Recurs. Hotarâri supuse recursului. Inadmisibilitate. Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
Comentarii |
|
Cod procedura penala, art.3851
Prin sentinta penala nr.927 pronuntata la data de 23 august 2007 în dosarul penal cu nr.unic 3993/327/2007, Judecatoria Tulcea a respins plângerea formulata de petenta I.S. împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale din 22.06.2007 în dosarul cu nr.1182/P/2007 al Parchetului ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca nu exista nici o proba din care sa rezulte ca intimatele V.L. si P.I. au sustras bunurile din posesia petentei si în plus nu exista dovezi ca aceste bunuri s-ar fi aflat în patrimoniul lui I.S.
Prin decizia penala nr.197 pronuntata la data de 16 noiembrie 2007 în dosarul penal cu nr.unic3993/327/2007, Tribunalul Tulcea a respins recursul declarat de petenta I.S., ca nefondat.
Împotriva deciziei Tribunalului Tulcea, petenta I.S. a declarat recurs, criticând-o ca nelegala si netemeinica.
Potrivit art.2781 pct.10 Cod procedura penala, singura cale de atac ordinara este recursul, pe care petenta l-a folosit, fiind respins prin decizia penala nr.197/2007 a Tribunalului Tulcea.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515 pct.1 lit.”a” Cod procedura penala, recursul este inadmisibil.