Rolul judecătorului în aflarea adevărului. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)

Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 17/A din data de 23.01.2017

Prima instanță avea prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. 1, 4, 5, 6, Cod procedură civilă, sarcina de a soluționa acțiunea în rectificare de carte funciară și apoi petitele având ca obiect constatare masă succesorală, calitate de moștenitori, cote de moștenitor, ieșire din indiviziune și partaj succesoral, petite a căror soluționare este dependentă de modul de soluționare a acțiunii în rectificare și nu invers, cum în mod eronat și cu încălcarea principiului disponibilității a procedat prima instanță.

Din considerentele sentinței atacate rezultă că prima instanță nu a analizat acțiunea în rectificare de carte funciară cu care a fost investită, nu a procedat la analiza și verificarea cazurilor și condițiilor prevăzute de Legea 7/1996 raportat la starea de fapt descrisă în motivarea acțiunii introductive de instanță și rezultată din actele și lucrările dosarului, reținând în motivarea sentinței că petitele formulate de reclamante având ca obiect rectificare de carte funciară și restabilirea situației de carte funciară anterioară sunt accesorii capătului de acțiune prin care se solicită includerea suprafeței de 1600 mp din CF 3381 Dragomirești în succesiune și respingându-se capătul considerat de către prima instanță drept principal, se resping și aceste petite subsidiare.

În mod eronat prima instanță inversează ordinea petitelor, raționamentul primei instanțe conducând la pronunțarea unei soluții fără cercetarea cauzei în fond.";

Prin sentința civilă nr. 100/16.03.2016, pronunțată de către Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. 675/224/2015 au fost respinse excepția neacceptării succesiunii după defunct în termenul de 6 luni, "excepția neexercitării căilor de atac";, excepția "decăderii, neatacării în termen de 15 zile a încheierii de carte funciară"; și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârât prin întâmpinare. A fost admisă în parte excepția autorității de lucru judecat cu privire la petitele de stabilire a masei succesorale după defunctul D I decedat la data de 28.07.2003, stabilirea moștenitorilor legali, a cotelor legale de moștenire și ieșire din indiviziune. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantele D A și M I., prin av. M A, în contradictoriu cu pârâții P M., prin av. P C L și D N, având ca obiect rectificare C.F., stabilirea masei succesorale, stabilirea calității de moștenitor și ieșire din indiviziune. Au fost respinse petitele formulate de reclamante prin care solicită ca instanța să constate că înscrierea în c.f. nu corespunde cu situația reală a imobilului; că dreptul înscris în c.f. a fost greșit calificat și rectificarea c.f. în sensul anulării încheierii de întabulare nr.1659/13.11.2007 și revenirea la situația anterioară a C.F. 3381 Dragomirești. Au fost obligate reclamantele, în solidar, să plătească pârâtei P M. suma de 1000 lei și pârâtului D N să plătească suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere în esență următoarele considerente: potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului Civil, sunt supuse legii în vigoare la data moștenirii. Coroborând acest text cu prev. art. 954 Cod Civil, care prevăd că moștenirea se deschide în momentul decesului unei persoane și raportat la data decesului lui D I, 28.07.2003, care este înainte de anul 2011, rezultă că sunt aplicabile prevederile Vechiului Cod Civil.

Cu privire la excepțiile invocate de către pârâta P M. prin întâmpinare, pârâtul D N a lăsat soluționarea acestora la aprecierea instanței, în timp ce reclamanta solicită respingerea lor.

La prezentul dosar este atașat dos nr. 262/2006, în care D A, D N și P M. au chemat în judecată pârâta M I. la data de 13.02.2006, dosar care s-a finalizat cu sentința civilă nr. 263/15.05.2006 prin care s-a luat act de încheierea tranzacției dintre părți cu privire la masa succesorală rămasă după defunctul D I.

În această cauză, pârâta P M. invocă prin întâmpinare excepția neacceptării succesiunii după defunct în termenul de 6 luni prev. de art. 700 C.civ. 1864, însă având în vedere obiectul dos nr. 262/2006, în care părțile nu și-au contestat calitățile de moștenitori, încheierea unei tranzacții între acestea, precum și faptul că reclamanta DA a locuit și locuiește în casa și bucătăria de vară, este evident că reclamantele au acceptat tacit succesiunea.

În sentința civilă nr. 263/15.05.2006 se reține că M I. cedează partea sa de moștenire surorii P M., or dacă nu ar fi acceptat moștenirea, nici nu ar fi avut ce să cedeze, motiv pentru care instanța respinge excepția invocată.

"Excepția neexercitării căilor de atac"; invocată de pârâtă raportat la faptul că, deși reclamantele au fost părți în cele două dosare nr. 262/2006 și nr. 533/224/2006 nu este o excepție veritabilă de procedură, ci mai degrabă o apărare de fond, în care, practic, se invocă puterea de lucru judecat a hotărârilor care nu au fost atacate de reclamantei în termenul legal, deși au fost părți în dosarele respective și care se bucură astfel și de putere executorie, nemaiputându-se repune în discuție chestiuni de fond dacă nu s-a uzat de căile legale de atac.

Excepția "decăderii, neatacării în termen de 15 zile a încheierii de carte funciară"; este, practic, tot o apărare de fond, pârâta susținând că nu se poate solicita pe cale separată anularea unei încheieri de carte funciară atâta timp cât nu s-a uzat de procedura specială a plângerii împotriva încheierii respective, însă pârâta este în eroare cu privire la dreptul aplicabil deoarece, dacă o parte solicită înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, în cazul de față, reclamanta P M. a solicitat înscrierea dreptului de proprietate pe suprafața de 1.600 m.p. în CF Dragomirești 3381, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 74/24.01.2007 în dos nr. 533/224/2006, încheierea de respingere, sau de admitere a înscrierii dreptului în cartea funciară poate fi atacată cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial de CF, conform art. 50 din Legea 7/1996, însă încheierea respectivă s-a comunicat doar petentei P M..

Pe de altă parte, dacă au fost nemulțumite de modul de soluționare a dosarelor nr. 262/2006, 533/224/2006, reclamantele din acest dosar, care au fost părți și în dosarele respective, aveau la dispoziție calea de atac a recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, din acest motiv aducerea de critici hotărârilor pronunțate în dosarele respective, după aproximativ 10 ani de zile, pe calea unei acțiuni separate, este evident tardivă.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâta P M. prin întâmpinare, instanța arată că acțiunea în stabilirea masei succesorale și partaj este imprescriptibilă, raportat la disp. art. 728 cod civil 1864, care prevede că un coerede poate cere oricând împărțeala succesiunii.

În cazul de față, reclamantele solicită ca în masa succesorală să fie inclusă și suprafața de 1600 m.p. cu privire la care susțin că defunctul D I ar fi dobândit dreptul de proprietate, acțiune care este imprescriptibilă.

Tot imprescriptibilă este și acțiunea în rectificare CF, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond, conform art. 35, alin. 1 L. 7/1996, motiv pentru care instanța respinge și această excepție.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta P prin întâmpinare, pârâtul D N a arătat că părțile s-au mai judecată și au încheiat o tranzacție cu privire la succesiunea rămasă după defunctul D I, chiar reclamanta D A fiind cea care le-a cerut copiilor aflați departe de ea, respectiv pârâtului care locuiește la Deva și reclamantei M I. locuiește în jud. Arad, să lase partea lor de moștenire surorii P M.

Reclamantele solicită respingerea acesteia, motivând că dosarul nr. 262/2006 se referea doar la construcții, în timp ce obiectul prezentei cauze este și terenul în suprafață de 1600 m.p.

Instanța investită cu prezenta cauză nu este în măsură să se pronunțe cu privire la hotărârile pronunțate de alte instanțe cu putere de lucru judecat, ci poate doar să constate dacă obiectul prezentului dosar este același cu obiectul altui dosar în care s-a dorit de către părți obținerea aceluiași lucru ca și în prezentul dosar și cu privire la care s-a mai pronunțat definitiv și irevocabil altă instanță.

Potrivit art. 435 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă "hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora";.

Art. 431, alin (1) Noul Cod de procedură civilă interzice chemarea în judecată a unei persoane "în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect";, iar alin. (2) dispune că "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu …";.

Autoritatea de lucru judecat răspunde nevoii de securitate juridică, interzicând părților readucerea aceluiași litigiu în fața instanței sau a unor situații de fapt tranșate irevocabil prin hotărârea respectivă.

Principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât și al lucrului judecat, presupune că ceea ce a fost judecat nu poate folosi sau nu poate fi opus decât de către părțile din proces sau succesorii acestora.

O altă condiție este ca judecata să fi fost asupra fondului, respectiv situația litigioasă dintre părți să nu fi fost soluționată anterior pe excepție.

Instanța constată că în dos. nr. 262/2006 reclamanții D A, D N și P M. au chemat în judecată pârâta M I. la data de 13.02.2006, solicitând ca instanța să stabilească masa succesorală rămasă după defunctul D I decedat la 28.07.2003 și partajarea masei succesorale, în cotele legale.

Dosarul s-a finalizat cu sentința civilă nr. 263/15.05.2006 prin care s-a luat act de încheierea tranzacției încheiate la data de 15.05.2006 între reclamanții D A, D N și P M. și pârâta M I. cu privire la masa succesorală rămasă după defunctul D I, potrivit căreia M I. a cedat partea ce i-ar fi revenit din moștenire surorii P M., D N a cedat partea ce i-ar fi revenit din moștenire surorii P M., de la care a primit sultă în sumă de 20.000.000 lei, iar D A a cedat partea ce i-ar fi revenit din moștenirea soțului fiicei P M..

În prezenta cauză, reclamantele D A și M I., în contradictoriu cu pârâții P M. și D N solicită din nou stabilirea masei succesorale după defunctul D I decedat la data de 28.07.2003, stabilirea moștenitorilor legali, a cotelor legale de moștenire și ieșire din indiviziune.

Instanța constată că pentru aceste petite există identitatea de părți, obiect și cauză, fiind în prezența autorității de lucru judecat, sens în care va admite excepția invocată.

Cererea de includere în masa succesorală și a suprafeței de 1600 m.p. cu privire la care P M., în contradictoriu cu pârâții D N, D A și M I., și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară în urma pronunțării sentinței civile nr. 74/24.01.2007 pronunțată în dos nr. 533/224/2006 al Judecătoriei Dragomirești, este și nefondată deoarece în considerentele sentinței civile nr. 263/2006 se reține că construcțiile care făceau parte din masa succesorală au fost edificate pe terenul soției supraviețuitoare, primit ca moștenire de la părinții săi.

Deși puteau să atace cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, sentința respectivă, reclamantele au lăsat să treacă 10 ani pentru a promova prezenta acțiune, invocarea la acest moment a faptului că ar fi fost în eroare cu privire la obiectul tranzacției fiind evident tardivă.

Hotărârea respectivă a intrat în puterea lucrului judecat, drepturile stabilite între părți nemaiputând fi puse din nou în discuție într-un nou proces.

Petitele formulate de reclamante prin care solicită ca instanța să constate că înscrierea în c.f. nu corespunde cu situația reală a imobilului; că dreptul înscris în c.f. a fost greșit calificat și rectificarea c.f. în sensul anulării încheierii de întabulare nr.1659/13.11.2007 și revenirea la situația anterioară a C.F. 3381 Dragomirești sunt accesorii capătului de acțiune prin care se solicită includerea suprafeței de 1600 m.p. în succesiune.

Respingându-se capătul principal de acțiune, au fost respinse și aceste petite subsidiare.

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, art. 453 Noul Cod de procedură civilă prevede că partea care pierde procesul, va fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată, în măsura în care au fost dovedite.

Pârâta P M. a dovedit că a cheltuit 1000 lei cu onorariul avocațial, conform chitanței din data de 20.11.2015, iar pârâtul D N a dovedit că a cheltuit suma de 200 lei cu deplasarea la un termen de judecată de la Deva, jud. Arad, la Judecătoria Dragomirești, motiv pentru care instanța a obligat reclamantele, în solidar, să suporte aceste cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 100/16.03.2016 a Judecătoriei Dragomirești, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă au formulat apel apelantele-reclamante D A și M I. solicitând: în principal: anularea sentinței civile nr. 100/2016 din 16 martie 2016, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosar 675/224/2015, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, raportat la prevederile art. 480, alin. 3, teza 1, respectiv instanța a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului; în subsidiar: schimbarea sentinței civile nr. 100/2016 din 16 martie 2016, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosar 675/224/2015, în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.

În motivele de apel, apelantele au arătat că, în opinia acestora, prima instanță în mod nelegal a admis excepția autorității de lucru judecat, impunându-se respingerea excepției autorității de lucru judecat, anularea sentinței apelate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

Apelantele au arătat, în motivele de apel că, în fapt: sub dosar 262/2006, numiții DA, DN și PM. au solicitat instanței, în contradictoriu cu MI., stabilirea masei succesorale rămase după defunctul DI și partajarea masei succesorale în cotă de 3/4 pentru reclamanți și 1/4 pentru pârâta MI..

Se arată în acțiunea introductivă (P M. a fost reclamantă) că masa succesorală este compusă din casă de locuit, bucătărie de vară și un pasiv succesoral.

Se precizează de reclamanți (deci și de P M.) că aceste construcții au fost edificate pe terenul proprietatea soției supraviețuitoare (D A) primit ca moștenire de la părinții săi.

Altfel spus, se subliniază că terenul nu face parte din masa succesorală a defunctului D I..

În acest dosar, părțile încheie o tranzacție, de care instanța ia act doar parțial, și sistează starea de indiviziune dintre părți, în maniera arătată în sentința 263/15.05.2006, pronunțată în dosar 262/2006 al Judecătoriei Dragomirești.

Astfel, numiții D A (soția supraviețuitoare a defunctului D I.), D N și M I. (fiul și fiica defunctului) cedează părțile ce le revin din moștenirea rămasă după defunct numitei P M..

Însă se face acest lucru doar cu privire la ceea ce s-a vizat prin acțiunea formulată în acel dosar, respectiv (așa cum au arătat mai sus): casa, bucătărie de vară și pasiv succesoral.

Nu este avut în vedere terenul, și se arată expres acest lucru în cererea de chemare în judecată formulată în acel dosar.

Deși prin această sentință se sistează starea de indiviziune conform voinței părților, lipsesc anumite elemente esențiale, asupra cărora instanța ar fi trebuit să se pronunțe.

Astfel: nu este avută în vedere întreaga masă succesorală rămasă după defunct, ci doar construcțiile și pasivul succesoral; nu sunt stabiliți moștenitorii acestuia; nu sunt stabilite cotele de moștenire ce se cuvin fiecăruia dintre moștenitori.

Având în vedere că instanța nu s-a pronunțat asupra acestor aspecte în dosar 262/2006, nu se poate reține autoritatea de luciii judecat.

Prin acțiunea formulată în prezentul dosar se solicită (printre altele): completarea masei succesorale cu cota de 1/2 parte din terenul aferent construcțiilor vizate în dosar 262/2006; stabilirea calității de moștenitor și a cotelor de moștenire; sistarea stării de indiviziune asupra terenului, în cotele legale indicate.

Niciunul dintre aceste aspecte nu a fost soluționat în dosar 262/2006. În dosar 262/2006 nu a fost avut în vedere terenul aferent construcțiilor. Și aceasta deoarece chiar reclamanții din acel dosar, printre care și P M., arată că terenul aparține numitei D A (moștenire de la părinți), deci nu solicită a fi inclus în masa succesorală.

Această hotărâre judecătorească este irevocabilă.

Prin sentința apelată, instanța admite în mod nelegal excepția autorității de lucru judecat cu privire la capetele de cerere având ca obiect stabilirea masei succesorale după defunctul D I, decedat la 28.07.2003, stabilirea moștenitorilor legali, a cotelor de moștenire și ieșire din indiviziune, arată apelantele.

Pentru a dispune astfel, instanța face trimitere la dosar 262/2006.

Aspectele vizate în prezenta pricină nu au format obiectul dosarului 262/2006.

Autoritatea de lucru judecat operează exclusiv cu privire la aspectele soluționate irevocabil de instanță.

Și atunci nu se poate reține în niciun caz că există autoritate de lucru judecat, în măsura în care cererile formulate în acest dosar nu au făcut obiectul sentinței din dosar 262/2006, iar despre terenul vizat în prezenta pricină s-a arătat expres că nu se solicită a fi cuprins în masa succesorală.

Față de aceste aspecte, excepția autorității de lucru judecat a fost nelegal admisă de instanța de judecată, apreciază apelantele.

Ulterior, sub dosar 533/224/2006 al Judecătoriei Dragomirești, P M. solicită instanței înscrierea în CF 3381 a dreptului de proprietate asupra nr. top. 216/1.

În motivarea acestei cereri, se face trimitere la sentința 263/2006, dosar 262/2006 al Judecătoriei Dragomirești și se arată că "prin tranzacționarea făcută subsemnatei mi-a revenit drept moștenire terenul arătat în petitul acțiunii precum și casa. Terenul a format proprietatea defunctului meu tată precum și a mamei mele care este în viață, reconstituindu-li-se acestora dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar."

Aici se face trimitere la înscrierile din CF 3381 Dragomirești, unde asupra nr. top. 216/1 figurează ca proprietari D I. și soția D A.

Cererea reclamantei P M. este admisă prin sentința civilă nr. 74 din 24 ianuarie 2007, irevocabilă.

Prin această hotărâre judecătorească nu a fost pus în discuție dreptul de proprietate al numitei P M. asupra terenului. Nu se constată existența în patrimoniul acesteia a dreptului de proprietate asupra acestui teren.

Ci se reține doar că aceasta ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren în baza sentinței din dosar 262/2006.

Ceea ce nu este real, raportat la cele mai sus arătate cu privire la dosar 262/2006, afirmă apelantele.

Raportat la prevederile art. 20, alin. 1 din legea 7/1996, forma în vigoare la 13 noiembrie 2007 (data înscrierii în CF a dreptului de proprietate în favoarea lui P M.). "Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil."

P M. nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate exclusivă asupra acestui teren, care aparține moștenitorilor defunctului D I. (cota de 1/2 parte) și apelantei D A (cota de 1/2 parte), afirmă apelantele.

Și aceasta deoarece: cota lui D I. nu a format obiectul dosarului 262/2006, deci a rămas în proprietatea moștenitorilor acestuia; cota de proprietate a apelantei D A nu a ieșit niciodată din patrimoniul său, prin niciuna dintre modalitățile prevăzute de lege. Faptul că nu i-a transmis niciodată dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu reiese chiar din motivarea sentinței 74/2007, unde se reține că "Acest complex imobiliar are ca proprietari tabulari pe D A și D I." (fila 2, alin. 5 din hotărâre).

Prin urmare, înscrierea dreptului de proprietate în CF în favoarea numitei P M. a fost făcută fără a exista în patrimoniul acesteia dreptul de proprietate ce a făcut obiectul înscrierii, afirmă apelantele.

Prin acțiunea introductivă de instanță, au fost invocate ca temei de drept prevederile art. 33 din legea 7/1996, care arată că: "în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia." Este exact situația din prezenta pricină, respectiv situația juridică reală a imobilului teren nu corespunde cu înscrierile din cartea funciară.

Respectiv, în CF, este înscrisă ca proprietar numita P M. și în realitate au calitatea de proprietari ai terenului următorii: asupra cotei de 1/2 parte ce a aparținut defunctului D I. sunt proprietari prin moștenire legală, în cotele prevăzute de lege: D A - soție supraviețuitoare (1/4 parte din masa succesorală) și D N, M I., P M - fii ai defunctului (toți asupra cotei de 3/4 părți din masa succesorală). Asupra cotei de 1/2 parte are calitatea de proprietar apelanta D A, afirmă apelantele.

Astfel, acțiunea în rectificare de CF este întemeiată și trebuie admisă așa cum a fost formulată, în opinia apelantelor.

Ca o consecință a admiterii acțiunii în rectificare de CF și retranscrierii dreptului de proprietate pe vechii proprietari (D I și D A), se impune includerea în masa succesorală a defunctului D I și a cotei de 112 parte din acest teren; stabilirea calității de moștenitor a soției supraviețuitoare și a descendenților defunctului; stabilirea cotelor ce se cuvin fiecărui moștenitor ca urmare a devoluțiunii legale a moștenirii; sistarea stării de indiviziune și asupra acestui bun și aceasta deoarece aceste aspecte nu au fost soluționate în dosar 262/2006, arată apelantele.

Cererea de apel este legal timbrată, conform art. 23 din OUG 80/2013.

Intimata P M. a depus întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimata reia susținerile din întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, arătând că, în opinia sa, acțiunea este inadmisibilă pentru că se solicită pe calea principală rectificarea de carte funciară și anularea încheierii de carte funciară în condițiile în care titlul în baza căruia s-a făcut înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară este valid. Există două hotărâri judecătorești pronunțate în contradictoriu cu toate părțile din prezenta cauză, neatacate în termenele legale.

Intimata arată că apelantele doresc să se judece în baza titlului intimatei.

Cele două hotărâri judecătorești sunt în sfera autorității de lucru judecat și au putere de lucru judecat.

Din anul 2007 până în prezent, arată intimata, aceasta a efectuat investiții în casă și teren de peste 50.000 euro, în baza titlului de proprietate asupra casei și terenului dobândit prin acordul tuturor părților - filele 26-27 din dosar.

Intimatul D N nu a depus întâmpinare la cererea de apel însă, prezent în fața instanței de judecată în ședința publică din 10.01.2017, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Analizând sentința civilă nr. 100/16.03.2016 a Judecătoriei Dragomirești pe baza motivelor de apel formulate, a apărărilor invocate și în considerarea dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că, sub aspectul solicitării de anulare a sentinței și trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe apelul este fondat și urmează a fi admis, pentru considerentele ce succed:

În dosarul nr. 675/224/2015 al Judecătoriei Dragomirești, prima instanță a fost învestită cu o acțiune având petitele principale de rectificare de carte funciară. Obiectul principal al acțiunii din acest dosar este rectificare de carte funciară, aspect ce rezultă în mod clar din formularea și motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată: filele 2-5 din dosarul nr. 675/224/2015 al Judecătoriei Dragomirești.

Din modul de formulare a capetelor de cerere în acțiunea civilă dedusă judecății în dosarul nr. 674/224/2015 rezultă că prima instanță a fost învestită cu o acțiune în rectificare de carte funciară, prin aceeași acțiune solicitându-se ca urmare admiterii petitelor de rectificare de carte funciară și restabilirii situației anterioare de carte funciară, să se soluționeze petitele având ca obiect constatare masă succesorală, calitate de moștenitori, cote de moștenire, ieșire din indiviziune și partaj succesoral cu privire la suprafața de teren vizată în petitele de rectificare de carte funciară și restabilirea situației anterioare.

În mod eronat prima instanță inversează ordinea petitelor, raționamentul primei instanțe conducând la pronunțarea unei soluții fără cercetarea cauzei în fond.

Codul de procedură civilă arată în art. 480 alin. 3 că, în cazul în care se constată că, în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare.

Din analiza considerentelor sentinței atacate, rezultă incidența dispozițiilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, prima instanță soluționând procesul fără a intra în cercetarea fondului.

Rolul judecătorului în aflarea adevărului. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Rolul judecătorului în aflarea adevărului. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)