Respingerea propunerii de arestare preventivă; neîntrunirea cerinţelor art. 148 lit. b, e f Cod proc. pen
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă penală nr. 36 din data de 30.09.2013
Prin încheierea nr.18 din 24 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în temeiul art. 149 1 alin. 9 Cod Procedură Penală s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede față de inculpații E.N.A. și M.C.N., pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 alin. 1 lit. a Cod penal, și C.I.M. pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a și art. 75 alin.1 lit. a Cod penal.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că, în noaptea de 14/15.09.2013, ora 3.00, în timp ce se aflau în barul X.X., împreună cu mai mulți tineri, în local fiind în jur de 15-20 de persoane, a venit și L.A.I.,însoțit de prietena sa.
Din procesul-verbal întocmit de către organele de cercetare penală, cu prilejul vizionării imaginilor surprinse de camerele de supraveghere a rezultat că după o discuție avută de L.A.I. cu un tânăr din local, context în care trântește o sticlă de pe masa la care acesta se afla, în momentul în care se apleacă să ridice sticla este lovit cu pumnul în față de către inculpatul E.A.G., iar din lateral tot cu pumnul în față și de către inculpatul C.M.. În același context, i-a aplicat o lovitură cu o sticlă în cap și inculpatul M.C.N. lovitură care a determinat spargerea sticlei, mai mulți tineri aflați în local intervenind pentru a-l salva pe L.A.I.
A apreciat instanța de fond că, din probele administrate, nu s-a făcut dovada că acest conflict a fost de natură să tulbure liniștea persoanelor care locuiesc în apartamentele aflate în blocul la parterul căruia funcționa localul, nu s-a făcut dovada continuării conflictului și în afara localului, cum rezultă din raportul întocmit de către reprezentanții Serviciului de patrulare din cadrul Poliției Mun. Roșiorii de Vede.
S-a reținut că inculpatul C.I.M. avea o sticlă cu apă din care îi turna, pentru a-și spăla sângele din zona capului, numitului L.A.I.
Din declarația martorei T.E. s-a reținut că mai multe persoane au apelat la Serviciul de ambulanță, având în vedere plaga sângerândă creată prietenului acesteia, L.A.I, ce a fost dus la spital de către echipajul de poliție, unde, după ajutorul acordat, a refuzat internarea.
Atât din declarația acestei martore cât și a inculpaților s-a reținut că L.A.I. s-a întâlnit a doua zi cu inculpații M.C.N și E.N.A. de la care a primit suma de 1000 lei, recunoscându-și și acesta vina și precizându-le că nu mai are nici o pretenție.
Față de reținerea din referatul privind propunerea de luare a măsurii arestării preventive, în sensul că inculpatul C.I.M. a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, cerând barmanului localului ștergerea imaginilor de pe camerele de supraveghere din bar, din declarația martorului E.G., a rezultat că acesta, în calitate de barman aflat în serviciu în noaptea de 14/15 septembrie 2013, a avut o întâlnire în zilele următoare cu inculpatul C.I.M. context în care l-a întrebat dacă a fost surprins de camerele de supraveghere și dacă are acces la unitatea de stocare a imaginilor, nefăcându-se dovada că a intervenit în vreun fel, pentru ca acesta să șteargă imaginile.
Prin referatul vizând propunerea de luare a măsurii arestării preventive a fost motivată luarea acestei măsuri în baza art. 148 lit. b, e și f Cod procedură penală, cu motivarea că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Față de data când se impută săvârșirea faptelor - 14/15 septembrie 2013, instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada că cei trei ar fi reprezentat un pericol pentru ordinea publică, mai mult, infracțiunea imputată ce include săvârșirea de acte în public, care ar aduce atingere bunelor moravuri sau produc scandal public ori tulbură liniștea publică, prin situația de fapt reținută din probele administrate nu rezultă că s-a concretizat, în vreun fel, că ar fi generat tulburarea liniștii publice, conflictul desfășurându-se numai în local, în afara localului singura care a țipat, determinată de starea numitului L.A.I., fiind prietena acestuia.
Având în vedere disp. art. 148 alin.1 lit. b , e și f Cod procedură penală, pe care Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede și-a întemeiat propunerea de arestare preventivă a inculpaților, instanța a reținut, din probele administrate, privind atitudinea acestora vizând contactarea, în ziua ulterioară consumării conflictului, a numitului L.A.I., că nu a fost făcută cu scopul de a zădărnici aflarea adevărului, ci ca urmare a îngrijorării față de starea de sănătate a acestuia, regretul inculpaților privind leziunea traumatică produsă acestuia rezultând și din gestul acestora de a-l despăgubi. Prin discuția purtată cu barmanul localului privind stocarea imaginilor pe camerele de supraveghere, nu s-a putut concluziona că s-a încercat zădărnicirea aflării adevărului, nefăcându-se dovada că s-a exercitat vreo presiune care să conducă la alterarea sau ștergerea acelor imagini.
Instanța a mai avut în vedere și situația socială a inculpaților, aceea de persoane încadrate în muncă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituaniei că, pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune. (în acest sens si cauza Fox, Campbell și Hartley c. Marii Britanii, Hotărârea din 30 august 1990, par. 31-32).
Simpla comitere a unei infracțiuni nu constituie, prin ea însăși, un temei suficient pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Previziunea asupra atitudinii viitoare a acestora trebuie raportată, în mod obligatoriu, întotdeauna, unor criterii obiective din care să reiasă, în mod cert, că reprezintă pericol concret pentru ordinea publică, în caz contrar, conducând la concluzia că orice persoană suspectă de comiterea unei fapte infracționale este considerată că prezintă pericol să săvârșească din nou asemenea fapte, impunându-se privarea de libertate.
Pe considerentele în fapt și în drept expuse, în temeiul art.1491 alin.9 Cod procedură penală, instanța de fond a respins propunerea de arestare preventivă.
Recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede a fost respins de tribunal.
Astfel, potrivit art.148 lit.f Cod procedură penală, arestarea preventivă poate fi dispusă când inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Art.148 lit.b Cod procedură penală, prevede, la rândul său că, arestarea preventivă poate fi dispusă când există date că inculpatul a încercat să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului, prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă.
Lit.e a aceluiași articol sus menționat prevede că arestarea inculpatului poate fi dispusă atunci când există date că acesta a încercat să exercite presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta.
Constată tribunalul că, din probatoriile administrate în cauză, nu există date care să conducă la concluzia că inculpații se află în vreuna din situațiile prevăzute de art.148 lit.b și e Cod procedură penală.
De asemenea, constată tribunalul că în cauză sunt indicii, în sensul dispozițiilor art.681 Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, fiind îndeplinită prima condiție prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Cu referire la cea de-a doua condiție prevăzută de legiuitor în cuprinsul art.148 lit.f Cod procedură penală, aceea referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, tribunalul apreciază că nu este îndeplinită în cauza de față. Astfel, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie apreciat atât în raport de gravitatea faptei, de urmările acesteia, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților. Se observă din actele și lucrările dosarului că inculpații, în timp ce se aflau la o masă dintr-un bar din mun. Roșiorii de Vede au avut o altercație cu partea vătămată, însă conflictul nu a stârnit indignarea celor din jur, din vizionarea CD-ului depus la dosar rezultând că, ceilalți consumatori păreau că nu realizează că acolo se desfășoară un conflict. Persoanele care au apelat la serviciul 112 au făcut acest lucru doar pentru a ajuta partea vătămată, care au văzut că prezenta urme de sânge și au considerat că trebuie transportată la spital.
Dincolo de aspectul că aceste situații trebuie stopate prin intervenția promptă a organelor abilitate, arestarea preventivă nu poate fi dispusă având în vedere doar previziunea asupra unor atitudini viitoare a inculpaților, în același sens.
Considerându-se de către tribunal că în cauză nu există pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților și că, cercetarea poate fi realizată în stare de libertate, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul a fost respins ca nefondat
