Stabilirea de către instanţa de judecată a persoanei răspunzătoare de producerea prejudiciului
| Comentarii |
|
Concursul între răspunderea asigurătorului şi cea a asiguratului în ceea ce priveşte achitarea despăgubirilor ce urmează a fi acordate persoanei prejudiciate. „Subsidiaritatea răspunderii”. Condiţii de aplicare
Legea nr. 136/1995, art. 41, art. 44
în cadrul asigurării de răspundere civilă, pentru a putea fi angajată răspunderea contractuală a societăţii de asigurare este necesar ca în prealabil obligaţia de plată a despăgubirilor să fie stabilită în sarcina asiguratului. Altfel spus, este necesară stabilirea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie pentru a putea fi angajată ulterior răspunderea contractuală a asigurătorului. Numai în aceste condiţii şi doar dacă inculpatul nu a achitat persoanei constituite parte civilă în cadrul procesului penal cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat, asigurătorul urmează a fi obligat a achita contravaloarea despăgubirilor datorate de asigurat în limitele contractului de asigurare.
în ipoteza în care despăgubirile depăşesc limita contractuală la care este obligat asigurătorul, diferenţa va fi imputată asiguratului.
Jud. Iaşi, sentinţa penală nr. 1749 din 12 mai 2009
(portal.just.ro)
Nota 1. în speţă, instanţa a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) şi (4) C.pen. în ceea ce priveşte latura civilă, prin achita
rea cheltuielilor de înmormântare şi a daunelor morale, două dintre persoanele constituite ca parte civilă au renunţat la dreptul pretins. Pentru celelalte părţi civile, instanţa a obligat pe asigurat la plata de despăgubiri reprezentând repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat fiecăreia din aceste părţi civile. Doar după acest moment, al stabilirii vinovăţiei persoanei răspunzătoare de producerea prejudiciului, poate fi angajată răspunderea contractuală a asigurătorului.
Nota 2. Potrivit dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 136/1995, „asigurătorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat (...) despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit”, în raport cu aceste dispoziţii, trebuie observat faptul că, în ipoteza în care asiguratul plăteşte despăgubirea persoanei prejudiciate prin săvârşirea faptei ilicite, acesta devine titularul unei acţiuni în regres împotriva asigurătorului care urmează a plăti cuantumul despăgubirii în limitele stabilite prin contract. De asemenea, prevederile art. 49 coroborate cu cele ale art. 50 din Legea nr. 136/1995, dispun că „asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces”.
