RESPINGEREA PROPUNERII DE PRELUNGIRE A MĂSURII ARESTĂRII PREVENTIVE. ÎNLOCUIREA MĂSURII ARESTĂRII PREVENTIVE CU MĂSURA CONTROLULUI JUDICIAR
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Hotărâre nr. 26/DLC din data de 18.04.2014
RESPINGEREA PROPUNERII DE PRELUNGIRE A MĂSURII ARESTĂRII PREVENTIVE. ÎNLOCUIREA MĂSURII ARESTĂRII PREVENTIVE CU MĂSURA CONTROLULUI JUDICIAR
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 26/DLC/18. 04. 2014
Dosar nr. 940/83/2014
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
În contestația formulată de contestatorul O.I. s-a admis cererea formulată de inculpat și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar începând cu 18. 04. 2014.
Potrivit art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecata ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Inculpatul contestator s-a împăcat cu partea civilă, interesul manifestat pentru despăgubirea părții civile reprezentând un motiv în plus care conduce la concluzia că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii și la prelungirea acesteia nu mai subzistă.
Prin încheierea penală nr. 19/JDL din data de 14.04.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți a Tribunalului S-M, va admite propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul S.M..
În baza art.234 și următoarele Cod procedură penală, a fost prelungită durata măsurii arestării preventive a inculpatului O.I., fiul lui E. și M., născut la data de xx.xx.xxxx în mun. O., jud. B., CNP xxxxxxxxxxxxx, aflat în stare de arest preventiv la Arestul IPJ S.M., pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 19.04.2014 și până la data de 18.05.2014, inclusiv.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de drepturi și libertăți a Tribunalului S-M a reținut următoarele:
Asupra propunerii de prelungire a duratei arestării preventive de față, s-a constatat următoarele:
Prin referatul cu propunere nr. 5/P/2014 din data de 10.04.2014, înregistrată pe rolul instanței la data de 10.04.2014 sub dosar cu nr. de mai sus, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul S.M. a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului O.I., pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 19.04.2014 până la data de 18.05.2014, inclusiv.
În susținerea propunerii, s-a arătat că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și, pe baza a evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
S-a mai arătat că, temeiurile care au determinat arestarea inițială au impus în continuare privarea de libertate a inculpatului respectiv că prelungirea măsurii arestării preventive a fost motivată de faptul că urmărirea penală este în desfășurare iar cercetările ce se vor desfășura în continuare vizează întocmirea și depunerea expertizei medico legale dispusă prin rezoluția motivată din data de 30.01.2014.
Alăturat propunerii a fost înaintat și dosarul de urmărire penală nr. 5/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S.M., în copie certificată.
Examinând actele și lucrările dosarului s-a constatat următoarele:
Prin ordonanța nr.5/P/2014 din 19.01.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul S.M. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul O.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 18.01.2014, în jurul orelor 22,00, în timp ce se afla la domiciliul numitului M.G. din loc. G., jud. S.M., în urma unei altercații spontane cu numitul S.D., pe fondul consumului de alcool, inculpatul i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu un cuțit în zona abdomenului. În urma leziunilor abdominale suferite victima S.D. a fost supusă unei intervenții chirurgicale, stabilindu-se că viața i-a fost pusă în primejdie.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr.5/CC/20.01.2014 pronunțată de Tribunalul S.M., pentru o durată de 29 de zile, de la 20.01.2014 la 17.02.2014, fiind emis M.A.P. nr. 2/20.01.2014.
În cauză s-a constatat că au fost incidente dispozițiile art. 143 și ale art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală.
Ulterior, prin Încheierea nr. 3/CC/13.02.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului S.M. s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv față de inculpatul O.I., în faza de urmărire penală cu încă 30 de zile, de la data de 18.02.2014 până la data de 19.03.2014, inclusiv, după care prin Încheierea penală nr. 8/12.03.2014 a fost din nou prelungită măsura arestului preventiv al inculpatului cu încă 30 de zile, de la data de 20.03.2014 până la data de 18.04.2014 inclusiv.
Potrivit art. 234 alin. (1) Cod procedură penală, "arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii";.
Analizând propunerea Ministerului Public în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, s-a apreciat că aceasta a fost întemeiată, întrucât s-au menținut temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, temeiuri care se regăsesc în noile dispoziții ale art. 223 alin. 2 teza I Cod procedură penală.
Astfel, din probele administrate până în prezent a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpatul O.I. a fost autorul infracțiunii de tentativă de omor, comisă la data de 18.01.2014 în dauna numitului S.D. (chiar inculpatul recunoaște fapta); măsura arestului preventiv a fost necesară pentru atingerea scopului măsurilor preventive respectiv al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, iar celelalte măsuri preventive cum sunt controlul judiciar și arestul al domiciliu nu sunt suficiente pentru asigurarea aceluiași scop, cât timp infracțiunea a fost comisă în mediul apropiat inculpatului, asupra unui prieten mai vechi, pe fondul consumului de alcool și al unei stări tensionate spontane.
De asemenea, s-a constatat că prelungirea măsurii arestării preventive a fost necesară în vederea finalizării actelor de urmărire penală, respectiv întocmirea raportului de constatare medico legală și întocmirea rechizitoriului.
Buna credință a inculpatului decurgând din atitudinea manifestată de acesta pe parcursul urmăririi penale, recunoașterea faptei comise, descrierea împrejurărilor în care aceasta s-a produs și interesul manifestat pentru despăgubirea părții vătămate, victimă a infracțiunii de tentativă de omor, nu au putut duce prin ele însele la concluzia că ar fi dispărut temeiurile inițiale care au determinat arestarea inculpatului, urmând a fi avute în vedere cu ocazia judecării pe fond a cauzei.
Față de cele de mai sus, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat întemeiată propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul S.M., astfel că aceasta a fost admisă și, în baza art. 234 și urm. Cod procedură penală, a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului O.I. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 19.04.2014 până la 18.05.2014, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul O.I. solicitând admiterea acesteia.
Prin apărătorul său ales, inculpatul contestator a solicitat admiterea contestației și, în rejudecarea cererii, în principal s-a solicitat respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă. S-a învederat instanței că judecătorul de drepturi și libertăți a Tribunalului S-M a motivat în cadrul încheierii faptul că măsura arestului preventiv a fost necesară pentru atingerea scopului măsurilor preventive, respectiv al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Însă, din probele existente la dosar, nu a rezultat faptul că inculpatul ar pregăti comiterea unei noi infracțiuni, ci dimpotrivă, a fost deosebit de relevant faptul că inculpatul contestator s-a împăcat cu partea civilă, fapt ce a reieșit din încheierea contestată.
S-a adus la cunoștința instanței că inculpatul contestator prezintă suficiente garanții pentru a fi dispusă față de el cercetarea în stare de libertate, solicitând astfel a fi analizată toată starea de fapt, respectiv că incidentul dintre părți a avut loc atunci când aceștia se aflau în stare de ebrietate.
Mai mult, s-a mai arătat instanței că inculpatul contestator se află în stare de arestare preventivă de o lungă perioadă de timp, timp în care s-au administrat toate probele, acesta s-a predat de bună voie, s-a împăcat cu partea civilă și toate aceste elemente nu fac altceva decât să demonstreze faptul că inculpatul contestator nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, ci, dimpotrivă, față de el, se poate înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă.
Curtea, examinând încheierea contestată, în raport de situația de fapt reținută, de actele și lucrările dosarului și de criticile invocate constată următoarele:
Față de inculpatul contestator O.I. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor. S-a reținut că la data de 18.01.2014, în jurul orelor 22,00, în timp ce se afla la domiciliul numitului M.G. din loc. G., jud. S.M., în urma unei altercații spontane cu numitul S.D., pe fondul consumului de alcool, inculpatul i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu un cuțit în zona abdomenului. În urma leziunilor abdominale suferite victima S.D. a fost supusă unei intervenții chirurgicale, stabilindu-se că viața i-a fost pusă în primejdie. Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr.5/CC/20.01.2014 pronunțată de Tribunalul S.M., pentru o durată de 29 de zile, de la 20.01.2014 la 17.02.2014, fiind emis M.A.P. nr. 2/20.01.2014, ulterior, față de inculpatul contestator O.I. dispunându-se prelungirea măsurii arestului preventiv.
S-a reținut ca temei al prelungirii aretării preventive dispozițiile articolului 223 alineatul 2 teza I din Codul de procedură penală.
Potrivit art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu o măsura preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecata ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Evaluând cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o măsură mai puțin restrictivă, prin prisma dispozițiilor legale mai sus arătate, curtea apreciază ca aceasta este fondată, în speță, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, iar măsura controlului judiciar este suficienta pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecata ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Astfel, din probele administrate până in prezent, în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă ca inculpatul contestator este autorul infracțiunii de tentativă de omor săvârșită în data de 18.01.2014 în dauna numitului S.D.
Curtea reține totodată că, în acest moment, nu există probe la dosarul cauzei din care sa rezulte ca inculpatul ar avea intenția să se sustragă de la procedura judiciara care se desfășoară față de el, interesul său fiind acela de a se prezenta in fata instanței și a-și exercita drepturile conferite de lege.
Într-adevăr, infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul contestator constituie o infracțiune gravă, însă potrivit practicii CEDO (hotărârea în cauza B` contra Austria) instanța este obligată ca aprecierea în concret a pericolului pe care l-ar prezenta punerea în libertate a acestuia să nu se facă exclusiv în funcție de gravitatea faptei și a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea respectivă. Evaluarea pericolului prin raportarea exclusiv la gravitatea faptei și a pedepsei prevăzute de lege ar elimina de plano posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu o alta măsura preventiva dintre cele prevăzute de codul de procedura penală.
Mai mult, motivarea judecătorului de drepturi și libertăți a Tribunalului S-M conform căreia prelungirea măsurii arestului preventiv este necesară în vederea finalizării actelor de urmărire penală, respectiv întocmirea raportului de constatare medico-legală și întocmirea rechizitoriului nu poate fi primită datorită bunei-credințe a inculpatului și recunoașterii împrejurărilor în care s-a comis infracțiunea.
De asemenea, se constată că inculpatul contestator s-a împăcat cu partea civilă S.D., interesul primului în despăgubirea părții civile reprezintă un motiv în plus care conduce la concluzia că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și la prelungirea acesteia nu mai subzistă.
În ceea ce privește pericolul concret pe care l-ar reprezenta inculpatul pentru ordinea publică, Curtea consideră că la aprecierea acestuia pentru ordinea publică trebuie verificate o serie de alte aspecte relevante precum caracterul individului sau al inculpatului, moralitatea sa, antecedentele penale, profesia, domiciliul, starea materială, gradul de integrare socială, faptul dacă are sau nu are loc de muncă, natura infracțiunilor și ecoul produs de acesta în rândul opiniei publice.
Analizând aceste criterii și, ținând cont și de faptul că, față de inculpatul contestator O.I. a mai fost prelungită măsura arestării preventive, în baza art.425/1 alin.7 punctul 2 litera a Codului de procedură penală raportat la 242 alineatul 2 Cod procedură penală a admis contestația formulată de inculpatul O.I. împotriva încheierii penale nr. 19/JDL din data de 14.04.2014 dată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul S-M, pe care a desființat-o în ceea ce privește dispoziția privind prelungirea arestării preventive pe o durată de 30 de zile.
În baza art. 242 alin.2 Cod procedură penală a admis cererea formulată de inculpat și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, începând cu data de 18.04.2014.
În baza art. 215 alin. 1 Cod de procedură penală a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații pe durata măsurii: să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară ori la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau in fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la organul judiciar desemnat de IPJ V. cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
În baza art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, a impus inculpatului să respecte următoarele obligații: să nu depășească limita teritorială ¬¬¬¬¬¬a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar; să comunice periodic, respectiv lunar informații relevante despre mijloacele sale de existență; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului O.I. dacă nu este arestat in altă cauză.
In baza art.221 alin.4 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
In baza art.221 alin.8 Cod procedură penală s-a dispus comunicarea copiei încheierii la I.P.J V., Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor V. și Politiei de Frontieră Române.
În baza art.275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
