Reținerea de circumstanțe atenuante. Provocare. Proporționalitate între starea de tulburare și săvârșirea faptei
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă penală nr. 883 din data de 16.10.2014
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului TT sub aspectul săvârșirii unei tentative la infracțiunea de omor prevăzută de disp. art. 32 al. 1 Cod Penal raportat la art. 188 al. 1 Cod Penal. S-a reținut prin rechizitoriul mai sus menționat faptul că la data de 11.06.2014, în jurul orelor 12-13:00, în loc public, pe fondul geloziei, inculpatul mai sus menționat a aplicat persoanei vătămate NM lovituri directe și repetate cu obiect înțepător-tăietor (posibil cuțit) peste corp, inclusiv în zona toracelui și latero-cervicală, cauzându-i multiple plăgi înjunghiate hemitorace stâng (pneumotorax) și plăgi superficiale latero-cervicale stânga - leziuni traumatice care au pus în primejdie viața persoanei vătămate.
În cursul judecății inculpatul a solicitat a-i fi reținută circumstanța atenuantă legală prevăzută de disp. art.75 al.1 lit.a C.p.(săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă); în acest context s-a solicitat aplicarea dispozițiilor corelative prev. de art.76 C.p. și aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, conform acestor dispoziții legale, care să permită suspendarea sub supraveghere a executării;
Cererea inculpatului a fost admisă doar în privința reținerii circumstanței atenuante prev. de art.75 al.1 lit.a C.p. pentru următoarele considerente: pentru a putea fi reținută circumstanța atenuantă a provocării este necesar ca victima infracțiunii să dovedească o agresivitate ori un comportament care să fie considerat grav, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, astfel încât acesta să nu fie în stare să de abțină de la o ripostă (prin săvârșirea unei infracțiuni); legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație.
Faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea într-o astfel de stare de încărcare nervoasă este evidențiat prin numeroase mijloace probatorii: declarația martorei TD evidențiind faptul că persoana vătămată NM s-a implicat în viața acesteia, oferindu-și ajutorul în diverse probleme într-o perioadă când martora era vulnerabilă și trebuia să se descurce singură (încă de când inculpatul lucra în străinătate); corelativ, procesul verbal de verificare evidențiind mesajele recepționate de la postul telefonic utilizat de martora TD; totodată, multiplele caracterizări ale inculpatului înaintate la dosar încă din prima fază a procesului penal pune în lumină buna conduită morală, civică a acestuia precum și faptul că, anterior evenimentului, pentru o perioadă lungă de timp, inculpatul T T a încercat prin metode civilizate abordarea persoanei vătămate pentru a-și salva căsnicia.
