
După această tranzacție SS a mai retras la ora 15:13:38 (ora validării informatice a tranzacției) suma de 1000 de lei. Camera video de supraveghere a înregistrat, la ora 15:13:50, imagini din care rezultă că inculpatul a introdus banii tot în buzunarul din partea dreaptă.
În minutul următor, inculpatul SS a încercat - la ora 15:44:33 (f.82 d.u.p.) - să realizeze o nouă retragere de numerar, tot în valoare de 1000 de lei, însă tranzacția nu a fost validată deoarece depășea limita zilnică de retrageri la ATM, stabilită de persoana vătămată.
Ulterior, inculpatul SS, împreună cu numitul UC au plecat, la 15:14:49, împreună, de la bancomat și s-au întâlnit cu martora AV .
Analiza imaginilor surprinse de camerele de supraveghere relevă că numitul UC nu a utilizat cardul bancar și nu a atins tastatura ATM-ului, limitându-se la a sta lângă inculpat pe perioada celor cca. 4 minute, cât acesta a realizat operațiunile de retragere a sumei de 2.500 lei. Practic, pe toată durata prezenței sale în preajma inculpatului SS, numitul UC l-a asistat pe acesta din urmă în timp ce efectua operațiuni la ATM, ținându-și mâinile în buzunar sau pe lângă corp.
În fața instanței, în declarația dată la ultimul termen de judecată, inculpatul SS a susținut că martora AV și numitul UC l-au însoțit la bancomat pentru a-i arătat cum să scoată banii, dar, operațiunile la ATM le-a făcut el singur, fără ajutorul acestora.
Tot în aceeași declarație, inculpatul a recunoscut faptul că, în planșele foto ce i-a fost prezentate (atașate la dosarul de urmărire penală) și care conțin capturi surprinse de camerele de supraveghere, bărbatul cu pantaloni albi este el, nominalizându-i expres pe AV și pe UC ca fiind persoanele, din aceleași fotografii, care l-au însoțit la bancomat.
În declarația dată în fața instanței, martora AV a confirmat faptul că după plecarea ei de la ATM, lângă inculpat a venit numitul UC (care, în acea zi, se afla în zona pieței și vindea țigări) pentru a-l ajuta să scoată banii de la bancomat, ulterior, în prezența sa, inculpatul dându-i o parte din banii retrași acestuia. De asemenea, martora a declarat că numitul UC nu l-a ajutat pe inculpatul SS la sustragerea bunurilor din geanta persoanei vătămate, ci doar, ulterior, la retragerea banilor de la ATM.
Ulterior, inculpatul SS a aruncat cardul bancar la un coș de gunoi (așa cum a declarat martora AV - f. 43 verso d.u.p.).
Martora AV a declarat că banii cash (găsiți în punguța de celofan) și bonurile de masă, au rămas la inculpat și la ea, cheltuindu-i împreună. În ceea ce privește banii retrași de pe card, martora a susținut că o parte dintre aceștia (nu știe cât) i-au fost dați de inculpat martorului UC. În schimb, inculpatul a declarat, în fața instanței, că din bunurile sustrase, inclusiv din banii din banii retrași de pe card, nu a dat nici o parte nici concubinei sale și nici lui UC.
Se observă că declarațiile inculpatului și ale martorei AV nu concordă sub aspectul modului în care au fost utilizați banii și bunurile sustrase, dar acest lucru are mai puțină relevanță, câtă vreme, în cauză, s-a probat indubitabil faptul că inculpatul SS este cel care a sustras bunurile din geanta persoanei vătămate și tot el este cel care a utilizat fraudulos cardul bancar al acesteia, retrăgând banii de la ATM.
23. În faza de urmărire penală, persona vătămată a evaluat valoarea prejudiciului material ce i-a fost produs la 3000 lei (f. 6 verso d.u.p.), constituindu-se parte civilă cu această sumă. Inițial, tot în cursul urmării penale, persoana vătămată a evaluat valoarea bunurilor sustrase - exceptând cardul bancar și banii retrași fraudulos - la cca. 430 lei (f.78).
În faza de judecată, persoana vătămată PE s-a constituit parte civilă (f.56-vol.I) cu suma de 5000 lei, din care suma de cca. 3000 lei (f.54 verso-vol.V), mai exact 2930 lei, reprezintă daune materiale, iar diferența de 2000 lei daune morale.
* * *
24. În ceea ce privește poziția și conduita procesuală a inculpatului, instanța reține că, pe parcursul procesului penal, inculpatul SS a avut o conduită procesuală în ansamblu necorespunzătoare, de sfidare a organelor judiciare, de sustragere de la judecată și de încercare de a influența aflarea adevărului (prin intermediul unor martori).
Cât privește faptele penale pentru care a fost trimis în judecată, instanța reține că, de asemenea, poziția inculpatului a fost oscilantă, abia la ultimul termen inculpatul asumându-și și recunoscând integral comiterea lor.
24.1. Astfel, inițial, inculpatul SS, de bună voie, cu prilejul audierii sale, la data de 03.01.2015 (f. 103 d.u.p.) în calitate de suspect în dosarul penal nr. - al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași − pentru o altă faptă de furt comisă pe 05.08.2014, împreună cu AV , pentru care, de altfel, au și fost găsiți vinovați prin sentința penală definitivă nr. 1318/05.05.2016 a Judecătoriei Iași − a ținut să facă relatări și despre faptele ce fac obiectul cauzei de față, asumându-și-le integral.
După această audiere, inculpatul SS a plecat din țară (așa cum rezultă din procesele-verbale de căutare repetată a acestuia -f. 64-68 d.u.p.).
24.2. Ulterior, în acest dosar, în faza de urmărire penală, după ce s-a reîntors în țară, inculpatul SS a fost audiat, în dosarul de față, succesiv în calitate de suspect și de inculpat, la data de 18.02.2016 (f. 52 și f. 56 d.u.p.), când a revenit asupra declarației inițiale (dată în dosarul nr. -), precizând că recunoaște doar sustragerea sacoșei/pungii persoanei vătămate, dar a susținut că i-a dat-o numitului UC, care, căutând în ea, a găsit un card bancar și un înscris pe care era notat codul PIN. Inculpatul a susținut că - în prezența martorului MM, zis ";G"; - numitul UC i-a dat lui cardul și hârtia cu codul PIN, cerându-i să se ducă să scoată bani de la bancomat. Tot în aceeași declarație, inculpatul a susținut că s-a deplasat împreună cu concubina sa, AV la ATM-ul de la Agenția BRD Cotnari, că a introdus cardul bancar și a tastat codul PIN, dar nu a scos nici un ban, pentru că nu a știut cum să procedeze. De aceea, a scos cardul și s-a întors la UC căruia i l-a restituit, spunându-i că nu a reușit, motiv pentru care s-a reîntors cu acesta la bancomat, unde UC (și nu el) a retras 2500 lei, pe care i-a păstrat. În fine, inculpatul a susținut că UC a făcut ulterior cinste cu băuturi alcoolice, dar nu i-a dat nici un ban. Inculpatul și-a justificat acesta schimbare a poziției sale, prin aceea că, atunci când a data prima declarație ";a avut emoții";.
24.3. După această audiere, inculpatul a fost pus sub control judiciar pentru 60 de zile. Ulterior, inculpatul SS a fost reaudiat, în această calitate, la data de 28.06.2016 (f. 61-61 d.u.p.), când nu a mai recunoscut săvârșirea faptelor susținând că, în realitate, bunurile persoanei vătămate PE au fost sustrase, probabil, de numitul UC (însă, în nici un caz, de el), acesta fiind cel care i-a remis cardul și înscrisul pe care era menționat codul PIN și i-a cerut să le folosească pentru a retrage bani. De asemenea, inculpatul a susținut că a mers la ATM împreună cu inculpata AV unde a folosit cardul. De această dată, inculpatul a susținut că banii de la bancomat au fost retrași atât de el, cât și de numitul UC (care a venit ulterior la ATM), ambii efectuând mai multe operațiuni de tastare și de retragere de bani. Inculpatul a susținut că banii retrași i-a dat mai târziu lui UC, el neprimind de nici o sumă, ci participând doar la o masă la care a fost invitat ulterior de UC, care a cumpărat mâncare și băuturi alcoolice.
Dar, declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală sunt nesincere și contradictorii, chiar și între ele. Probele administrate înlătură apărările formulate succesiv de inculpat în faza de urmărire penală și reiterate în prima parte a fazei judecății.
24.3.1. Astfel, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt în dauna persoanei vătămate PE rezultă, din declarația inculpatei AV, că inculpatul SS a venit la barul Bistrița unde i-a arătat o parte din bunurile sustrase, i-ar fi spus că printre acestea a găsit cardul bancar și înscrisul conținând codul PIN, cerându-i să îl însoțească la ATM -ul de la Agenția Cotnari a BRD.
În plus, înregistrările camerelor de supraveghere video ale ATM ului dovedesc că inculpatul SS s-a deplasat împreună cu inculpata AV și împreună cu un alt bărbat îmbrăcat cu geacă de culoare închisă la culoare, pantaloni de blugi de culoare închisă și ghete negre spre ATM-ul bancar.
Camera de supraveghere a surprins momentul în care cei doi inculpați s-au despărțit de bărbatul descris mai sus și au mers direct la ATM-ul BRD, unde inculpatul SS a început să folosească cardul persoanei vătămate.
Coroborând jurnalul operațiunilor efectuate cu cardul persoanei vătămate cu imaginile camerei video de supraveghere a bancomatului, rezultă că, în prezența inculpatei AV, au fost efectuate de către inculpatul SS doar cele două operațiuni de autentificare în sistemul bancar a cardului și consultări de sold.
Ulterior, la ora 15:10, inculpata AV s-a îndepărtat de ATM și de inculpatul SS.
După plecarea martorei AV, în același interval de cca. un minut, la ATM și-a făcut apariția numitul UC care l-a asistat pe inculpatul SS în timp ce a efectuat operațiunile de retragere de numerar din contul persoanei vătămate. UC era îmbrăcat și încălțat diferit de cel care i-a însoțit pe inculpații SS și AV în drum spre sediul agenției bancare.
Totodată, în tot acest interval de timp (cuprins între 15:06 - 15:14), reprezentat de momentul venirii la bancomat și până la cel al finalizării operațiunilor de retragere de numerar, inculpatul SS nu a plecat de la bancomat, așa cum a susținut în declarația sus-menționată, pentru a se întâlni cu UC, ci a folosit în mai multe rânduri cardul persoanei vătămate la ATM. Operațiunile de retragere de numerar au avut loc după plecarea de la ATM a inculpatei AV .
24.3.2. În ceea ce privește declarația martorului CS (propus de inculpat), instanța reține că aceasta nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză. În plus, acest martor a fost influențat de inculpat, care l-a contactat telefonic, deși avea interdicția de a lua legătura cu el. Dincolo de acestea, instanța reține că declarația acestui martor este oricum mult prea evazivă și, deci, irelevantă în cauză, neputând susține nici una dintre apărările avansate de inculpat în faza de urmărire penală. Astfel, în esență, martorul (persoană cu antecedente penale) a declarat că, la o dată pe care nu și-a mai amintește, dar probabil, anul trecut (adică în 2016), vara, într-un bar din zona Pieței Nicolina s-a întâlnit cu inculpatul SS, pe care îl cunoștea, acesta stând la aceeași masă cu prietena sa, AV și cu un bărbat pe care nu îl cunoștea. Martorul a susținut că s-a așezat la aceeași masă și a consumat o bere, fiind de față când, la un moment dat, bărbatul respectiv i-a dat inculpatului SS un card, spunându-i să se ducă să scoată niște bani. Nu știe însă dacă inculpatul s-a dus, nu știe a cui era cardul și nu cunoaște alte aspecte. Deși i s-a prezentat fotografia martorului UC, matorul nu a putut să susțină că acesta ar fi bărbatul care i-a dat cardul inculpatului. Declarația martorului CS nu poate fi avută în vedere, urmând a fi înlăturată, raportat la argumentele anterior reținute. În plus, instanța remarcă faptul că faptele deduse judecății s-au comis în 2014 în luna ianuarie (iarna), astfel încât martorul se referă la o altă împrejurare de fapt, presupunând că susținerile sale ar fi reale.
Nici martorul MM, zis ";G"; nu a confirmat apărările inculpatului, susținând că, în ziua respectivă, el nu a fost de față și nu a văzut nimic. În schimb, martorul a susținut că ";din auzite"; - adică de la băieții din piață care, ca și el, se ocupau cu vânzarea de țigări − a aflat că: ";inculpatul a sustras un portofel";, iar ";cel care a scos banii de la bancomat a fost UC";, fapt pe care acesta i l-ar fi confirmat explicit și personal. De asemenea, martorul a mai susținut că a discutat personal cu inculpatul SS despre aceste fapte, acesta confirmându-i împrejurarea că el, singur, a sustras portofelul (fiind sub influența alcoolului), dar că banii de pe card i-a scos numitul UC, tot acesta fiind și cel care ";avea cunoștință de codul PIN, dar nu știe de unde";.
Dar, după cum rezultă din declarația martorului MM, acesta nu a perceput personal nici o împrejure de fapt, ceea ce a afirmat bazându-se exclusiv pe susținerile pe care i le-ar fi făcut lui atât inculpatul, cât și UC, ambii fiind prietenii săi. Instanța reține că declarația martorului MM este de natură să confirme, indirect, participarea inculpatului la fapta de sustragere a bunurilor din geanta persoanei vătămate. Cât privește retragerile de la bancomat, susținerile martorului sunt infirmate categoric de imaginile - lipsite de echivoc - surprinse de camerele de supraveghere (care se coroborează cu declarațiile martorei AV și cu declarația ultimă a inculpatului, de recunoaștere) ce relevă că, deși UC a venit lângă inculpatul aflat deja la bancomat, totuși acesta nu a efectuat personal nici un fel de operațiune cu cardul.
24.3.3. În fine, în plus, în declarația dată la ultimul termen inculpatul a recunoscut integral și detaliat comiterea faptelor.
24.4. Într-adevăr, după ce inculpatul s-a sustras de la o bună parte din faza judecății și după ce, la scurt timp după ce a fost returnat în țară de autoritățile daneze nu a dorit să de declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere, la finele fazei judecății, mai exact la ultimul termen (după ce mandatul de arestare emis pe numele său a fost deja pus în executare), inculpatul a dorit să dea declarație, prin care și-a asumat integral comiterea infracțiunilor pentru a care a fost trimis în judecată, așa cum acestea au fost descrise în rechizitoriu. Astfel, a recunoscut că el a sustras bunurile din sacoșa/geanta părții vătămate și că tot el a retras banii de la bancomat utilizând fraudulos cardul bancar al persoanei vătămate și codul PIN aferent.
* * *
25. Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță, a fost dovedită, pe deplin, cu mijloacele de probă indicate analizate detaliat mai sus, respectiv: ▪→ declarațiile persoanei vătămate PE, date în ambele faze procesuale. În privința acestora instanța reține caracterul lor constant, dar și faptul că susținerile sale au fost confirmate de restul mijloacelor de probă administrate în cauză; ▪→ declarațiile martorei AV, dată în ambele faze procesuale; ▪→ desfășurătorul cu tranzacțiile efectuate, precum și extrasul de cont și celelalte înscrisuri comunicate de B.R.D. (f. 81-86 d.u.p.); ▪→CD-ul pus la dispoziție de B.R.D. cu imaginile de pe camerele de supraveghere amplasate la ATMul în discuție; ▪→ procesul-verbal din 18.02.2016 de vizionare a imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere din Agenția BRD Cotnari (f.7-8) și planșele fotă anexă cu principalele momente captate de camerele de supraveghere (f.9-34); ▪→ procesul-verbal din 28.06.2016, întocmit de procuror, de constatare a activităților desfășurate de inculpat la ATM nr. 01106 BRD, Agenția Cotnari, stabilită în urma analizei înregistrărilor surprinse de camerele de supraveghere; ▪→ procesul-verbal din 22.01.2014 de vizionare a înregistrărilor camerelor video și planșele fotografice cu principalele momente captate de camera de supraveghere (f. 87-92 d.u.p.); ▪→ procesul-verbal din 14.03.2014 de vizionare a înregistrărilor camerelor video și planșele fotografice relevante cu imaginile captate de camera de supraveghere exterioară aparținând Agenției BancPost -Cotnari, amplasată în vecinătatea ATM-ului aparținând B.R.D. de pe aceeași stradă (f. 93-99 d.u.p.); ▪→ procesul-verbal de investigații din 08.09.2014 (f. 100-101 d.u.p.); ▪→ procesele-verbale de verificare referitoare la numiții UC și MM (f.37-40 d.u.p.), precum și alte proces-verbale întocmite în cauză; ▪→ declarațiile martorului MM (audiat prin videoconferință) , în parte respectiv doar sub acele aspecte care se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză; ▪→ declarațiile date de inculpatul SS (f. 103-105 d.u.p.) și de martora AV (f. 107-109 d.u.p.), în dosarul penal nr. 10832/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, în calitate de suspecți pentru alte fapte, în care, au ținut să facă relatări și despre faptele ce fac obiectul cauzei de față; ▪→ declarațiile inculpatului SS date pe parcursul procesului penal, în special cea de la ultimul termen de judecată (în care a recunoscut detaliat comiterea infracțiunilor imputate), reținute în parte, numai sub acele aspecte de fapt care se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză.
* * *
B. Cu privire la antecedența penală a inculpatului SS și la recunoașterea unor hotărâri judecătorești străine :
26.1. Potrivit art. 40 alin 5 din Noul Cod penal, dacă ulterior infractorul condamnat definitiv este judecat pentru o infracțiune concurentă, se aplică regulile de contopire (și de stabilire a pedepsei) de la art. 39 Cod penal, iar în acest ";se ține seama și de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o infracțiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii";. Dispoziții similare prevede art. 41 alin.3 din Noul Cod penal, în aceeași formulare imperativă, și în ceea ce privește stabilirea stării de recidivă. De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 44 alin. 1 din Noul Cod penal, ";exisă pluralitate intermediară de infracțiuni, când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă";, în acest caz pedepsele contopindu-se potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni.
Pe de altă parte, potrivit art.1401 alin.2 din Legea nr. 302/2004, ";recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare";. Totodată, conform art.1401 alin. 21 ";recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenție pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv";.
26.2. În cursul cercetării judecătorești, pentru clarificarea antecedenței inculpatului în străinătate (respectiv pentru a se putea aprecia dacă infracțiunile pentru acesta a fost trimis în judecată au fost comise în condiții de pluralitate prin raportare la infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în Franța, Belgia și Austria), instanța a solicitat, mai întâi, extrase din cazierele internaționale ale statelor în care, potrivit datelor înscrise în cazierul național, figura că SS ar fi fost condamnat, iar, apoi, pe calea unor cereri repetate de asistență judiciară internațională în materie penală s-au cerut copii ale hotărârilor de condamnare, precum și date referitoare la punerea lor în executare și la perioadele efectiv executate. Nu s-au întreprins demersuri pentru obținerea de copii după hotărârile judecătorești vechi(cum sunt cele din Italia), în privința cărora din analiza datei de rămânere definitivă a acestora (așa cum era menționată în fișa de cazier) era evident faptul că nu s-ar putea pune problema incidenței unei pluralități de infracțiuni în raport de cele deduse judecății.
27. Astfel, s-au obținut relații referitoare la următoarele condamnări din străinătate ale inculpatului SS :
1) prin sentința penală din 19.11.2012 a Tribunalului în Materie Penală din Viena - Austria (definitivă la 23.11.2012), acesta a fost condamnat pentru infracțiuni de furt (comise la datele de 28.08.2012 și 02.10.2012 - când a furat câte un portofel, împreună cu altul; precum și la datele de 21.05.2012, 02.05.2012, 03.05.2012, 10.03.2012 și 27.08.2012 - furturi de portofele și bani de pe carduri), la pedeapsa de 12 luni închisoare (din care : 3 cu executare, iar 9 luni cu suspendare pe o durată de 3 ani).
Potrivit datelor din cazierul internațional (ECRIS - sistemul european de informații din cazierul judiciar - f. 113-115 - vol. I dos.trib.) și relațiilor comunicate de autoritățile austriece (f.42-49 - vol. II, f.170-177-vol.III, f.108-109, f.111-113, f. 154-156-vol.IV respectiv: f.193-196-vol. II și f.124-128-vol. IV- traducerea), inculpatul SS a fost arestat de la 02.10.2012 la 19.10.2012, iar, printr-o decizie din 30.05.2016 (definitivă) s-a hotărât finalizarea executării pedepsei, comunicându-se expres (f.125-vol.IV) faptul că ";partea de pedeapsă de 9 luni privativă de libertate nu mai poate fi executată și nu mai este deschisă"; întrucât s-a hotărât suspendarea definitivă a pedepsei.
2) prin sentința penală nr.11 din data de 14.09.2015 a Curții de Apel din Paris - Tribunalul de Mare Instanță din Paris - a XXIII-a Cameră Corecțională - Secțiunea 3 - Franța (rămasă definitivă), inculpatului SS i s-a aplicat pedeapsa principală de 1(o) lună închisoare, pentru săvârșirea - la data de 11.09.2015 - infracțiunii de ";furt calificat în două circumstanțe"; prevăzută și pedepsită de art. 311- 1 și 4 din Codul penal francez.
Potrivit relațiilor comunicate de autoritățile franceze (f.39-41, f.177-vol.IV, respectiv f.62-67-vol.IV și f. 26-vol.V- traducerea), pedeapsa de o lună închisoare aplicată inculpatului SS "; a fost executată integral în detenție (cu reducere automată de 7 zile), începând cu 13.09.2015"; (f.62 -vol. IV), fiind de furt calificat în două circumstanțe (în loc public și ";în reunire";, într-o stație de transport în comun) constând în furtul unui aparat foto la 11.09.2015 de la persoană vătămată de sex feminin. MG.
3) prin sentința penală din 05.08.2015 a Tribunalului Corecțional din Paris (definitivă la 16.08.2015), inculpatul SS a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni cu suspendare pe o durată de 5 ani pentru infracțiuni de furt calificat, așa cum rezultă din analiza coroborată a fișei naționale de cazier judiciar și a extrasului din sistemul ECRIS de cazier judiciar european al Franței (f. 116-117- vol. I dos. trib.). În ciuda repetatelor demersuri ale instanței (inclusiv către magistratului de legătură din Franța) , autoritățile judiciare franceze nu au dat curs solicitării și nu au înaintat copia acestei hotărâri și nici alte relații, astfel încât această condamnare nu poate fi luată în considerare pentru o eventuală recunoaștere pe cale incidentală.
4) prin sentința penală din data de 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles - Belgia (rămasă definitivă la 15.09.2013), nr. referință 101/13, dosar nr. 9982-13/5361, inculpatul SS a fost condamnat la pedeapsa principală de 10 luni închisoare și o amendă penală de 156 euro (sau 15 zile închisoare), ce i-au fost aplicate inculpatului SS, pentru săvârșirea - la data de 03.08.2013 - infracțiunilor de ";furt"; prev. și ped. de art. 463 Cod penal belgian și ";asociere într-o grupare organizată în vederea săvârșirii unor infracțiuni"; prev. și ped. art. 323 -2 și art. 324-4 Cod penal belgian, faptele constând în esență, în aceea că inculpatul a făcut parte dintr-o grupare de trei persoane constituită și "bine organizată"; în vederea comiterii de furturi, fiecare cu rol individual precis [";obstacol, prăduitor și observator";], iar pe data de 03.08.2013, împreună cu AV și PPM, a sustras de la un om în vârstă un portofel la stația de metrou De Brouckere.
Potrivit relațiilor comunicate de autoritățile belgiene (f.52-59, f.67-77, f.118-128- vol. II, f. 135-136, f.138-139, f.178 - vol. III, respectiv: f.185-190-vol.II, f.15-16, f.68-71-vol.IV- traducerea), inculpatul SS a fost deținut, în executarea pedepsei de 10 luni închisoare, în perioada 03.08.2013-01.11.2013 (eliberare condiționată), iar ";până în prezent nu a fost revocată liberarea condiționată";, astfel încât, potrivit autorităților judiciare belgiene, ";pedeapsa pronunțată este efectiv considerată ca fiind executată"; (f.16,f.69- vol.IV).
5) prin sentința penală din 03.04.2017 (definitivă la 03.04.2017) a Tribunalului Kѳbenhavns Byret din Danemarca a fost condamnat la pedeapsa de 60 de zile închisoare pentru o infracțiune de tentativă la furt, cu aplicarea pedepsei complementare a expulzării de pe teritoriul național danez pentru 6 ani.
Potrivit datelor din național (f.120-121, f.151-152,f.158-159-vol.IV), a celor extras din cazierul internațional aferent Danemarcei (f.161-168-vol.IV) și relațiilor comunicate de Interpol (f. 163-165 - vol. II, f. 39-40 - vol. III), inculpatul SS a fost arestat de autoritățile daneze pe 27.01.2017 și eliberat pe 25.04.2017, când a fost returnat în România. De asemenea, din extrasul din cazierul internațional aferent Danemarcei rezultă că inculpatul SS a fost condamnat de 6 ori în această țară, celelalte cinci condamnări fiind următoarele: 1) printr-o hotărâre din 03.09.2009 (definitivă la aceeași dată) a fost sancționat de Kѳbenhavns Politi Stabsenheden la o amendă de 700 coroane daneze pentru furt consumat comis la 28.08.2009; 2) printr-o hotărâre din 29.09.2009 (definitivă la aceeași dată) a fost sancționat de Kѳbenhavns Byret la pedeapsa de pedeapsa de 14 zile închisoare pentru o infracțiune de furt consumat (executată între 28.09.2009-12.10.2009); 3) printr-o hotărâre din 23.11.2009 (definitivă la aceeași dată) a fost sancționat de Kѳbenhavns Byret la pedeapsa de pedeapsa de 60 de zile închisoare pentru o infracțiune de tentativă la furt (executată între 02.11.2009-30.12.2019), cu aplicarea sancțiunii complementare a expulzării de pe teritoriul național danez pentru 6 ani (în perioada 01.01.2010-01.01.2016); 4) printr-o hotărâre din 13.12.2011 (definitivă la aceeași dată) a fost sancționat de Retten PA Frederiksberg la 20 zile închisoare (executate între 12.12.2011-31.12.2011), pentru ";intrarea ilegală sau șederea ilegală în Danemarca"; comisă la 12.12.2011; 5) printr-o hotărâre din 30.11.2016 (definitivă la aceeași dată) a fost sancționat de Kѳbenhavns Politi Stabsenheden la o amendă de 500 coroane daneze pentru furt consumat.
În ciuda demersurilor instanței (f.141-148, f. 170-vol.IV, f. 25-vol.V), autoritățile judiciare daneze nu au dat curs solicitării și nu au înaintat copia hotărârii din 03.04.2017 și nici alte relații, astfel încât această condamnare (și nici celelalte aplicate în Danemarca) nu poate fi luată în considerare pentru o eventuală recunoaștere pe cale incidentală.
28. Având în vedere datele de comitere a infracțiunilor și datele de rămânere definitivă a hotărârilor de condamnare străine mai sus menționate, tribunalul reține că problema incidenței unei pluralități de infracțiuni în raport cu infracțiunile deduse judecății se pune doar în privința : 1) părții din condamnarea la 9 luni închisoare cu suspendarea pe o durată de trei ani, pronunțată în Austria (prin hotărârea de la pct.27.1.), infracțiunile deduse judecății fiind comise înlăuntrul termenului de suspendare, deci într-o posibilă stare de pluralitate intermediară; 2) condamnării la pedeapsa de 6 luni cu suspendare, pe o durată de 5 ani, dispusă prin sentința penală din 05.08.2015 a Tribunalului Corecțional din Paris (definitivă la 16.08.2015), infracțiunile deduse judecății fiind comise în ceea ce se conturează a fi un concurs cu cele/cea pentru care s-a stabilit această pedeapsă; 3) condamnării la pedeapsa de 1(o) lună închisoare, cu executare, dispusă prin sentința penală nr.11/ 14.09.2015 a Curții de Apel din Paris - Tribunalul de Mare Instanță din Paris - Franța, infracțiunile deduse judecății fiind comise în ceea ce se conturează a fi un concurs cu infracțiunea pentru care s-a stabilit această pedeapsă; 4) condamnării la pedeapsa principală de 10 luni închisoare și la amendă penală de 156 euro, dispusă prin sentința penală din data de 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles - Belgia (rămasă definitivă la 15.09.2013), în raport cu care infracțiunile deduse judecății se conturează a fi comise într-o posibilă stare de pluralitate intermediară; 5) condamnărilor la pedeapsa de 60 de zile închisoare dispusă prin sentința penală din 03.04.2017 (definitivă la 03.04.2017) a Tribunalului Kѳbenhavns Byret din Danemarca și, respectiv, la amendă de 500 coroane daneze aplicată printr-o hotărâre din 30.11.2016 (definitivă la aceeași dată) de Kѳbenhavns Politi Stabsenheden din Danemarca, infracțiunile deduse judecății fiind comise în ceea ce se conturează a fi un concurs cu infracțiunile pentru care s-a stabilit aceste pedepse.
29. Cu toate acestea, nu toate aceste hotărâri pot fi recunoscute pe cale incidentală, ci doar cele
pct. 27.2 (Franța - hotărârea din 14.09.2015) și 27.4 (Belgia - parțial).
29.1. Astfel, o primă condiție, de formă (desprinsă din prevederile imperative ale art. 1401 alin. 3 raportat la art. 132 lit. ";e"; din Legea nr. 302/2004";), pentru a se putea dispune recunoașterea unei hotărâri judecătorești străine este ca autoritățile competente solicitate străine să fi comunicat instanței solicitante, respectiv la dosarul cauzei, copia certificată a hotărârii definitive de condamnare (cu certificările necesare pentru a-i asigura autenticitatea si faptul că e definitivă). Cu alte cuvinte, pentru o operațiune de recunoaștere o unei hotărâri străine, instanța trebuie să aibă la dispoziție efectiv acea hotărâre, certificată și cu data rămânerii definitive, nu doar o evidență a ei în cazierul internațional al inculpatului, pentru că ceea ce ar trebui să se recunoască este hotărârea și nu mențiunea din cazier. Or, în cazul, sentinței penale din 05.08.2015 a Tribunalului Corecțional din Paris (pct.27.3) și a tuturor hotărârilor pronunțate în Danemarca (pct.27.5.) nu s-au comunicat copiile acestora, deși în privința unora dintre ele s-au făcut demersuri repetate.
29.2. Pe de altă parte, în ceea ce privește hotărârea din Austria (pct.27.1.) de condamnare la pedeapsa de 12 luni, din care 9 luni închisoare cu suspendarea pe o durată de trei ani, tribunalul reține că, de principiu, în cazul hotărârilor străine de condamnare cu suspendarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, ele nu pot fi recunoscute în România atunci când se tinde la revocarea măsurii suspendării sau a măsurii alternative și, deci, la executarea pedepsei. Cu alte cuvinte, dacă pedeapsa aplicată în străinătate nu este executabilă (pentru că a fost suspendată, amânată sau există alte forme analoage care împiedică executarea pedepsei), atunci instanța română nu poate proceda la recunoașterea acelei hotărâri, căci după recunoaștere ar urma să se procedeze la anularea sau revocarea suspendării sau amânării aplicării pedepsei, cu consecința executării acelei pedepse, ceea ce nu este permis pentru că doar statul de condamnare, în virtutea principiului suveranității, este singurul care poate decide dacă atribuie caracter executoriu pedepsei aplicate. [Astfel de hotărâri, chiar nerecunoscute, constituie totuși o situație de fapt, care poate fi valorificată numai la individualizarea pedepsei, deoarece nimic nu ne împiedică instanța să aprecieze șansele de reinserție socială a inculpatului, inclusiv prin prisma condamnărilor lui din străinătate, cărora însă nu le-a putut da efecte juridice specifice, prin recunoaștere.]. Pe de altă parte, trebuie menționat că există, totuși, cazuri când hotărâri judecătorești străine de suspendare a pedepsei sunt supuse în România recunoașterii pe cale principală sau incidentală în procedura prevăzută de art. 1401 din Legea nr.302/2004, dar exclusiv pentru a împiedica dubla sancționare pentru aceeași infracțiune, atunci când persoana condamnată în străinătate este cercetată sau judecată de autoritățile judiciare române pentru aceeași faptă, însă nu acesta este cazul în speța de față. De asemenea, o altă posibilitate de recunoaștere, pe cale principală însă, a unor hotărâri judecătorești străine de suspendare a pedepsei, ar fi posibilă dacă ar ne-am afla pe tărâmul recunoașterii și executării hotărârilor de probațiune și al deciziilor de probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative (art. 17017 și urm. din Legea nr. 302/2004), ceea ce, însă, din nou, nu este cazul în speță.
Din altă perspectivă, se reține că pedeapsa de 12 luni închisoare nu ar putea fi recunoscută parțial, respectiv doar cu privire la cele 3 luni cu executare, întrucât pedeapsa de 12 luni este una unitară, iar o astfel de recunoaștere parțială (doar a celor 3 luni) nu e permisă de lege si de uzanțele internaționale, recunoașterea parțială fiind posibilă doar cu privire la una sau mai multor pedepse, însă nu doar a unei părți din pedeapsă.
29.3. În schimb, în ceea ce privește celelalte două hotărâri străine de condamnare (de la pct. 27.2 și 27.4), respectiv cea din 30.08.2013 a Tribunalului din Belgia și cea din 14.09.2015 a Tribunalului de Mare Instanță, ale căror copii certificate au fost comunicate de autoritățile solicitate, cu indicarea datei de rămânere definitivă și a datelor privind perioadele executate, tribunalul reține că acestea pot și trebuie (raportat la caracterul imperativ al textelor de lege sus-citate : ";se ține seama";, ";se face și pe cale incidentală";) recunoscute, cu consecințele contopirii pedepselor acolo stabilite, cu pedepsele ce vor fi stabilite pentru infracțiunile deduse judecății și deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadelor deja executate în străinătate.
În acest sens, tribunalul reține, la nivel de principiu, că dacă o pedeapsă aplicată în străinătate nu a fost încă executată (nu a început executarea sau e în curs de executare) ori considerată ca executată, atunci instanța română nu poate proceda pe cale incidentală la recunoașterea hotărârii străine de condamnare, pentru că o asemenea recunoaștere este rezervată doar pe cale principală, la inițiativa statului emitent al certificatului (stat membru UE) sau la cererea statului de condamnare (stat terț UE). Cu alte cuvinte, pentru recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine, condiția esențială e ca acelei hotărâri să i se atribuie alte efecte juridice decât executarea.
Dar, tot la nivel principial, se reține că, dacă însă, pedeapsa aplicată în străinătate a fost executată sau considerată ca executată ori din executarea acestuia condamnatul a fost liberat condiționat (dar fără nicio obligație ulterioară liberării și fără să implice o revocare a liberării condiționate de către instanța română), atunci hotărârea străină poate fi recunoscută pe cale incidentală în România, chiar și numai pentru a-i atribui efectul deducerii perioadei executate în străinătate, ca urmare a aplicării regulilor de la concurs ori pluralitate intermediară. Evident că pentru ca să i se atribuie hotărârii străine efectul deducerii pedepsei executate în străinătate, instanța română va trebui să efectueze operațiunile de contopire specifice concursului sau pluralității intermediare. Prin contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății de instanța română cu pedeapsa stabilită în străinătate, nu se ajunge însă la efectul executării acelei pedepse, căci ea devine componentă a pedepsei aplicate de instanța română, aceasta din urmă fiind cea care se execută.
Or, exact acesta din urmă este situația din speță în ceea ce privește ambele hotărâri străine de condamnare anterior menționate. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa de 1(o) lună închisoare, cu executare, dispusă prin sentința penală nr.11/14.09.2015 a Curții de Apel din Paris - Tribunalul de Mare Instanță din Paris - Franța, tribunalul reține că autoritățile franceze au comunicat explicit faptul că aceasta ";a fost executată integral în detenție (cu reducere automată de 7 zile), începând cu 13.09.2015";. De asemenea, în ceea ce privește pedeapsa principală de 10 luni, dispusă prin sentința penală din 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles - Belgia (rămasă definitivă la15.09.2013), tribunalul reține că autoritățile belgiene competente au comunicat explicit faptul că inculpatul SS a fost deținut, în executarea acesteia, în perioada 03.08.2013-01.11.2013 (eliberare condiționată), iar ";până în prezent nu a fost revocată liberarea condiționată";, astfel încât ";pedeapsa pronunțată este efectiv considerată ca fiind executată";.
Însă, în ceea ce privește pedeapsa amenzii penale aplicată prin aceeași hotărâre a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles, tribunalul apreciază că aceasta nu poate fi recunoscută, mai întâi, pentru că, pe de o parte, nu s-au furnizat și nu există nici un fel de date din care să rezulte că inculpatul ar fi executat prin plată această pedeapsă, iar, pe de altă parte, nu există nici un fel de date că inculpatul ar fi executat 15 zile închisoare (pentru că nu ar fi plătit amenda de 156 euro), doar într-o asemenea ipoteză fiind posibilă recunoașterea hotărârii belgiene (pentru că din pedeapsa rezultantă s-ar fi putut scade inclusiv aceste 15 zile de detenție), ceea ce însă nu este cazul. În al doilea rând, recunoașterea amenzii nu este posibilă pentru că scopul principal al recunoașterii pe cale incidentală a hotărârii belgiene este cel a constatării stării de pluralitate intermediară (stare de agravare facultativă a pedepsei în dreptul penal român) și al deducerii din pedeapsa rezultantă - ce îi va fi aplicată prin prezenta sentință - a perioadei deja executate în statul de condamnare belgian, fără să intereseze că, pe lângă pedeapsa privativă de libertate, inculpatul a mai primit și o pedeapsă pecuniară. Cu alte cuvinte, principalul motiv al nerecunoașterii și a pedepsei amenzii este acela că din pedeapsa închisorii nu se nu se scade amenda (doar invers, din zilele-amendă s-ar reduce o perioadă privativă de libertate cu caracter preventiv). În plus, se reține că este posibilă o recunoaștere parțială și anume doar a pedepsei închisorii, acest lucru fiind permis și de Legea nr. 302/2004.
29.4. Trecând la verificarea întrunirii condițiilor de recunoaștere pe cale incidentală, prevăzute de Legea nr. 302/2004 (art.1401 cu referire la art. 135 alin.3,4 și art.136), tribunalul reține că toate acestea sunt întrunite cumulativ. Astfel, mai întâi, se reține că ambele hotărâi străine în discuție sunt definitive și executorii.
În al doilea rând, condiția dublei incriminări este îndeplinită întrucât infracțiunilor de ";furt"; prev. și ped. de art. 463 Cod penal belgian, de ";furt calificat în două circumstanțe"; prev. și ped. de art. 311- 1 și 4 din Codul penal francez și, respectiv, de ";asociere într-o grupare organizată în vederea săvârșirii unor infracțiuni"; prev. și ped. art. 323 -2 și art. 324-4 Cod penal belgian, le corespund în Noul Cod penal român infracțiunile de ";furt"; prev. și ped de art. 228 alin.1 Cod penal și ";constituirea unui grup infracțional organizat"; prev. și ped. de art. 367 Cod penal.
În al treilea rând, recunoașterea și executarea pe teritoriul României a celor două hotărârii judecătorești străine mai sus-menționate (cu precizarea că a celei din Belgia doar parțial) nu este contrară principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului român. De asemenea, aceste hotărâri nu se referă la infracțiuni de natură politică, la infracțiuni conexe unei infracțiuni politice ori la o infracțiune militară care nu este infracțiune de drept comun. În plus, nu este incident nici unul dintre celelalte cazuri prevăzute de art. 136 alin. 2 și alin. 5 din Legea nr. 302/2004 care ar putea atrage obligatoriu nerecunoașterea celor două hotărâri judecătorești străine, după cum nu sunt incidente nici cazurile de refuz facultativ al recunoașterii prevăzute de art. 136 alin.3 din aceeași lege. În fine, pentru nici una dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin cele două hotărâri străine sus-menționate nu a intervenit, potrivit legii române, nici amnistia, nici grațierea și nici dezincriminarea.
29.5. Aspectele relative la oportunitatea și recunoașterii hotărârilor judecătorești străine și la întrunirea condițiilor legale în acest sens au fost puse în discuția contradictorie a părților repetat, printre altele la termenele din 22.06.2017, 11.07.2017, 06.09.2017 și 13.12.2017.
29.6. Pentru toate considerentele expuse anterior, în baza art. 1401 alin. 2 cu referire la art. 132, art.135 și art. 136 din ";Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală";, tribunalul va recunoaște, pe cale incidentală, parțial, sentința penală din data de 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles - Belgia (rămasă definitivă la 15.09.2013), nr. referință 101/13, dosar nr. 9982-13/5361, în ceea ce privește pedeapsa principală de 10 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului SS, pentru săvârșirea - la data de 03.08.2013 - infracțiunilor de ";furt"; prev. și ped. de art. 463 Cod penal belgian și ";asociere într-o grupare organizată în vederea săvârșirii unor infracțiuni"; prev. și ped. art. 323 -2 și art. 324-4 Cod penal belgian.
De asemenea, tot în baza art. 1401 alin. 2 cu referire la art. 132, art.135 și art. 136 din ";Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală";, tribunalul va recunoaște, pe cale incidentală, sentința penală nr.11 din data de 14.09.2015 a Curții de Apel din Paris - Tribunalul de Mare Instanță din Paris - a XXIII-a Cameră Corecțională - Secțiunea 3 - Franța (rămasă definitivă), prin care inculpatului SS i s-a aplicat pedeapsa principală de 1(o) lună închisoare, pentru săvârșirea - la data de 11.09.2015 - infracțiunii de ";furt calificat în două circumstanțe"; prevăzută și pedepsită de art. 311- 1 și 4 din Codul penal francez.
* * *
C. Cu privire la identificarea legii penale mai favorabile :
30.1. În speță, tribunalul reține, pe de o parte, că de la data comiterii faptelor (05.01.2014) și până la data pronunțării prezentei sentințe, legea penală s-a modificat, la 01.02.2014 intrând în vigoare un Nou Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009.
Pe de altă parte, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin deciziile obligatorii nr.1470/2011 și, în special, nr. 265/2014, tribunalul reține că, pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile, trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează, în primul rând, condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că "Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret."; Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că "aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze";.
Prin urmare, conform deciziei C.C.R. nr. 265/2014, identificarea și aplicarea legii penale mai favorabile trebuie să se facă global, prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu.
30.2. Plecând de la aceste considerente de principiu, tribunalul reține, mai întâi, că faptele deduse judecății sunt incriminate ca infracțiune atât anterior datei de 01.02.2014, cât și ulterior, până în prezent.
Astfel, faptei concrete de ";furt"; dedusă judecății, prevăzută în prezent de art. 228 alin. 1 Cod penal (și pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă) îi corespunde în vechiul Cod penal din 1968 infracțiunea de ";furt calificat"; (comisă în loc public) prev. și ped. de art. 208 alin.1-art. 209 alin.1 lit. ";i"; Cod penal vechi, pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani, furtul în forma simplă fiind sancționat în legea veche cu închisoare de la 1 la 12 ani. Se constată că, în mod evident, legea penală nouă îi este mai favorabilă inculpatului, mai întâi din punctul de vedere al dezincriminării agravantei comiterii în loc public, iar, în al doilea rând, din punct de vedere al împrejurării că prevede posibilitatea împăcării (art. 231 alin. 2 C.p. - e drept până la un anumit moment procesual : art. 159 alin. 3 C.p.) în cazul acestei infracțiuni. Pe de altă parte, legea penală nouă îi este mai favorabilă inculpatului atât din punct de vedere al faptului că prevede ca pedeapsă principală amenda alternativ cu închisoarea (față de legea veche care prevede doar închisoarea), cât și din punct de vedere al limitelor de pedeapsă, care sunt semnificativ mai mici. În rest, condițiile de incriminare și conținutul constitutiv al infracțiunii în forma sa de bază sunt același.
De asemenea, se reține că faptei concrete de "acces ilegal la un sistem informatic"; dedusă judecății, prevăzută în prezent de art. 360 alin. 1,2 și 3 Cod penal (și pedepsită acum cu închisoare de la 2 la 7 ani) îi corespunde în vechea legislație, infracțiunea prevăzută de art. 42 alin.1,2,3 din Legea nr. 161/2003 (cu condiții de incriminare și un conținut constitutiv aproape identic), dar care era pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani. Se constată că, în mod evident, legea penală nouă îi este mai favorabilă inculpatului, din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă.
În fine, tribunalul reține că faptei concrete de ";efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos"; dedusă judecății, prevăzută în prezent de 250 alin. 1 Cod penal (și pedepsită acum cu închisoare de la 2 la 7 ani) îi corespunde în vechea legislație, infracțiunea cu aceeași denumire prevăzută de art. 27 alin. 1 din ";Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic";, republicată (cu condiții de incriminare și un conținut constitutiv similar), dar care era pedepsită cu închisoare de la 1 la 12 ani. Se constată că, în mod evident, legea penală nouă îi este mai favorabilă inculpatului, atât din punctul de vedere al limitei maxime de pedeapsă, cât și al mediei dintre minim și maxim (către care instanța se va orienta în individualizarea pedepselor ce îi vor fi aplicate inculpatului).
30.3. În al doilea rând, tribunalul reține că, pentru fiecare infracțiune comisă și reținută în sarcina inculpatului, îi va aplica pedepse cu închisoare, iar în procesul de individualizare al acestora se va orienta la un cuantum al acestora care să fie situat în jurul mediei (mijloc) dintre minimul și maximul prevăzut de lege. Or, din această perspectivă, raportat la limitele menționate anterior, este evident că pentru inculpatul SS legea penală nouă este mai favorabilă și acesta chiar și în condițiile în care regulile privind sancționarea concursului și a pluralității intermediare din noua lege impun aplicarea unui spor obligatoriu de o treime. Astfel, se constată că prin aplicarea acestui spor tot nu s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă care să se situeze la mijlocul limitelor de pedeapsă prevăzute în vechiul Cod penal, care, pentru toate cele trei infracțiuni este cel puțin de 6 ani (în condițiile în care maximul este de cel puțin 12 ani).
30.4. În al treilea rând, tribunalul reține că deși tratamentul sancționat al formei continuate a infracțiunii este același și în vechiul Cod penal (art. 42 raportat la art. 34 alin. 1 lit. ";b"; și art. 41 alin.2 V.C.P.)și în Noul Cod penal (art. 36 alin. 1 raportat la art. 35 alin.1 N.C.P.), respectiv constă în aplicarea unui spor facultativ peste limita maximă dacă acesta nu este îndestulător, totuși Noul Cod penal este mai favorabil pentru că prevede un cuantum mai mic al acestui spor în cazul pedepsei închisorii (de cel mult 3 ani în loc de cel mult 5 ani, cât era în vechea reglementare).
30.5. În fine, inclusiv din punctul de vedere la termenelor de prescripție a răspunderii penale legea penală nouă este mai favorabilă întrucât, deși termenele de prescripție sunt aceleași ca în legea veche (art. 154 alin. 1 lit.c,d,e și art. 155 alin.4 NCP, respectiv art. 122 alin.1 lit. c,d,e și art. 124 VCP), totuși legea nouă se raportează la limitele de pedeapsă prevăzute în ea pentru cele trei infracțiuni deduse judecății, care sunt mult mai mici comparativ cu cele din vechiul Cod penal, astfel încât și termenele de prescripție speciale sunt semnificativ mai mici.
30.6. Pentru toate aceste considerente, tribunalul reține, că, în speță, legea penală mai favorabilă ce trebuie și va fi aplicată global este legea penală nouă, respectiv Cod penal adoptat prin Legea nr. 286/2009. Identificarea legii penale mai favorabile a fost pusă în discuția contradictorie a părților la termenele din 22.06.2017, 11.07.2017, 06.09.2017 și 13.12.2017.
* * *
D. În drept :
31.1. ■ Fapta inculpatului SS care, în ziua de 05.01.2014, în jurul orelor 15,00, în timp ce se afla în zona Pieței Nicolina din municipiul Iași, profitând de neatenția persoanei vătămate PE, a sustras din geanta acesteia, după deschiderea fermoarului, o punguță din plastic în care se aflau mai multe bunuri - bani, bonuri de cumpărături, acte de identitate, înscrisuri și altele - în valoare de 430 lei, inclusiv un card bancar și un înscris pe care era menționat codul PIN al acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "furt"; prev. și ped. de art. 228 alin. 1 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 38 alin.1 Cod penal.
■ Faptele inculpatului SS care, în ziua de 05.01.2014, în jurul orelor 15.00 (mai exact în intervalul 15:06:23 -15:14:33), în baza același rezoluții infracționale, utilizând, fără acordul/autorizarea persoanei vătămate, atât cardul bancar al acesteia emis de B.R.D. (instrument de plată electronică), pe care i-l sustrăsese în circumstanțele anterior descrise, cât și codul PIN real aferent cardului (pe care, din naivitate, aceasta îl scrise pe o hârtie aflată împreună cu cardul, în aceeași punguță sustrasă de inculpat), a accesat, fără drept, în două rânduri, sistemul informatic al B.R.D. aferent cardului (autentificându-se de două ori în sistem, prin utilizarea cardului și tastarea codului PIN), iar, ulterior a efectuat, fără drept, trei retrageri de numerar - una de 500 lei și două de câte 1000 lei - din contul bancar asociat cardului persoanei vătămate, de la ATM-ul amplasat la sediul Agenției B.R.D. Cotnari situat pe str. Nicole Iorga, din mun. Iași, în valoare totală de 2.500 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor aflate în concurs ideal (prevăzut de art.38 alin. 2 C.p.) de "acces ilegal la un sistem informatic"; în formă continuată prev. și ped. de art. 360 alin. 1,2 și 3 din Noul Cod penal și, respectiv, de "efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos"; în formă continuată prev. și ped. de art. 250 alin. 1 din Noul Cod penal, ambele cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 44 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 38 alin.1,2 Cod penal.
31.2. Se reține că aceste două ultime infracțiuni au fost comise în forma continuată prevăzută de art. 35 alin. 1 din Codul penal, întrucât au fost săvârșite două, respectiv trei acte materiale, adică două operațiuni distincte de accesare a sistemului informatic bancar și trei operațiuni distincte de retragere de numerar, la foarte scurte intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale și împotriva acelorași subiecți pasivi, în aceeași modalitate, respectiv prin acțiuni care fiecare, în parte, prezintă conținutul acelorași două infracțiuni.
31.3. De asemenea, instanța mai reține că, din analiza situației de fapt (a se vedea supra pct.22.6), rezultă că inculpatul a efectuat sau, după caz, încercat să efectueze un număr total de 4(patru) operațiuni de retragere de numerar, utilizând fără drept cardul bancar al persoanei vătămate și codul PIN aferent, din care 3(trei) operațiuni reușite, precum și o ultimă operațiune eșuată de retragere de numerar (la ora 15:44:33, care a rămas, deci, în faza tentativei relativ improprii), motivat de faptul că s-a refuzat tranzacția pe considerentul depășirii limitei zilnice de retragere. În rechizitoriu, procurorul a susținut (pagina 2, ultimul paragraf) că acest ultim act material constituie o tentativă absolut improprie, punct de vedere cu care însă nu putem fi de acord întrucât pentru a ne afla în fața unei tentative absolut improprii (care este nepedepsibilă) este necesar - conform art. 32 alin. 2 N.C.P. - ca ";imposibilitatea de consumare a infracțiunii să fie consecința modului în care a fost concepută executarea";, o astfel de imposibilitate putându-se datora fie inaptitudinii totale a mijloacelor folosite de inculpat pentru a produce urmarea, fie inexistenței absolute a obiectului infracțiunii, fie modului absurd în care a fost concepută exceptarea. Însă, în speță, nici una dintre aceste ipoteze nu este incidentă, întrucât inculpatul a efectuat, ca și în cazul celorlalte retrageri, aceleași manopere obișnuite de tastare (comenzi) care - dacă nu ar fi existat un prag maximă setat și prestabilit de retragere de numerar (pe care inculpatul nu avea de unde să-l cunoască) - ar fi făcut posibilă retragerea și a altor sume, mai ales că în cont mai exista încă o sumă disponibilă de 5.880 lei, (pe care, de altfel, persoana vătămată a retras-o ulterior, preventiv, în numerar), deci exista un obiect al infracțiunii. Prin urmare, ultimul act material constituie, în realitate, o tentativă fără efect - pedepsibilă de art.32 alin.1 teza a II-a Cod penal raportat la art. 33 alin. 1 și art. 252 cu referire la art. 250 alin. 1 Cod penal - care ar fi intrat în conținutul constitutiv al infracțiunii de ";efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos"; în formă continuată.
Cu toate acestea, instanța reține că inculpatul nu a fost trimis în judecată, în mod expres și explicit, decât pentru câte un număr de trei acte materiale de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, astfel încât - având în vedere și dispozițiile art. 371 Cod pr. penală potrivit cărora "obiectul judecății este limitat/se mărginește la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare"; - le va reține în sarcina inculpatului SS doar pe acestea. Prin urmare, se va dispune condamnarea sa doar pentru cele trei acte materiale finalizate cu retragerea efectivă de numerar. În același sens, se mai reține că nici instanța de judecată și nici măcar judecătorul de cameră preliminară (acesta, cu ocazia controlului de legalitate, efectuat în procedura de cameră preliminară) nu poate extinde obiectul judecății stabilit expres de procuror, mai ales dacă - așa cum este în cauză - între ordonanțele de începere a urmării penale in rem și in personam, ordonanțele de schimbare a încadrării juridice și de extindere a urmării penale, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și dispoziția de trimitere în judecată din rechizitoriu există o concordanță deplină în ceea ce privește actele materiale la care procurorul a înțeles să-și limiteze exercitarea acțiunii penale.
31.4. De asemenea, pentru a reține încadrarea juridică anterior menționată în ceea ce privește infracțiunile de "acces ilegal la un sistem informatic"; și de "efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos"; instanța are în vedere și dispozițiile relevante (pct.2) ale deciziei în interesul legii, obligatorie, cu nr. 15/2013 a ÎCCJ, prin care s-a stabilit că "Folosirea la bancomat a unui card bancar autentic, fără acordul titularului său, în scopul efectuării unor retrageri de numerar, constituie infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în concurs ideal cu infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic comisă în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003";. Chiar dacă această decizie a fost adoptată sub imperiul vechiului Cod penal, în condițiile în care infracțiunile de "acces ilegal la un sistem informatic"; prev. și ped. de art. 250 alin.1 din Noul Cod penal și de "efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos"; prev. și ped. de art. 360 alin. 1,2 și 3 din Noul Cod penal au, în esență, același conținut constitutiv cu cel din vechea reglementare (art. 250 NCP corespunzând art. 27 alin. 1 din Lg. nr. 365/2002, iar art. 360 alin.1,2,3 NCP corespunzând art. 42 alin.1,2,3 din Lg. nr. 161/2003), instanța reține că, pentru identitate de rațiune, ea își păstrează aplicabilitatea în continuare și este incidentă în speță.
În considerentele deciziei Î.C.C.J. nr. 15/2013, s-au reținut, printre altele următoarele argumente relevante: "Prin folosirea la ATM a cardului autentic, fără acordul titularului său, se accesează fără drept un sistem informatic, în scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, fapta incriminată de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 (n.n.: căreia, îi corespunde, în prezent art. 360 alin.1,2,3 NCP). În cazul în care cardul este folosit pentru retrageri de numerar, având în vedere că accesul la sistemul informatic inițiat prin folosirea codului PIN se epuizează prin retragerea de numerar, ia naștere un concurs ideal cu infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 (n.n.: căreia, îi corespunde, în prezent art. 250 alin.1 NCP). Astfel, dacă ulterior accesului fără drept la un sistem informatic, în scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, se vor efectua și operațiuni financiare (retrageri de sume, plăți, transferuri etc.), infracțiunea de acces neautorizat va veni în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 356/2002, (n.n.: căreia, îi corespunde, în prezent art. 250 alin.1 NCP), constând în efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, infracțiuni aflate în concurs ideal. Făptuitorul transmite prin intermediul componentelor sistemului (tastatură) solicitări către unitatea centrală de prelucrare a sistemului, care îi vor permite posesorului nelegitim al cardului accesul către date informatice din sistemul bancar. Prin aceasta, datele informatice stocate au devenit vulnerabile, integritatea lor fiind amenințată. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea făptuitorului și urmarea produsă datelor informatice rezultă din însăși materialitatea faptei.";
31.5. Având în vedere și decizia Î.C.C.J. nr. 15/2013 , instanța reține că infracțiunile de "acces ilegal la un sistem informatic"; și de "efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos"; au fost comise în condiții de concurs ideal/formal prevăzut de art. 38 alin. 2 Cod penal, întrucât ambele au fost comise în aceleași momente, printr-o singură acțiune /aceleași acțiuni, de aceeași persoană, dar din cauza împrejurărilor în care au avut loc și a urmărilor pe care le-au produs, realizează conținutul constitutiv al acestor două infracțiuni. De asemenea, instanța reține că aceste două infracțiuni, pe de o parte, și infracțiunea de "furt";, pe de altă parte, au fost comise în condiții de concurs real prevăzut de art. 38 alin. 1 Cod penal, întrucât au fost săvârșite, de aceeași persoană, prin acțiuni distincte, la momente diferite, și mai înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
31.6. De asemenea, instanța are în vedere faptul că toate cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului SS au fost săvârșite în stare de pluralitate intermediară prevăzută de art.44 alin. 1 Cod penal, prin raportare la condamnarea la pedeapsa de principală de 10 luni închisoare, dispusă prin sentința penală din data de 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles - Belgia (rămasă definitivă la 15.09.2013), ce urmează a fi recunoscută parțial, sub acest aspect, prin prezenta sentință penală. Într-adevăr, starea de pluralitate intermediară este incidentă întrucât, pe de o parte, noile infracțiuni au fost comise de inculpat după rămânerea definitivă a acestei condamnări din antecedență, mai exact la data de 05.01.2014, adică mai înainte ca pedeapsa de 10 luni închisoare (a cărei executare a început la 03.08.2013) să fi putut fi considerată ca executată, deoarece din această pedeapsă , acesta a fost eliberat condiționat la 01.11.2013, adică mai înainte ca pedeapsa să fi putut fi considerată prin executarea integrală, care, dacă nu ar fi avut loc liberarea, s-ar fi împlinit la 02.05.2014. Abia după această dată pedeapsă de 10 luni închisoare putea fi considerată ca executată (dacă nu intervenea - și nu a intervenit - revocarea liberării condiționate). Pe de altă parte, este incidentă starea de pluralitate intermediară întrucât nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă și anume aceea ca pedeapsa închisorii din antecedență să fi fost mai mare de 1(un) an.
31.7. De aceea, tribunalul, în dispozițiilor art. 386 alin. 1 Cod de procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunile de ";furt"; prev. și ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, "acces ilegal la un sistem informatic"; în formă continuată prev. și ped. de art. 360 alin. 1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, și "efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos"; în formă continuată prev. și ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, toate trei cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 38 alin.1 Cod penal, iar ultimele două și cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal, în aceleași infracțiuni, respectiv în infracțiunile de ";furt"; prev. și ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, "acces ilegal la un sistem informatic"; în formă continuată prev. și ped. de art. 360 alin. 1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, și "efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos"; în formă continuată prev. și ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, toate trei cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 38 alin.1 Cod penal, iar ultimele două și cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal, însă cu aplicarea/reținerea în cazul tuturor celor trei infracțiuni și a dispozițiilor art. 44 alin. 1 Cod penal (referitor la starea de pluralitate intermediară).
Schimbarea încadrării juridice în sensul mai sus menționat a fost pusă în discuția contradictorie a părților repetat, printre altele la termenele din 11.07.2017, 06.09.2017 și 13.12.2017.
31.8. Față de situația de fapt și de drept reținută, în baza dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod. pr. penală, instanța va dispune condamnarea inculpatului SS.
* * *
E. Aplicarea și individualizarea pedepselor. Sancționarea pluralității de infracțiuni.
32. La individualizarea judiciară a pedepselor principale și a modului lor de executare, instanța va ține cont de dispozițiile art. 74 din Noul Cod penal.
Astfel, se va ține cont, mai întâi, de dispozițiile generale ale Codul penal și de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, care sunt următoarele: → pentru infracțiunea de "furt"; prev. și ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, sancțiunea prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, instanța urmând să se oprească asupra pedepsei închisorii, având în vedere gravitatea faptei și persoana inculpatului; → pentru infracțiunea de "acces ilegal la un sistem informatic"; prev. și ped. de art. 360 alin. 1,2 și 3 Cod penal, sancțiunea prevăzută este închisoarea de la 2 la 7 ani; → iar pentru infracțiunea de "efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos"; prev. și ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal, sancțiunea este închisoarea de la 2 la 7 ani.
În al doilea rând, la individualizarea judiciară a pedepselor principale ce îi vor fi aplicate inculpatului, pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni comise, instanța va avea ține seama de gravitatea faptelor, respectiv de gradul de pericol social concret al acestora, reflectat de : modalitățile și împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, de mijlocele folosite, de starea de pericol creată pentru fiecare dintre valorile sociale ocrotite, de caracterul continuu al infracțiunilor informatice și de numărul actelor materiale reținute, fără a se ignora însă totalmente și cele care ar mai fi putut fi reținute (dacă nu ar fi existat o limită de retragere zilnică), de motivul și scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunilor, de cuantumul prejudiciului efectiv produs, dar și de cel care s-ar fi putut produce, de dezinvoltura cu care inculpatul a comis faptele, de locul comiterii infracțiunilor.
În al treilea rând, la individualizarea judiciară a pedepselor principale ce îi vor fi aplicate inculpatului, pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni comise, instanța va avea ține seama de periculozitatea și de persoana inculpatului, reflectată de : → bogata sa antecedență penală națională și internațională, mai sus evidențiată, ceea ce relevă o specializare infracțională în comiterea de fapte de furt similare, dar și fapte de retragere de bani de pe carduri (pentru o astfel de faptă a fost condamnat în Austria); → de faptul că acesta nu a avut și nu are o ocupație licită; → de faptul că inculpatul a comis noile infracțiuni în starea de pluralitate intermediară raportat la condamnarea din Belgia; → de împrejurarea că probele administrate în cauză relevă că faptele deduse judecății nu au un caracter izolat, existând date că inculpatul se preocupa în mod constant cu comiterea de astfel de fapte (martora AV - ";concubinul meu fiind cunoscut în zonă că se ocupă de furturi";; hotărârea instanței belgiene - ";inculpatul rătăcea prin Belgia și UE, finanțându-și drumul prin UE prin furt";); → de încercările inculpatului de influențare a martorului SC; → de împrejurarea esențială că, deși inculpatul a fost pe deplin conștient de caracterul infracțional al faptelor sale (așa cum rezultă pe de o parte, chiar din declarațiile sale și ale martorei AV), aceasta a adoptat în mod constant o poziție procesuală necorespunzătore și oscilantă, neasumându-și (decât la ultimul termen de judecată) comiterea infracțiunilor imputate și formulând apărări neplauzibile, în ciuda mijloacelor de probă ce indică vinovăția sa; → de conduita sa după săvârșirea infracțiunilor și pe durata judecății, constând în sustragerea repetată de la judecată și de la punerea în executare mandatului de arestare emis pe numele său, ca urmarea încălcării condițiilor controlului judiciar, precum și în reiterarea conduitei infracționale în străinătate (sens în care facem trimitere la aspectele detaliate mai sus la pct. IV); →de faptul că inculpatul a determinat, prin conduita sa procesuală și apărările formulate, multiple demersuri judiciare (inclusiv cereri de cooperare judiciară internațională) pentru căutarea sa și pentru a-i asigura prezența la judecată, așa cum impuneau prevederile legale imperative; → faptul că, deși, la nivel declarativ, inculpatul și-a manifesta intenția de a despăgubi persoana vătămată, până în prezent nu a întreprins nici un fel de măsură concretă, deși a solicitat un termen expres în acest sens; → de atitudinea avută de inculpat în fața organelor judiciare, constând în nonșalanța cu care a făcut apărări în vădită contradicții chiar cu propriile-i susțineri; → de vârsta și nivelul de educație al inculpatului, de starea sa de sănătate bună, de situația lui socială și de celelalte date personale.
În al patrulea rând, la individualizarea judiciară a pedepselor principale ce îi vor fi aplicate inculpatului, pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni comise, instanța va avea ține seama și de: ● faptul că două dintre infracțiuni au fost comise în formă continuată, precum și de dispozițiile art. 36 alin. 1 Cod penal referitoare la sancționarea infracțiunii continuate; ● de faptul că toate cele trei infracțiuni au fost săvârșite în stare de pluralitate intermediară, dar și de dispozițiile art.44 alin. 2 Cod penal referitoare la aplicarea pedepsei într-un asemenea caz; ● dispozițiile art. 79 alin. 2 Cod penal referitoare la stabilirea pedepsei în situația în care sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale (în ordinea infracțiune continuată, concurs, sau pluralitate intermediară).
În funcție de toate aceste criterii, analizate coroborat, instanța îi va aplica inculpatului SS, pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni, pedepse principale cu închisoarea orientate la media/mijlocul limitelor prevăzute de lege, ușor sub medie în cazul infracțiunii scop de ";acces ilegal la un sistem informatic"; (ce nu a creat un prejudiciu material), având în vedere consecințele efectiv produse, conduita procesuală, dar și perseverența în comiterea acestora, pedepse ce urmează a fi executate în regim de detenție, respectiv : → o pedeapsă de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru infracțiunea de "furt";; → o pedeapsă de 3 (trei) ani și 2(două) luni închisoare pentru infracțiunea de "acces ilegal la un sistem informatic"; în formă continuată; → și o pedeapsă de 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare pentru infracțiunea de "efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos"; în formă continuată.
* * *
33. În baza art. 67 alin. 1 cu referire la art. 66 alin.1,3 și 5 Cod penal, instanța îi va aplica inculpatului SS, pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni comise, pe lângă pedeapsa principală, și câte o pedeapsă complementară, constând în: ●→ interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. "a";, lit. "b";, lit. "n"; (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de victima PE) și lit. "o"; Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de locuința victimei), pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula conform dispozițiilor art. 68 din Codul penal, în cazul infracțiunii de "furt";; ●→ interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. "a"; și lit. "b"; Cod penal, pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula conform disp. art. 68 din Codul penal, în cazul celorlalte două infracțiuni, informatice.
În speță, instanța apreciază necesară aplicarea pedepsei complementare având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise, împrejurările concrete ale cauzei și persoana inculpatului, dar și faptul că pedepsele principale ce vor fi stabilite sunt pedepse cu închisoarea.
La individualizarea pedepselor complementare, în modalitatea anterior arătată, instanța va avea în vedere, mai întâi, faptul că natura infracțiunilor comise, modalitatea și împrejurările săvârșirii acestora, constituie împrejurări ce nu pot fi compatibile cu exercitarea anumitor drepturi elective (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public).
În al doilea rând, instanța mai are în vedere teama declarată de persoana vătămată (căreia i s-a furat și actul de identitate), precum și împrejurarea că inculpatul avea preocupări constante în a comite acest tip de fapte, toate acestea constituind împrejurări ce impun restrângerea exercitării anumitor drepturi, referitoare la interzicerea apropierii de persoana vătămată sau de locuința acesteia.
În al treilea rând, la stabilirea duratei pentru care se va aplica fiecare dintre cele trei pedepse complementare (peste medie), instanța are în vedere gravitatea infracțiunilor comise, modalitatea și împrejurările comiterii lor, scopul urmărit, precum și perseverența infracțională a inculpatului.
* * *
34. De asemenea, în baza art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal, instanța îi va aplica inculpatului SS, pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni comise, pe lângă pedeapsa principală, și cea complementară, și câte o pedeapsă accesorie, care - potrivit legii - vor consta în interzicerea exercitării acelorași a drepturi a căror exercitare va fi interzisă, în prealabil, de instanță ca pedeapsă complementară, dar pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal. La stabilirea și individualizarea pedepselor accesorii, instanța are în vedere art. 65 alin. 1 Cod penal, precum și aceleași argumente de fapt reținute în cazul individualizării pedepselor complementare.
* * *
35. Având în vedere, pe de o parte, faptul că prin sentința penală nr. 1318/05.05.2016 pronunțată de Judecătoria Iași (rămasă definitivă prin neapelare la data de 31.05.2016), s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 5 luni închisoare stabilită pentru inculpatul SS (pentru comiterea unei infracțiuni de furt la data de 05.08.2014), fiind stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, iar, pe de altă parte, faptul că pe parcursul acestui termen s-a descoperit că inculpatul mai săvârșise anterior, până la rămânerea definitivă a acestei hotărâri, alte trei infracțiuni concurente (și anume infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză) pentru care i se va aplica prin sentința de față pedeapsa închisorii chiar mai înaintea expirării termenului de supraveghere, tribunalul urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 89 alin. 1 Cod penal raportat la art. 582 alin. 1 și 3 Cod procedură penală.
Prin urmare, în baza acestor dispoziții legale, tribunalul va anula amânarea aplicării pedepsei de 5(cinci) luni închisoare stabilită - pentru săvârșirea, la data de 05.08.2014, infracțiunii de ";furt"; prev. și ped. de art. 228 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin.10 raportat la art. 375 C.pr.pen. - prin sentința penală nr. 1318/05.05.2016 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. - (rămasă definitivă prin neapelare la data de 31.05.2016) și, pe cale de consecință, va dispune condamnarea inculpatului SS, aplicându-i această pedeapsă de 5(cinci) luni închisoare.
* * *
36.1. Constatând că inculpatul SS a comis cele trei deduse judecații în condiții de concurs, aceste trei infracțiuni fiind, în același timp, pe de o parte, săvârșite în concurs și cu infracțiunea de ";furt"; pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 5 luni închisoare (ca urmare a anulării amânării aplicării acestei pedepse stabilită inițial prin sentința penală definitivă nr. 1318/2016 a Judecătoriei Iași), precum și cu infracțiunea de ";furt calificat în două circumstanțe"; pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 lună închisoare prin sentința penală definitivă nr. 11/14.09.2015 a Tribunalului de Mare Instanță din Paris -Franța (ce va fi recunoscută pe cale incidentală), iar, pe de altă parte, săvârșite în stare de pluralitate intermediară raportat la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată pentru comiterea a două infracțiuni prin sentința penală din 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles - Belgia (hotărâre ce va fi recunoscută, parțială, pe cale incidentală) , tribunalul urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 38 alin. 1 coroborat cu art. 39 alin. 1 lit. "b";, art. 40 alin.2 și 5, art. 44 alin. 2 și art. 89 alin.1 Cod penal.
Prin urmare, în baza acestor dispoziții legale, tribunalul va contopi pedepsele aplicate inculpatului pentru toate cele cinci infracțiuni concurente (trei deduse judecății, una stabilită de instanța franceză și una, inițial, de Judecătoria Iași), precum și pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată de Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles - Belgia pentru comiterea a două infracțiuni (ce constituie primul termen al stării de pluralitate intermediară), aplicând pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare, la care se va adăuga sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte cinci pedepse ([1 an și 6 luni + 3 ani și 2 luni +5 luni + 1 lună +10 luni = 6 ani] : 3 =2 ani), respectiv un spor în cuantum de 2(doi) ani închisoare, stabilindu-se astfel pedeapsa rezultantă de executat de 5(cinci) ani și 6(șase) luni închisoare.
36.2. Apoi, tot în considerarea acestei pluralități de infracțiuni, în baza art. 45 alin. 2, 3 lit. "a"; Cod penal, se vor cumula pedepsele complementare de natură sau cu conținut diferit, iar dintre cele de aceeași natură și cu același conținut se va aplica cea mai grea, astfel încât, în final, alături de pedeapsa principală, i se va aplica inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, rezultantă a interzicerii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. "a"; (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. "b"; (constând în dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. "n"; (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de victima PE) și lit. "o"; Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de locuința victimei), pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula și executa conform dispozițiilor art. 68 din Codul penal.
36.3. În fine, tot în considerarea aceleiași pluralități de infracțiuni, în baza art. 45 alin. 5 Cod penal, se vor cumula pedepsele accesorii de natură sau cu conținut diferit, iar dintre cele de aceeași natură și cu același conținut se va aplica cea mai grea, astfel încât, i se va aplica inculpatului (și) pedeapsa accesorie cea mai grea, rezultantă, constând în interzicerea drepturilor exercitării drepturilor prevăzute de de art. 66 alin. 1 lit. "a"; (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. "b"; (constând în dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. "n"; (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de victima PE) și lit. "o"; Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de locuința victimei), pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.
* * *
37. Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării și ulterior, menținerii stării de arest preventiv a inculpatului SS nu s-au modificat, ci din contră, s-au consolidat, mai ales că se va dispune condamnarea acestuia, în baza dispozițiilor art. 399 alin. 1 și art. 404 alin. 4 lit. "b"; Cod pr. penală, instanța va menține măsura arestării preventive a inculpatului.
De asemenea, în acest sens, se au în vedere și celelalte elemente invocate în încheierea din 29.11.2017 (prin care s-a menținut ultima dată măsura preventivă), care-și păstrează valabilitatea și actualitatea. Pericolul pentru ordinea publică nu s-a diminuat, iar măsura arestării preventive nu a depășit în nici un caz o durată rezonabilă, prin raportare la complexitatea cauzei, la comportamentul inculpatului și al autorităților, inculpatul fiind arestat provizoriu în vederea predării la 05.11.2017 și predat efectiv autorităților române pe 15.11.2017 (când a început durata arestării preventive), iar, prin prezenta hotărâre, va fi deja condamnat în primă instanță. În fine, pe lângă faptul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, ceea ce e mai important e că între timp, mai exact la acest moment, va interveni această sentință ce va constata vinovăția inculpatului pentru toate faptele de care a fost acuzat, fiind incidente disp. art. 5 paragraful 1 lit. "a"; din Convenția EDO. În plus, menținerea arestării preventive este necesară în aceleași scopuri, dar în special pentru a preveni sustragerea din nou de la judecată și pentru a preîntâmpina comiterea de noi infracțiuni similare.
* * *
38. În baza dispozițiilor art. 404 alin. 4 lit. "a"; raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal, art. 40 alin.5 și art. 15 alin. 1 și art. 135 alin. 9 - (ii) din Legea nr. 302/2004, se va scădea din pedeapsa principală aplicată inculpatului SS: a) perioada de 30 de zile (o lună) executată în Franța (începând cu data de 13.09.2015) și, respectiv, perioada executată pe teritoriul Belgiei, de la 03.08.2013 la 01.11.2013; b) durata arestării provizorii în vederea predării de la 05.11.2017 la 14.11.2017 (executată pe teritoriul Ungariei în baza mandatului european de arestare nr. 7/2017 emis la 27.09.2017 în prezenta cauză); c) precum și durata arestării preventive, din prezenta cauză, de la 15.11.2017 la zi.
* * *
39. Având în vedere solicitarea persoanei vătămate (din declarația dată în fața instanței - f. 55-56- vol. I), pe care tribunalul o apreciază ca întemeiată, raportat la conduita inculpatului după trimiterea în judecată, dar și la modul și împrejurările comiterii infracțiunilor, în baza dispozițiilor art. 404 alin. 6 raportat la art. 111 alin. 5 Cod pr. penală, se va dispune ca persoana vătămată PE să fie înștiințată, de îndată, cu privire la punerea în libertate, în orice mod, a inculpatului SS sau cu privire la evadarea acestuia.
* * *
F. Latura civilă a cauzei:
40. În faza de urmărire penală, persona vătămată a evaluat valoarea prejudiciului material ce i-a fost produs la 3000 lei (f. 6 verso d.u.p.), constituindu-se parte civilă cu această sumă. Inițial, tot în cursul urmării penale, persoana vătămată a evaluat valoarea bunurilor sustrase - exceptând cardul bancar și banii retrași fraudulos - la cca. 430 lei (f.78).
În faza de judecată, persoana vătămată PE s-a constituit parte civilă (f.56-vol.I) cu suma de 5000 lei, din care suma de cca. 3000 lei (f.54 verso-vol.V), mai exact 2930 lei, reprezintă daune materiale, iar diferența de 2000 lei daune morale.
În privința daunelor materiale, persoana vătămată a arătat că acestea includ : cei 2.500 lei retrași fraudulos de pe contul de card, cei 260 lei cash pe care îi avea în geantă, contravaloarea celor 13 tichete de masă (8,7x13 =113,1 lei), taxele necesare refacerii celor trei acte de identitate sustrase (10x3), rezultând astfel un total de 403,1 lei. Cu toate acestea, persoana vătămată a solicitat suma de 430 lei cu titlu de daune materiale, tribunalul apreciind că această sumă este întemeiată, dacă se are în vedere că PE a fost nevoită să își refacă și cardul bancar, dar, mai ales, că - după comiterea faptei - a fost nevoită ca, în scop preventiv, să își retragă în numerar toți banii din cont pentru a nu exista riscul ca în ziua următoare să i se retragă alți bani, sens în care a trebuit să plătească la B.R.D. (așa cum rezultă din extrasul de cont) suma de 29,40 lei cu titlu de ";comision de retragere numerar la ghișeu";.
Cât privește daunele morale, persoana vătămată a justificat cererea lor prin aceea că ";a încercat un sentiment de teamă, că a fost foarte afectată, s-a speriat și o bună perioadă s-a temut să iasă din casă";. În acest sens, a arătat că "; timp de o săptămână a dormit cu fotoliul în ușă de teamă ca cei care i-au furat bunurile să nu vină peste ea, având în vedere că i-au furat actul de identitate și puteau să-i afle adresa";. Instanța apreciază ca fiind justificată cererea de daune morale, având în vedere starea de tensiune și teamă evidentă pe care persoana vătămată a fost nevoită să o încerce datorită faptei inculpatului, coroborat cu împrejurarea că, în urma comiterii faptei, climatul socio-familial în care conviețuia a fost afectat, cel puțin în perioada imediat următoare. În fine, se are în vedere și faptul că, la ultimul termen, inculpatul a declarat că în fața instanței (f. 61-vol.V) că este de acord cu recuperarea prejudiciului, dar nu are resursele necesare.
Tot în ceea ce privește daunele morale, tribunalul reține că la penultimul termen de judecată, partea civilă și-a arătat disponibilitatea de a renunța la daunele morale solicitate, dacă i se va plăti efectiv suma ceruită cu titlu de daune materiale, în condițiile în care inculpatul (bazându-se pe sprijinul declarat al bunicii sale) a solicitat un termen pentru a plăti prejudiciul material, angajându-se expres în acest sens, angajament care însă nu a mai fost respectat. Cum inculpatul nu și-a onorat angajamentul, iar partea civilă nu a renunțat expres, printr-o declarație, scrisă la daunele morale, disponibilitatea acesteia în sensul anterior arătat, nu poate fi interpretată ca o renunțare explicită și irevocabilă la daunele morale solicitate.
Având în vedere faptul că sunt îndeplinite în cauză cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, vizând faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (acestea constând în infracțiunile de furt și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos), caracterul lor ilicit, derivat din cel penal reținut în baza considerentelor sus-arătate, prejudiciul de ordin material și moral cauzat părții civile, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și vinovăția exclusivă a inculpatului în producerea acestui prejudiciu, ținând seama și de achiesarea acestuia la pretențiile părții civile, instanța va admite acțiunea civilă formulată în cauză.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 19 și art. 25 alin. 1 cu referire la art. 397 alin.1 din Cod de procedură penală raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1381 și art. 1385 Cod civil, admițând acțiunea civilă formulată în cauză, instanța îl va obliga pe inculpatul SS să-i plătească părții civile PE suma de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 2930 lei reprezintă daune materiale, iar diferența reprezintă daune morale.
* * *
G. Cheltuieli judiciare :
41. În baza dispozițiilor art. 398 și art. 404 alin. 4 lit. "e"; raportat la art. 274 alin. 1 teza finală și art. 272 alin. 1 și 2 Cod pr. penală, instanța va dispune ca : a) onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală în cuantum total de 520 lei (respectiv: 260 lei - delegația nr. 21808/24.06.2016 pentru avocat HA și 260 lei - delegația nr. 19021/18.02.2016 pentru avocat HC să fie achitate din fondurile speciale ale Ministerului Public; b) → onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în procedura de camera preliminară (260 lei) și în faza de judecată (260), în cuantum total de 520 lei (respectiv: delegația nr. 22877/09.08.2016 pentru avocat MA) să fie achitat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, pentru ca, în final, toate aceste cheltuieli să rămână în sarcina statului.
De asemenea, ca o consecință a soluției de condamnare a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în baza dispozițiilor art. 398 și art. 404 alin. 4 lit. "e"; raportat la art. 274 alin. 1 și art. 272 alin. 1 Cod pr. penală, instanța îl va obliga pe inculpatul SS să plătească statului suma 8500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cursul urmării penale, în faza camerei preliminare și în cursul judecății, sumă în care nu se includ onorariile avocatului din oficiu și nici ale traducătorilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
I.1. În baza art. 1401 alin. 2 cu referire la art. 132, art.135 și art. 136 din ";Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală";, recunoaște, pe cale incidentală, parțial, sentința penală din data de 30.08.2013 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles - Belgia (rămasă definitivă la 15.09.2013), nr. referință 101/13, dosar nr. 9982-13/5361, în ceea ce privește pedeapsa principală de 10 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului SS, pentru săvârșirea - la data de 03.08.2013 - infracțiunilor de ";furt"; prev. și ped. de art. 463 Cod penal belgian și ";asociere într-o grupare organizată în vederea săvârșirii unor infracțiuni"; prev. și ped. art. 323 -2 și art. 324-4 Cod penal belgian.
I.2. În baza art. 1401 alin. 2 cu referire la art. 132, art.135 și art. 136 din ";Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală";, recunoaște, pe cale incidentală, sentința penală nr.11 din data de 14.09.2015 a Curții de Apel din Paris - Tribunalul de Mare Instanță din Paris - a XXIII-a Cameră Corecțională - Secțiunea 3 - Franța (rămasă definitivă), prin care inculpatului SS i s-a aplicat pedeapsa principală de 1(o) lună închisoare, pentru săvârșirea - la data de 11.09.2015 - infracțiunii de ";furt calificat în două circumstanțe"; prevăzută și pedepsită de art. 311- 1 și 4 din Codul penal francez.
II. În baza dispozițiilor art. 386 alin. 1 Cod de procedură penală schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunile de ";furt"; prev. și ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, "acces ilegal la un sistem informatic"; în formă continuată prev. și ped. de art. 360 alin. 1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, și "efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos"; în formă continuată prev. și ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, toate trei cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 38 alin.1 Cod penal, iar ultimele două și cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal, în aceleași infracțiuni, respectiv în infracțiunile de ";furt"; prev. și ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, "acces ilegal la un sistem informatic"; în formă continuată prev. și ped. de art. 360 alin. 1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, și "efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos"; în formă continuată prev. și ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, toate trei cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 38 alin.1 Cod penal, iar ultimele două și cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal, însă cu aplicarea/reținerea în cazul tuturor celor trei infracțiuni și a dispozițiilor art. 44 alin. 1 Cod penal (referitor la starea de pluralitate intermediară).
III. 1. În baza dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod pr. penală, condamnă pe inculpatul SS, cetățean român, necăsătorit, fără copii, studii 2 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, în prezent deținut în stare de arest preventiv în Penitenciarul Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor de :
a) - "furt"; prev. și ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.44 alin.1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 38 alin.1 Cod penal (comisă la data de 05.01.2014), la pedepsele de :
- pedeapsa principală de 1(un) an și 6(luni) luni închisoare;
- pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1
lit. "a";, lit. "b";, lit. "n"; (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de victima PE) și lit. "o"; Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de locuința victimei), pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula conform dispozițiilor art. 68 din Codul penal;
- și la pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.
66 alin. 1 lit. "a";, lit. "b";, lit. "n"; (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de victima PE) și lit. "o"; Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de locuința victimei), pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal;
b) - "acces ilegal la un sistem informatic"; în formă continuată prev. și ped. de art. 360 alin.
1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art.44 alin.1 Cod penal, art.5 Cod penal și art. 38 alin.1,2 Cod penal (acte materiale comise la 05.01.2014), la pedepsele de :
- pedeapsa principală de 3 (trei) ani și 2(două) luni închisoare;
- pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1
lit. "a"; și lit. "b"; Cod penal, pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula conform dispozițiilor art. 68 din Codul penal;
- și la pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.
66 alin. 1 lit. "a"; și lit. "b"; penal, pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal;
c) - "efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos"; în formă continuată prev. și ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art.44 alin.1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 38 alin.1,2 Cod penal (trei acte materiale comise la 05.01.2014), la pedepsele de :
- pedeapsa principală de 3 (trei) ani și 6(șase) luni închisoare;
- pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. "a"; și lit. "b"; Cod penal, pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula conform dispozițiilor art. 68 din Codul penal;
- și la pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.
66 alin. 1 lit. "a"; și lit. "b"; Cod penal, pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.
2. În baza art. 89 alin. 1 Cod penal raportat la art. 582 alin. 1 și 3 Cod pr. penală anulează amânarea aplicării pedepsei de 5(cinci) luni închisoare stabilită - pentru săvârșirea, la data de 05.08.2014, infracțiunii de ";furt"; prev. și ped. de art. 228 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin.10 raportat la art. 375 C.pr.pen. - prin sentința penală nr. 1318/05.05.2016 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. - (rămasă definitivă prin neapelare la data de 31.05.2016) și, pe cale de consecință, dispune condamnarea inculpatului SS, aplicându-i această pedeapsă de 5(cinci) luni închisoare.
3.1. În baza dispozițiilor art. 38 alin. 1 coroborat cu art. 39 alin. 1 lit. "b";, art. 40 alin.2 și 5, art. 44 alin. 2 și art. 89 alin.1 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului pentru cele trei infracțiuni concurente deduse judecății, precum și pedepsele menționate la pct.III.2 (5 luni) și pct. I.1. (10 luni) și I.2(o lună), aplicând pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din celelalte cinci pedepse pedepse, respectiv un spor în cuantum de 2(doi) ani închisoare, stabilind astfel pedeapsa rezultantă de executat de 5(cinci) ani și 6(șase) luni închisoare.
3.2. În baza art. 45 alin. 2, 3 lit. "a"; Cod penal, alături de pedeapsa principală, aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. "a"; (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. "b"; (constând în dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. "n"; (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de victima PE) și lit. "o"; Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de locuința victimei), pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula și executa conform dispozițiilor art. 68 din Codul penal.
3.3. În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea, rezultantă, constând în interzicerea drepturilor exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. "a"; (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. "b"; (constând în dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. "n"; (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de victima PE) și lit. "o"; Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de locuința victimei), pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.
4.1. În baza dispozițiilor art. 399 alin. 1 și art. 404 alin. 4 lit. "b"; Cod pr. penală menține măsura arestării preventive a inculpatului SS.
4.2. În baza dispozițiilor art. 404 alin. 4 lit. "a"; raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal, art. 40 alin.5 și art. 15 alin. 1 și art. 135 alin. 9 - (ii) din Legea nr. 302/2004, scade din pedeapsa principală aplicată inculpatului SS: a) perioada de 30 de zile (o lună) executată în Franța (începând cu data de 13.09.2015) și, respectiv, perioada executată pe teritoriul Belgiei, de la 03.08.2013 la 01.11.2013; b) durata arestării provizorii în vederea predării de la 05.11.2017 la 14.11.2017 (executată pe teritoriul Ungariei în baza mandatului european de arestare nr. 7/2017 emis la 27.09.2017 în prezenta cauză); c) precum și durata arestării preventive, din prezenta cauză, de la 15.11.2017 la zi.
5. În baza dispozițiilor art. 404 alin. 6 raportat la art. 111 alin. 5 Cod pr. penală, dispune ca persoana vătămată PE să fie înștiințată, de îndată, cu privire la punerea în libertate, în orice mod, a inculpatului SS sau cu privire la evadarea acestuia.
IV. În baza dispozițiilor art. 19 și art. 25 alin. 1 cu referire la art. 397 alin.1 din Cod de procedură penală raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1381 și art. 1385 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată în cauză și, în consecință, obligă pe inculpatul SS să-i plătească părții civile PE suma de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 2930 lei reprezintă daune materiale, iar diferența reprezintă daune morale.
V.1. În baza dispozițiilor art. 398 și art. 404 alin. 4 lit. "e"; raportat la art. 274 alin. 1 teza finală și art. 272 alin. 1 și 2 Cod pr. penală dispune ca :
a) onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală în cuantum total de 520 lei (respectiv: 260 lei - delegația nr. 21808/24.06.2016 pentru avocat HA și 260 lei - delegația nr. 19021/18.02.2016 pentru avocat HC) să fie achitate din fondurile speciale ale Ministerului Public;
b) onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în procedura de camera preliminară (260 lei) și în faza de judecată (260), în cuantum total de 520 lei (respectiv: delegația nr. 22877/09.08.2016 pentru avocat MA) să fie achitat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției,
în final toate aceste cheltuieli rămânând în sarcina statului.
2. În baza dispozițiilor art. 398 și art. 404 alin. 4 lit. "e"; raportat la art. 274 alin. 1 și art. 272 alin. 1 Cod pr. penală obligă pe inculpatul SS să plătească statului suma 8500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care nu se includ onorariile avocatului din oficiu și nici ale traducătorilor.
