Rejudecare după casare. Încălcarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac. Art. 418 alin. 2 Cod procedură penală.

Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 219 din data de 02.03.2016

Prin sentința penală nr. 452 din 24.11.2014 și a încheierii din data de 06.04.2015 pronunțate de Judecătoria Suceava în dosar 5588/314/2013, s-au dispus următoarele:

S-a respins excepția de necompetență materială a Judecătoriei Suceava ca neîntemeiată.

S-au respins excepțiile de nelegalitate invocate în cauză.

În temeiul art.386 alin.1 N.C.p.p. s-a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul AA din infracțiunea prevăzută de art.239 alin.2 C.pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 C.pen. anterior ca neîntemeiată.

În temeiul art.386 alin.1 N.C.p.p. s-a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul AA din infracțiunea prevăzută de infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 N. C. pen. în infracțiunea de lovire și alte violențe prev. de art. 193 alin.2 N. C. pen. ca neîntemeiată.

S-au respins celelalte cereri și excepții formulate de către inculpatul AA, ca neîntemeiate.

Inculpatul AA a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută și sancționată de art.239 alin.2 C.pen. din 1968 cu aplicarea art.5 N. C. pen.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, teza a doua, și lit. b C.pen. din 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 C.pen. din 1969.

În baza art.19 alin. 1, art.397 alin.1 N.C.p.p. și art. 998 Vechiul Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă BB.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1624/P/2010 din data de 30.07.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului AA pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.2 Cod penal.

Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 02.08.2010, sub numărul 12.514/180/2010, după care a fost strămutată la Judecătoria Suceava.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 01.03.2010, inculpatul a agresat-o fizic pe partea vătămată BB, funcționar public cu atribuții de control din cadrul Poliției Primăriei municipiului B. - Biroul Inspecție Comercială, în timp ce aceasta se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale.

În primul ciclu de judecată, prin sentința penală nr. 489/24.09.2012, prin sentința penală nr.489/24.09.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 17458/180/2011, instanța în temeiul art. 239 alin. 2 C. pen. din 1968, a fost condamnat inculpatul AA, la pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1968, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b C. pen. din 1968, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe o perioadă de 2 ani și 7 luni reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C.pen. din 1968.

În temeiul art. 71 alin.5 C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C.p.p. din 1968, i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. din 1968 a căror nerespectare determină revocarea măsurii suspendării și executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 C.p.p. din 1968 și art. 998 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă BB și inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale.

În temeiul art. 4 alin.1 și art. 10 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, s-a admis cererea inculpatului AA de sesizare a instanței de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate privind Hotărârea Consiliului Local al Municipiului B. nr. 217/29.08.2005 și Hotărârea Consiliului Local al Municipiului B. nr. 2510/28.05.2009.

Împotriva sentinței penale nr. 489/24.09.2012 a a Judecătoriei Suceava s-a declarat recurs de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, inculpatul AA și Baroul B.

Prin decizia penală nr. 87/25.01.2013 a Curții de Apel Suceava s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de către Baroul B. împotriva sentinței penale nr. 489/24.09.2012 a Judecătoriei Suceava și s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și de inculpatul AA împotriva sentinței penale nr. 489 din 24 septembrie 2012 a Judecătoriei Suceava, s-a casat în totalitate sentința penală menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Suceava

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Suceava a arătat că legalitatea actelor administrative, respectiv Hotărârea Consiliului Local al Municipiului B. nr. 217/29.08.2005 și Hotărârea Consiliului Local al Municipiului B. nr. 2510/28.05.2009, produce efecte asupra soluționării cauzei pe fond, întrucât existența laturii obiective a infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 C. pen. din 1968 presupune constatarea în prealabil a atribuțiilor de serviciu ale funcționarului. Ori, prin Hotărârea nr. 217/29.08.2005 s-a dispus înființarea Poliției primăriei mun. B., iar prin Dispoziția nr. 2510 din 28.05.2009 partea vătămată a fost împuternicită să constate contravențiile și să aplice sancțiunile stabilite de actele normative în vigoare (f. 65 d.u.p.).

În aceste condiții, instanța de fond trebuia să soluționeze chestiunea prealabilă privind legalitatea celor două acte normative menționate, cu respectarea regulilor și a mijloacelor de probă prevăzute în legislația contenciosului administrativ.

În raport cu dispozițiile legale care reglementează legalitatea actelor administrative, în cauză trebuia să opereze prorogarea de competență privind chestiunile prealabile prevăzute în art. 44 C.p p. din 1968 și în mod greșit instanța de fond a sesizat Tribunalul Suceava - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate privind cele două hotărâri.

Cu privire la individualizarea pedepsei, sub aspectul modalității de executare, în al doilea ciclu procesual, instanța de fond a motivat că, din moment ce prin decizia nr. 87/2013 a Curții de Apel Suceava, s-a admis și recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, prin care acesta critica prima soluție a instanței pentru nelegalitate, solicitându-se casarea cu trimitere spre rejudecare, în prezenta fază procesuală schimbarea formei de individualizare a executării pedepsei închisorii aplicate, nu prezintă o înrăutățire a situației în propria cale de atac, cu referire la recursul declarat de inculpat.

Împotriva sentinței penale nr. 452/24.11.2014 a Judecătoriei Suceava, a declarat apel inculpatul criticând-o, printre altele, și pentru aceea că în propria cale de atac i s-a agravat situația deoarece după casarea cu trimitere spre rejudecare i s-a aplicat pedeapsa închisorii cu executare în regim privativ de libertate, spre deosebire de pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării la care a fost condamnat în primul ciclu de judecată.

Prin decizia penală nr. 219/02.03.2016 a Curții de Apel Suceava, apelul inculpatului a fost admis, s-a desființat în parte sentința atacată iar, în rejudecare, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. e teza I Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 4 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat potrivit art. 81-83 Cod penal din 1969.

Cu privire la critica anterior menționată făcută de inculpat, Curtea a reținut următoarele:

Într-adevăr a fost încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac.

În acest sens, este de observat că în primul ciclu de judecată, prin sentința penală nr. 489/24.09.2012 a Judecătoriei Suceava în dosarul nr. 17458/480/2011, inculpatul AA a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal din 1969, la pedeapsa de 7 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat conform art. 81 - 83 Cod penal din 1969.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs Baroul B., inculpatul, cât și Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, dar acesta din urmă tot în favoarea inculpatului, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât prima instanță, în mod greșit, a sesizat Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate a actelor normative respective, deși potrivit art. 44 din Codul de procedură penală anterior, chestiunea prealabilă trebuia judecată tot de instanța penală.

Prin decizia penală nr.87/25.01.2013 a Curții de Apel Suceava, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de către Baroul B. împotriva sentinței penale nr. 489/24.09.2012 a Judecătoriei Suceava și s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și de inculpatul AA împotriva sentinței penale nr. 489 din 24 septembrie 2012 a Judecătoriei Suceava, s-a casat în totalitate sentința penală menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Suceava

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Suceava a arătat că legalitatea actelor administrative,respectiv Hotărârea Consiliului Local al Municipiului B. nr. 217/29.08.2005 și Hotărârea Consiliului Local al Municipiului B. nr. 2510/28.05.2009, produce efecte asupra soluționării cauzei pe fond, întrucât existența laturii obiective a infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 C.pen. din 1969 presupune constatarea în prealabil a atribuțiilor de serviciu ale funcționarului. Ori, prin Hotărârea nr. 217/29.08.2005 s-a dispus înființarea Poliției primăriei mun. B., iar prin Dispoziția nr. 2510 din 28.05.2009 partea vătămată a fost împuternicită să constate contravențiile și să aplice sancțiunile stabilite de actele normative în vigoare (f.65 d.u.p.).

După cum se observă și recursul procurorului a fost făcut în favoarea inculpatului, aspect evidențiat și în conținutul deciziei instanței de recurs. În aceste condiții, motivarea primei instanțe că recursul procurorului a fost făcut pentru nelegalitate - ceea ce ar permite aplicarea unei pedepse mai severe decât cea inițială, nu poate fi primită.

O astfel de interpretare este contrară dispozițiilor exprese ale art. 418 alin. 2 Cod procedură penală, care prevăd că în calea de atac a procurorului făcută în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia, ceea ce presupune că nici după casare cu trimitere spre rejudecare nu i se poate agrava situația.

Cum în rejudecare, prin condamnarea la pedeapsa închisorii cu executare, inculpatului AA i s-a agravat situația (inițial fiind condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia), instanța de apel a procedat în consecință.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Rejudecare după casare. Încălcarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac. Art. 418 alin. 2 Cod procedură penală.