Repunerea în termenul de exercitare a revizuirii. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 355R din data de 19.05.2015
Domeniul: Litigii cu profesioniști. Aspecte de drept Procedural
Repunerea în termenul de exercitare a revizuirii. Împrejurare mai presus de voința părții.
Pronunțarea unei decizii ulterioare, nu poate fi considerată "împrejurare mai presus de voința părții"; care să justifice admiterea cererii de repunere în termenul de revizuire.
- Articolul 103 alin.1 Cod procedură civilă;
- Articolul 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă 1865;
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.355/R din 19.05.2015)
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI - a Civilă la data de 12.11.2014 și sub nr.39303/3/2014, revizuentele NM L. SRL prin lichidator judiciar M.R.L. S.P.R.L și NM C. SRL prin lichidator judiciar M. R.L. S.P.R.L. au solicitat revizuirea deciziei civile nr.94A din 07.03.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI - a Civilă în dosarul nr.56581/299/2012*, în temeiul art.322 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă 1865.
De asemenea, revizuentele au solicitat și repunerea în termenul de exercitare a cererii de revizuire.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat, în esență, că dispozitivul hotărârii a cărei revizuire se solicită cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, căci prin recunoașterea valabilității B.O. și respingerea cererii de constatare a nulității absolute a acestui titlu de valoare, singura soluție legală era aceea de respingere a opoziției la executare ca nefondată.
În ceea ce privește termenul de exercitare a căii de atac a revizuirii, s-a arătat că decizia civilă nr.94A din 07.03.2014 a fost atacată cu recurs, cale de atac ce a fost admisă prin decizia civilă nr.1389 din 23.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă.
Această decizie civilă de recurs a fost schimbată prin decizia civilă nr.1820 din 28.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă, decizie prin care s-a admis cererea de revizuire formulată de reclamanta SC K&S E.P.P.SA și s-a schimbat decizia nr.1389 din 23.06.2014 în sensul respingerii recursurilor formulate de pârâtele NM C. SRL și NM L. SRL ca nefondate.
Față de această succesiune de hotărâri, au susținut revizuentele că termenul de o lună prevăzut de art.324 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă 1865 se calculează de la data ultimei decizii nr.1820/28.10.2014, dată în raport cu care cererea de revizuire introdusă la data de 11.11.2014 apare ca fiind formulată în termen.
În cazul în care s-ar considera, totuși, că cererea de revizuire a fost formulată în afara termenului legal, revizuentele au solicitat să se dispună repunerea în termen conform prevederilor art.103 Cod procedură civilă, arătând că împotriva deciziei civile nr. 94A/07.03.2014 au formulat recurs în termen legal, iar prin decizia civilă nr.1389 din 23 iunie 2014 Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă a admis recursurile și a modificat decizia recurată în sensul că a respins opoziția la executare ca nefondată, înlocuind dispozitivul ce conținea dispoziții potrivnice cu un dispozitiv clar, univoc.
În aceste condiții, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.1 Cod procedură civilă ar fi fost, pe de o parte lipsită de interes, iar pe de altă parte ar fi fost vădit nefondată.
Dispozitivul criticat a fost repus în discuție la data de 28.10.2014 când, prin decizia civilă nr.1820, Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă a revizuit prima hotărâre pronunțată în recurs, în sensul că a respins recursurile declarate de revizuente ca nefondate, cu consecința menținerii deciziei civile nr.94A/07.03.2014 în forma în care a fost pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă.
In aceste condiții, ținând cont de faptul că cererea de revizuire a fost formulată în termen de 15 zile de la data de 28.10.2014 când a fost pronunțată hotărârea revizuită, dată până la care, din motivele obiective menționate mai sus, revizuentele au fost împiedicate să formuleze o cerere de revizuire, consideră că sunt îndeplinite cerințele impuse de art.103 Cod procedură civilă pentru repunerea în termenul de exercitare a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art.322 pct. 1 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.211 din 29.01.2015 Tribunalul București - Secția a VI - a Civilă a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire și a admis excepția tardivității, respingând cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr.94A din 07.03.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI - a Civilă ca tardiv formulată.
Pentru a se pronunța această decizie tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.11781/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr.56581/299/2012, a fost respinsă excepția lipsei de interes în ceea ce privește capătul 3 de cerere și excepția inadmisibilității capătului 4, a fost admisă opoziția la executare formulată de SC K&S E.P.P.SA, în contradictoriu cu SC NM A. SRL și SC NM C. SA, s-a constatat nulitatea biletului la ordin emis la data de 20.09.2011 și scadent la 15.11.2011 și au fost anulate toate formele de executare efectuate în dosarele execuționale 208E/2012 al BEJ M.D. și nr. 2701/2012 al BEJ D. G.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel SC NM L. SRL și SC NM C. SRL, care a fost admis prin decizia civilă nr.94A/07.03.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr.56581/299/2012*, fiind schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost respinsă cererea de constatare a nulității biletului la ordin. Celelalte dispoziții ale instanței au fost menținute.
Această decizie a fost comunicată către SC NM L. SRL și SC NM C. SRL la data de 04.04.2014, astfel cum reiese din dovezile de comunicare depuse în copie la dosar.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs SC NM L. SRL și SC NM C. SRL, care a fost admis prin decizia civilă nr.1389/23.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr.56581/299/2012*, fiind modificată decizia recurată în sensul că au fost admise apelurile, a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul respingerii opoziției la executare ca neîntemeiată. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost păstrate.
Împotriva acestei decizii din recurs, SC K&S E.P.P.SA a formulat cerere de revizuire, care a fost admisă prin decizia civilă nr.1820/28.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă în dosarul nr.5219/2/2014, dispunându-se schimbarea în tot a deciziei civile nr.1389/23.06.2014 în sensul respingerii recursurilor ca nefondate.
Prin cererea de revizuire care formează obiectul prezentului dosar, revizuentele SC NM L. SRL și SC NM C. SA au contestat decizia civilă nr.94A/07.03.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr.56581/299/2012*, invocând cazul de revizuire prevăzut de art.322 pct.1 Cpc, conform căruia revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Potrivit art.324 alin.1 pct.1 Cpc, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute la art.322 pct. 1, 2 și 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare.
A reținut tribunalul că din aceste prevederi legale reiese că termenul de revizuire se socotește de la data comunicării hotărârii definitive care face obiectul căii de atac al revizuirii.
În prezenta cauză, hotărârea contestată, respectiv decizia civilă nr.94A/07.03.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr.56581/299/2012*, a fost comunicată revizuentelor la data de 04.04.2014, astfel încât termenul de revizuire de 1 lună s-a împlinit la data de 04.05.2014. Or, cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 12.11.2014, după expirarea acestui termen.
Tribunalul a înlăturat susținerile revizuentelor conform cărora termenul de revizuire ar începe să curgă abia de la data de 28.10.2014, când a fost pronunțată decizia nr.1820 prin care s-a admis prima cerere de revizuire și s-a modificat soluția pronunțată în recurs. Aceasta întrucât prevederile art. 324 alin. 1 pct. 1 Cpc sunt clare, stabilind că termenul de revizuire curge de la data comunicării hotărârii definitive, iar nu de la data la care această hotărâre, pronunțată în apel, a rămas irevocabilă. A precizat tribunalul că nu se poate contesta pe calea revizuirii o decizie pronunțată în apel, iar termenul să se socotească de la momentul pronunțării deciziei din recurs, astfel cum au solicitat revizuentele, o astfel de soluție neavând niciun fundament legal. Data pronunțării deciziei de recurs poate constitui momentul de debut al termenului de revizuire, însă doar în cazul în care obiectul revizuirii îl reprezintă hotărârea din recurs, atunci când aceasta a evocat fondul, iar nu hotărârea din apel.
De asemenea, a reținut tribunalul că referirile revizuentelor la o decizie similară pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu au relevanță în cauză întrucât acea decizie se referă la un alt caz de revizuire, respectiv la cel prevăzut de art.322 pct.7 Cpc, privind existența unor hotărâri potrivnice, iar în circumstanțele concrete ale cazului termenul de revizuire s-a calculat de la data pronunțării hotărârii instanței de recurs, ceea ce însă nu se poate aplica în prezenta cauză.
Tribunalul a apreciat totodată că nu este întemeiată cererea de repunere în termenul de formulare a revizuirii.
Reținând prevederile art.103 alin.1 Cpc, s-a arătat că o cerere de repunere în termen poate fi admisă doar dacă partea face dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința ei, deci a unei împrejurări ce exclude culpa părții respective.
În prezenta cauză, revizuentele au invocat faptul că împotriva deciziei contestate pe calea revizuirii au exercitat calea de atac a recursului. Or, acest aspect nu se poate circumscrie unei împrejurări mai presus de voința părții, ci privește modalitatea în care revizuentele au ales să își exercite drepturile procesuale puse la dispoziție de lege. Dacă, după comunicarea deciziei pronunțate în apel, revizuentele au apreciat oportună exercitarea căii de atac a recursului, iar nu a revizuirii, acest aspect nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința lor, ci tocmai expresia acesteia. Nimic nu a împiedicat părțile să exercite, în termen, calea de atac a revizuirii.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat neîntemeiată cererea de repunere în termen, respingând-o ca atare. De asemenea, a apreciat fondată excepția tardivității și a admis-o, concomitent cu respingerea ca tardivă a cererii de revizuire.
Împotriva acestei decizii civile nr.211 din 29.01.2015 a Tribunalului București - Secția a VI - a Civilă a declarat recurs, în termen legal, revizuenta NM L. SRL prin lichidator judiciar M.R.L.SPRL, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a V-a Civilă sub același număr unic 39303/3/2014.
În motivarea recursului revizuenta a arătat că soluția pronunțată de Tribunalul București în raport de cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire este una nelegală, instanța interpretând în mod foarte restrictiv noțiunea de "împrejurare mai presus de voința părții";, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, a susținut recurenta că prin "motive temeinic justificate"; trebuie să se înțeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute.
Împrejurările susceptibile de a justifica repunerea în termen sunt numai împiedicări relative, având caracter de obstacol numai pentru reclamant și pentru cei care s-ar afla în aceleași condiții cu acesta, dar nu și pentru orice reclamant diligent.
Or, în cauză, deși societatea recurentă a făcut dovada unor "motive temeinic justificate" care a pus-o în imposibilitatea de a formula cererea de revizuire în termenul legal, Tribunalul București a făcut o interpretare deosebit de restrictivă a noțiunii de "împrejurare mai presus de voința părții", limitând în mod nelegal situațiile care s-ar putea circumscrie acestei noțiuni.
Recurenta-revizuentă a susținut că cererea sa de repunere în termen era una întemeiată și formulată în termenul legal prevăzut de art.103 Cpc, argumentele fiind aceleași cu cele prezentate prin cererea de repunere în termen formulată în fața Tribunalului București.
Astfel, reluând prezentarea succesiunii hotărârilor pronunțate în cauză, recurenta a arătat că împrejurarea rezultată din faptul că decizia civilă nr.1820/28.10.2014 a retractat decizia civilă nr.1389/23.06.2014 constituie o împrejurare mai presus de voința părții, împrejurare ce justifică repunerea în termenul de introducere a cererii de revizuire.
Recurenta-revizuentă a criticat și soluția dată în raport de excepția tardivității formulării cererii de revizuire, arătând că și aceasta este nelegală întrucât, așa cum a arătat și în cuprinsul cererii introductive, termenul de o lună instituit de art.324 alin.1 pct.1 Cpc 1865 a început să curgă, în opinia sa, de la momentul pronunțării ultimei decizii civile nr.1820/28.10.2014.
Prin urmare, Tribunalul București a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale precitate, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cpc 1865, căci cererea de revizuire a fost introdusă la data de 11.11.2014, deci înăuntrul termenului de o lună prevăzut de art.324 alin.1 pct.1 Cpc 1865.
A fost invocată, cu titlu de practică judiciară, decizia nr.6755/2005 a Î.C.C.J. - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, decizie în care s-a arătat că "...momentul curgerii termenului de o lună se calculează începând cu data pronunțării hotărârii instanței de recurs prin care fondul rămâne definitiv".
Față de aceste motive din care rezultă nelegalitatea deciziei atacate, recurenta a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării fondului cererii de revizuire.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.328 alin.1 coroborat cu art.304 pct.9 Cpc 1865.
În cauză intimata opozantă K & S E.P.P.SA prin administrator judiciar consorțiul ZRP I. SPRL și C. I. T. S.P.R.L. a formulat întâmpinare prin care s-a apărat în fapt și în drept, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta -revizuentă NM L. SRL, prin lichidator judiciar, a criticat soluția tribunalului de respingere a cererii de repunere în termenul de exercitare a revizuirii împotriva deciziei civile nr.94A/07.03.2014, susținând că interpretarea noțiunii de "împrejurare mai presus de voința părții"; cuprinsă în art.103 alin.1 Cod procedură civilă s-a făcut într-o manieră restrictivă. A considerat recurenta-revizuentă că pronunțarea deciziei civile nr.1820 din 28.10.2014 prin care s-a admis cererea de revizuire și s-a schimbat decizia civilă nr.1389/23.06.2014 (prin care fusese inițial admis recursul său și schimbată decizia nr.94A din 07.03.2014) în sensul respingerii recursului și menținerii deciziei nr.94A din 07.03.2014 reprezintă o împrejurare mai presus de voința revizuentei, care justifica repunerea în termenul de introducere a cererii de revizuire împotriva decizie civile nr.94A din 07.03.2014.
Curtea apreciază însă că aceste critici ale revizuentei nu sunt întemeiate. Art.103 alin.1 Cod procedură civilă 1865 prevede sancțiunea decăderii pentru neexecutarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal, "afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei";.
Împrejurarea mai presus de voința revizentei, invocată drept motiv pentru repunerea în termen, a constituit-o pronunțarea deciziei civile nr.1820 din 28.10.2014 de către Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă, decizie prin care s-a admis cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr.1389 din 23.06.2014 și s-a dispus schimbarea acesteia în sensul respingerii recursurilor și păstrării deciziei civile nr.94A/07.03.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI - a Civilă.
Curtea constată, însă, că interpretarea noțiunii de "împrejurare mai presus de voința părții"; cuprinsă în art.103 alin.1 Cod procedură civilă nu s-a făcut de către tribunal într-o manieră restrictivă, ci avându-se în vedere exact dispoziția legală, respectiv existența unei împrejurări care să excludă culpa părții. Astfel, instanța de fond și-a argumentat pertinent soluția și a reținut, în mod corect, că opțiunea revizuentelor de a exercita doar calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr.94A din 07.03.2014 nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința părți, ci reprezintă chiar expresia voinței părții.
Pronunțarea deciziei civile nr.1830 din 28.10.2014 nu poate fi considerată "împrejurare mai presus de voința părții"; care să justifice admiterea cererii de repunere în termenul de revizuire împotriva deciziei civile nr.94A din 07.03.2014.
Aceasta deoarece, pe de o parte, acest motiv invocat drept împrejurare mai presus de voința părții nu s-a produs înainte de împlinirea termenului de revizuire de o lună calculat conform art.324 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă 1865, respectiv de la comunicarea hotărârii definitive (04.04.2014), ci ea s-a produs ulterior împlinirii acestui termen, astfel că nu poate fi considerat o cauză ce a împiedicat partea să exercite calea de atac.
Pe de altă parte, pronunțarea deciziei civile nr.1820 din 28.10.2014 nu poate fi apreciată ca fiind o împrejurare mai presus de voința părții, care a împiedicat-o să exercite, în termen legal, calea de atac a revizuirii împotriva deciziei nr.94A din 07.03.2014. La momentul comunicării deciziei civile nr.94A din 07.03.2014 (04.04.2014), recurenta-revizuentă putea constata eventuala existență a unor dispoziții potrivnice în cuprinsul dispozitivului acestei decizii, dispoziții potrivnice ce nu se puteau aduce la îndeplinire (motivul de revizuire prevăzut de art.322 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă invocat în cauză). Ca urmare, partea putea exercita calea de atac a revizuirii, nefiind împiedicată în termenul legal de o lună de la comunicare în exercitarea acesteia.
Susținerile recurentei potrivit cărora a formulat recurs împotriva deciziei nr.94A/07.03.2014, astfel că formularea și a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.1 Cod procedură civilă ar fi fost pe de o parte lipsă de interes, iar pe de altă parte ar fi fost vădit nefondată, nu pot fi primite pentru admiterea criticilor referitoare la greșita respingere a cererii de repunere în termenul de revizuire. Aceasta deoarece atât doctrina, cât și practica judecătorească sunt unanime în aprecierea că exercitarea celor două căi de atac, concomitent, este permisă de lege deoarece ele sunt complementare, revizuirea urmărind îndreptarea unor erori săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea definitivă, în timp ce recursul este limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă (remedierea unor erori de drept).
Sunt nefondate și criticile referitoare la greșita admitere de către tribunal a excepției tardivității formulării cererii de revizuire, critici potrivit cărora termenul de o lună prevăzut de art.324 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă 1865 a început să curgă de la data pronunțării deciziei civile nr.1820 din 28.10.2014 și nu de la data comunicării deciziei nr.94A din 07.03.2014, cum greșit a reținut tribunalul (motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Sub acest aspect Curtea arată că dispozițiile art.324 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă 1865 sunt clare și neechivoce atunci când prevăd momentul de la care începe să curgă termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire: "în cazurile prevăzute de art.322 pct. 1,2 și 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive";.
Tribunalul a făcut o aplicare corectă a acestei dispoziții legale, termenul de o lună neîncepând să curgă de la data pronunțării deciziei civile nr.1820 din 28.10.2014, ci de la data comunicării hotărârii definitive a cărei revizuire s-a solicitat.
Art.324 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă prevede termenul de exercitare a căii de atac a revizuirii și momentul de la care acesta începe să curgă, fiind un text de lege ce cuprinde o normă cu valoare imperativă, de strictă interpretare. Prin urmare, instanței nu-i este permis nici a adăuga la textul de lege și nici a interpreta o dispoziție legală clară ("de la comunicarea hotărârilor definitive";) într-un alt sens decât cel prevăzut expres de lege.
Cum cererea de revizuire a fost formulată împotriva deciziei nr.94A din 07.03.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă, iar această hotărâre definitivă a fost comunicată celor două societăți revizuente la data de 04.04.2014, conform dovezilor de comunicare aflate la filele 207-208 dosar nr.56581/299/2012* al Tribunalului București - Secția a VI - a Civilă, rezultă că termenul de revizuire de o lună a început să curgă de la data de 04.04.2014, împlinindu-se la data de 04.05.2014.
Cererea de revizuire împotriva deciziei nr.94A din 07.03.2014 a fost formulată la data de 12.11.2014, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art.324 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, astfel că soluția de admitere a excepției tardivității cererii de revizuire este corectă și legală.
Referitor la invocarea, de către recurenta-revizuentă, a practicii judiciare rezultate din decizia nr.6755/2005 a Î.C.C.J. - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, Curtea arată că tribunalul a reținut în mod corect că aceasta nu prezintă nicio relevanță în cauză, motivul de revizuire din respectiva cauză fiind existența unor hotărâri definitive potrivnice (art.322 pct.7 Cpc), situație în care termenul de revizuire curge de la un alt moment, respectiv prin raportare la cea de-a doua hotărâre (de la comunicarea hotărârii dacă este definitivă sau de la pronunțarea ei dacă este dată în recurs după evocarea fondului).
Având în vedere toate considerentele expuse mai sus din care rezultă că sunt nefondate toate criticile formulate de recurenta-revizuentă, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat.
