Sechestru judiciar. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.); Sechestru. Confiscare specială
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 343/A din data de 16.07.2014
Cerința existenței unui proces nu este necesară în ipoteza reglementată de art. 972 alin. 2 Noul Cod procedură civilă și chiar fără existența unui proces, instituția sechestrului judiciar este reglementată în trei situații: asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa sau asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanția creditorului, împrejurări care nu sunt incidente în cauză.
Se mai poate solicita instituirea sechestrului asigurător fără a exista un proces asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual.
În cauză, cel interesat însă nu a justificat motivele care ar fi creat o temere rezonabilă în sensul sustrageri,distrugerii ori alterării de posesorul actual.
- Codul de procedură civilă: art. 972 al. 2.
Prin sentința civilă nr. 814 din 2 iunie 2014 a Tribunalului Mureș s-a respins cererea formulată de reclamanta Ț. G., împotriva pârâtei SC B. V. SRL, având ca obiect instituirea sechestrului judiciar asupra imobilului situat în xxx, înscris în CF nr. 50294 Sovata, cu număr cadastral 5029/4, compus din cabană de vânătoare P+2 și teren în suprafață de 10.300 mp, reclamanta fiind obligată la plata către pârâtă a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii, prima instanță a reținut că reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 972 alin. 2 din codul de procedură civilă susținând că se impune instituirea sechestrului judiciar pentru conservarea dreptului său de proprietate asupra imobilului, drept dobândit prin cumpărare sau edificare, dovedit prin factura nr. 0053501 din 31.12.2012.
Pentru admisibilitatea acțiunii reclamanta a fi trebuit să facă dovada motivelor temeinice care o îndreptățesc să creadă că pârâta intenționează să sustragă, distrugă, înstrăineze bunul imobil.
O asemenea dovadă însă nu s-a făcut astfel că cererea de instituire a sechestrului judiciar asupra imobilului proprietatea pârâtei , s-a apreciat a fi neîntemeiată și, în baza art. 974 Cod de procedură civilă, a fost respinsă.
În temeiul art. 451, 452 Cod de procedură civilă instanța a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta Ț. G., solicitând admiterea apelului,modificarea hotărârii atacate și admiterea cererii de instituire a sechestrului judiciar, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că imobilul - teren aparține în totalitate reclamantei, contravaloarea acestuia fiind achitată la data de 31.12.2012 potrivit facturii nr. 0053501/31.12.2012 și chitanței nr. 0356/31.12.2012, conform înțelegerii dintre părți, că s-a simulat contractul autentic de vânzare cumpărare încheiat la data de 15.01.2013 iar în realitate pârâta SC B. V. SRL neachitând nici un preț iar voința părților fiind cu totul alta, existând un înscris ascuns din care rezultă efectiv voința părților.
De asemenea,părțile sociale ale societății SC B. V. SRL au fost dobândite de o altă persoană, se încearcă sustragerea acestui bun imobil prin vânzarea către un cumpărător aparent de bună credință.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și în virtutea efectului devolutiv, prevăzut de art. 476 - 478 Cod procedură civilă, instanța a constatat că apelul declarat este nefondat din următoarele considerente:
După cum s-a arătat, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 972 alin. 2 Cod procedură civilă, susținând că se impune instituirea sechestrului judiciar pentru conservarea dreptului său de proprietate asupra imobilului, drept dobândit prin cumpărare sau edificare, dovedit prin factura nr. 0053501 din 31.12.2012.
În susținerea cererii s-a depus un extras de carte funciară nr. 7316/N Sovata din care rezultă că proprietarul tabular al imobilul este SC B. V. SRL.
S-a mai anexat un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 421 din 15.02.2013 încheiat între SC M. P. SRL în calitate de vânzător și SC B. V. SRL în calitate de cumpărător, privind imobilul în litigiu, act juridic care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară.
Factura fiscală nr. 0053501 a fost emisă la data de 31.12.2012 de furnizor SC M. P. SRL, la cumpărător Ț. G., iar chitanța nr. 0356 din 31.12.2012 a fost emisă de aceleași părți.
Rezultă că între părțile din prezentul dosar, respectiv Ț. G. și SC B. V. SRL nu s-a dovedit existența vreunui raport juridic direct, iar realitatea situației juridice nu poate fi analizată în cadrul prezentei și nu există pe rolul instanțelor vreun proces asupra proprietății.
Cerința existenței unui proces nu este necesară în ipoteza reglementată de art. 972 alin. 2 Noul Cod procedură civilă și chiar fără existența unui proces, instituția sechestrului judiciar este reglementată în trei situații: asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa sau asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanția creditorului, împrejurări care nu sunt incidente în cauză:
Se mai poate solicita instituirea sechestrului asigurător fără a exista un proces asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual.
Cel interesat însă nu a justificat motivele care ar fi creat o temere rezonabilă în sensul sustrageri,distrugerii ori alterării de posesorul actual,
Față de cele ce preced, ținând seama și de prevederile art. 480 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat.
