Reindividualizarea judiciară a pedepsei. Jurisprudență Minori

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 142/A din data de 25.03.2014

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Reindividualizarea judiciară a pedepsei

În apelul inculpatului, Curtea a stabilit că inculpatul va executa 8 ani de închisoare de la 9 ani închisoare și a înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat de prima instanță, apreciind că în raport de cuantumul pedepselor ce i-au fost aplicate pentru realizarea scopului pedepsei și a îndreptării inculpatului apelant este suficientă pedeapsa de 8 ani închisoare, ținând cont și de gravitatea faptelor și lipsa de umanism de care a dat dovadă inculpatul, cum ar fi că pe victima P.D.F. a supus-o la multiple violențe, de victima L.M.N. a profitat când aceasta nu se simțea bine, fiind bolnavă de inimă, leșinând, inculpatul întreținând cu ea raportul sexuale, moralitatea inculpatului, atitudinea de dezinteres față de cauză.

DECIZIA PENALĂ NR. 142/A/25 martie 2014

Dosar nr. 6748/111/P/2012

Prin sentința penală nr. 250/P/2013 pronunțată de Tribunalul B., în baza art. 334 C.pr.pen., din oficiu și la cererea apărătorului inculpatului, a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei de trafic de minori pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în legătură cu pct III din rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 13 alineatul 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alineatul 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 13 alineatul 1 și 3 din Legea nr. 678/2001 (în forma anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 79 din 14 iulie 2005) cu aplicarea art. 41 alineatul 2 Cod penal cu referire la art.13 Cod penal

În temeiul art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 litera d C.pr.pen., a fost achitat inculpatul L. C. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art 7 din Legea nr 39/2003 ( punctul I ).

L-a condamnat pe inculpatul L. C. G., la următoarele pedepse: 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alineatul 1 și 2 litera a din Legea nr 678/2001 (în forma ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 230/2010) cu aplic. art. 41 alineatul 2 Cod penal cu referire la art 13 Cod penal (punctul II);

În baza art. 65 alineatul 2, 3 Cod penal, i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 litera a teza II și litera b Cod penal pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, care se va executa conform art. 66 Cod penal; 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alineatul 1 și 3 din Legea nr. 678/2001 (în forma anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 79 din 14 iulie 2005) cu aplic. art. 41 alineatul 2 Cod penal cu referire la art 13 Cod penal ( punctul III );

În baza art. 65 alineatul 2, 3 Cod penal, i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit a teza II și lit b Cod penal pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, care se va executa conform art. 66 Cod penal; 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alineatul 1 din Legea nr. 678/2001 (în forma ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 230/2010) cu referire la art. 13 Cod penal ( punctul III );

În temeiul art 33-35 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, în regim privativ de libertate și interzicerea exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 litera a teza II și litera b Cod penal pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, care se va executa conform art. 66 Cod penal

În temeiul art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza II, b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 14 și art. 346 C.pr.pen., cu aplicarea art 998 C. civ., s-au admis în parte pretențiile civile ale părților civile P. D. F. și L. M. N. și l-a obligat pe inculpatul L. C. G. la plata sumei de 5000 euro (echivalentul în lei la data plății efective) în favoarea părții civile P. D. F. și la plata sumei de 5000 euro (echivalentul în lei la data plății efective) în favoarea părții civile L. M. N., reprezentând daune morale (sume la care au fost obligați, în solidar, și coinculpații D.M. și S. G., cu același titlu, în favoarea acelorași părți civile, prin s. pen. nr. 232/2012 a Tribunalului B. pronunțată în dosar nr. 4036/111/2006) și respinge în rest celelalte pretenții civile formulate în cauză de părțile civile.

În baza art. 17 alin 3 C.pr.pen., art. 346 C.pr.pen., cu aplicarea art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul L. C. G. la plata sumei de 1.000 euro (echivalentul în lei la data plății efective) către victima minoră P. C. A. și la plata sumei de 3.500 euro (echivalentul în lei la data plății efective) către victima minoră S. I. (cu identitate protejată).

În baza art. 189 C.pr.pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a onorariilor apărătorilor din oficiu, astfel: pentru avocat P. M. D., suma totală de 300 lei, conform delegațiilor pentru asistență juridică obligatorie nr. 379 și nr 380 din 18.01.2013, pentru avocat B. A., suma totală de 450 lei, conform delegațiilor pentru asistență juridică obligatorie nr. 376, nr 377 și nr 378 din 18.01.2013.

În baza art. 191 alineatul 1 C.pr.pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial O. emis în dosar nr. 77/D/P/2011 înregistrat la instanță la data de 11.07.2013 sub dos. nr. 6748/111/2013 a fost trimis în judecată inculpatul L. C. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 (punctul I din rechizitoriu), trafic de persoane prevăzută de art. 12 al. 1 și 2 litera a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (punctul II din rechizitoriu), trafic de minore prevăzută de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea 678/2001 cu art. 41 al. 2 Cod penal (punctul II din rechizitoriu) și trafic de persoane prevăzută de art. 12 al. 1 din Legea 678/2001 (punctul III din rechizitoriu).

Inculpatul L. C. G. a fost cercetat în stare de libertate iar din copiile fișelor de cazier judiciar reiese că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

I. Infracțiunea de trafic de persoane față de victimele majore P. D. F. și L. M. N.

În fapt, martorul V. D. F. o cunoștea pe partea vătămată P. D. F. din cursul lunii mai 2003, fiind consăteni, știind că aceasta a provenit dintr-o familie dezorganizată, prin decesul mamei și plecarea de la domiciliu a tatălui.

În acest context, în cursul lunii ianuarie 2004, V. D. F. a contactat-o telefonic, spunându-i că a avut doi prieteni cetățeni italieni (D.M. și S. G.) cărora le-a povestit situația ei materială precară, faptul că este lipsită de ocrotire părintească, că i-a rugat să o sprijine și că s-au oferit să o ajute prin asigurarea unui loc de muncă pe teritoriul G., unde cei doi sunt rezidenți, pentru a lucra la bucătăria unui restaurant ori ca și barman la localul unor prieteni din G. ai celor doi.

Întrucât V. F. D. i-a garantat că cetățenii italieni au fost oameni serioși, că au avut afaceri pe teritoriul G., că au avut posibilitatea să le asigure locuri de muncă, partea vătămată P. D. F. împreună cu verișoara sa L. M. N. au acceptat să se întâlnească cu D.M. și S. G., discuțiile fiind purtate la Complexul ,,L.M."; din O.. Cetățenii italieni au reiterat intenția lor de a le ajuta pe cele două părți vătămate, în sensul oferirii unui loc de muncă ca bucătar sau ospătar la localul unui prieten de-al lor din loc. M.-G., că salariul va fi de circa 500 Euro/lună și că vor fi cazate la domiciliul lui S. G..

Cu prilejul discuțiilor purtate, D.M. i-a spus părții vătămate P.D. să nu își facă probleme în legătură cu obținerea pașaportului, deoarece el va suporta toate cheltuielile aferente eliberării acestuia, partea vătămată L. M. N. având un pașaport turistic valabil. De asemenea, cei doi italieni s-au obligat să achite ei contravaloarea transportului până în G., deoarece au cunoscut un transportator din R. care le va transporta până în M., unde ei le vor aștepta și vor achita contravaloarea transportului.

După achitarea consumației de către D.M., cu toții s-au deplasat la pizzeria ,,M.C."; din O. (unde D.M. a achitat consumația) fiind reluate discuțiile în cadrul cărora din nou D.M. le-a întărit celor două părți vătămate convingerea că are posibilitatea să le asigure un loc de muncă decent la restaurantul prietenului său fără nicio obligație din partea tinerelor, inculpatul motivând că este impresionat de situația materială și familială a acestora.

Ambele părți vătămate au declarat că au avut totuși rețineri, motiv pentru care i-au spus lui D.M. că speră să nu fie puse în situația de a fi vândute în străinătate sau obligate la practicarea prostituției, temeri care au fost înlăturate expres de cei doi, D.M. și S. G. inspirându-le încredere și datorită faptului că erau persoane în vârstă, că au repetat de mai multe ori că ei sunt oameni foarte corecți și serioși și că au fost impresionați, în special, de situația familială a părții vătămate P. D. F., încredere întărită și de prezența martorului V. D. F. cu care partea vătămată P. D. F. se cunoștea.

Cu prilejul discuțiilor purtate în cele două locații, S. G. l-a rugat pe D.M. să le traducă tinerelor că el a fost foarte bogat și că a fost proprietar pe teritoriul G. a unui restaurant unde, dacă prietenul patron nu poate să le angajeze, se oferă el însuși să le angajeze să lucreze ca barmane, ospătare ori la bucătărie, iar în timp ce D.M. le traducea tinerelor aceste afirmații, S. G. confirma traducerea prin înclinarea capului în sens afirmativ și zâmbea prietenos.

Procedând în acest mod, prin fraudă și înșelăciune, s-a reușit obținerea consimțământului celor două părțile vătămate de a pleca în G., acestea fiind amăgite de condițiile oferite și posibilitatea câștigării unui salariu pe care în țară nu puteau să-l câștige, precum și de facilitățile oferite privind deplasarea în străinătate.

În acest scop, a doua zi, D.M. și S. G. au însoțit-o pe partea vătămată P. D. F. la sediul Poliției M. unde partea vătămată a completat cererea de eliberare pașaport, iar D.M. a achitat toate taxele aferente eliberării pașaportului, stabilind ca după obținerea acestuia, partea vătămată să fie contactată de V. D. F. care o va însoți până la un mijloc de transport despre care D.M. a afirmat că va fi condus de o cunoștință de a sa pe nume V. (în persoana martorului I. V.), care o va transporta până în G., unde cei doi italieni o vor aștepta și vor achita contravaloarea transportului. Cei doi i-au spus părții vătămate cu prilejul deplasării la M. că ei urmează să se întoarcă în G. deoarece nu mai au alte probleme pe teritoriul României.

Prin intermediul martorului V. D. F., partea vătămată P. D. F. l-a încunoștințat pe D.M. că a intrat în posesia pașaportului său turistic, în același mod fiind încunoștințată că urmează să fie contactată telefonic de I. V..

În aceste condiții, la data de 06.02.2004, martorul I. V. a transportat-o pe partea vătămată P. D. F. cu un microbuz până în loc. M.-G..

În G., partea vătămată a fost așteptată de inculpatul L. C. G., care a achitat contravaloarea transportului și contravaloarea asigurării pentru călătoria în străinătate care fusese plătită de I. V..

După preluarea părții vătămate, inculpatul L. C. G. a condus-o la restaurantul unei pensiunii din M., după care a cazat-o într-o cameră situată la subsolul clădirii și i-a luat pașaportul turistic sub pretextul că acesta trebuie să fie asupra sa pentru eventuale descinderi ale poliției g.. Totodată, i-a spus părții vătămate că D.M. nu mai are nicio legătură cu ea deoarece el a cumpărat-o, achitând pentru ea lui D.M. o sumă de bani și că partea vătămată urmează să practice prostituția într-un alt local situat în M., banii rezultați urmând a-i împărți cu el.

Partea vătămată a declarat că nu a fost de acord cu aceste condiții, a plâns și a amenințat că se sinucide, inculpatul L. C. G. spunându-i că dacă nu este de acord să practice prostituția în localul respectiv, va trebui să rămână dama lui de companie, să întrețină raporturi sexuale cu el, deoarece ea îi datorează deja o grămadă de bani, sumă în care a inclus banii pe care i-a plătit inculpatului D.M. și a adăugat taxele de pașaport, transportul, iar după ce îi va achita aceste datorii va fi liberă.

Datorită faptului că partea vătămată nu a fost de acord nici cu această din urmă variantă, inculpatul L. C. G., prin bătăi repetate și amenințări, a obligat-o să aibă relații sexuale zilnice cu el, fiindu-i lipsită libertatea de a se deplasa liber, însoțind-o tot timpul și interzicându-i să vorbească cu orice alte persoane.

Știind că urmează să vină și L. M. N., partea vătămată i-a cerut inculpatului L. C. G. o cartelă de 15 euro de telefonie mobilă, motivând că dorește să o îndrume de unde să ia microbuzul, inculpatul introducând în telefonul mobil o cartelă în valoare de 15 euro. În aceste împrejurări, partea vătămată l-a contactat pe fratele său, martorul P.A.C., căruia i-a comunicat să nu o lase pe L. M. N. să plece cu D.M. și S. G. deoarece aceștia au vândut-o coinculpatului L. C. G..

Această discuție a fost auzită de inculpatul L. C. G. care imediat a intrat în cameră, a început să o bată cu pumnii și cu palmele, lovind-o foarte tare în zona capului, a stomacului, a mâinilor și a picioarelor. Conform părții vătămate, după aplicarea acestor lovituri puternice, în timp ce plângea, inculpatul L. C. G. a întreținut cu ea raporturi sexuale normale, după două zile ea vomând sânge datorită loviturilor puternice aplicate de inculpat.

După aceste violențe, inculpatul L. C. G. i-a cerut părții vătămate să se liniștească și să-l sune din nou pe fratele său în R., să-i spună că L. M. N. poate să vină liniștită, să-i spună că a glumit înainte, că în realitatea totul este în regulă, să o mintă și să-i spună că ea lucrează la un restaurant și că o așteaptă, că în acest mod onest câștigă o sumă îndestulătoare de bani, ceea ce partea vătămată de frica inculpatului a îndeplinit.

Prin aceste modalități, partea vătămată P. D. F. a fost exploatată o durată de aproximativ o lună de zile de inculpatul L. C. G., fiind amenințată, bătută și violată zilnic de acesta.

Între timp, D.M. și S. G. au venit din nou în O., au căutat-o pe partea vătămată L. M. N. și în prezența martorului P.A.C. au insistat, încercând să o convingă să plece și ea să muncească în G. la restaurantul unde susțineau că lucrează deja partea vătămată P. D. F..

Fiind de acord, la data de 05.03.2004, adusă de același transportator I. V., a sosit în G. și partea vătămată L. M. N..

Ca și în primul caz, L. M. N. a fost preluată de inculpatul L. C. G., care a achitat contravaloarea transportului. După ce a văzut-o pe partea vătămată L. M. N., inculpatul L. C. G. i-a comunicat părții vătămate P. D. F. că de acum încolo el va întreține relații sexuale cu L. M. N., reproșându-i părții vătămate P. D. F. că este veșnic bolnavă.

Inculpatul L. C. G. le-a spus celor două că dacă nu acceptă practicarea prostituției în folosul său, le va vinde pe fiecare pentru suma de 1.000 euro/persoană, însă niciuna din părțile vătămate nu și-a dat consimțământul pentru practicarea prostituției.

După preluarea părții vătămate L. M. N., inculpatul L. C. G. a trimis-o pe partea vătămată P. D. F. să lucreze fără forme legale la un bar din loc. R. situat la aprox. 4 km. de loc. M. unde inculpatul o transporta zilnic cu autoturismul, o lăsa în grija patronului s. -prieten de-al său, salariul plătit de patronul s. fiind achitat integral inculpatului L. C. G.. Partea vătămată P. D. F. a fost astfel obligată să muncească de dimineața până noaptea târziu, fără a i se întocmi forme legale, remunerația plătită de patronul s. fiind însușită de inculpatul L. C. G..

În acest timp, inculpatul L. C. G. a amenințat-o de mai multe ori pe partea vătămată L. M. N. pentru a o obliga pe aceasta să întrețină raporturi sexuale cu el, spunându-i că dacă nu își dă consimțământul o va ucide, i-a reproșat acesteia că îi datorează banii plătiți pentru venirea ei în G., că de acum partea vătămată este proprietatea lui și i-a luat pașaportul.

Cu toate acestea, deoarece parte vătămată L. M. N. avea alt temperament decât P. D. F., în primele zile ridica și ea tonul la inculpat, reproșându-i că este urât și bătrân. De asemenea, i-a spus inculpatului L. C. G. că este bolnavă de inimă, ceea ce inculpatul a constatat personal, partea vătămată leșinând foarte des. În astfel de momente, inculpatul întreținea cu ea raporturi sexuale, fără să îi acorde niciun ajutor medical, inculpatul prizând droguri, după care întotdeauna întreținea raporturi sexuale cu ea.

Datorită faptului că partea vătămată L. M. N. se opunea acestor contacte sexuale zilnice, inculpatul L. C. G. a amenințat-o cu un briceag, că îi taie gâtul, dacă nu-și dă consimțământul, spunându-i că este proprietatea sa și că le-a cumpărat pe amândouă, pentru a le trimite la prostituție, în scopul de a-și recupera banii, care susținea că i-a investit în aceste tinere.

Cu prilejul unei crize de inimă suferite de partea vătămată L. M. N., inculpatul L. C. G. i-a restituit acesteia pașaportul pentru a o conduce la un cabinet medical, iar ulterior i-a restituit și părții vătămate P. D. F. pașaportul, tot cu prilejul ducerii acesteia la un cabinet medical, deoarece vomita sânge, în urma bătăilor repetate administrate de inculpat.

În cursul aceleiași zile, cele două părți vătămate au fost anunțate de o tânără de cetățenie română (rămasă neidentificată, pe nume V.), care era concubina unui alt cetățean italian, prieten de-al inculpatului, despre faptul că la aceeași pensiune au fost cazați trei cetățeni români și le-a indicat acestora camera în care se aflau cazați, sugerându-le părților vătămate să solicite sprijinul acestora.

În cursul nopții de 18/19.03.2004, partea vătămată L. M. N. s-a deplasat la camera cu numărul indicat de V. din aceeași pensiune, unde se aflau cazate, ocazie cu care a cunoscut un tânăr de naționalitate română cu prenumele de M. (identificat ulterior în persoana martorului T. M.).

Acesta, la solicitarea celor două părți vătămate, le-a ajutat să fugă în noaptea de 19/20.03.2004 din locul unde se aflau sechestrate de inculpat. Astfel, martorul le-a transportat cu autoturismul său la o distanță de circa 300 km. de pensiune, le-a cazat o perioadă, după care le-a sprijinit prin plata transportului pentru întoarcerea în țară, care a avut loc în data de 29.03.2004 cu autoturismul condus de martorul F.I.C. prin PTF P., jud. S.M. (a cărui declarație se află la filele f. 75-76).

A doua zi după evadarea tinerelor, martorul T. M. a fost amenințat cu un cuțit de către inculpatul L. C. G. care l-a acuzat că le-a sprijinit pe tinere să fugă, motiv pe care martorul l-a invocat și în fața autorităților judiciare g., refuzând să dea declarații de martor, afirmând că îi este teamă de grupul de sicilieni rezidenți din zona M. (cerere de asistență juridică internațională aflată la filele 229 - 230 up)

Această stare de fapt și succesiune a faptelor a rezultat în primul rând din declarațiile date de părțile vătămate P. D. F. și L. M. N., atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței.

În plus față de aspectele expuse anterior, părțile vătămate au declarat că inculpatul L. C. G. i-a confecționat părții vătămate P. D. F. un act italian fals de identitate cu identitatea falsă V.D. - cetățean italian, act pe care i l-a înmânat spunându-i că urmează să-l utilizeze pe teritoriul O. unde intenționa să le transporte pe amândouă în scopul obligării la practicarea prostituției.

Fiindu-i prezentate martorei P. D. F. fotografiile transmise de autoritățile g. ca urmare a acordării asistenței judiciare internaționale, aceasta l-a recunoscut pe inculpatul L. C. G., a recunoscut pensiunea din M. unde a fost cazată, inițial singură, ulterior împreună cu L. M. N., în curtea pensiunii fiind clădirea cu inscripția ,,Zu Den Sieben Birken";, a recunoscut imaginea în detaliu a aceleiași pensiuni, a recunoscut încăperea în care se află fotografiată o tânără neidentificată ca fiind identică cu încăperea în care a fost sechestrată împreună cu cealaltă parte vătămată și care se află situată la subsolul pensiunii.

Reaudiată în fața instanței de fond, în prezenta cauză, parte vătămată P. D. F. a arătat că în G., inculpatul L. C. G. a cazat-o într-o cameră de pensiune la un subsol spunându-i că dorește să o folosească pentru practicarea prostituției, că nu i-a permis să iasă din camera respectivă aducându-i acolo mâncare și băutură, că acesta în multe rânduri a folosit violența asupra ei, că în tot acel interval de timp, de mai multe ori, fără voia ei o obliga să întrețină cu el raporturi sexuale, legându-o de mâini și de picioare și de gură să nu țipe. Deși îi spunea să-i dea drumul acasă el îi spunea că nu va mai scăpa de el. A mai arătat că inculpatul a obligat-o să o sune pe L. M. N. și să-i spună acesteia să vină în G. pentru că totul este în regulă. La un moment dat în G. a sosit și L. M. N. care a înțeles ce se întâmplă, inculpatul L. C. G. propunându-i și ei practicarea prostituției, însă și aceasta a refuzat. După ce L.M. a sosit în G. ea a fost trimisă la muncă de inculpatul L. C. G. într-un bar aparținând unui italian unde a lucrat la negru câteva zile fără să fi primit vreun ban. Nu era un program de muncă acolo, ea lucrând de dimineața până noaptea. A fost de mai multe ori amenințată cu moartea în G. de inculpatul L. C. G. ea și familia ei în cazul în care nu asculta de el.

Reaudiată în fața instanței de fond, în prezenta cauză, parte vătămată L. M. N. a mai arătat că, ajunsă în G., a fost așteptată de L. C. G. care era însoțit de P.D.. Și-a dat imediat seama că acesta se ocupă cu racolarea de persoane în vederea practicării prostituției. Când a ajuns în acea cameră a primit asigurări că totul va fi bine, inculpatul cerându-i să practic cu el relații sexuale zilnic. Întrucât și-a dat seama cu ce se ocupă și că altfel va fi violent, a fost de acord. În perioada în care a stat în G. cu P.D. întrucât în mod repetat îi spunea acesteia că nu voi rămâne, inculpatul L. C. G. le-a despărțit trimițând-o pe P.D. la muncă într-un bar și punându-o pe ea să-l însoțească peste tot. Inculpatul i-a spus repetat că de fapt el le-a cumpărat și că trebuie să lucreze pentru el pentru a-și recupera banii inclusiv cu drumul și cu mâncarea pe care o plătea. În G. de mai multe ori i s-a întâmplat să-i fie rău, cu toate acestea inculpatul L. C. G. întreținând cu ea raporturi sexuale profitând de starea în care se afla, repetând de fiecare dată faptul că trebuie să recupereze banii pe care i-a plătit pentru ele.

Declarațiile părților vătămate s-au coroborat cu declarațiile martorilor V. D. F., I. V., P.A. (audiați atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, atât în dosarul inițial cât și în prezenta cauză) și C.S.C..

Astfel martorul V. D. F. a recunoscut împrejurările în care au fost racolate părțile vătămate de coinculpații D.M. și S. G., arătând însă că el nu a cunoscut faptul că ce doi intenționau să le supună pe victime, exploatării sexuale sau exploatării prin muncă, deoarece niciodată nu i-au spus aceste intenții.

Și în fața instanței de fond (în cauza ce i-a vizat pe coinculpați) martorul a expus împrejurările în care cei doi le-au cunoscut pe părțile vătămate, arătând că P.D. îi fusese prietenă anterior, iar la un moment dat pentru că a avut greutăți financiare, aceasta i-a solicitat să îi caute un loc de muncă în străinătate. Niciodată partea vătămată nu a fost interesată să se prostitueze în străinătate fiind exclusă din start o astfel de variantă. Pe S. G. și D.M. i-a cunoscut la localul F., aceștia căutând persoane pentru a lucra în străinătate în cadrul unui restaurant. Cunoscând despre intențiile părții vătămate P.D., martorul a contactat-o pe aceasta, cerându-i să vină să stea de vorbă cu cei doi.

Martorul a confirmat că D.M. a suportat taxele de obținere a pașaportului pentru P.D. însoțit fiind și de S. G. în momentul depunerii actelor pentru obținerea actului. De asemenea, a confirmat că ambii i-au dat amănunte cu privire la transportator, care în mod uzual a dus persoane în G. și că cei doi i-au promis părții vătămate P.D. că va câștiga în străinătate 500 euro pe lună, costul transportului urma să fie suportat de ambii, partea vătămată urmând să restituie cheltuielile de transport după obținerea primului salariu.

Martorul și-a menținut aceeași poziție procesuală și în prezenta cauză, arătând că a fost o perioadă împreună cu partea vătămată P. D. F., însă relația lor s-a încheiat în ianuarie 2004, continuând însă să fie prieteni întâlnindu-se de mai multe ori în oraș, context în care aceasta i-a cerut ajutorul în găsirea unui loc de muncă legal în străinătate, inclusiv prin punerea ei în legătură cu persoane care ar putea să-i ofere un astfel de loc de muncă, fără ca vreodată să se fi pus problema practicării prostituției de către aceasta. În aceste împrejurări cunoscându-l pe D.M. care frecventa localul F.s din O. și întrucât din discuțiile purtate a înțeles că el ar căuta persoane inclusiv femei pentru angajarea în G., i-a spus părții vătămate P. D. F. că-i pune în legătură. D.M. i-a spus martorului că ar dori să angajeze aceste persoane în G. în zona M. ca vânzătoare în cadrul unui bar de zi sau pensiune. I-a spus acestuia de P. D. F. știind că aceasta este săracă, are un copil minor în întreținere și era interesată în găsirea unui loc de muncă. Ulterior, în cadrul unei discuții pe care cei doi au purtat-o în prezența sa, a înțeles că D.M. urma să o angajeze ca vânzătoare, barmană sau ospătar cu un salariu de circa 500 - 600 Euro/lună, condițiile de angajare fiind acceptate de aceasta. Au mai avut loc ulterior câteva întâlniri între P.D. și D.M., acesta cumpărându-i și îmbrăcăminte, însă niciun moment nu a înțeles că P.D. urma să practice prostituția și nici aceasta nu a știut acest lucru. După aceste câteva întâlniri D.M. a plecat în G. și de acolo i-a cerut la un moment dat să o ajute pe P.D. să ajungă la microbuzul cu care aceasta urma să fie transportată în G., martorul arătând că a condus-o pe P.D. în zona de staționare a microbuzelor, sub podul de pe C.B., în stația de tramvai unde aceasta a urcat în microbuz. Pe șofer nu l-a cunoscut. Ulterior, cu prilejul audierilor de la parchet, s-a reîntâlnit cu P.D. care i-a spus că ajunsă în G., un anume G. a violat-o și a obligat-o să practice prostituția. Martorul a mai arătat că a cunoscut-o și pe L.M. care locuise în chirie împreună cu P.D., în zona V., însă nu a participat la discuțiile purtate de P.D. împreună cu L.M. cu D.M., legate și de plecarea acesteia din urmă în G..

Împrejurările în care victima P.D. a fost transportată în G. au fost descrise de martorul I. V. care a arătat (atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanțelor) că o ține minte pe partea vătămată deoarece nu avea bani de transport și urma să îi primească în aceste condiții doar la destinație. Martorul își aduce aminte că tânăra i-a relatat că merge în G. la patronul unui local pe care acesta îl cunoștea, context în care i-a relatat tinerei că în opinia sa acea persoană este un "bandit"; deoarece lui personal i-a cerut să îi aducă tinere din R., ceea ce a creat convingerea martorului că acele tinere urmau să fie exploatate pe teritoriul G..

În fața instanței de fond(în prezenta cauză) a arătat că își menține în totalitate declarațiile date în cauză, inclusiv cea dată în fața Tribunalului B. la data de 10.10.2012, arătând că, din câte a mai reținut, a transportat-o pe partea vătămată P.D. până în G. la inculpatul L. C. G., transportul acesteia fiind achitat de inculpatul L. C. G. în G.. Și-a dat seama că acest inculpat se ocupă cu racolarea de persoane de sex feminin în vederea exploatării lor sexuale deoarece înainte de a o transporta pe P.D. și lui i-a propus să-i aducă din R. 2-3 fete în acest scop, ceea ce martorul arată că a refuzat. Percepția martorului era că partea vătămată P.D. nu știa cu ce se ocupa inculpatul G..

Aceste declarații s-au coroborat și cu cele date de martorul P.A.. În cursul urmării penale, martorul a arătat că în perioada în care locuia cu chirie împreună cu sora sa P.D., aceasta din urmă a părăsit locuința, luându-și majoritatea lucrurilor personale însoțită de V. D. F., care a ajutat-o să își ducă bagajul la un autoturism condus de un bărbat a cărui identitate nu a cunoscut-o decât ulterior, fiind vorba de S. G.. La sfârșitul lunii februarie 2004, în perioada în care martorul locuia împreună cu L. M. N. au fost căutați la reședința lor de V. F. D. care era însoțit de S. G. și de D.M.. Toți trei au stat de vorbă cu partea vătămată L.M., căreia i-au spus că P.D. este în G., că lucrează la un restaurant patronat de un prieten de al lor. Cei doi italieni i-au predat martorului un telefon mobil, spunând că P.D. i l-au trimis părinților săi adoptivi, drept cadou. Cei doi italieni s-au comportat foarte civilizat în timp ce D.M. repeta faptul că ei sunt oameni forte serioși, îi cereau să nu își facă griji în legătură cu P.D., care este în siguranță și de care vor avea grijă de sora martorului, fiind impresionați de situația lor familială, S. G. zâmbind prietenos și aprobând din cap în sens afirmativ. În prezența sa, D.M. i-a propus părții vătămate să plece și ea în G. împreună cu ei, cei doi oferindu-se să o transporte chiar cu acel prilej, însă martorul și partea vătămată au hotărât ca plecarea să aibă loc în alt moment. După plecarea celor trei, la câteva zile martorul a fost sunat pe telefonul mobil de partea vătămată P.D. din G. prilej cu care i-a spus să nu o lase pe M. să plece cu M. și G. pentru că ar putea să fie vândută de aceștia și va avea aceeași soartă ca și ea. Din modalitatea în care a decurs discuția telefonică martorul a tras concluzia că părții vătămate P.D. îi este frică de G.. După aproximativ o jumătate de oră de la această discuție martorul a fost sunat din nou de sora sa P.D. care i-a comunicat că îl roagă să o lase și pe L.M. să vină în G. deoarece între primul și al doilea telefon, G. i-a garantat că el este prieten cu M. și G. și că nu îi vor face niciun rău M.. Deși martorul și-a exprimat serioase temeri în legătură cu plecarea părții vătămate L.M. în G., aceasta a insistat să plece spunând că nu are niciun loc de muncă în O., că o duc destul de greu și că are deplină încredere în M.. După mai multe convorbiri telefonice cu transportatorul, partea vătămată L.M. s-a deplasat cu un microbuz din O. în G. iar a doua zi l-a sunat pe martor spunându-i că a ajuns cu bine. Ulterior, însă aproape zilnic, ambele părți vătămate au continuat să îl contacteze pe martor, spunându-i de fiecare dată că sunt bine, însă cu toate acestea plângeau la telefon fără a-i comunica martorului că li s-ar fi întâmplat vreun lucru rău. Potrivit declarațiilor martorului, L.M. a stat în G. o durată de două săptămâni, după prima săptămână sunându-l pe martor și spunându-i că au fugit de la locul unde le cazase G. deoarece au fost sechestrate bătute și violate de G., dar nu au putut să îi spună până acum aceste aspecte, deoarece la fiecare convorbire telefonică G. se afla lângă ele și le obliga să spună că totul este în regulă. L.M. i-a mai relatat martorului că au întâlnit un cetățean român pe nume T. M. despre care i-au spus că este foarte cumsecade și că le va ajuta să ajungă acasă în R., ceea ce s-a și întâmplat la o săptămână de la fuga celor două. După ce fetele au fugit din locul unde fuseseră cazate, martorul a fost sunat de o tânără care i-a relatat că G. este lângă ea și că îi transmite martorului, că părțile vătămate au fugit de la el, că amândouă îi datorează o grămadă de bani pentru cazare, transport și haine, cerându-i acestuia să-i comunice unde sunt fetele, deoarece a investit bani în ele și că pretinde ca aceste sume să îi fie restituite. În aceeași perioadă de timp martorul a fost sunat de o persoană care s-a prezentat a fi M. T. și care i-a comunicat că prin intermediul unui prieten, le va trimite pe cele două fete în țară, atrăgându-i atenția martorului să aibă foarte mare grijă de fete, deoarece G. este foarte periculos, l-a amenințat cu un cuțit acuzându-l că este implicat în fuga celor două tinere. M. T. i-a comunicat martorului, că dacă după sosirea fetelor în tară acestea vor fi căutate de vreunul din italienii implicați să sune neapărat la poliție deoarece aceștia sunt periculoși. După sosirea fetelor în țară, la începutul lunii mai 2010 în timp ce se afla cu cele două părți vătămate în fața blocului, s-a apropiat de ei un autoturism, partea vătămată P.D. s-a speriat, spunând "vai de mine uite-l pe G.";, în acel moment ambele tinere fugind de la fața locului rămânând doar martorul, care a constatat că vehiculul a oprit lângă el iar în mașină se afla G. însoțit de V.D., respectiv D.M.. Martorul a urcat în bloc sub pretextul că le cheamă pe cele două tinere, ceea ce în realitate nu intenționa, a sunat la poliție, însă a constat că după trei minute autoturismul italienilor nu se mai afla la fața locului.

În fața instanței de fond, martorul P.A.C. și-a menținut poziția procesuală, reiterând faptul că P.D. a plecat în G. pentru a munci legal la o pensiune însă, nicidecum pentru a practica prostituția. A fost de acord ca L.M. (cu care el avea o relație I.ă și la acea dată) să plece în G. deoarece la acel moment nu purtase discuțiile cu P.D. și nu și-a dat seama că se dorea ca aceasta să practice prostituția. La acel moment situația lor financiară era una delicată, astfel încât, a fost de acord ca L.M. să muncească în G. pentru a câștiga bani. A aflat exact ce s-a întâmplat abia după ce P.D. și L.M. au reușit să scape de L. C. G.. A reiterat cele arătate anterior în legătură cu discuțiile purtate în garsoniera în care ei locuiau, discuții în cadrul cărora L.M. primea asigurări legate de seriozitatea celor doi italieni cu privire la locurile de muncă ale acestora din G.. Din discuțiile purtate ulterior cu L.M. a înțeles că imediat după ce a ajuns în G., sub amenințarea unui cuțit, L. C. G. a violat-o la marginea unei păduri ceea ce s-a mai întâmplat și ulterior. Din discuții, a înțeles că inculpatul dorea să o oblige pe P..

Aceste probe s-au coroborat și cu declarația martorei C.S.C. dată în cursul urmării penale, din care a rezultat că a fost prietena lui S. G., cu care a locuit împreună circa trei luni de zile în G., fără ca acesta să o fi obligat la activități de prostituție. Pe perioada în care a locuit împreună în G., a frecventat un bar împreună cu S. G. unde s-au întâlnit de mai multe ori cu D.M. și L. C. G.. Cu acele prilejuri S. G. i-a povestit de două tinere românce, care se găseau la inculpatul L. C. G. și lucrau pentru acesta, cu precizarea însă că nu le dădea bani, le folosea pentru el trăind cu ele în concubinaj. Într-una din zile când s-a deplasat cu S. G. la un alt bar, s-au întâlnit cu două tinere românce despre care S. G. le-a spus că sunt acele tinere despre care a vorbit anterior, tinere care lucrează pentru L. C. G.. S. G. i-a confirmat martorei că și el personal le cunoaște pe cele două tinere din R., după aproximativ o săptămână de zile S. G. povestindu-i că cele două tinere au reușit să fugă de la L. C. G..

Declarația martorei C.S.C. a fost susținută și de procesul verbal de recunoaștere după planșă fotografică, aceasta recunoscându-le pe părțile vătămate L.M. și P.D. ca fiind cele două tinere care se găseau la inculpatul L. C. G., despre care a relatat în declarația dată.

Alături de probele deja expuse, săvârșirea faptelor a rezultat și din răspunsul și documentele trimise de autoritățile judiciare g., în mașina inculpatului L. C. G., implicat într-un eveniment rutier, fiind descoperită ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul B. prin care s-a luat față de inculpatul S. G. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, ceea ce înseamnă că acesta era ținut la curent cu mersul anchetei ce viza faptele de trafic de persoane în care ei erau implicați.

Coroborând aceste probe, instanța consideră dovedită vinovăția inculpatului L. C. G. în comiterea (împreună cu D.M. și S. G., aspect stabilit prin s.pen. nr 232/2012 a Tribunalului B. pronunțată în dosar nr. 4036/111/2006) infracțiunii de trafic de persoane vizând cele două victime majore, P. D. F. și L. M. N., rolul acestuia fiind acela ca, subsecvent acțiunii coinculpaților D.M. și S. G. de racolare a celor două prin amăgire, fraudă și înșelăciune, să se ocupe de exploatarea sexuală și prin muncă a celor două în G..

Astfel, fiecare din cele două victime, ajunsă în G., a fost preluată de inculpatul L. C. G., care, odată cu preluarea fiecăreia, a achitat contravaloarea transportului și a asigurării pentru călătoria în străinătate. În continuare, inculpatul L. C. G. le-a cazat pe cele două.

Subsecvent acestui moment, victimei P. D. F., inculpatul L. C. G. i-a adus la cunoștință că a cumpărat-o de la D.M., că ea urma să practice prostituția, în caz contrar urmând a întreține raporturi sexuale cu el, după care, datorită faptului că partea vătămată nu a fost de acord, inculpatul L. C. G., prin bătăi repetate și amenințări, a obligat-o să aibă relații sexuale zilnice cu el, fiindu-i lipsită libertatea de a se deplasa liber, agresând-o cu bestialitate când aceasta a încercat să împiedice venirea părții vătămate L. M. N., profitând de starea în care a adus-o și întreținând cu ea raporturi sexuale normale, partea vătămată vomitând sânge datorită loviturilor puternice aplicate de inculpat.

Subsecvent momentului preluării și a victimei L. M. N., inculpatul L. C. G. le-a adus la cunoștință ambelor că dacă nu acceptă practicarea prostituției în folosul său, le va vinde pe fiecare pentru suma de 1.000 euro, părțile vătămate nefiind de acord să practice prostituția, context în care inculpatul L. C. G. a exploatat-o prin muncă pe partea vătămată P. D. F. și a amenințat-o de mai multe ori pe partea vătămată L. M. N. pentru a o obliga să întrețină raporturi sexuale cu el, după care, profitând de faptul că aceasta era bolnavă de inimă, leșinând foarte des, în astfel de momente, inculpatul întreținea cu ea raporturi sexuale, fără să îi acorde niciun ajutor medical, iar când partea vătămată L. M. N. se opunea acestor contactate sexuale zilnice, o amenința cu un briceag, că îi taie gâtul, dacă nu-și dă consimțământul, spunându-i că este proprietatea sa și că le-a cumpărat pe amândouă, pentru a le trimite la prostituție, în scopul de a-și recupera banii.

În drept:

Fapta inculpatului L. C. G. care în perioada ianuarie-martie 2004, împreună cu inculpații S. G. și D.M., prin amăgire, fraudă și înșelăciune, le-a recrutat pe victimele majore P. D. F. și L. M. N. și apoi le-a transportat și găzduit în loc. M. - G., unde prin amenințări și violențe repetate le-a exploatat sexual și prin muncă, constituie infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 litera a din Legea nr 678/2001 (în forma ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 230/2010) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal cu referire la art 13 Cod penal

II. Infracțiunea de trafic de minore față de victimele minorele S. I. și P. C. A. și infracțiunea de trafic de persoane față de victima majoră A.R.

În vara și toamna anului 2004, inculpatul L. C. G., împreună cu S. G. și D.M. au venit de mai multe ori în R., împrejurare în care L. C. G. a cunoscut-o pe minora S. I. (martoră protejată în vârstă de 16 ani) și pe prietena acesteia P. C. A. (în vârstă de 17 ani).

Pe ambele, inculpatul L. C. G. le-a amăgit că le va oferi locuri de muncă în loc. M. - G. (unde deține un hotel, un restaurant și o gelaterie) și un salariu lunar de 1.000 euro, s-a comportat foarte prietenos pentru a le câștiga încrederea, le-a invitat și a plătit consumația la mai multe restaurante din O., pentru a le convinge și a le menține în eroare, trimițându-le acestora, în vara anului 2004, de mai multe ori, sume de bani cu titlu de cadou, făcând demersurile pentru obținerea pașaportului turistic al minorei P. C. A..

În acest mod, inculpatul L. C. G., prin fraudă și înșelăciune, le-a recrutat pe cele două minore, în vederea exploatării sexuale și prin muncă a acestora.

În ciuda insistențelor repetate și a sumelor de bani trimise pentru a-i câștiga încrederea, minora P. C. A. nu a dat curs cererii acestuia de a se deplasa în G., având suspiciuni față de inculpat, despre care a aflat că a bătut două tinere care se aflau deja la el, urmare a refuzului acesteia inculpatul comunicându-i telefonic că va veni el după ea, spunându-i că dacă nu merge ea de bună voie, va regreta.

Prin aceleași insistențe ale inculpatului, acesta a reușit să o convingă pe minora S. I. să meargă în G., inculpatul fiind de acord, datorită faptului că aceasta era minoră, să fie însoțită de o persoană majoră, fiind vorba de victima majoră A.R., intenția inculpatului fiind aceea de a le supune pe ambele exploatării sexuale și prin muncă.

În acest scop, inculpatul le-a preluat pe cele două, odată ajunse în M. - G., le-a plătit contravaloarea transportului și le-a cazat.

Scopul pentru care cele două au fost preluate de inculpat a rezultat încă din momentul în care acestea au ajuns în G., inculpatul comunicându-le că încă din acea noapte S. I. va întreține cu el relații sexuale, folosind un limbaj violent și amenințându-le, comunicându-le ulterior că vor fi duse în O. în scopul practicării prostituției în folosul lui, exploatând-o prin muncă ulterior pe minora S. I. și insistând ca A.R. să întrețină relații sexuale contra unor sume de bani cu diferite persoane, cele două reușind să fugă de la inculpat.

Probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești (inclusiv în cauza în care coinculpații S. G. și D.M. au fost judecați) au susținut aceste fapte ale inculpatului.

Astfel, potrivit declarației minorei P. C. A. (f. 72 - 75, dosar urmărire penală), în vara anului 2004 era prietenă cu minora în vârstă de 16 ani audiată sub identitatea S. I. și prin intermediul martorului V. D. F. a cunoscut trei cetățeni italieni, care le-au însoțit de mai multe ori la diferite restaurante de pe raza mun. O. unde aceștia au achitat consumația. Dintre acești italieni pe unul îl chema G., pe un altul M. iar numele celui de al treilea nu îl mai ține minte. Martora a arătat că s-au deplasat inițial la complexul comercial L. și apoi la Pizzeria Crinul Alb, fără ca în cadrul acestor două întâlniri, să se fi discutat despre asigurarea unor locuri de muncă onorabile în G..

Peste câteva zile, împreună cu S. I., V.F. și G. s-au deplasat la restaurantul C., iar în aceeași formație la restaurantul I. În timpul discuțiilor purtate la C., G. i-a spus martorei că vrea să o ducă în G. urmând să vină și S. I. însoțită de V.D., G. spunându-le că poate să le asigure locuri de muncă la un restaurant sau gelaterie urmând ca tinerele să obțină câștiguri între 600 și 900 euro ceea ce părea foarte tentant. Arată că inculpatul L. C. G. le-a întrebat dacă posedă pașapoarte turistice, la care martora i-a răspuns că este minoră și că nu are banii necesari pentru transport, G. oferindu-se să achite el plata transportului până în G.. Martora a arătat că nu l-a refuzat categoric, însă nu a intenționat să plece în G.. Cu prilejul întâlnirii cu G., martora a arătat că a constatat că este curtată de inculpat care i-a cumpărat un inel și o brățară, cerându-i numărul de telefon.

A arătat că ulterior a fost sunată în mod repetat de către inculpatul L. C. G. din G. în vara și în toamna anului 2004, de fiecare dată insistând ca martora să plece mai repede în G. și arată că de fiecare dată la telefon cele spuse de G. erau traduse de tinere românce care vorbeau cu accent moldovenesc și care s-au prezentat cu numele D. și, ulterior A., pe care însă nu le-a cunoscut niciodată.

Deși inculpatul L. C. G. a făcut demersurile pentru obținerea pașaportului turistic și pentru deplasarea victimei spre M.-G., minora P. C. A. a ezitat să plece în G., întrucât a avut suspiciuni referitoare la comportamentul cetățeanului italian, despre care a aflat că a bătut două tinere care se aflau deja la acesta. A mai arătat, de asemenea, că inculpatul L. C. G. i-a trimis în mod repetat sume de bani cu titlu de cadou, pentru a o convinge să ia decizia de plecare, însă arată că ea nu a intenționat nicio clipă să se deplaseze în G..

La sfârșitul anului 2004 inculpatul L. C. G., constatând că nu reușește să o convingă și-a pierdut răbdarea și a vorbit amenințător cu martora la telefon, spunându-i că dacă nu merge ea de bună voie în G., va veni el după ea, spunându-i că dacă nu merge ea de bună voie, va regreta, adică o să-i pară rău.

Minora a mai arătat că în luna decembrie 2004, a aflat de la prietena sa S. I. că aceasta a intenționat să meargă, împreună cu o cunoștință, la cetățeanul italian, iar după circa o lună, vorbind din nou cu S. I., aceasta i-a spus că a fost în G., dar nu a stat mult. a fost confirmat și de fotografiile în care inculpatul apare cu minora P. C. A., efectuate la restaurantul ,,C."; din O., cu aparatul de fotografiat al inculpatului, în perioada în care inculpatul se afla în R..

Aceste fotografii (f 76-77, numerotate nr. 1 și nr. 2, , transmise prin intermediul Centrului de Cooperare Polițienească - Punctul Național Focal), recunoscute de minora P. C. A., au fost descoperite, alături de alte fotografii (193-199 dos urmărire penală), de autoritățile g. în interiorul autoturismului marca Fiat aparținând inculpatului L. C. G., care fusese implicat într-un eveniment rutier în G. la data de 25.02.2005, părăsind locul faptei (f 190 dosar urmărire penală), fotografii trimise autorităților române ca urmare a cererii de asistență juridică internațională adresată.

Susținerile martorei P. C. A. au fost confirmate de înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală (f 127-131), din care a rezultat că inculpatul L. C. G. a trimis din G., prin W.U., în perioada 07.06.2004-30.06.2004, minorei P. C. A., sume cuprinse între 50-150 euro cu titlu de cadou sau cheltuieli.

Declarația martorei minore P. C. A. s-a coroborat și cu declarațiile date de minora S. I. (audiată sub identitate protejată), în cursul urmării penale (f. 57 - 61, 267-270 urmărire penală), aceasta confirmând aceleași aspecte privind modalitatea în care i-a cunoscut pe cetățenii italieni, prieteni ai martorului V. D. F.. A precizat că în prealabil, după ce a purtat doar discuții despre prietenii italieni ai lui V.F., la un moment dat acesta din urmă i-a spus că prietenii au venit în R., că se află în O. și au invitat-o la o întâlnire în incinta complexului L.. Martora a constatat că la întâlnire s-a prezentat V.D. împreună cu doi italieni, L.C. G. și M.. La întâlnire martora s-a prezentat însoțită de P. C. A.. La complexul L. au consumat cu toții suc, iar G. a început să îi facă curte C.. G. i-a invitat pe toți a doua zi să se întâlnească la restaurantul C. din O., ceea ce s-a și întâmplat dar la această întâlnire M. nu a participat fiind doar martora, V.D., Corina și G.. Cu prilejul discuțiilor purtate, G. și M. spuneau că dețin în G. un hotel, un restaurant și o gelaterie, că le merge foarte bine, că pot să asigure locuri de muncă, își exprimau mila față de cetățenii români, fără însă să le propună fetelor ca să plece în G.. După ce s-au întors italienii în G., inculpatul L. C. G. o suna destul de des pe Corina și de asemenea o suna și pe martoră, propunându-i și insistând să plece în G., să lucreze la una din proprietățile sale, spunându-i că va putea câștiga sume mari de bani, de cel puțin 1000 euro pe lună. Inculpatul L. C. G. s-a oferit să îi trimită sume de bani iar martora a acceptat, sens în care i-a parvenit suma de 100 euro, martora apreciind gestul inculpatului ca a unui om cumsecade. Cu prilejul discuțiilor telefonice purtate cu inculpatul L. C. G. în iarna anului 2004 - 2005 martora i-a comunicat acestuia că s-a hotărât să plece însă datorită faptului că este minoră, (împrejurare cunoscută de inculpatul Li Calzi G.) i-a spus acestuia că dorește să plece însoțită de o prietenă, care are vârsta de peste 35 ani căreia mama sa îi va da o împuternicire notarială pentru a o însoți pe minoră în străinătate, aspecte cu care inculpatul L. C. G. a fost de acord și i-a recomandat minorei să vină cu același transportator I. V. deoarece el le va aștepta în M.-G. și va achita contravaloarea transportului.

Astfel, în noaptea de 04/05.01.2005 minora S. I. împreună cu prietena sa majoră (audiată și ea sub o altă identitate - A.R.), au părăsit țara cu microbuzul condus de martorul I. V. și au fost așteptate în M. de inculpatul L. C. G. care a plătit contravaloarea transportului.

Atât S. I. cât și martora A.R. (declarația acesteia din urmă aflându-se la filele 262 - 264 dosar ) au declarat că la întâlnirea cu inculpatul pe teritoriul G. le-au apărut suspiciuni datorită faptului că acesta care avusese o conduită civilizată pe teritoriul României, de data aceasta le-a spus pe un ton autoritar să-și pună singure bagajele în autoturismul său, iar imediat după urcarea în autoturism inculpatul i-a spus minorei că în noaptea respectivă urmează să întrețină raporturi sexuale cu el.

La intervenția martorei A.R. care i-a spus inculpatului că S. I. a fost minoră și că s-a aflat pe răspunderea ei în G., inculpatul L. C. G. a început să strige și să utilizeze violențe verbale și le-a condus pe acestea la o pensiune situată în afara orașului M. unde deținea cheia unei camere situate la subsolul clădirii și a insistat în continuare ca minora să întrețină cu el relații sexuale într-o cameră alăturată. În final minora a motivat că este foarte obosită și a fost lăsată în pace de inculpat.

Ambele martore au declarat că în timp ce inculpatul L. C. G. le transporta de la locul de unde le-a preluat spre pensiune, au convenit să nu îl contrazică vehement pe acesta deoarece ar putea să devină agresiv și să încerce pe orice cale să plece de lângă el. Ambele au declarat, de asemenea, că au constatat că inculpatul părea a fi drogat, aspect care le-a indus o puternică teamă.

Au declarat, de asemenea, că în camera de la subsol în care au fost cazate au văzut că se află mai mulți saci din plastic transparent legați cu sfoară conținând haine pentru femei, șampoane începute, tampoane igienice, truse de machiaj folosite, ceaiuri, scrisori neexpediate și alte obiecte personale, bunuri care păreau a fi abandonate de tinere care au plecat în grabă din locul respectiv, aspect care de asemenea a fost de natură să le inducă teama.

În zilele următoare, inculpatul L. C. G. a insistat să le transporte pe amândouă tinere pe teritoriul O. unde le-a spus că urmează să practice prostituția deoarece în zona respectivă această activitate este foarte bine plătită, iar tinerele conform înțelegerii anterioare dintre ele nu au refuzat categoric, ci doar urmăreau să amâne momentul plecării pentru a găsi momentul să fugă din pensiunea respectivă.

Datorită faptului că inculpatul L. C. G. a dobândit încredere că acestea consimt să fie duse în O. în scopul practicării prostituției în folosul inculpatului, acesta nu a insistat ca pașapoartele tinerelor să îi fie predate.

În această perioadă ambele martore cu intenția de a prelungi momentul transportării lor în O. pentru a găsi un moment prielnic să fugă din locul respectiv, i-au cerut inculpatului să le permită să lucreze o perioadă scurtă de timp undeva în zonă pentru ca să dobândească și ele bani personali.

În aceste condiții, inculpatul a trimis-o pe martora minoră S. I., în vârstă de 16 ani la un bar din apropiere, patronat de un alt s. în folosul căruia minora a făcut curățenie la bar o durată de aprox. 1 săptămână, de dimineața și până în jurul orelor 01.00 noaptea, banii rezultații din munca prestată fiindu-i plătiți direct inculpatului L. C. G. care în acest mod a supus-o pe martora minoră S. I. și modului de exploatare prevăzut la art. 2 punctul 2 litera a din L 678/2001.

Martorei majore A.R., inculpatul L. C. G. i-a propus, până când va pleca în O., să întrețină raporturi sexuale cu un bătrân de naționalitate g. care o va plăti pentru serviciile sale sexuale.

În perioada șederii la pensiune, conform declarației martorei S. I., inculpatul L. C. G. le-a povestit că o tânără care nu a acceptat practicarea prostituției s-a sinucis, respectiv că și-a tăiat venele, fără alte detalii referitoare la naționalitatea acesteia.

După circa 7-8 zile martorele au cunoscut la un restaurant situat în curtea pensiunii un tânăr de naționalitate română, rămas neidentificat care le-a strecurat înscris pe un șervețel număr de telefon mobil, spunându-le să aibă grijă deoarece urmează să fie obligate la practicarea prostituției, că la fel au pățit și alte tinere românce și că gruparea de sicilieni este foarte periculoasă, deoarece unele tinere au fost ucise sau au dispărut pur și simplu, iar tinerele au solicitat sprijinul acestui tânăr în vederea reîntoarcerii în țară.

În condițiile în care într-una din zile, cele două cunoșteau că inculpatul era plecat din localitate la o distanță de circa 600 km., pe timp de noapte, lăsându-și toate hainele și lucrurile în pensiunea respectivă ca să nu fie văzute ieșind cu bagaje, s-au deplasat la ora și locul stabilit anterior cu un taximetrist german care consimțise să le aștepte și contra sumei de 10 euro să le transporte până la gara feroviară din M., iar după ce au ajuns în această locație, l-au sunat pe tânărul de naționalitate română care s-a deplasat după ele cu un autoturism și le-a sprijinit să se reîntoarcă în R.

În perioada în care aveau o relativă libertate de mișcare la pensiunea sus menționată, martora majoră A.R. a declarat că a trimis de mai multe ori mesaje martorului C.M., că în conținutul mesajelor trimise a copiat și transmis denumirea pensiunii, iar martorul le-a sfătuit să apeleze la autoritățile poliției g..

Aceste aspecte au fost confirmate și de martorul C.M..

Martora S. I. și-a menținut în fața instanței de fond(în cauza în care au fost judecați coinculpații D.M. și S. G.) declarațiile date în cursul urmării penale și a mai arătat că pe teritoriul G. la un moment dat atât ea cât și A.R. însoțite fiind de inculpatul L. C. G., s-au întâlnit într-o seară cu coinculpații D.M. și S. G.. Legat de implicarea infracțională a acestor doi din urmă inculpați, martora a susținut că în opinia sa persoana cei trei constituiau un fel de grup, cu toate că nici D.M. și nici S. G. nu s-au implicat în vreun fel în plecarea sa în străinătate și nici pe teritoriul G. nu au avut niciun fel de tangență cu ea.

În prezenta cauză, reaudierea martorei sub identitate protejată S. I. nu a mai fost posibilă, din motive obiective.

Și martora A.R. (sub identitate protejată) și-a menținut în fața instanței (atât în cauza în care au fost judecați coinculpații D.M. și S. G. cât și în prezenta cauză) declarațiile date în cursul urmării penale, precizând că de la S. I. a aflat că ar cunoaște o persoană în G., care deține un restaurant sau un hotel și au posibilitatea să meargă să lucreze acolo, urmând să desfășoare o muncă decentă, excluzându-se din start ideea de prostituție. Martora precizează că în R. nu i-a cunoscut pe D.M. și S. G..

Reaudiată în fața instanței de fond în prezenta cauză, martora A.R. a fost minoră, că în G. au fost întâmpinate de L. C. G. care de la început i s-a părut că are un comportament ciudat și că este drogat vorbind neprietenos cu S. I. deși crezuse că este un prieten de-al acesteia. Din camera în care au fost cazate nu ieșeau decât în prezența inculpatului pentru a servi masa, fiind suspicioase în condițiile în care în camera respectivă au găsit mai mulți saci cu haine aparținând altor femei, inclusiv scrisori ale acestora, dându-și seama că ceva nu este în regulă, cu atât mai mult cu cât, inculpatul L. C. G. le-a promis că dacă îl vor asculta vor câștiga bani frumoși. Atitudinea inculpatului, atunci când le aborda implicit în legătură cu practicarea prostituției era una în glumă, însă într-o seară ea a avut o opoziție vehementă în legătură cu o astfel de variantă, spunându-i explicit că nu a venit în G. pentru a se prostitua și că acest lucru nu se va schimba. Într-o seară la restaurantul la care inculpatul L. C. G. le ducea să servească masa au venit doi prieteni ai acestuia, din discuțiile purtate de ei pe care S. I. le înțelesese parțial deoarece cunoștea puțin limba italiană, înțelegând că a doua zi urmau să fie transportate în O. pentru practicarea prostituției. Nu știe dacă S. I. a fost constrânsă sau a lucrat de bună voie în acel bar însă nici nu poate să înțeleagă de ce a lucrat în condițiile în care nu a fost plătită niciodată. Ea personal nu a fost lovită sau amenințată de inculpatul L. C. G. cât timp a stat în G., însă s-a simțit intimidată de acesta, cu atât mai mult cu cât atunci când venea drogat aveau impresia că ar dori să le strângă de gât. În plus, de două ori a luat-o pe S. I. din mâinile inculpatului care dorea să o ducă din acea locație în care ele au fost cazate, S. I. însăși țipând că nu vrea să plece.

Procedându-se la citirea mesajelor, tip sms, primite de postul telefonic aparținând martorului C.M. au fost identificate mesajele transmise, fiind întocmită planșă fotografică ( f. 67 - 71 urmărire penală).

În mesajul tip sms transmis de la un post telefonic din G. la data de 10.01.2005, ora 17.15:45, de către martora majoră este evidențiată adresa pensiunii și barul situat în apropiere, existența și denumirea acestor locații fiind confirmate de autoritățile judiciare g. prin răspunsul oficial transmis la cererea de asistență judiciară internațională.

Aceste probe s-au coroborat cu declarațiile martorului C.M., care a confirmat că i-au fost trimise mesajele telefonice la care s-a făcut referire mai sus, mesaje trimise de o cunoștință, respectiv o tânără majoră despre care avea cunoștință că a plecat în G. însoțită de o altă fată cu scopul de a munci în străinătate, respectiv să spele vase la bucătărie ca personal auxiliar. După ce tinerele s-au întors în țară, martorul a vorbit cu acea cunoștință, care i-a confirmat că în străinătate au fost sechestrate, fiind disperate să scape din locul respectiv.

Reaudiat în fața instanței de fond, în prezenta cauză, martorul C.M. a arătat că la un moment dat primise de la A.R. mai multe mesaje din care rezulta disperarea acesteia, aceasta spunându-i că trebuie să scape de acolo și trimițându-i adresa la care s-ar afla. Îi trimisese acele mesaje având în vedere probabil discuțiile pe care le-a purtat înainte de a pleca atunci când el i-a spus că dacă o va putea ajuta cu ceva, sau dacă ceva nu va merge în G. după cum s-a așteptat să apeleze la el. Înainte să plece A.R. i-a spus că va merge în G. împreună cu o prietenă care avusese o cunoștință ce venise în R., urmând ca cele două să lucreze la acea persoană într-un restaurant. Nu s-a discutat de practicarea prostituției în G..

În drept, fapta inculpatului L. C. G. care în perioada iunie 2004-ianuarie 2005 le-a recrutat pe victimele P. C. A. și S. I. (ambele minore, de 16 ani, respectiv 17 ani) și apoi, după ce victima S. I. a fost transportată în noaptea de 04/05.01.2005 în loc. M. - G., a preluat-o pe aceasta și a găzduit-o în aceeași localitate, unde prin amenințări și violențe repetate a exploatat-o prin muncă și a intenționat să o exploateze și sexual (atât pe teritoriul G. cât și pe teritoriul O.), a constituit infracțiunea de trafic de minore, prevăzută de art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr 678/2001 (în forma anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 79 din 14 iulie 2005) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu referire la art 13 Cod penal

Fapta aceluiași inculpat, care în cursul lunii ianuarie 2005, a preluat-o și găzduit-o pe victima A.R. (cu identitate protejata) în loc. M. - G. cu scopul de a o exploata sexual, după care, prin amenințări și violențe repetate a intenționat să o exploateze sexual atât pe teritoriul G. cât și pe teritoriul O., constituie infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr 678/2001 (în forma ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 230/2010) cu referire la art 13 Cod penal

A constituit infracțiunea de trafic de minori recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia. Infracțiunea de trafic de minori cunoaște două forme agravate: când este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului; când este săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, când s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății ori când este săvârșită de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu sau de către un membru de familie.

Din cuprinsul probelor administrate în cauză a rezultat că victimele P. C. A. și S. I. au fost recrutate prin fraudă și înșelăciune în scopul exploatării lor și, în plus, S. I. a fost transportată și găzduită în loc. M. - G., în acest scop, fiind exploată prin muncă, prin amenințări și violențe repetate, de către a inculpatul L. C. G., care a intenționat să o exploateze și sexual.

În cazul victimei P. C. A., activitatea de recrutare a acesteia în scopul expus, s-a consumat, fiind indiferent că acest scop s-a realizat sau nu. Infracțiunea de trafic de minori, având mai multe acțiuni alternative în cuprinsul laturii obiective, se consumă în momentul realizării oricăreia (una sau mai multe) din formele prevăzute de norma de incriminare, alternativ.

Recrutarea constă în atragerea, racolarea victimei pentru a fi convinsă, ceea ce inculpatul L. C. G. a realizat, victima refuzând însă să plece în G.. În cazul victimei S. I., inculpatul a reușit să o convingă să vină la el în G., asigurându-i transportul și găzduind-o în loc. M. - G., prin amenințări și violențe repetate, a exploatat-o prin muncă și a intenționat să o exploateze și sexual.

Prin urmare, au fost îndeplinite față de ambele minore condițiile reținerii formei agravate a infracțiunii de trafic de minori, când a fost săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune.

În actul de sesizare al instanței de fond, în legătură cu infracțiunea de trafic de minore, s-a reținut, la stabilirea încadrării juridice, și agravanta de la alineatul 3 al art. 13 din L 678/2001, astfel cum acest alineat a fost modificat de punctul 11 al art. I din Legea nr. 230 din 30 noiembrie 2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 812 din 6 decembrie 2010.

Conform acestei agravante, dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), și închisoare de la 10 ani la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).

În prezenta cauză, incidența formei agravate de la alineatul 3 a fost reținută de procuror prin prisma faptului că activitatea de recrutare a minorelor S. I. și P. C. A. în scopul exploatării lor, s-a realizat de către inculpatul L. C. G. împreună cu inculpații S. G. și D.M..

Ori în legătură cu implicarea acestora din urmă în că activitatea de recrutare a minorelor S. I. și P. C. A., Tribunalul B. s-a pronunțat, în dosar nr. 4036/111/2006*, prin s.pen. nr. 232/P/29.11.2012, în sensul achitării acestora în baza art. 11 punctul 2 litera a rap. la art. 10 lit c C.pr.pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. 1 din Legea 678/2001, modificată și completată.

În considerentele acestor soluții, s-a reținut că probațiunea administrată în cauză nu a dovedit nicio implicare a inculpaților D.M. și S. G. în racolarea celor două tinere, declarațiile acestora probând doar vinovăția inculpatului L. C. G.. Niciuna din martorele audiate în cauză - P. C. A., A.R. și S. I. - nu au confirmat acuza care s-a adus celor doi inculpați - D.M. și S. G. - potrivit căreia, ar fi racolat cele două minore, amăgindu-le că le vor asigura locuri de muncă decente în G..

Coroborând declarațiile celor trei tinere, s-a reținut că în afara de persoana inculpatului L. C. G. acestea au mai făcut vorbire doar la coinculpatul D.M. precizând însă, în mod expres că acesta nu s-a implicat în niciun fel în racolarea sau transportul lor din O. în G., mai mult tinerele confirmă că D.M. și S. G. nu au avut niciun fel de tangență cu ele pe teritoriul statului străin. Singura persoană care le-a solicitat în mod repetat tinerelor să meargă în G., să lucreze în loc onest, la restaurant sau hotel, a fost L. C. G., acesta fiind cel care le-a și preluat pe S. I. și A.R., pe teritoriu G. unde mai apoi au fost supuse din partea aceluiași inculpat, la un adevărat supliciu, așa cum s-a reținut mai sus.

S.pen. nr. 232/P/29.11.2012 a Tribunalului B., a fost menținută prin d.pen. nr. 78/A/ 13 iunie 2013 a Curții de Apel O., care a respins ca nefondat apelul penal declarat de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial O. împotriva acesteia, în prezent cauza fiind în recurs, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Nici în prezenta cauză probele administrate, anterior expuse, atât cele administrate în cursul urmăririi penale (similare cu cele care au stat la baza s.pen. nr. 232/P/29.11.2012 a Tribunalului B.) cât și cele administrate în cursul cercetării judecătorești, nu au dovedit faptul că recrutarea minorelor S. I. și P. C. A. s-a realizat de către inculpatul L. C. G. împreună cu inculpații S. G. și D.M..

În consecință, s-a impus înlăturarea agravantei săvârșirii infracțiunii de trafic de minore față de victimele S. I. și P. C. A., de două sau mai multe persoane împreună.

În legătură cu aceeași faptă, instanța de fond a reținut că de la data săvârșirii acesteia, până la data judecății, au intervenit mai multe legi care au modificat condițiile de incriminare și cuantumul pedepselor pentru această infracțiune.

În raport de data epuizării infracțiunii de trafic de minori (ianuarie 2005), instanța de fond a reținut ca fiind mai favorabilă această infracțiune, în forma și cu alineatele în vigoare anterior intrării în vigoare a OUG nr. 79 din 14 iulie 2005.

În raport de această formă, s-a impus înlăturarea și a alineatului 2 (care se referă la săvârșirea faptei asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 15 ani), având în vedere vârsta minorelor (de 16 ani, respectiv 17 ani).

În această formă (anterior intrării în vigoare a OUG nr. 79 din 14 iulie 2005), alineatul 3 este cel care stabilește caracterul agravat al faptei atunci când este săvârșită prin amenințare, violenta sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, frauda ori înșelăciune, pedeapsa fiind închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, limite mai reduse decât cele prevăzute în prezent.

În legătură cu aceeași faptă, instanța de fond a reținut și aplicabilitatea deciziei nr 49/2007 pronunțată în recurs în interesul legii, conform căreia Traficul de persoane incriminat prin dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de loc și de timp, constituie o infracțiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracțiuni aflate în concurs

În raport de toate aceste considerente, s-a impus, în baza art 334 C.pr.pen., a fi schimbată (din oficiu și la cererea apărătorului inculpatului) încadrarea juridică dată faptei de trafic de minori pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în legătură cu pct. III din rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr 678/2001 (în forma anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 79 din 14 iulie 2005) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal cu referire la art 13 Cod penal

În legătură cu infracțiunile de trafic de persoane de la punctele II și III din rechizitoriu, s-a solicitat, de către inculpat, prin apărător ales, schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune de trafic de persoane în raport de toate cele trei victime, având în vedere decizia nr 49/2007 pronunțată în recurs în interesul legii.

Una din condițiile în care, potrivit deciziei nr 49/2007 pronunțată în recurs în interesul legii, s-a reținut caracterul continuat și nu concurent al infracțiunii de trafic de persoane, este aceea a comiterii faptelor în aceleași condiții de loc și de timp.

Ori în raport de situația de fapt prezentată, numai faptele de trafic de persoane față de victimele P. D. F. și L. M. N. au fost săvârșite în aceleași condiții de loc și de timp și chiar împrejurări (ianuarie-martie 2004), fapta de trafic de persoane față de victima A.R. fiind săvârșită ulterior, în cursul lunii ianuarie 2005.

În aceste condiții, chiar în raport de decizia nr 49/2007 pronunțată în recurs în interesul legii, s-a impus concluzia că în mod corect s-a reținut în actul de sesizare, caracterul concurent al acestor infracțiuni.

Și în legătură cu aceste infracțiuni de trafic de persoane, față de victimele P. D. F. și L. M. N., pe de-o parte și față de A.R., padp, de la data săvârșirii lor, până la data judecății, au intervenit mai multe legi care au modificat condițiile de incriminare și cuantumul pedepsei.

Ținând cont că în raport de limitele de pedeapsă prevăzute pentru forma de bază a infracțiunii de trafic de persoane incriminată prin dispozițiile art. 12 din Legea nr. 678/2001, a fost mai favorabilă forma ulterioară intrării în vigoare Legii nr. 230 din 30 noiembrie 2010 (publicată în Monitorul Oficial nr. 812 din 6 decembrie 2010), limite cuprinse între 3 ani la 10 ani (față de cele anterioare cuprinse între 3 ani la 12 ani anterior), instanța va reține incidența art 13 Cod penal

Exclusiv pentru aplicarea art. 13 Cod penal nu s-a aplicat procedura prevăzută de art 334 C.pr.pen. Art 13 Cod penal ține de aplicarea în timp a legii și presupune intervenția, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, a mai multor legi penale succesive care să reglementeze fapta ca infracțiune, ceea ce determină stabilirea legii mai favorabile, dintre cele care s-au succedat în acest interval de timp. S-a pus așadar problema extraactivității uneia din legile penale succesive. Art 13 Cod penal nu presupune deci o greșită încadrare juridică a faptei, ci o modificare succesivă a aceleiași norme de incriminare.

Prin aplicarea art 13 Cod penal nu s-a pus problema stabilirii încadrării juridice corecte, în raport de mai multe norme de incriminare valabile și nici problema unui concurs de legi în vigoare. Acestea au ținut de art 334 C.pr.pen., adică de încadrarea juridică.

De altfel, elementele în raport de care s-au aplicat cele două texte de lege au fost diferite: aplicarea art 13 Cod penal se face prin raportare la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală și la sancțiunile/pedepsele succesive, pe când schimbarea încadrării juridice conform art 334 C.pr.pen. se face prin raportare la conținutul constitutiv al infracțiunii, care presupune analiza normei de incriminare care reglementează fapta ca infracțiune, formei participației penale, formei infracțiunii și formei de vinovăție.

Prin rechizitoriul Direcția De Investigare a Infracțiunilor De Criminalitate Organizată Și Terorism - Serviciul Teritorial O., inculpatul L. C. G. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003, reținându-se în sarcina acestuia că, împreună cu inculpații S. G. și D.M., s-au constituit într-un grup infracțional organizat, care a existat pentru o perioadă și a acționat în mod coordonat în perioada anilor 2004-2005, în scopul săvârșirii infracțiunilor grave de trafic de persoane majore și trafic de minori, pentru a obține în mod direct beneficii financiare.

Conform art 7 din Legea nr 39/2003, constituie această infracțiunea Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup.

Conform art. 2 lit. a din Legea nr. 39/2003, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioada și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Probatoriul administrat a condus la concluzia că nu au fost întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Grupul infracțional organizat, ca pluralitate constituită de infractori, a presupus existența a cel puțin trei persoane ca membre ale grupului. Un astfel de grup trebuie să fie structurat, să existe pentru o perioadă și să acționeze, în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Faptul că inculpatul L. C. G. a săvârșit împreună cu inculpații D.M. și S. G. infracțiunea de trafic de persoane vizând pe cele două părți vătămate P. D. F. și L. M. N. (faptă reținută în sarcina acestora din urmă și prin s.pen. nr. 232/P/29.11.2012 a Tribunalului B., pronunțată în dosar nr. 4036/111/2006*) a atras reținerea agravantei prevăzută de art. 12 alin. 2 litera a din aceeași lege, care a vizat traficul de persoane săvârșit de două sau mai multe persoane împreună, probele de la dosar fiind în sensul reținerii doar a acestei agravante.

În lipsa unor dovezi din care să rezulte că inculpatul L. C. G. a comis și acte specifice infracțiunii prevăzute de art 7 din Legea nr 39/2003, activitățile de trafic de persoane vizând pe cele două părți vătămate P. D. F. și L. M. N. (victime care au fost recrutate de acest inculpat împreună cu coinculpații S. G. și D.M.) nu au putut primi semnificația unor activități de constituire a unui grup infracțional organizat.

De altfel, inculpații S. G. și D.M. au fost achitați, în baza art 11 punctul 2 litera a rap. la art.10 litera d C.pr.pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003, prin aceeași s.pen. nr. 232/P/29.11.2012 a Tribunalului B., pronunțată în dosar nr. 4036/111/2006*, menținută prin d.pen. nr. 78/A/ 13 iunie 2013 a Curții de Apel O. (în prezent cauza fiind în recurs, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție).

S-a reținut că întreg probatoriul administrat în cauză a dovedit vinovăția acestora, strict sub aspectul racolării de către aceștia a celor două părți vătămate P.D. și L.M., activitate infracțională care s-a desfășurat în perioada ianuarie - februarie 2004. Celelalte aspecte evidențiate în rechizitoriu în sensul că, în realitate, grupul constituit ar fi desfășurat o activitate infracțională în perioada anilor 2004 - 2005 și a vizat o activitate mult mai amplă de racolare a mai multor persoane printre care și minore (în afara celor două părți vătămate mai sus enunțate) nu au fost dovedite prin niciun mijloc de probă. În aceste împrejurări nu s-a putut reține existența unui grup constituit cu reguli și structură bine organizată, legătura dintre inculpați fiind contextuală și ocazională. Gruparea formată din cei trei inculpați fără a avea o continuate sau o structură determinată, cu roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului nu poate constitui un grup infracțional organizat în sensul Legii 39/2003 cu atât mai mult cu cât în textul de lege se prevede că este necesar că respectiva grupare să acționeze pe o anumită perioadă cea ce nu este cazul în speță.

Cât timp, pe de-o parte, probatoriul administrat în cauză nu a susținut existența unui grup, în sensul art. 2 lit a din Legea nr 39/2003 constituit din inculpații L. C. G., D.M. și S. G. și cât timp, pe de altă parte, acest grup presupune existența a cel puțin trei persoane ca membre ale grupului, însă inculpații D.M. și S. G. au fost achitați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art 7 din Legea nr 39/2003, s-a impus, în temeiul art 11 pct. 2 litera a rap la art 10 litera d C.pr.pen., achitarea și a inculpatului L. C. G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art 7 din Legea nr 39/2003 ( punctul I din rechizitoriu).

La individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului instanța de judecată a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, limitele legale de pedeapsă, numărul persoanelor traficate, faptul că aceste fapte au vizat atât majore cât și minore, efectul extrem de grav pe care aceste fapte le-au produs (efecte resimțite inclusiv cu ocazia reaudierii victimelor în cursul cercetării judecătorești), agresivitatea și lipsa de umanism de care a dat dovadă inculpatul (bunăoară pe victima P. D. F. a supus-o unor multiple violențe, întreținând imediat ulterior cu aceasta relații sexuale, la două zile după, aceasta vomând sânge datorită loviturilor puternice aplicate; de victima L. M. N. a profitat când aceasta nu se simțea bine, fiind bolnavă de inimă, leșinând, în astfel de momente, inculpatul întreținând cu ea raporturi sexuale; pe victima P. C. A. a amenințat-o că dacă nu merge de bună voie în G., va veni el după ea și va regreta; minorei S. I. i-a spus, imediat ce a ajuns în G. că în noaptea respectivă urmează să întrețină raporturi sexuale cu el), perioada de timp în care faptele au fost săvârșite, moralitatea inculpatului și atitudinea sa de dezinteres față cauză.

În raport de toate aceste considerente, urmare a schimbării încadrării juridice în sensul arătat, instanța de fond a dispus astfel:

În temeiul art 11 pct 2 litera a raportat la art 10 litera d C.pr.pen., l-a achitat pe inculpatul L. C. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art 7 din Legea nr 39/2003 ( punctul I ).

A fost condamnat inculpatul L. C. G. la următoarele pedepse: 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 și 2 litera a din Legea nr 678/2001 (în forma ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 230/2010) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal cu referire la art 13 Cod penal (punctul II); 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr 678/2001 (în forma anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 79 din 14 iulie 2005) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal cu referire la art 13 Cod penal ( punctul III ); 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 din Legea nr 678/2001 (în forma ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 230/2010) cu referire la art 13 Cod penal ( punctul III );

În raport de criteriile expuse la stabilirea pedepselor principale, în raport de fiecare din acestea, în baza art. 65 alin. 2, 3 Cod penal, i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 litera a teza II și lit b Cod penal pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, care se va executa conform art 66 Cod penal

În temeiul art 33-35 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an (justificat de caracterul omogen al concursului de infracțiuni, de numărul infracțiunilor aflate în concurs, de numărul victimelor acestora și de modul de operare identic), urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, în regim privativ de libertate și interzicerea exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 litera a teza II și litera b Cod penal pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, care se va executa conform art 66 Cod penal

În raport de criteriile expuse la stabilirea pedepselor principale, în temeiul art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 litera a teza II, b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

Latura civilă

Părțile vătămate P. D. F. și L. M. N. au formulat pretenții civile în cauză solicitând fiecare obligarea inculpatului L. C. G. la plata sumei totală de 10.000 euro, din care 5000 euro reprezentând daune materiale, respectiv 5000 euro daune morale. Victimele S. I., P. C. A. și A.R. au declarat că nu se constituie părți civile în cauză.

În privința daunelor materiale solicitate de părțile civile P. D. F. și L. M. N. instanța de fond a reținut că acestea nu au făcut dovada vreunui prejudiciu material, care fiind cert, să dea drepturi la despăgubire.

În privința daunelor morale ale acelorași părți civile, în raport de natura suferințelor la care au fost supuse de inculpat, de perioada de timp în care au fost supuse exploatării, de traumele pe care le-au încercat ambele victime după ce au ajuns pe teritoriul statului străin german, traume care au persistat în timp (vizibile inclusiv în cursul cercetării judecătorești), instanța de fond a apreciat că plata sumei de 5000 euro (echivalentul în lei la data plății efective) în favoarea fiecăreia a fost de natură să compenseze toate aceste suferințe. De altfel, la aceleași sume, cu același titlu, în favoarea acelorași părți civile, au fost obligați, în solidar, și coinculpații D.M. și S. G., prin s.pen. nr 232/2012 a Tribunalului B. pronunțată în dosar nr 4036/111/2006.

În consecință, în temeiul art 14 și art. 346 C.pr.pen., cu aplic art 998 C. civ., s-au admis în parte pretențiile civile ale părților civile P. D. F. și L. M. N. și va obliga inculpatul L. C. G. la plata sumei de 5000 euro (echivalentul în lei la data plății efective) în favoarea părții civile P. D. F. și la plata sumei de 5000 euro (echivalentul în lei la data plății efective) în favoarea părții civile L. M. N., reprezentând daune morale.

În privința victimelor minore S. I. și P. C. A., instanța de fond a reținut că, în privința acestora acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu, conform art 17 alin 1 C.pr.pen., deoarece cel vătămat este o persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă, situație în care devine aplicabil art. 17 alin 3 C.pr.pen., conform căruia instanța este obligata sa se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei si a daunelor morale, chiar daca persoana vătămată nu este constituită parte civilă. Fiind cert că victimei minore P. C. A., acțiunile de racolare ale inculpatului, dar mai ales amenințările la care aceasta a fost supusă de inculpat în sensul că dacă nu merge de bună voie în G., va veni el după ea și va regreta, i-au pricinuit acesteia suferințe morale, instanța de fond a apreciat că plata sumei de 1.000 euro (echivalentul în lei la data plății efective) a reprezentat o compensare a acestora. De asemenea, suferințele cauzate victime minore S. I. (al cărei consimțământ de a merge în G. a fost obținut prin fraudă și înșelăciune) odată ajunsă în G., prin încercările repetate ale acestuia de a întreține cu ea relații sexuale, prin amenințările inculpatului, prin exploatarea acesteia prin muncă, i-au pricinuit acesteia suferințe morale, instanța apreciază că plata sumei de 3.500 euro (echivalentul în lei la data plății efective) a reprezentat o compensare a acestora.

În consecință, în baza art 17 alin 3 C.pr.pen., art. 346 C.pr.pen., cu aplicarea art 998 C. civ. l-a obligat pe inculpatul L. C. G. la plata sumei de 1.000 euro (echivalentul în lei la data plății efective) către victima minoră P. C. A. și la plata sumei de 3.500 euro (echivalentul în lei la data plății efective) către victima minoră S. I. (cu identitate protejată).

În baza art. 189 C.pr.pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a onorariilor apărătorilor din oficiu, după cum urmează:pentru avocat P. M. D., suma totală de 300 lei, conform delegațiilor pentru asistență juridică obligatorie nr. 379 și nr 380 din 18.01.201; pentru avocat B. A., suma totală de 450 lei, conform delegațiilor pentru asistență juridică obligatorie nr. 376, nr 377 și nr 378 din 18.01.2013.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de lege, a declarat apel inculpatul L. C. G. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale nr. 250/2013 și achitarea inculpatului potrivit art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală și în subsidiar aplicarea prevederilor art. 5 din noul Cod penal și a art. 15 alin 2 din Constituție în sensul aplicării unor pedepse diminuate potrivit legii penale mai favorabile. Solicită în subsidiar aplicarea unei pedepse just individualizate și arată că singurele probe din dosar au fost declarațiile părților vătămate care au un caracter subiectiv, acestea urmărind obținerea unor daune morale și că între declarații și alte probe de la dosar există neconcordanțe. Arată că dacă vinovăția inculpatului este dovedită, raportat la cele două hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție referitor la coinculpați, prin care s-au pronunțat condamnări cu suspendare, pedeapsa de 9 ani a Tribunalului B. aplicată inculpatului este exagerată și că ar trebui să existe un echilibru între pedepsele tuturor coinculpaților. Arată că pedeapsa a fost nelegal aplicată spre maximul special prevăzut de Codul penal vechi.

Examinând hotărârea apelată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, Curtea, în baza art. 420 alineat 10 Cod procedură penală va reține următoarele:

Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt constând în aceea că în perioada iunie 2004 - ianuarie 2005 inculpatul apelant le-a recrutat pe victimele P. C. A. și S. I. ambele minore, de 16 ani, respectiv 17 ani și apoi, după ce victima S. I. a fost transportată în noaptea de 04/05.01.2005 în loc. M. - G., a preluat-o pe aceasta și a găzduit-o în aceeași localitate, unde prin amenințări și violențe repetate a exploatat-o prin muncă și a intenționat să o exploateze și sexual atât pe teritoriul G. cât și pe teritoriul O..

În cursul lunii ianuarie 2005, a preluat-o și găzduit-o pe victima A.R. (cu identitate protejata) în loc. M. - G. cu scopul de a o exploata sexual, după care, prin amenințări și violențe repetate a intenționat să o exploateze sexual atât pe teritoriul G. cât și pe teritoriul O..

Contrar susținerilor inculpatului apelant, făcute prin apărătorul său, declarațiile părților vătămate se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și fac dovada comiterii de către inculpatul apelant a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 din Codul penal din 1969, privind pe părțile vătămate P. D. F. și L. M. N., comiterea faptei rezultă atât din declarațiile celor două părți vătămate, date atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Este de precizat că partea vătămată P. D. F. l-a recunoscut pe inculpatul apelant din fotografiile ce au fost comunicate de autoritățile judiciare g., ca de altfel și pensiunea în care a fost sechestrată de inculpatul apelant, împreună cu partea vătămată L. M. N..

Declarațiile celor două părți vătămate, date și în fața instanței de fond se coroborează cu declarațiile martorilor V. D. F. C.S.C., I.V. și P.A..

Martorul V. D. F., a dat detalii referitoare la modalitatea în care cele două părți civile au fost racolate de coinculpații D.M. și S. G., arătând că inculpatul D.M. a fost cel care a suportat taxele de obținere a pașaportului pentru partea vătămată P.D., precizând totodată că aceasta a dorit să plece în străinătate la muncă, iar în niciun caz pentru a se prostitua.

Martorul I.V. a precizat, inclusiv în fața instanței de fond cu ocazia audierii sale, că își aduce aminte că a transportat-o și pe partea vătămată P.D. în G., deoarece aceasta nu a avut bani pentru a achita contravaloarea transportului și că, deși aceasta i-a spus că merge la muncă, a avut convingerea că va fi exploatată sexual în condițiile în care contravaloarea transportului a fost achitată de inculpatul apelant, care i-a cerut anterior să-i aducă din R. două-trei fete în acest scop, ofertă refuzată de martor.

Martorul P.A. a arătat că în cursul lunii februarie 2004, partea vătămată L.M., a fost căutată de V. F. D., care însoțit de coinculpații D.M. și S. G., care i-au propus acesteia să meargă să lucreze în G., susținând că și P.D. lucrează acolo, la un restaurant patronat de un prieten al lor. A mai arătat că cei doi coinculpați i-au spus să nu-și facă griji pentru sora sa, partea vătămată P.D., deoarece ei sunt oameni foarte serioși și că, la câteva zile după această discuție a fost sunat de P.D., care i-a cerut să nu o lase pe partea vătămată L.M. să plece în străinătate, deoarece ar putea avea aceeași soartă pe care o are ea, respectiv ar putea fi vândută și exploată sexual.

A arătat martorul că amândouă părțile vătămate l-au sunat ulterior din G., de fiecare dată plângând și că ulterior au reușit să fugă din locul unde erau sechestrate de inculpatul apelant, ajutate fiind de un cetățean român pe nume T. M.. De asemenea, a arătat martorul că într-adevăr, a fost contactat de această persoană, T. M., care i-a comunicat că, prin intermediul unui prieten le va trimite pe cele două fete în țară și i-a cerut să aibă foarte mare grijă de acestea, deoarece inculpatul apelant este foarte periculos.

De asemenea, în cauză s-a stabilit că fiecare dintre cele două părți vătămate a fost preluată în G. de către inculpatul apelant, care a achitat pentru fiecare contravaloarea transportului și a asigurării, ulterior cazându-le și aducându-le la cunoștință că în cazul în care nu vor fi de acord să practice prostituția, le va vinde pe fiecare pentru suma de câte 1.000 euro.

Referitor la infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 din Codul penal din 1969, privind pe victimele minore P. C. A. și S.I. (martoră protejată), comiterea acesteia rezultă atât din declarațiile celor două martore, cât și din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, respectiv cele din care rezultă că inculpatul apelant i-a trimis martorei P. C. A. din G., prin W.U., în perioada 7 iunie 2004 - 30 iunie 2004, sume cuprinse între 50-150 euro, cu titlul de cadou sau cheltuieli, precum și cu fotografiile găsite în autoturismul inculpatului apelant de autoritățile judiciare g., fotografii ale minorei efectuate în O. cu aparatul de fotografiat al inculpatului apelant. De asemenea, declarațiile martorei minore P. C. A. se coroborează cu cele ale minorei S. I., precum și ale martorului C.M..

Infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 13 din Codul penal din 1969, privind pe victima A.R. este de asemenea dovedită, relevantă în acest sens fiind declarația aceluiași, martor, C.M., care a arătat că a primit de la aceasta mai multe mesaje telefonice, din care rezulta disperarea acesteia, care dorea să se întoarcă din G..

De altfel, prima instanță a făcut o analiză exhaustivă a probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea a cercetării judecătorești, reținând în mod corect că vinovăția inculpatului apelant este dovedită în mod cert și dincolo de orice dubiu.

Corect s-a dispus și achitarea inculpatului apelant de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, câtă vreme în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, probele administrate în cauză dovedind vinovăția coinculpaților D.M. și S. G. strict sub aspectul racolării părților vătămate P.D. și L.M., legătura dintre inculpatul apelant și coinculpații D.M. și S. G. fiind una ocazională și contextuală, nefiind în fapt în prezența unui grup infracțional organizat.

În ceea ce privește pedepsele ce i-au fost aplicate inculpatului apelant, curtea apreciază că acestea au fost corect individualizate în raport de natura și gravitatea infracțiunilor, împrejurările și modul de comitere a acestora, agresivitatea și cruzimea de care a dat dovadă, dar și natura și gravitatea consecințelor pe care faptele inculpatului apelant le-au avut asupra victimelor.

Nu poate fi omis faptul că inculpatul apelant nu a ținut seama nici de faptul că unele dintre victime aveau probleme de sănătate, relevant fiind faptul că a întreținut relații sexuale cu victima L. M. N., atunci când aceasta leșina, ca urmare a problemelor medicale, dar nici faptul că după ce a supus-o la agresiuni pe partea vătămată P. D. F., a întreținut cu aceasta relații sexuale.

De asemenea, nu are relevanță că cei doi coinculpați D.M. și S. G., au fost condamnați la pedepse în cuantum mai redus, participația acestora fiind diferită.

Este adevărat că, de la data comiterii faptelor și până la data judecării definitive a cauzei a intervenit o nouă lege, actualul Cod penal reglementând traficul de persoane prin art. 210, iar traficul de minori prin art. 211.

Cele două infracțiuni de trafic de persoane pentru care a fost trimis în judecată inculpatul apelant s-ar încadra în dispozițiile art. 210 din actualul Cod penal, care sancționează recrutarea, transportarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită prin constrângere, inducere în eroare, profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane, cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

În speță, în ceea ce privește cele două infracțiuni prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 278/2001 și respectiv prev. și ped. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere penală și de sancționare sunt similare cu cele ale art. 210 Cod penal.

Mai mult de atât, în ceea ce privește infracțiunea prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 278/2001 s-a reținut forma continuată, prev. de art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 or, potrivit actualului Cod penal, câtă vreme nu există unitate de subiect pasiv, în cauză ar trebui aplicate dispozițiile art. 36 Cod penal, condiții în care se va reține că în cauză inculpatului apelant îi sunt mai favorabile dispozițiile legii vechi, sub imperiul căreia a comis faptele.

În ceea ce privește infracțiunea prev. și ped. de art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr. 678/2001, în forma avută înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 79/2005, aceasta era pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Este adevărat că noul Cod penal sancționează, prin art. 211, recrutarea, transportarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia cu închisoarea de la 3 al 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi dar, pedeapsa de 7 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului apelant pentru comiterea acestei infracțiuni nu depășește maximul special prevăzut de noua lege.

Astfel fiind, curtea a apreciat că pedepsele individuale ce i-au fost aplicate inculpatului apelant prin sentința atacată au fost corect individualizate și nu se impune reducerea lor.

Apelul inculpatului a fost admis, însă doar în ceea ce privește sporul de 1an închisoare aplicat de prima instanță în urma contopirii, care a fost înlăturat, curtea apreciind că, în raport de cuantumul pedepselor ce i-au fost aplicate, pentru realizarea scopului pedepsei și a îndreptării inculpatului apelant este suficientă executarea de către inculpat a pedepsei de 8 ani închisoare, rezultată în urma contopirii.

Astfel, la individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, limitele legale de pedeapsă, numărul persoanelor traficate, faptul că aceste fapte au vizat atât majore cât și minore, efectul extrem de grav pe care aceste fapte le-au produs ,efecte resimțite inclusiv cu ocazia reaudierii victimelor în cursul cercetării judecătorești,, agresivitatea și lipsa de umanism de care a dat dovadă inculpatul, bunăoară pe victima P. D. F. a supus-o unor multiple violențe, întreținând imediat ulterior cu aceasta relații sexuale, la două zile după, aceasta vomând sânge datorită loviturilor puternice aplicate; de victima L. M. N. a profitat când aceasta nu se simțea bine, fiind bolnavă de inimă, leșinând, în astfel de momente, inculpatul întreținând cu ea raporturi sexuale; pe victima P. C. A. a amenințat-o că dacă nu merge de bună voie în G., va veni el după ea și va regreta; minorei S. I. i-a spus imediat ce a ajuns în G. că în noaptea respectivă urmează să întrețină raporturi sexuale cu el, perioada de timp în care faptele au fost săvârșite, moralitatea inculpatului și atitudinea sa de dezinteres față cauză.

Cererea de achitare a inculpatului nu a putut fi primită, existând probe la dosar care converg în spre faptul că inculpatul se face vinovat de faptele pentru care a fost condamnat de prima instanță.

Față de cele de mai sus, în baza art 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea a admis apelul penal declarat de inculpatul L. C. G. împotriva sentinței penale nr. 250 din 6.12.2013, pronunțată de Tribunalul B., pe care a desființat-o în sensul că a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 6 ani închisoare, 7 ani închisoare și 8 ani închisoare și înlătură sporul de 1 an închisoare.

În baza art.33-34 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal a recontopit pedepsele mai sus arătate în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, fără a-i mai adăuga vreun spor, astfel că inculpatul L. C. G. va executa o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare.

Reindividualizarea judiciară a pedepsei. Jurisprudență Minori

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Reindividualizarea judiciară a pedepsei. Jurisprudență Minori