Tentativă la omor. nereţinerea art. 375 şi art. 396 alin.10 cod procedură penală
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 222 din data de 22.02.2018
În cauză nu pot fi reținute disp. art.396 al.10, privitoare la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Este adevărat că, inițial, la termenul din 13.03.2017, inculpatul a declarat că recunoaște fapta reținută în sarcina sa și a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere, însă, având în vedere solicitarea acestuia de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de "loviri sau alte violențe"; prev. de art.193 al.2 Cod penal, s-a procedat la administrarea de probe, iar la termenul din 10.04.2017, aceasta a precizat că a acționat cu cazmaua din lateral, fără intenția de a o lovi pe persoana vătămată, ci mai mult pentru a o speria, neintenționând să o lovească pe aceasta în zona capului.
Prin urmare, ne aflăm doar în fața unei recunoașteri formale a inculpatului în prima fază, poziția procesuală concretă a acestuia fiind în sensul că nu a comis fapta de "tentativă la omor"; așa cum a fost descrisă în rechizitoriu.
Este contestată însăși situația de fapt și nu doar încadrarea juridică a infracțiunii.
Decizia penală nr.222/A/22.02.2018 a Curții de Apel Galați
Prin sentința penală nr.230/27.10.2017 a Tribunalului Brăila, în baza art. 386 Cod procedură penală a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul ... privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. 1 din Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 1 și 2 Cod penal.
În baza art. 32 alin. 1 din Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul ... la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor.
În baza art. 67 alin. 2 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), j) și n) Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a părăsi teritoriul României; dreptul de a comunica cu victima ..., precum și cu membri de familie ai acesteia - soția victimei, numita .... și fiul lor ... și de a se apropia de aceștia) pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 65 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), j) și n) Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a părăsi teritoriul României; dreptul de a comunica cu victima ..., precum și cu membri de familie ai acesteia - soția victimei, numita ... și fiul lor ... și de a se apropia de aceștia) pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele inculpatului la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul ... cu aceleași obligații.
În baza art. 241 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală măsura preventivă a controlului judiciar va înceta de drept la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești.
În baza art. 72 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la data de 22.10.2016 la data de 29.11.2016 inclusiv.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
În baza art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil:
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă ... și obligat inculpatul ... la plata sumei de 150.000 lei daune morale către această parte civilă.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă ..., cu privire la daunele materiale și la restul daunelor morale solicitate.
S-a luat act că inculpatul a acoperit prejudiciile solicitate de părțile civile ... și Serviciul de Ambulanță Județean B.
În baza art. 112 alin 1 lit. b) Cod penal s-a confiscat de la inculpat o cazma cu lungimea totală de 112 cm, din care coada din lemn are o lungime de 91 cm, partea metalică cu dimensiunile de 25x21 cm, iar suportul metalic de introducere a cozii are o lungime de 10 cm, ambalată și sigilată într-un sac, aflată la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila conform procesului-verbal încheiat la data de 04.05.2017.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, fără a fi inclus în aceste cheltuieli judiciare onorariul avansat de stat avocatului din oficiu care a rămas în sarcina statului.
S-a dispus avansarea sumei de 360 lei reprezentând onorariul cuvenit avocatului din oficiu ... desemnat pentru inculpat pe parcursul urmăririi penale (delegație nr. ... din 21.09.2016) din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul B.
S-a reținut că, inculpatul ... este fiul inculpatului ..., iar în luna iunie 2015 aceștia locuiau în ..., str. ...
Blocul este amplasat la intersecția străzilor ... și ... și prin configurație creează o curte/parcare interioară, unde accesul se face pe o alee rutieră.
În ziua de 11.06.2015 în jurul orei 16:00 inculpatul ... se afla în curtea interioară a blocului și săpa pe o porțiune de spațiu verde folosind o cazma.
În dreptul spațiului verde, pe aleea rutieră, era parcat autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare ... aparținând martorului ..., iar în apropierea celor doi se afla inculpatul ..., inculpatul și martorul intenționând să plece la pescuit.
La un moment dat în spatele autoturismului Dacia a oprit alt autoturism condus de persoana vătămată ... care a început să claxoneze și să ceară prin semne deblocarea căii de acces.
Întrucât autoturismul condus de persoana vătămată ... nu putea ocoli pe lângă autoturismul marca Dacia Logan (aspect confirmat și de către inculpat în declarațiile sale), inculpatul ... a urcat la volanul autoturismului marca Dacia Logan și a virat mai întâi cu spatele către autoturismul condus de persoana vătămată, context în care persoana vătămată s-a speriat că-i va fi acroșat autoturismul și a virat la rândul să puțin cu spatele, după care inculpatul ... a virat în față, mai aproape de trotuar, făcând astfel loc autoturismului condus de persoana vătămată.
În continuare, persoana vătămată ... a efectuat manevra de ocolire și a depășit autoturismul staționat, după care a oprit la aproximativ 2 m distanță de locul depășirii, iar martorul ... i-a spus că avea loc să treacă și a claxonat degeaba, adresându-i totodată și expresii și cuvinte jignitoare.
S-a reținut că din probatoriul administrat în cauză, rezultă că martorul ... i-a adresat persoanei vătămate cuvinte și expresii jignitoare încă de la momentul la care persoana vătămată a început să claxoneze pentru a fi mutat autoturismul marca Dacia Logan, iar persoana vătămată i-a adresat de asemenea martorului .... astfel de cuvinte, martorul ... având asupra sa o cazma cu lungimea cozii de 1 metru și partea metalică de 20 cm, ce a fost depusă la camera de corpuri delicte a instanței pe parcursul cercetării judecătorești, adresându-se persoanei vătămate în sensul că ar putea să o agreseze cu acea cazma, întrucât toți participanții la trafic ar fi avut loc să treacă, iar numai persoana vătămată nu avea loc.
În continuare persoana vătămată, a coborât de la volanul autoturismului său, rămânând lângă portiera față a mașinii sale, pe partea stângă, în fața scării unde se afla martorul ... și a început să îl înjure pe acesta, cei doi adresându-și reciproc cuvinte și expresii jignitoare, moment în care în conflict a intervenit și inculpatul ... care i-a reproșat persoanei vătămate jignirile adresate tatălui său.
Între persoana vătămată și membrii familiei ... - adică martorul ... și inculpatul ... - a continuat un schimb de insulte, iar pe fondul acestui conflict inculpatul ... a luat cazmaua din mâna tatălui său și s-a îndreptat direct către persoana vătămată ce se afla în continuare lângă portiera stângă a autoturismului său, căreia i-a aplicat o lovitură cu partea metalică, de sus în jos, vizând capul, lovitura venind practic deasupra capului victimei.
S-a reținut că în momentul în care inculpatul ... s-a îndreptat către persoana vătămată, aceasta se afla poziționată oarecum oblic față de inculpat, aproape cu spatele la acesta, inculpatul venind cu cazmaua din partea dreaptă a persoanei vătămate și precizând că îl va omorî pe inculpat, cuvinte întărite și de martorul ..., care i-ar fi solicitat inculpatului să-l lovească pe persoana vătămată cu acea cazma, așa cum a rezultat din declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor ... și ...
Auzind cuvintele inculpatului, persoana vătămată s-a întors către aceasta instinctual, rămânând poziționată față în față cu inculpatul, la o distanță de aproximativ 1 m - 1,5 m de aceasta și a parat lovitura ridicând brațul drept deasupra capului, iar după aplicarea acelei lovituri părțile au încetat conflictul.
În continuare persoana vătămată a deplasat autoturismul câțiva metri până în parcarea propriu zisă, ajutată fiind de fiul său, martorul ..., apoi a apelat serviciul unic de urgențe, prin intermediul martorului ..., reclamând agresiunea.
În continuare persoana vătămată a fost preluată de un echipaj de ambulanță și transportată la SJU B unde a primit îngrijiri medicale la data de 11.06.2015 și a fost internată la Secția Ortopedie în perioada 17 - 26.08.2015.
Din certificatul medico-legal nr..../15.06.2015 completat la data de 5.10.2015 și din raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr..../476/1.02.2016 a rezultat că persoana vătămată a suferit o fractură deschisă cu deplasare a cubitusului drept, leziune ce a necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 80 - 85 zile și nu i-a pus viața în primejdie, leziunile putând data din ziua de 11.06.2015 și fiind create prin lovirea cu un corp dur, cu marginea tăioasă.
Imediat după eveniment inculpatul a aruncat cazmaua și a fugit de la fața locului, plecând la pescuit în acea zi împreună cu martorul ..., în timp ce martorul ... a plecat în domiciliu, luând cu el cazmaua rămasă la fața locului.
Audiat fiind, în cursul urmăririi penale, inculpatul ... a declarat că a lovit-o pe persoana vătămată, dar fără intenția de a o ucide ori de a-i leza o zonă vitală, urmărind doar să o îndepărteze de tatăl său, că a dorit doar să sperie victima, aplicând o lovitură cu cazmaua numai în mod oblic, pe la nivelul umărului persoanei vătămate, de la stânga spre dreapta și că obiectul cu care a lovit, cazmaua, ar fi trecut prin dreptul pieptului persoanei vătămate și aceasta nu ar fi fost lovită dacă nu introducea mâna dreaptă pentru apărare, persoana vătămată ținând totodată brațul la o distanță apreciabilă de corpul său, așa încât ar fi intrat în raza de acțiune a cazmalei, persoana vătămată fiind lovită cu vârful cazmalei.
Aceeași poziție procesuală a avut-o inculpatul și în fața instanței de judecată, unde deși, formal, a solicitat judecarea sa în procedura recunoașterii vinovăției, a precizat o cu totul altă situație juridică decât cea descrisă în rechizitoriul parchetului.
Declarațiile inculpatului au fost contrazise de declarațiile persoanei vătămate, dar și ale martorilor oculari ce au fost audiați în faza de urmărire penală și în faza judecății, inclusiv a declarației de la urmărire penală dată chiar de către tatăl inculpatului și de prietenul inculpatului ..., care au precizat că inculpatul a lovit victima cu cazmaua pe care a ținut-o cu ambele mâini, vizând capul persoanei vătămate, aplicând așadar lovitura deasupra capului persoanei vătămate, iar, întrucât persoana vătămată a parat lovitura cu mâna dreaptă pe care a ridicat-o deasupra capului, lovitura a fost primită de persoana vătămată în antebrațul mâinii drepte, ceea ce a creat o leziune profundă, o plagă tăiată cu sângerare abundentă și o fractură deschisă cu deplasare a cubitusului drept, leziuni atestate medical, așa încât susținerile inculpatului că doar a dorit să sperie victima, că nu a dorit să o lovească în cap pe aceasta, sunt contrazise de întreg probatoriul administrat în cauză.
A fost relevantă mai cu seamă declarația martorului ocular ... care se afla în trecere pe aleea dintre blocuri și a participat la întregul eveniment, făcând chiar o schiță a locului faptei, cooperând cu organele de urmărire penală și lăsând un număr de telefon pentru a da lămuririle necesare ulterior în cauză.
Acest martor, a precizat că inculpatul a lovit victima de sus în jos, deasupra capului, cu acea cazma, pe care o ținea cu ambele mâini, lovitura fiind fermă, puternică, iar persoana vătămată a parat această lovitură și a primit lovitura în antebrațul mâinii drepte, ceea ce a generat o sângerare puternică pe care martorul a observat-o, constatând de asemenea și faptul că fusese pătruns osul victimei.
Nu a putut fi privită cu suspiciune declarația acestui martor, nu s-a putut considera că acest martor ar fi declarat în favoarea persoanei vătămate întrucât între aceștia ar fi avut loc anumite relații anterioare (nedovedite de altfel), așa cum a acreditat părerea apărarea, întrucât instanța de judecată s-a convins singură de credibilitatea martorului în cauză pe care l-a audiat în etapa cercetării judecătorești, în condiții de nemijlocire, oralitate, publicitate și contradictorialitate, părțile din cauză având posibilitatea de a pune întrebări martorului și uzitând intens de acest drept așa cum s-a observat din declarația martorului aflată la dosarul instanței.
Mai mult decât atât, instanța a încuviințat solicitarea apărării de a efectua o adresă către I.T.M. B., instituție publică ce a răspuns cu adresa nr. ... din 30.06.2017 aflată la dosar instanță și care a precizat că din evidențe martorul ... nu figurează cu contracte de muncă, așa încât nu avea cum să fie un fost angajat la firma de maxi-taxi a persoanei vătămate.
S-a observat că în fața instanței de judecată martorii ... și ... și-au nuanțat declarațiile de la urmărire penală, precizând că intenția inculpatului ar fi fost mai mult de a-l speria pe persoana vătămată, că ar fi aplicat lovitura mai mult oblic, dintr-o parte în alta, iar nu deasupra capului persoanei vătămate, lovitura fiind aplicată prin dreptul umărului persoanei vătămate, afirmații care sunt nesincere și nu se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză, mai cu seamă cu declarația martorului ... - persoană lipsită de orice interes în cauză, în condițiile în care s-a dovedit relația de prietenie dintre inculpat și martorul ..., precum și relația de tată - fiu dintre martorul ... și inculpat, afirmațiile din faza judecății făcute de acești martori fiind în acord cu afirmațiile nesincere făcute de inculpat încă din faza de urmărire penală, motiv pentru care nu au putut fi luate în seamă de instanța de judecată.
Afirmațiile inculpatului conform cu care ar fi aplicat lovitura cu cazmaua prin fața corpului victimei, neintenționând să-l atingă pe acesta, ci doar să-l sperie și doar atitudinea culpabilă a persoanei vătămate ar fi dus la lovirea acesteia în sensul că și-ar fi introdus antebrațul mâinii drepte în fața cazmalei, au fost înlăturate ca fiind nesincere, făcute în mod evident cu scopul de a disculpa pe acesta din urmă de consecințele faptelor sale, constatându-se și faptul că acestea nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, așa cum a fost analizat mai sus.
Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului au fost simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecințele penale ale faptelor sale, fiind vădite pro causa, motiv pentru care instanța le-a apreciat ca atare.
Având în vedere situația de fapt mai sus reținută, nu a putut fi susținută cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărare, din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. 1 din Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal.
Astfel, numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare stabilit în cauză, precum și faptul că nu i-a fost pusă în primejdie viața persoanei, nu au fost relevante, prin ele însele, în vederea stabilirii încadrării juridice a infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, ci pe lângă aceste elemente, trebuie să fie avute în vedere și faptul că inculpatul a lovit victima, cu un obiect apt de a ucide - o cazma -, mai precis cu partea metalică și tăioasă a cazmalei, inculpatul a vizat în lovitura sa o zonă vitală a corpului, capul victimei, care afectată fiind, putea să producă decesul victimei, iar lovitura, deși a fost una singură, a avut o intensitate foarte mare, dovadă fiind leziunile produse la antebrațul mâinii drepte al persoanei vătămate, constând în fractura deschisă cu deplasare a cubitusului drept, leziune ce a necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 80 - 85 zile, leziunea produsă fiind una de apărare, întrucât persoana vătămată a ridicat mâna dreaptă deasupra capului, pentru a para lovitura pe care o putea primi în zona capului, lovitură care-i putea fi fatală, ținând cont de intensitatea cu care inculpatul a lovit.
Pe latura subiectivă a infracțiunii, s-a reținut că inculpatul nu a acționat cu intenția generală de a vătăma victima, nu a încercat doar să sperie victima, așa cum acesta a acreditat ideea, ci dimpotrivă inculpatul a acționat cu intenția de a ucide victima, forma de vinovăție fiind relevată de modul și împrejurările în care inculpatul a aplicat lovitura, așa cum s-a descris mai sus, astfel încât chiar dacă nu s-ar fi reținut intenția directă a inculpatului în sensul uciderii victimei (deși aceasta rezultă din modul cum inculpatul a aplicat lovitura și a precizat totodată că va omorî victima, aspect auzit de persoana vătămată, de martorul ... și de martorul ...), cel puțin a prevăzut și a acceptat posibilitatea uciderii victimei, prin modul în care a aplicat lovitura cu intensitate în zona capului, de sus în jos, ceea ce denotă intenția indirectă la infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, fapta inculpatului având forma tentată întrucât, deși inculpatul a acționat în modalitatea în care putea produce moartea victimei, rezultatul material nu s-a produs, actul material fiind întrerupt de victimă care a parat lovitura fatală.
De aceea, în primul rând, în baza art. 386 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul .... privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. 1 din Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal.
În drept, fapta inculpatului ... care în ziua de 11.06.2015 i-a aplicat persoanei vătămate ... o lovitură cu partea metalică a unei cazmale, de sus în jos, lovitura fiind orientată către cap, dar pe care persoana vătămată a parat-o cu antebrațul drept, suferind astfel o fractură deschisă tip III A cubitus drept, leziune ce a necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 80 - 85 zile, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 alin 1 din Noul Cod penal, raportat la art. 188 alin 1 Cod penal.
Cum săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatului au fost dovedite, instanța a dispus condamnarea acestuia proporțional gradului de pericol social al faptei comise și periculozității făptuitorului.
La individualizarea judiciară a pedepsei principale ce i-a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin 1 din Noul Cod penal și anume: stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța a reținut că infracțiunea săvârșită de inculpat este de o periculozitate deosebită prin obiectul juridic lezat și anume relațiile sociale referitoare la dreptul persoanei la viață, dar și ordinea și liniștea publică, prin lovirea victimei într-o zonă publică, unde se aflau mai multe persoane.
Totodată, instanța a reținut agresivitatea mare și de moment a inculpatului rezultată din modul și împrejurările în care acesta a comis fapta, în timp ce se afla într-o stare conflictuală cu persoana vătămată, în timp ce își adresa reciproc cu persoana vătămată injurii, prin aplicarea unei singure lovituri, dar de intensitate mare, vizând în special zona capului victimei, folosindu-se de o cazma, obiect pe care inculpatul l-a folosit prin aplicarea loviturii cu partea tăioasă, iar nu cu partea plată, inculpatul acționând într-un loc public, pe stradă.
S-a mai reținut că după comiterea faptei inculpatul s-a manifestat indiferent față de rezultatul produs, nu s-a interesat de soarta victimei, ci a fugit de la fața locului, după care și-a văzut în continuare de treburile sale zilnice, în sensul că a mers la pescuit cu prietenul său ..., doar intervenția la timp a unor martori oculari și a fiului persoanei vătămate a făcut ca victima să primească de îndată îngrijirile medicale necesare.
S-a mai reținut că inculpatul a acționat pe fondul unei stări conflictuale cu membrii familiei victimei, în sensul că anterior evenimentului, a mai adresat injurii persoanei vătămate și soției acestuia.
Pe lângă cele de mai sus, sub aspectul circumstanțelor personale, s-a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar inculpatul a avut continuu o atitudine oscilantă în declarațiile sale, inclusiv în faza judecății.
Față de periculozitatea în concret a faptei și a făptuitorului nu s-a apreciat ca necesar să se rețină circumstanțe atenuante, dar la individualizarea pedepsei închisorii spre minimul prevăzut de lege s-a avut în vedere actele în circumstanțiere depuse de inculpat la dosar, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, vârsta sa, precum și atitudinea la rândul său conflictuală a persoanei vătămate care de asemenea a adresat injurii inculpatului și tatălui acestuia.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, nu s-a putut reține în cauză scuza provocării cu consecința aplicării dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. a) din Noul Cod penal, întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, pentru simplul motiv că fapta agresivă de mare intensitate și de moment a inculpatului care s-a năpustit cu o cazma asupra persoanei vătămate, acționând practic prin spatele acesteia, s-a comis pe fondul unor injurii reciproce dintre persoana vătămată, martorul ... și inculpatul ..., astfel că nu persoana vătămată a fost cea care a provocat pe inculpat, ci provocările au fost reciproce, fiind vorba numai despre jigniri și nu despre acte materiale de agresiune, context în care inculpatul a ieșit din tipar și a acționat violent și excesiv, prin lovirea victimei care tot timpul a rămas lângă portiera stânga față a autoturismului său și nu s-a deplasat către martorul ..., așa cum a afirmat inculpatul, faptul rămânerii victimei în același loc până la momentul agresiunii fiind confirmat și de martorul ...
Având în vedere elementele de individualizare a pedepsei expuse mai sus, instanța a apreciat că, în raport de periculozitatea concretă a faptei și a făptuitorului, pedeapsa care respectă cel mai bine scopul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 254/2013, este închisoarea, stabilită între limitele speciale minimă și maximă prevăzute de art. 188 alin. 1 din Noul Cod penal, reduse la jumătate ca efect al aplicării dispozițiilor speciale de sancționare a tentativă, fără luarea în considerare a dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală, întrucât inculpatul nu a recunoscut fapta așa cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriul Parchetului, ci a schimbat situația de fapt, iar această situație de fapt prezentată de inculpat nu a rezultat din materialul probator administrat în cauză.
Astfel, nu au putut fi aplicate dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală nici măcar prin prisma faptului că inculpatul ar fi recunoscut o altă situație de fapt care s-ar fi confirmat prin probele administrate în cauză, pentru că instanța de judecată nu a reținut situația de fapt prezentată de inculpat, în sprijinul cererii de schimbare a încadrării juridice pe care a formulat-o în faza de judecată, ci dimpotrivă instanța de judecată a reținut ca fiind dovedită situația de fapt prezentată în rechizitoriul Parchetului și pe care inculpatul nu a recunoscut-o încă din faza de urmărire penală, ci acesta a dat în același timp o declarație formală de recunoaștere a faptei astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, cu scopul declarat de a beneficia de procedura recunoașterii vinovăției, precum și o declarație în care a prezentat o altă situație de fapt, proprie, care să susțină lovirea sau alte violență, situație de fapt care nu s-a confirmat în cauză.
Inculpatul a procedat în acest mod, pentru a-și crea beneficii prin ocolirea dispozițiilor legale, adică a prezentat o altă situație de fapt care dacă s-ar fi confirmat ar fi beneficiat și de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, și de o încadrare juridică mai ușoară, dar și-a păstrat în același timp și poziția de recunoaștere a faptei așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, pentru eventualitatea în care nu se confirmă situația precizată de el, caz în care trebuie să fie condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor, unde limitele de pedeapsă sunt ridicate și astfel dorește să beneficieze în continuare de procedura simplificată, din acest punct de vedere poziția procesuală a inculpatului fiind una contradictorie și neprincipială.
Mai mult decât atât, deși formal, inculpatul a arătat că nu contestă probatoriul de la urmărire penală, aspect esențial pentru acordarea beneficiului recunoașterii vinovăției, acesta a solicitat reaudierea martorilor de la urmărire penală, a solicitat audierea altor martori pe lângă cei din rechizitoriu, ba chiar a combătut pe tot parcursul procesului penale, inclusiv în dezbaterile pe fond, conținutul declarațiilor de martori audiați la urmărire penală.
Chiar la ultimul cuvânt pe care instanța i l-a acordat inculpatului la termenul de judecată din 20.01.2017, acesta a arătat în fața instanței că nu a avut intenția de a ucide victima, că a dorit doar să o sperie, că dacă dorea să ucidă victima o putea face fără probleme, că doar a dorit să sperie victima, că nu se consideră vinovat de fapta de tentativă la omor, afirmații care nu au putut fi valorificate în procedura recunoașterii vinovăției.
De aceea, nu au fost aplicabile dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive, în baza art. 32 alin. 1 din Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, a condamnat pe inculpatul ... la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor.
La alegerea și individualizarea pedepselor complementare, instanța a avut în vedere, dispozițiile art. 66 din Noul Cod penal și art. 67 alin. 1 din Noul Cod penal, care se referă la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, la împrejurările cauzei și la persoana infractorului, la interesele copilului aflat în întreținere, sub tutelă ori curatelă, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauzele Calmanovici contra României și Sabău și Pârcălab contra României - conform cu care pedepsele privind interzicerea drepturilor părintești, a dreptului de a fi curator sau tutore, precum și a dreptului de vot, se pot interzice dacă fapta a avut legătură cu aceste drepturi, respectiv dacă fapta săvârșită de inculpat îl face pe acesta nedemn de a exercita respectivele drepturi, precum și dacă sancțiunea este necesară într-o societate democratică și este proporțională cu cauza ce a determinat aplicarea sa.
Pe de altă parte, au fost avute în vedere și dispozițiile art. 67 alin. 2 din Noul Cod penal care prevăd aplicarea în mod obligatoriu a pedepselor complementare în măsura în care textul de incriminare prevede această obligație, or art. 188 alin. 1 din Noul Cod penal prevede aplicarea în mod obligatoriu a pedepselor complementare.
În raport cu cele mai sus expuse - circumstanțe reale și personale mai sus reținute -, ținând cont inclusiv de faptul că inculpatul, după comiterea infracțiunii, a părăsit locul faptei, apoi o perioadă de timp a părăsit teritoriul României și s-a sustras de la urmărire penală, văzând și starea conflictuală rezultată din probele cauzei, dintre familia ... și familia ..., instanța a considerat că se impune aplicarea pedepselor complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), j) și n) Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a părăsi teritoriul României; dreptul de a comunica cu victima ..., precum și cu membrii de familie ai acesteia - soția victimei, numita ... și fiul lor ... și de a se apropia de aceștia), iar aceste sancțiuni complementare se cuvine a fi date pe durata de 3 ani.
Împotriva sentinței penale menționate au formulat apeluri inculpatul ... și partea civilă ...
La termenul de judecată din 22.02.2018, apărătorii părților-apelante au arătat în esență următoarele:
- pentru inculpatul ..., prima instanță nu a aplicat art.374, art.396 al.10 Cod
procedură penală; puteau să se administreze probe, dar să se rețină art.374, art.396 al.10 Cod procedură penală; pedeapsa de 6 ani închisoare este prea drastică față de zona lezată și faptul că nu s-a pus în primejdie viața persoanei vătămate, fiind criticabil și cuantumul daunelor morale;
- pentru partea civilă ..., pedeapsa este mică raportată la poziția acestuia de nerecunoaștere, iar daunele morale sunt insuficiente, neputând folosi mâna care i-a fost secționată.
Apelul inculpatului .... este întemeiat, însă apelul părții civile ... este nefondat.
În mod corect prima instanță a stabilit situația de fapt, vinovăția inculpatului ... pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor"; prev. de art.32 al.1 Cod penal raportat la art.188 al.1 Cod penal, precum și întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale (faptă ilicită, vinovăție, prejudiciu, legătură de cauzalitate) în raport cu partea civilă N.C.
S-a avut în vedere materialul probator administrat în cauză: declarațiile persoanei vătămate ..., din care reiese că, în ziua de 11.06.2015, după un incident în parcarea aferentă blocului în care locuiește, în care au fost implicați inculpatul și tatăl acestuia, cel dintâi a luat o cazma, cu care a vrut să-l lovească în zona capului; persoana vătămată a parat lovitura cu brațul drept, a fost lovit cu cazmaua în antebrațul drept și a suferit o leziune care sângera; acte medico-legale (certificat medico-legal .../.../15.06.2015; completare la certificatul medico-legal; raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. .../..../2015 din 29.12.2015) din care rezultă că persoana vătămată a prezentat la nivelul antebrațului drept o fractură deschisă cu deplasare, leziune ce s-a putut produce prin lovire cu un corp dur, la data de 11.06.2015, a necesitat 80-85 zile îngrijiri medicale, nu a pus în primejdie viața victimei și nu constituie infirmitate; înscrisuri medicale referitoare la persoana vătămată ...; proces-verbal din 13.08.2015 de recunoaștere după planșa foto; declarațiile martorilor ..., ..., ..., ..., din care reiese lovirea cu cazmaua a persoanei vătămate ... de către inculpatul ...; martorii ..., ... și ... au menționat că lovitura a fost aplicată de sus în jos, cu partea ascuțită a cazmalei, fiind vizată zona capului; declarația martorului ... care arată că l-a văzut pe ... care își sprijinea unul din brațe cu cealaltă mână și i-a solicitat să anunțe ambulanța și poliția.
Inculpatul ... a declarat că nu a vizat capul persoanei vătămate și apreciază că dacă aceasta nu ar fi parat lovitura, partea metalică ar fi trecut prin fața persoanei vătămate la nivelul brațului superior sau umărului drept, dar fără a o lovi.
Este probată în mod cert vinovăția inculpatului ... pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor"; prev. de art.32 al.1 Cod penal rap. la art.188 al.1 Cod penal.
Acesta a acționat în mod violent asupra persoanei vătămate ..., aplicându-i o lovitură îndreptată spre zona capului (vitală), cu un instrument apt să producă decesul (cazma).
Faptul că între persoana vătămată, pe de o parte, inculpat și tatăl acestuia, pe de altă parte, a avut loc un schimb de cuvinte în contradictoriu și insultătoare, nu poate constitui o situație de natură provocatorie, astfel încât să atragă incidența circumstanței atenuante prev. de art.75 al.1 lit.a Cod penal.
Reacția inculpatului ... a fost total disproporționată în raport cu conflictul verbal și nu poate fi cauzată de o puternică tulburare sau emoție determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.
În cauză nu pot fi reținute disp. art.396 al.10, privitoare la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Este adevărat că, inițial, la termenul din 13.03.2017, inculpatul a declarat că recunoaște fapta reținută în sarcina sa și a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere, însă, având în vedere solicitarea acestuia de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de "loviri sau alte violențe"; prev. de art.193 al.2 Cod penal, s-a procedat la administrarea de probe, iar la termenul din 10.04.2017, aceasta a precizat că a acționat cu cazmaua din lateral, fără intenția de a o lovi pe persoana vătămată, ci mai mult pentru a o speria, neintenționând să o lovească pe aceasta în zona capului.
Prin urmare, ne aflăm doar în fața unei recunoașteri formale a inculpatului în prima fază, poziția procesuală concretă a acestuia fiind în sensul că nu a comis fapta de "tentativă la omor"; așa cum a fost descrisă în rechizitoriu.
Este contestată însăși situația de fapt și nu doar încadrarea juridică a infracțiunii.
Sentința apelată este netemeinică întrucât cuantumul pedepsei este relativ mare față de împrejurările în care a fost comisă fapta, urmările produse și circumstanțele legate de persoana inculpatului.
Acesta s-a prezentat în fața autorităților judiciare, a dat declarații, iar din fișa de cazier a acestuia nu reiese că ar fi avut recent probleme cu legea penală.
În aceste condiții, o pedeapsă de 5 ani închisoare, în regim de detenție, este în măsură să reflecte toate criteriile generale prevăzute de art.74 Cod penal, să conducă la restabilirea ordinii de drept și la responsabilizarea inculpatului, nefiind elemente pentru o majorare a acestei sancțiuni.
Pedeapsa complementară și cea accesorie au fost individualizate în mod temeinic, cu luarea în considerare a naturii faptei, a gradului de pericol social al acesteia, a persoanei inculpatului, precum și a jurisprudenței CEDO în materie (Sabou și Pârcălab împotriva României; Hirst contra Marii Britanii, Calmanovici împotriva României).
Daunele morale au fost stabilite în mod just, temeinic, ținând cont de suferința cauzată persoanei vătămate, gravitatea leziunii și intervalul lung de timp necesar pentru recuperare.
Cuantumul acestor daune (150.000 lei) acoperă prejudiciul moral încercat de partea civilă N.C., neputând fi primite criticile formulate în apel în sensul reducerii sau majorării acestor despăgubiri.
Față de cele arătate și de art. 417, art. 418, art. 420, art. 421 pct.1 lit.b, pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de inculpatul ..., împotriva sentinței penale nr.230 din 27.10.2017 a Tribunalului Brăila.
Va desființa, în parte, sentința penală apelată și în rejudecare:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului ... pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor";, de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă ... împotriva aceleiași sentințe penale.
Conform art.241 al.1 lit.c Cod procedură penală, va constata încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul ...
Văzând și dispozițiile Protocolului U.N.B.R. - M.J. și ale art.275 al. 2, 3 Cod procedură penală.
