REJUDECARE DUPĂ EXTRĂDARE. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria SINAIA Sentinţă penală nr. 210 din data de 17.12.2013
Prin Sentința penala nr. -/ - 2012 pronunțata in dosarul nr.- al Judecătoriei Sinaia s-a dispus in baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal condamnarea inculpatului TV, recidivist - la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții și prin folosire de mijloace frauduloase.
In baza art. 864 alin. 1 rap. la art. 83 Cod penal a fost revocata suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pedeapsa aplicata prin Sentința penala nr. a Judecătoriei Sectorului 1 București definitiva prin neapelare la data de 10.02.2009 si dispune executarea in întregime a acestei pedepse, din care deduce durata executata de la 30.08.2008 la 19.01.2009, ramanand de executat 952 zile - rest care se execută alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, si s-a stabilit ca inculpatul execută in total pedeapsa de 3 ani și 952 zile închisoare.
In baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II Cod penal, lit. b Cod penal.
Cu privire la conduita procesuala a inculpatului condamnat in cadrul procesului penal finalizat cu soluția de condamnare, prima instanța a reținut ca inculpatul TV a fost audiat exclusiv in faza de urmărire penală (f. 7-9, 10-11 , 12-15) și a recunoscut fapta săvârșită, fără a putea să dea o explicație plauzibilă cu privire la maniera în care a procedat în relațiile contractuale cu persoanele vătămate .De asemenea, a arătat că nu a putut acoperi decât paguba cauzată S.C.SD S.R.L. București, pentru ceilalți nefiind în măsură să facă același lucru, datorită lipsei de lichidități.
În sensul arătat și-a luat angajamentul de a face eforturi în continuare, depunând la dosar , pentru a-și demonstra potențiala solvabilitate viitoare, contractul de asigurare facultativă de răspundere civilă seria AG 0048418 încheiat între S.C. MT S.R.L. Ploiești și S.C. A. S.A., la 21.12.2010, pentru suma totală asigurată de 50.000 de euro (f 263, 264).
În faza de judecată, inculpatul - legal citat, atât la adresa de domiciliu cât si prin afișarea citației la sediul Consiliului Local al or. Sinaia - nu a putut fi ascultat - întrucât acesta este plecat din țară , in Spania, Anglia, respectiv Italia , fără a se cunoaște adresa unde locuiește , aspect învederat in mod constant de către mama sa TG, pe tot parcursul procesului - astfel cum rezultă din procesele-verbale îndeplinite ca urmare a citării inculpatului cu mandat de aducere ( f 363-364, 395-396,426-427,454-456,498-499 - vol. I , f 1-2 , 11-12 - vol. II) ).
Pentru aducerea condamnatului in România in vederea executării pedepsei a fost emis la data de 12.11.2012 mandatul european de arestare, file 76, 77, volum II. Acesta a fost identificat in Italia si arestat la data de 17.02.2013.(fila 122) La data de 16.07.2013 acesta a fost depus in Penitenciarul Rahova, fila 183, volum II.
Potrivit art.5221 Cod procedura penala "în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecata de către instanța care a judecat în prima instanță, la cererea condamnatului";.
Din analiza textului legal rezultă că pentru a se proceda la rejudecarea unei cauze penale trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții, respectiv: să ne aflam în situația extrădării către România a unei persoane condamnate, pentru executarea unei pedepse cu închisoarea, aplicată de o instanță națională și persoana a cărei extrădare a fost cerută de către statul român să fi fost judecată si condamnată în lipsă.
Pe de alta parte din cuprinsul aceluiași text rezulta faptul ca aceasta măsura, a rejudecării, este o facultate a instanței de rejudecare care in raport de condițiile generale ale textului pliate pe situația de fapt concreta poate acorda sau nu rejudecarea condamnatului.
Deși condițiile formale ale textului legal sunt îndeplinite instanța apreciază ca dispozițiile art. 522 1 C. pr. pen. nu trebuie văzute si interpretate în mod izolat în peisajul dreptului penal si procesual penal romanesc, ci dimpotrivă, ea trebuie observata prin raportare la unele dintre principiile fundamentale ale dreptului. Este vorba despre principiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans";, care se traduce prin aceea ca nimeni nu se poate prevala de propria culpa pentru exercitarea unui drept recunoscut de lege, respectiv dreptul de a se apăra în proces. Acesta este principiul de drept căruia se impune a-i fi subsumate si prevederile art. 522 ind.1 C. pr. pen., deci si accesul condamnatului la rejudecarea cauzei după extrădare.
În legătura cu incidența acestui principiu, constatam ca el nu este exclus nici în mod expres si nici în mod tacit de textul de lege interpretat, ci dimpotrivă, din modul în care este formulata, sensul acestei norme juridice impune respectarea principiului sus-amintit. De altfel, apreciem ca ar fi ilogic a accepta, în actuala ordine juridica, accesul unei persoane condamnate la rejudecarea cauzei după extrădare, în condițiile în care pentru a obține aceasta rejudecare s-ar folosi de propria culpa procesuala.
Raportat la particularitățile speței din prezentul dosar se constată ca petentul a lipsit într-adevăr la judecata pricinii si la pronunțarea hotărârii, dar actele dosarului penal pun în evidență circumstanțele în care s-a produs absența persoanei judecate.
În acest sens, constatam ca petentul nu era străin de procedurile penale care se desfășurau împotriva sa în aceasta cauză a fost audiat in faza de urmărire penală (f.7-9 , 10-11 , 12-15) și a recunoscut fapta săvârșită, fără a putea să dea o explicație plauzibilă cu privire la maniera în care a procedat în relațiile contractuale cu persoanele vătămate.
În faza de judecată, inculpatul - legal citat, atât la adresa de domiciliu cât si prin afișarea citației la sediul Consiliului Local al or. Sinaia - nu a putut fi ascultat - întrucât acesta era plecat din țară, in Spania, Anglia, respectiv Italia , fără a se cunoaște adresa unde locuiește, aspect învederat in mod constant de către mama sa Țuică Georgeta, pe tot parcursul procesului - astfel cum rezultă din procesele-verbale îndeplinite ca urmare a citării inculpatului cu mandat de aducere ( f 363-364, 395-396,426-427,454-456,498-499 - vol. I , f 1-2 , 11-12 - vol. II) ).
Pe de alta parte, după ajungerea dosarului la instanța inculpatul a formulat doua cereri in dosar. La data de 27.12.2011 inculpatul personal a formulat o cerere de studiere a dosarului indicându-si aceeași adresa indicata si la urmărirea penala.(fila 283)
La data de 18.01.2012 inculpatul a mai formulat o cerere de lipsa de apărare in dosar indicându-si ca si adresa de contact/domiciliu aceeași adresa, cunoscuta organelor judiciare.(fila 299)
Ca urmare, petentul cunoștea demersurile judiciare desfășurate împotriva sa, cunoștea de existenta judecații in curs, s-a prezentat la instanța si a formulat cereri - personal si prin e-mail si a hotărât sa paraseasca teritoriul României fara a da organelor judiciare vreo indicație legata de locul unde ar putea fi citat. Inculpatul s-a sustras așadar judecații astfel ca a-i acorda acestuia favoarea rejudecării înseamnă a-i încuraja reaua credința in ce privește administrarea actului de justiție ceea ce nu poate fi primit.
Or, în atare împrejurări, inculpatul vine în prezent si solicita sa beneficieze de prevederile art. 522 1 C. pr. pen., deși lipsa la judecata si la pronunțarea hotărârii i se datorează în totalitate. Cu alte cuvinte, culpa procesuala îi aparține, iar invocarea acestei împrejurări culpabile pentru a obține un avantaj procesual (constând în rejudecarea cauzei după extrădare) încalcă în mod evident principiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans";.
În aceeași ordine de idei, constatam ca s-au făcut demersuri însemnate din partea instanței de judecata, în faza de judecata a procesului penal, pentru a asigura prezenta petentului în ședințele publice care s-au derulat.
Or, în aceste condiții, se poate lesne stabili ca petentul s-a sustras de la participarea la procesul penal ce se desfășura împotriva sa si mai mult decât atât, avea cunoștință despre acest proces, astfel că lipsa la judecată si la pronunțarea hotărârii îi este imputabilă în totalitate sau, cel puțin, a manifestat dezinteres față de procedură.
Pentru toate motivele de fapt si de drept arătate mai sus, instanța apreciază ca rejudecarea cauzei după extrădare, solicitata de către condamnat, nu îi poate fi acordata acestuia, întrucât împrejurarea ca inițial a fost judecat si condamnat în lipsa i se datorează atitudinii sale culpabile, de sustragere de la judecata.
Prin urmare, în baza art. 522 1 alin. 1 C. pr. pen. instanța va respinge ca inadmisibila cererea de rejudecare după extrădare formulata de condamnatul TV..
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen., instanța va obliga condamnatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din contul special al Ministerului Justiției, aflat la dispoziția Tribunalului Prahova.
