Ridicarea temporară a îndatoririi de a nu părăsi ţara
| Comentarii |
|
Îndatorirea impusă inculpatului de a nu părăsi ţara poate fi ridicată temporar, în condiţii strict determinate, de către organul judiciar care a dispus măsura, în cazul în care circumstanţe excepţionale impun depăşirea acestor limite teritoriale, dar nu pun sub semnul întrebării temeiurile măsurii preventive.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 215 din 4 martie 2011
Prin încheierea din 23.02.2011 dată în dosarul nr. 786/90/2009, Tribunalul Vâlcea a admis cererea de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul G.E. și a încuviințat inculpatului să depășească limita teritorială a României pentru a merge în Anglia în perioada 25.02.2011 - 25.03.2011, inclusiv în vederea efectuării de investigații medicale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a arătat că prin încheierea de ședință din data de 3.05.2010 pronunțată de această instanță, rămasă definitivă prin decizia nr. 301/07.05.2010, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
La data de 26.08.2010, Tribunalul Vâlcea a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere situația familială, de sănătate, materială și dorința de a se reintegra în societate, precum și lipsa unui loc de muncă în localitatea de domiciliu și încheierea contractelor individuale de muncă la data de 27.07.2010 între inculpați și SC G.D.T.D., înregistrate la I.T.M. Constanța; astfel, tribunalul a considerat că este oportună înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a reținut că există suficiente acte din care rezultă că traumatismul cranian suferit în anul 2000 a lăsat sechele (tulburare afectivă, sindrom vertiginos, crize parestezice).
Având în vedere și specificul afecțiunii, respectiv de natură cerebrală, s-a constatat că este de notorietate necesitatea diagnosticării cu precizie a eventualelor agravări în fază incipientă, fiind o chestiune dificilă și sensibilă, astfel încât eventualele erori de diagnosticare și tratament pot avea rezultate din cele mai grave.
S-a menționat că pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a avut un comportament corespunzător, a încercat să se reintegreze în societate prin găsirea unui loc de muncă, neobstrucționând actul de justiție, astfel că nu există niciun temei care să ducă la concluzia că o astfel de deplasare ar contraveni scopului pentru care a fost luată măsura preventivă.
Tribunalul a avut în vedere dreptul la ocrotirea sănătății, recunoscut atât în legea fundamentală, cât și în Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Astfel, pentru a da posibilitatea inculpatului G.E. să se deplaseze în Anglia la o clinică de specialitate pentru efectuarea de investigații medicale pentru stabilirea unui diagnostic corect, tribunalul a admis cererea inculpatului și a încuviințat acestuia să depășească limita teritorială a României pentru o lună de zile, începând cu data de 25.02.2011 până la 25.03.2011.
împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Vâlcea, Secția penală, la data de 23.02.2011, a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 215/01.03.2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost respinsă excepția de inadmisibilitate a recursului.
A fost admis recursul formulat de parchet, a fost casată încheierea atacată, în sensul că a fost respinsă cererea de modificare a controlului judiciar, formulată de inculpatul G.E., cu toate consecințele.
Au fost menținute în rest dispozițiile încheierii.
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 1451C.proc.pen., măsura obligării de a nu părăsi țara constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanța de judecată în cursul judecății, de a nu părăsi țara fără încuviințarea organului care a dispus această măsură.
Obligația impusă inculpatului în sensul restrângerii exercițiului libertății individuale în anumite limite teritoriale este de esența măsurii preventive prevăzute de art. 1451C.proc.pen., fiind recunoscută și de art. 53 din Constituție.
Prin cererea sa, inculpatul nu a dorit o modificare a controlului judiciar, care are în vedere totalitatea obligațiilor prevăzute de art. 1451alin. (2) C.proc.pen. raportat la art. 145 alin. (11) C.proc.pen. și art. 145 alin. (12) C.proc.pen. Acesta a solicitat ca instanța să-i încuviințeze să părăsească țara.
îndatorirea impusă inculpatului de a nu părăsi țara poate fi ridicată temporar, în condiții strict determinate, de către organul judiciar care a dispus măsura, în cazul în care circumstanțe excepționale impun depășirea acestor limite teritoriale, dar nu pun sub semnul întrebării temeiurile măsurii preventive.
Din analiza actelor medicale depuse în dovedirea cererii nu a rezultat că inculpatul a solicitat o programare la un medic de specialitate dintr-o clinică din Marea Britanie.
Ultima investigație cu privire la starea de sănătate a inculpatului G.E. a fost făcută de Spitalul Clinic de Urgență - Bagdasar Arseni, instituție medicală specializată în diagnosticarea și tratarea afecțiunilor neurologice.
La data de 3.02.2011 s-a constatat că inculpatul G.E. prezintă tulburare afectivă depresivă, sens în care s-a emis certificatul medical înregistrat sub nr. 89/03.02.2011, care a fost eliberat acestuia în urma solicitării sale exprese.
Pe de altă parte, există indicii temeinice că inculpatul a constituit sub conducerea sa un grup infracțional organizat, care a acționat într-o perioadă îndelungată (2003-2008), în mod coordonat, în scopul comiterii unei infracțiuni grave (trafic de persoane) pentru a obține în mod direct un beneficiu financiar pe baza unei structuri organizatorice bine definite. Alături de Spania, Marea Britanie era una din țările pe care inculpatul le avea în vedere pentru a trimite persoane pe care să le exploateze sexual.
Acesta este un argument în plus care conduce la respingerea ca neîntemeiată a cererii pe care a formulat-o inculpatul pentru a i se încuviința să părăsească țara pe o perioadă determinată.
(Judecător Marius Gabriel Săndulescu, Judecător Raluca-Elena Șimonescu-Diaconu)
