Respingerea sesizării privind executarea mandatului european de arestare. Neîndeplinirea condiţiilor de emitere a mandatului european de arestare sub aspectul valabilităţii acestuia
| Comentarii |
|
în scopul urmăririi penale sau instrucţiei penale, mandatul european de arestare, pentru arestarea şi predarea persoanei solicitate, poate fi emis numai în condiţiile în care autoritatea judiciară emitentă sau cea competentă să efectueze instrucţia penală a persoanei solicitate a emis un mandat de arestare naţional în cadrul procedurii penale naţionale.
Atât timp cât autoritatea judiciară de instrucţie penală sau emitentă a mandatului european de arestare nu a emis împotriva persoanei solicitate, în cadrul cercetării penale a acestuia de către justiţia spaniolă, un mandat de arestare spaniol, condiţiile de emitere ale mandatului european de arestare sub aspectul valabilităţii acestuia nu sunt îndeplinite în cauză, motiv pentru care mandatul european de arestare nu poate fi pus în executare, dincolo de principiile încrederii reciproce între autorităţile judiciare şi al executării şi recunoaşterii reciproce şi imediate a deciziilor judiciare, principii ce fundamentează decizia-cadru şi reglementările naţionale privind mandatul european de arestare.
Totodată, potrivit legii, predarea unui copil minor nu face obiectul unui mandat european de arestare prin care se poate solicita doar arestarea şi predarea persoanei solicitate pentru urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei şi respectiv, când este cazul, remiterea de obiecte.
Sentinţa penală nr. 16 din 15 septembrie 2009
Prin sentinţa penală nr. 16/15.09.2009, Curtea de Apel Iaşi, în baza art. 94 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, a respins sesizarea privind executarea mandatului european de arestare cu nr. de referinţă 622/09-1, emis de Tribunalul de Instrucţie nr. 3 din Gemika Lumo (Bizkaia) - Spania, la data de 14 iulie 2009, modificat la
1 septembrie 2009, împotriva persoanei solicitate A.O.
S-a respins şi cererea de predare a persoanei solicitate.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, luată împotriva persoanei solicitate A.O. prin decizia nr. 2907 din 2 septembrie 2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut următoarele:
La data de 14 iulie 2009, Tribunalul de Instrucţie nr. 3 din Gemika Lumo (Bizkaia) Spania a emis mandatul european de arestare împotriva persoanei solicitate A.O., cercetat penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 225 bis C. pen. spaniol, fapta sa constând în aceea că la data de 13 iunie 2009, în jurul orelor 13.00, persoana solicitată a părăsit Spania, însoţit de copilul său minor, M.M.A., în vârstă de 7 ani, îndreptându-se spre oraşul Negreşti, situat în judeţul Vaslui, România. A solicitat arestarea şi predarea persoanei solicitate, precum şi predarea copilului minor. Durata maximă a pedepsei privative de libertate prevăzută de legea naţională este închisoare de la doi la patru ani. Decizia care stă la baza mandatului european de arestare conform mandatului european de arestare emis este decizia din 14 iunie 2009 a Tribunalului de Instrucţie nr. 3 din Gemika -Lumo (Bizkaia) în dosarul nr. 622/09 -1.
Mandatul european de arestare a fost primit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi care a dispus măsura reţinerii persoanei solicitate A.O. pe o perioadă de 24 de ore, la data de 27 august 2009, documentele fiind înaintate instanţei. Persoana solicitată a fost adusă în faţa Curţii de Apel Iaşi, unde a precizat că nu este de acord cu predarea şi înţelege să beneficieze de efectele regulii specialităţii.
în executarea mandatului european de arestare, la data de 27 august 2009, Curtea de Apel Iaşi a dispus în temeiul art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 arestarea persoanei solicitate A.O. în baza mandatului european de arestare pentm o durată de 20 de zile. Prin aceeaşi încheiere din 27 august 2009, curtea a solicitat autorităţii judiciare emitente pe calea informaţiilor suplimentare să înainteze originalul mandatului european de arestare în limba spaniolă, cât şi o copie a mandatului de arestare spaniol emis la 14 iunie 2009, care fundamentează mandatul european de arestare. Totodată, s-a solicitat autorităţii judiciare emitente să completeze mandatul european de arestare cu rubricile menţionate în formularul standard de mandat european de arestare respectiv pct. 2 de la lit. b), pct. 2.3 de la lit. c), alin. (1) de la lit. e), casetele cu menţiunile de la lit. f), g), h) care lipsesc din cuprinsul mandatului european iniţial emis. S-a solicitat, de asemenea, şi garanţia retumării persoanei solicitate în România pentm executarea pedepsei, în situaţia în care va fi condamnat în statul membm emitent.
Prin decizia nr. 2907 din 2 septembrie 2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admis recursul persoanei solicitate împotriva încheierii din 27 august 2009 a Curţii de Apel Iaşi care a fost casată în parte cu privire la dispoziţia arestării, măsură ce a fost revocată şi în baza art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C. proc. pen. faţă de persoana solicitată stabilindu-se, în temeiul art. 145 alin. (I1) lit. a)-d) C. proc. pen. obligaţiile pe care persoana solicitată trebuie să le respecte pe durata măsurii.
în urma solicitării de informaţii suplimentare autoritatea judiciară emitentă a trimis instanţei copia mandatului european de arestare în limba spaniolă complet, conform formularului standard de mandat european şi în limba română - emise la 1 septembrie 2009, care modifică mandatul european de arestare emis iniţial şi trimis în limba franceză, mandat incomplet sub aspectul respectării formei standard dispusă prin legile naţionale şi decizia-cadru aplicabile.
în noul mandat european de arestare emis la 1 septembrie 2009 şi care completează primul mandat european de arestare se precizează că actul pe care se întemeiază mandatul de arestare este mandatul de arestare acordat prin hotărârea judecătorească din 14 iulie 2009, pe care au ataşat-o documentaţiei precizând că procedura penală pornită împotriva persoanei solicitate se află în faza de instrucţie. Modificarea intervenită între mandatul european de arestare iniţial cu care a fost sesizată instanţa şi cel care îl completează se referă la data hotărârii care fundamentează mandatul european de arestare şi care iniţial era 14 iunie 2009 ca apoi să se consemneze ca fiind 14 iulie 2009.
Prin hotărârea din 14 iulie 2009 emisă de Tribunalul de Instrucţie nr. 3 Gernika - Lumo, instanţa spaniolă a hotărât să se emită mandat european de arestare şi predare a lui A.O. şi a se trimite autorităţii competente din România mandatul de arestare şi predare în conformitate cu formularul conţinut în anexa din Legea nr. 3/2003.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dat ordin să fie condusă fetiţa de 7 ani, M.M.A., din locul unde se află în România, în localitatea Gemika - Lumo (Bizkaia) Spania, în scopul de a fi încredinţată mamei sale.
Analizând actele, curtea a constatat că mandatul european de arestare şi predare a persoanei solicitate A.O., cercetat de autorităţile judiciare spaniole pentm săvârşirea infracţiunii de sustragere internaţională de minori prevăzută de art. 225 bis C. pen. spaniol, se întemeiază pe o hotărâre judecătorească, prin care s-a dispus emiterea însăşi a mandatului european de arestare, ceea ce este contrar dispoziţiilor legale care reglementează mandatul european de arestare respectiv, Decizia-cadm nr. 2002/584/JHA din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, dar şi legilor naţionale de transpunere a deciziei cadm respective, legea română fiind Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008.
Conform dispoziţiilor legale, art. 77 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării unnăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privativă de libertate.
Conform formularului standard de mandat european de arestare care face parte integrantă din lege şi este imperativă întocmirea mandatului european de arestare conform cu formularul respectiv, la pct. b) din formular decizia pe care se întemeiază mandatul este fie mandatul de arestare sau decizia judiciară având acelaşi efect ori hotărârea judecătorească definitivă şi executorie, în vederea realizării scopurilor emiterii mandatului european de arestare.
Aşadar, din cuprinsul acestor dispoziţii legale rezultă că în scopul urmăririi penale sau instrucţiei penale mandatul european de arestare pentm arestarea şi predarea persoanei solicitate poate fi emis numai în condiţiile în care autoritatea judiciară emitentă sau cea competentă să efectueze instrucţia penală a persoanei solicitate a emis un mandat de arestare naţional în cadrai procedurii penale naţionale.
Or, în speţă, autoritatea judiciară spaniolă de instrucţie penală sau emitentă a mandatului european de arestare nu a emis împotriva persoanei solicitate, A.O., în cadml cercetării penale a acestuia de către justiţia spaniolă, un mandat de arestare spaniol.
Aşa fiind, condiţiile de emitere ale mandatului european de arestare sub aspectul valabilităţii acestuia nu sunt îndeplinite în cauză, aşa încât acest mandat european de arestare nu poate fi pus în executare, dincolo de principiile încrederii reciproce între autorităţile judiciare şi al executării şi recunoaşterii reciproce şi imediate a deciziilor judiciare, principii ce fundamentează decizia-cadm şi reglementările naţionale privind mandatul european de arestare.
Totodată, potrivit legii, predarea unui copil minor nu face obiectul unui mandat european de arestare prin care se poate solicita doar arestarea şi predarea persoanei solicitate pentm urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei şi respectiv, când este cazul, remiterea de obiecte (art. 77, art. 98 din lege).
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
