Termen în cunoştinţă acordat soţiei inculpatului; nelegalitate. Aplicarea art.3201 Cod procedură penală; admisibilitate. Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
În mod greşit s-a apreciat că inculpatul avea termen în cunoştinţă şi s-a început cercetarea judecătorească, întrucât, la termenul anterior, dovada de înmânare a citaţiei a fost semnată de către soţia inculpatului, aceasta neputând să ia termen în cunoştinţă în numele inculpatului în lipsa unei procuri speciale prin care inculpatul să fi împuternicit pe soţia sa să-l reprezinte în cauză.
Decizia penală nr.1425/25.10.2012 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa penală nr.1110/01.06.2012 a Judecătoriei Galaţi, a fost condamnat inculpatul U.D. la o pedeapsă de 1 an si 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată (faptă din 15.01.2011).
A fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an si 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată (faptă din 15.01.2011).
În temeiul art. 33 lit. b) şi art. 34 alin.1 lit. b) Cod penal s-au contopit cele două pedepse cu închisoarea anterior aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an si 8 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin.2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza II şi lit. b) Cod penal.
În temeiul art. 861, 862 şi 71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei principale si a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să respecte obligaţii si măsuri de supraveghere prev. art. 863 alin.1 şi 3 Cod penal.
În motivarea sentinţei s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului U.D. pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 86 alin.1 şi 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
S-a arătat că la termenul de judecata din data de 04.04.2012, inculpatul (prin apărător ales) a depus la dosarul cauzei o declaraţie autentificată notarial în cuprinsul căreia arăta că recunoaşte în totalitate învinuirea ce i se aduce şi că doreşte ca soluţionarea cauzei să se desfăşoare exclusiv în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, potrivit art. 3201 Cod de Procedură Penală. Această cerere a fost respinsă de către instanţa, având în vedere faptul că cercetarea judecătorească începuse la termenul din data de 11.01.2012.
În fapt s-a reţinut că la data de 15.01.2011 (orele 21.00) poliţiştii din cadrul IPJ Galaţi – S.R. au oprit pe DN 2B (în localitatea M, comuna Ş) un autoturism marca Dacia având numărul de înmatriculare GL 01 NVY, în vederea efectuării unui control de rutină. La volanul acestui autoturism a fost identificat inculpatul U.D.
Întrucât acesta emana halena alcoolică, poliţiştii l-au testat cu aparatul Drager, testare în urma căreia a rezultat că acesta are în aerul expirat o alcoolemie de 0,83 mg/l. Pe cale de consecinţă, inculpatul U.D. a fost condus la spital pentru a i se recolta probe biologice de sânge. Analiza toxicologică a primei probe prelevate la ora 21.05 a scos în evidentă faptul alcoolemia era de 2,00 g/l alcool pur în sânge, în timp ce a doua probă nu s-a mai recoltat.
S-a arătat că, în aceleaşi împrejurări, inculpatul nu a putut prezenta un permis de conducere, acesta arătând că nu posedă un asemenea act şi că doar a urmat şi absolvit cursurile unei scoli de şoferi. Afirmaţiile inculpatului au fost verificate ulterior, din adresa emisă de IPJ Galaţi rezultând că într-adevăr acesta nu este posesor de permis de conducere .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul U.D. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A arătat că în mod greşit instanţa de fond, a respins aplicarea disp. art. 3201 Cod procedură penală sub motivarea că anterior formulării acestei cereri s-a constatat legal sesizată cu rechizitoriu, în condiţiile în care a apreciat eronat că procedura de citare a părţilor a fost legal îndeplinită.
A solicitat reducerea către minimul special prevăzut de lege, limite stabilite şi ca urmare a reţinerii disp. art. 3201 Cod procedură penală, să fie efectuată operaţiunea de contopire şi să fie stabilită o pedeapsă rezultantă cu aplicarea disp. art. 81-82 din Codul penal.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 al.3 C.pr.pen., Curtea a constatat că recursul declarat de inculpatul U.D. este fondat.
S-a reţinut că hotărârea recurată este nelegală sub aspectul respingerii cererii inculpatului de aplicare a disp. art. 3201 Cod procedură penală.
Conform art. 3201 alin.1 Cod procedură penală, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
per a contrario, cererea pentru ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală făcută după la începerea cercetării judecătoreşti nu poate fi admisă, fiind tardivă, astfel că judecata se va desfăşura potrivit procedurii obişnuite.
Potrivit art.321 alin.1 Cod procedură penală, instanţa începe efectuarea cercetării judecătoreşti, când cauza se află în stare de judecată, primul act fiind, conform art.322 alin.1 Cod procedură penală, citirea rechizitorului.
Cauza se află în stare de judecată atunci când părţile sunt legal citate, procedura este îndeplinită şi este asigurată apărarea, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege (art.291 alin.1, art.294, art.171 Cod procedură penală).
În speţă, primul termen de judecată la instanţa de fond a fost la 16.11.2011, când s-a acordat un nou termen pentru lipsă de apărare. Pentru acest termen procedura de citare a fost îndeplinită prin semnarea dovezii de înmânare a citaţiei de către soţia inculpatului.
La termenul din 11.01.2012, instanţa s-a constatat legal sesizată şi a început cercetarea judecătorească prin citirea rechizitorului. La acest termen procedura cu inculpatul nu era îndeplinită întrucât nu s-a dispus citarea acestuia.
În mod greşit a apreciat instanţa de fond că inculpatul are termen în cunoştinţă, dispoziţiile art. 291 alin. 3 Cod procedură penală neputând fi aplicabile întrucât soţia inculpatului, semnând de primire citaţia pentru termenul anterior, nu avea calitatea de reprezentant al acestuia, pentru ca instanţa, la termenul următor, să nu mai procedeze la o nouă citare a inculpatului.
Pentru a opera reprezentarea judiciară trebuie să existe un mandat special prin care o parte (mandant) să împuternicească o altă parte (mandatar) să se prezinte în proces în numele şi interesul său, exercitându-i drepturile şi îndeplinindu-i obligaţiile.
În speţă, nu există o procură specială prin care inculpatul să fi împuternicit pe soţia sa să-l reprezinte în prezenta cauză şi nici nu există un temei legal prin care soţia inculpatului să ia în cunoştinţă termenul de judecată în numele inculpatului.
Legea prevede expres cazurile în care un soţ poate îndeplini acte procesuale pentru celălalt soţ (cererea de liberare provizorie – art.1606 alin.1 C.proc.pen.; plângerea – art.222 alin.5 C.proc.pen.; cererea de apel sau de recurs – art.362 alin.2 C.proc.pen. şi art.3852 C.proc.pen.; cererea de revizuire – art.396 alin.1 lit.b C.proc.pen., art.4081 alin.2 lit.b C.proc.pen., art.4082 alin.2 lit.b C.proc.pen.; cererea de amânare sau întrerupere a executării pedepsei închisorii – art.453 alin.2 C.proc.pen., art.455 alin.1 C.proc.pen.) fără a avea calitatea de reprezentant, luarea termenului în cunoştinţă nefiind printre acestea.
Chiar dacă, pentru termenul din 16.11.2011, procedura a fost legal îndeplinită în privinţa inculpatului prin primirea citaţiei de către soţia acestuia, conform art.179 alin.1 C.proc.pen., aceasta nu putea lua termenul în cunoştinţă pentru inculpat întrucât nu există un contract de reprezentare judiciară încheiat şi dovedit în condiţiile legii.
În consecinţă, instanţa nu ar fi trebuit să înceapă cercetarea judecătorească ci ar fi trebuit să amâne cauza şi să dispună citarea legală a inculpatului.
La următorul termen de judecată, din 29.02.2012, s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului şi a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a-şi pregăti apărarea, cerere admisă de instanţă.
La termenul din 04.04.1012 apărătorul ales a prezentat declaraţia autentificată prin care inculpatul a solicitat aplicarea disp. art. 3201 Cod procedură penală.
Abia la acest termen de judecată cauza era în stare de judecată, procedura fiind legal îndeplinită şi asigurată apărarea inculpatului, moment în care se putea începe cercetarea judecătorească.
În consecinţă, cererea inculpatului de aplicare a disp. art. 3201 Cod procedură penală era admisibilă, fiind făcută în termenul prevăzut de lege.
Faţă de cele arătate, în baza disp. art. 385 15 al. 1 pct. 1 lit. d C.pr.pen., s-a admis recursul declarat de inculpatul U.D. şi s-a casat în parte sentinţa penală recurată.
În rejudecare s-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.
Având în vedere că inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în rechizitoriu, că a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, şi că nu solicită administrarea de probe, iar din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, se va aplica acestuia câte o pedeapsă cu închisoare pentru infracţiunile comise între limitele reduse potrivit 3201 alin.7 Cod procedură penală.
În consecinţă, se vor reduce pedepsele aplicate inculpatului U.D. de la 1 an şi 4 luni închisoare la 10 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, reţinând şi prev. art.3201 al.7 C.pr.pen., şi de la 1 an şi 8 luni închisoare la 1 an şi 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, reţinând şi prev. art.3201 al.7 C.pr.pen., apreciind că astfel se va atinge scopul educativ preventiv al pedepsei.
Se vor contopi pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecăţii, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu o lună.
Având în vedere că s-au împlinit termenele de încercare pentru condamnările anterioare, intervenind reabilitarea de drept, că a trecut o perioadă mare de timp de la acestea (ultima condamnare fiind în 2004), timp în care inculpatul nu a mai comis alte fapte penale, Curtea apreciază că acesta se poate îndrepta şi scopul pedepsei poate fi atins şi fără supunerea inculpatului la măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite de instanţa de fond.
Astfel, se vor înlătura dispoziţiile de aplicare a suspendării sub supraveghere a pedepselor, precum şi dispoziţiile privind instituirea faţă de inculpat a unor obligaţii şi măsuri de supraveghere, şi, în temeiul art.81, 82 C.pen. şi art.71 al.5 C.pen., se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
