Tentativa la infractiunea de omor calificat Vatamare corporala Intentia de a ucide
| Comentarii |
|
Fără îndoială că în mod obiectiv o bâtă este aptă pentru realizarea uciderii unei persoane, ceea ce însă nu este suficient pentru calificarea faptei ca tentativă de omor, fiind necesar, să se examineze şi poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de rezultatul posibil al acţiunii sale.
Secţia penală, decizia nr. 219 din 1 octombrie 2003
Prin sentinţa penală nr. 127 din 18 iunie 2003 Tribunalul Maramureş l-a condamnat pe inculpatul K.S. pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C.pen. rap la art. 174, 175 alin.1 lit.i) C.pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.în baza art. 61 C.pen. s-a revocat liberarea condiţionată privind restul de 368 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 498/2000 a Judecătoriei Baia-Mare, rest care s-a contopit conform art. 39 şi 34 lit.b) C.pen. cu pedeapsa de mai sus, urmând a se executa pedeapsa de 2 ani închisoare.S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C.pen.pe durata executării pedepsei.Inculpatul a fost obligat să-i achite părţii civile P.G.F. 19 milioane lei daune morale şi 4 milioane cheltuieli judiciare, iar Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Maramureş 250.136 cheltuieli de asistenţă medicală.Pronunţând această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele :Prin rechizitoriul parchetului inculpatul K.S. a fost trimis în judecată cu învinuirea de a fi comis tentativa la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 rap la art. 174, 175 alin.1 lit.i) C.pen., prin aceea că în ziua de 25 mai 2002, în timp ce se afla pe terasa localului „Bon Apetit" din Baia-Mare, în cadrul unui incident cu partea vătămată P.G.F. i-a aplicat cu o bâtă baseball o lovitură - direcţionată spre capul său - pe care aceasta a parat-o prin ridicarea braţului, producându-i-se fracturarea cubitusului stâng, leziunea cauzată necesitând 42-45zile de îngrijiri medicale.Ca urmare a analizării probelor administrate în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti instanţa a conchis însă, că acestea nu duc la concluzia certă că inculpatul ar fi acţionat cu intenţia-directă sau indirectă - de a suprima viaţa părţii vătămate, direcţia loviturii putând viza şi alte zone ale corpului -cum ar fi spatele, umărul sau gâtul şi nu neapărat capul.Drept consecinţă, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C.pen., pentru care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare.împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpatul.Prin motivele scrise şi orale ale parchetului, soluţia este criticată cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice, susţinându-se că obiectul vulnerant folosit, intensitatea loviturii şi zona vitală spre care ea a fost îndreptată denotă că scopul urmărit de inculpat a fost uciderea părţii vătămate, rezultat care a putut fi evitat numai printr-un gest de autoapărare al acesteia.în acest sens au făcut relatări în cursul urmăririi penale atât partea vătămată cât şi martorul P.A.N. care şi-au modificat declaraţiile în mod nejustificat în faza cercetării judecătoreşti.S-a solicitat desfiinţarea sentinţei şi condamnarea inculpatului pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat.Inculpatul la rândul său a cerut respingerea apelului parchetului şi menţinerea încadrării juridice adoptate de tribunal, solicitând totodată prin apelul său încetarea procesului penal, pe motivul că între el şi partea vătămată a intervenit împăcarea.
Curtea în urma examinării apelurilor formulate în cauză a ajuns la următoarele constatări:Aşa cum corect a stabilit prima instanţă, în ziua de 25 mai 2002 partea vătămată a consumat bere la o masă în compania unor prieteni, pe terasa localului „Bon Apetit" din Baia-Mare.Pe masă se afla aşezată într-o pungă de plastic o bâtă de baseball, ce fusese ridicată de partea vătămată (subofiţer de jandarmi) de la un adolescent.La un moment dat a venit la masă martora S.C.R. -concubina inculpatului - care fiind vecină de bloc cu partea vătămată a schimbat câteva cuvinte cu aceasta. La scurt timp şi-a făcut apariţia lângă ei şi inculpatul care cuprins de gelozie a prins bâta de baseball pecarea ridicat-o deasupra părţii vătămate.Aceasta intuind intenţia inculpatului de a o agresa şi-a ridicat braţul stâng în apărare, astfel a fost lovită cu bâta peste membrul superior respectiv. în urma loviturii părţii vătămate s-a produs fractura cubitusului stâng.Martorii audiaţi în cauză S.C.R., M.F.S. şi P.A.N. - au redat în declaraţiile lor cele întâmplate şi anume că l-au văzut pe inculpat aplicându-i o lovitură părţii vătămate cu o bâtă, fără însă ca cele relatate de ei să confirme cu certitudine faptul că acea lovitură - dacă nu ar fi fost parată - ar fi afectat capul victimei şi dacă într-adevăr viza în mod direct acea zonă a corpului său. în acest context există un dubiu serios cu privire la intenţia cu care a acţionat inculpatul, putându-se deduce că prin acea lovitură el a urmărit doar aplicarea unei corecţii părţii vătămate, şi nicidecum uciderea sa.Fără îndoială că în mod obiectiv o bâtă este aptă pentru realizarea uciderii unei persoane, ceea ce însă nu este suficient pentru calificarea faptei ca tentativă de omor, fiind necesar, să se examineze şi poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de rezultatul posibil al acţiunii sale.Sub acest aspect trebuie acordată cuvenita atenţie unor împrejurări semnificative şi anume că între inculpat şi partea vătămată - nu au existat înainte conflicte, fiind chiar în raporturi amicale anterior şi că inculpatul a acţionat spontan, luând de pe masă bâta de baseball şi lovind cu ea instantaneu în direcţia părţii vătămate - care stătea pe scaun - fără să vizeze în mod special o anumită parte a corpului său (deşi în mod firesc era periclitată zona superioară a acestuia).Aşa fiind, Curtea a statuat că încadrarea juridică dată faptei de către tribunal este legală, iar pe cale de consecinţă a respins ca nefondat apelul parchetului în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C.pr.pen.Deoarece între părţi a intervenit împăcarea - aşa cum s-a consemnat în practicaua deciziei - iar cazul infracţiunii de vătămare corporală, împăcarea înlătură răspunderea penală conform art. 181 alin.3 C.pen. - Curtea a admis ca fondat apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa atacată şi a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct.2 lit. a) C.pr.pen. combinat cu art. 10 lit. h) C.pr.pen.S-au înlăturat dispoziţiile privitoare la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în favoarea părţii civile, acestea fiind achitate între timp, potrivit declaraţiei sale.(Judecător Viorel Virgil Andreieş)
