Trafic de droguri. Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă penală nr. 316 din data de 18.03.2014
Sentința penală nr. 316 din 12 septembrie 2013 - Tribunalul Arad
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de apărătorul inculpatului, din art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a, Cod penal, în art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a, Cod penal, prin înlăturarea agravantei, prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a, Cod penal, condamnă pe inculpatul J.S.A., la 3 ani închisoare.
În baza art. 2 alin. 1 teza finală, din Legea 143/2000, raportat la art. 65 Cod penal, interzice inculpatului, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pedeapsă ce se execută conform art. 66 Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 497/20.12.2012, de Tribunalul Arad, în dosar 7815/108/2012, definitivă prin neapelare, și dispune executarea acestei pedepse, pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, mai puțin dreptul de a alege.
În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, confiscă de la inculpat, în favoarea statului, suma de 150 lei, reprezentând bani obținuți din vânzarea drogurilor, precum și suma de 1.500 lei, reprezentând echivalentul a 30 grame cannabis.
În baza art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 20.04.2013, până la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive dispusă față de inculpat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul J.S.A. a fost condamnat, prin sentința penală nr. 497/20.12.2012 a Tribunalului Arad, în dosar nr. 7815/108/2012, definitivă la data de 04.01.2013 prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 4 ani, astfel că inculpatul se afla deja, în atenția organelor judiciare.
Cu toate că, cunoștea consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni, în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani, el nu a înțeles nimic din clemența care i-a fost acordată, continuând să săvârșească infracțiuni de natura celei la care a fost deja condamnat.
Astfel, în data de 06.03.2013, inculpatul s-a întâlnit pe raza municipiului Arad cu colaboratorul sub acoperire " B.A.";, căruia i-a vândut fără drept 0.l5 grame cannabis ( masă netă), contra sumei totale de 50 lei ( în fapt inculpatul a pretins că, în ambalaj, s-ar fi afșat dublul cantității vândute). În data de 18.04.2013, inculpatul a oferit spre vânzare martorului C.P.A., 2 grame de cannabis; a pretins și a primit de la acesta în avans suma de 100 lei, contravaloarea drogurilor, spunându-i că o să îl contacteze telefonic după ce se va aproviziona de la propriul dealer. În data de 20.04.2013, inculpatul l-a sunat pe martor pentru a se întâlni ca să îi remită drogurile, fiind interceptat la scurt timp de organele judiciare, în timp ce se îndrepta spre locul unde cei doi ar fi trebuit s ă facă joncțiunea. Asupra inculpatului au fost găsite două pachețele conținând cannabis, cântărind 0,90 grame ( masă netă), acesta recunoscând că urma să le dea lui C.P.A., de la care încasase în prealabil 100 lei. La rândul său, martorul a confirmat înțelegerea avută cu inculpatul. Inculpatul J.S., a recunoscut de asemenea, inițial că, ulterior condamnării, în cursul anului 2013, până la prinderea sa, a procurat, a deținut, a oferit și a vândut în repetate rânduri, către diferiți cumpărători, circa 30-40 grame cannabis, în general în cantități mici, de 1-2 grame. Drogurile le procura, conform spuselor sale, la prețul de 50 de lei / gram, iar el fie la revindea la același preț, însă remitea în fapt cantități mai mici decât cele afirmate cumpărătorilor, fie le dădea mai scump.
Din conținutul convorbirilor telefonice, rezultă că în data de 26.03.2013, orele 19: 28,43 și orele 19:56,19, inculpatul este contactat telefonic de un bărbat ("B), iar din convorbire rezultă că cei doi făcuseră numeroase tranzacții cu droguri, iar inculpatul solicita să îi fie furnizat pe credit ca și în alte numeroase împrejurări.
A doua zi, respectiv în data de 27.03.2013, orele 18:28,21, inculpatul vorbește din nou la telefon cu numitul "B";, căruia îi ofertează drogurile.
La data de 28.03.2013,orele 8:55,07 inculpatul primește un SMS, prin care i se cer 2 grame de cannabis.
Convorbirile telefonice redate în dosarul de urmărire penală, relevă, sugestiv, traficul de hașiș ("cioco";), făcut de către inculpat și în zilele de 28.03.2013, ora 15:04,22, 29.03.2013, ora 13:29,46, în zilele de 5.04.2013, 8.04.2013, 9.04.2013, convorbiri care denotă disponibilitatea inculpatului față de clienți, pe care se oferă să îi ajute să să-i învețe cum să consume drogurile.
În data de 14.04.2013, ora 9:38,14, inculpatul are o convorbire telefonică, din care rezultă, indubitabil faptul deținerii, la acel moment, de droguri.
În zilele următoare, 18.04.2013 și 20.04.2013, inculpatul a purtat cu martorul C.P. convorbiri, din convorbiri rezultând faptul că inculpatul se temea că i s-ar putea înregistra convorbirile.
Pe lângă convorbirile telefonice, în cauză, în fața instanței, au fost rediscutate proba cu martorii: " S.V."; ( investigatorul sub acoperire), " B. A."; ( colaboratorul sub acoperire) și martorul C.P.A..
Din declarațiile acestora rezultă, fără nici un dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în formă continuată și nu în forma unui singur act material, cum a solicitat inculpatul și apărătorul ales.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a retractat recunoașterea inițială, când a recunoscut că a traficat o cantitate mai mare de droguri, încercând să acrediteze, în mod mincinos, ideea că singura acțiune ar fi fost cea în care a vândut colaboratorului sub acoperire drogurile, respectiv, cea când a fost prins în flagrant.
La momentul discutării menținerii arestării preventive, în data de 5.06.2013 ( fila 14 dosar instanță), inculpatul a declarat că recunoaște faptele așa cum au fost reținute, pentru ca ulterior la data de 10 iulie 2013, să revină asupra declarației ( fila 22 dosar instanță) și să susțină, existența infracțiunii, constând în aceea că a săvârșit doar un act material, nu mai multe.
Declarațiile contradictorii ale inculpatului, au fost coroborate cu probele administrate în cauză, astfel că, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, în formă continuată, pedepsită cu închisoarea de la 3-15 ani și interzicerea unor drepturi, instanța urmând a respinge cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de apărătorul inculpatului, din art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a, Cod penal, în art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a, Cod penal, prin înlăturarea agravantei, prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, față de dispozițiile art. 72 Cod penal, instanța va ține seama de faptul că inculpatul, nu a negat în totalitate faptele săvârșite, recunoscând parțial, a traficat o cantitate mică de droguri, iar sumele obținute au fost relativ mici.
Ca circumstanță personală agravantă, instanța va ține seama de faptul că inculpatul a săvârșit această faptă, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, în termenul de încercare de 3 ani, stabilit prin sentința penală nr. 497/20.12.2012, a Tribunalului Arad.
Din referatul de evaluare, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, rezultă că, curiozitatea inculpatului de a relua consumul de cannabis, după o perioadă scurtă de abstinență, în condițiile în care a terminat prima sesiune de examene la facultate și a fost deja condamnat, pentru fapte similare, denotă că inculpatul nu dispune de capacitatea de a-și gestiona, într-un mod constructiv și legal situațiile de stres din viața sa, fapt ce ar putea constitui, în viitor, in factor favorizant al reiterării comportamentului infracțional și a reluării dependenței de cannabis.
Cu toate acestea, susținerea familiei sale și dorința de a-și termina studiile universitare, demonstrează că inculpatul se raportează la anumite valori sociale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul J.S.A. și prin decizia penală nr. 196/A din 14 octombrie 2013 Curtea de Apel Timișoara în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul declarat de inculpatul J.S.A. împotriva sentinței penale nr. 316/12.09.2013 pronunțată de Tribunalul Arad, secția penală, în dosarul nr. 5673/108/2013.
A desființat în totalitate sentința apelată și în rejudecare în baza art. 380 Cod procedură penală raportat la art. 332 alin. 2 teza a II a Cod procedură penală a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare.
În temeiul art. 332 alin. 3 teza I Cod procedură penală raportat la art. 139 alin. 1 Cod procedură penală și art. 1451 Cod procedură penală, a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului J.S.A., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, începând cu data rămânerii definitive a dispoziției de înlocuire a măsurii arestării preventive.
În temeiul art.145 alin.11 C.pr.pen. obligă inculpatul, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală, respectiv instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția municipiului Arad - secția în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
În baza art.145 alin.1 ind.2 Cod procedură peanlă impune inculpatului următoarea obligație:
- să nu se apropie de martorul cu identitate reală C.P.A. și să nu comunice cu acesta direct sau indirect.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.145 alin.22 C.p.p., conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de el măsura arestării preventive.
În baza art.145 alin.21 C.p.p., la data rămânerii definitive a dispoziției de înlocuire a măsurii arestării preventive câte o copie certificată de pe dispozitiv se va comunica inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește efectiv acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, precum și altor instituții, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin.
Analizând calea de atac exercitată Curtea a apreciat că apelul este fondat.
Potrivit rechizitoriului, rubrica "în drept";, inculpatul J.S.A. este acuzat că, în perioada ulterioară lunii ianuarie și până la data de prinderii sale în flagrant (20.04.2013), a procurat, deținut, oferit și vândut droguri de risc fără drept, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice. Faptele astfel descrise au fost încadrate juridic în prevederile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal.
Fiind vorba de o infracțiune continuată este necesar ca actul de trimitere în judecată să prevadă explicit actele materiale care compun unitatea infracțională, întrucât în raport de fiecare faptă componentă trebuie parcurse aceleași etape ca și în cazul unei infracțiuni simple: analizarea materialului probator și verificarea elementelor constitutive ale infracțiuni.
Examinând expozitivul rechizitoriului, rubrica "starea de fapt";, rezultă că două dintre actele materiale pentru care a fost trimis în judecată inculpatul au fost descrise în mod explicit, și anume: în data de 06.03.2013 inculpatul i-a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire B.A. cantitatea de 0,5 grame cannabis contra sumei de 50 lei; în data de 18.04.2013 inculpatul i-a oferit spre vânzare, fără drept, martorului cu identitate reală C.P.A. cantitatea de două grame cannabis, primind în avans suma de 100 lei, vânzarea fiind finalizată în data de 20.04.2013 când inculpatul a fost prins în flagrant.
Întrucât acuzația a fost formulată pentru acte materiale comise "în perioada ulterioară lunii ianuarie și până la data de prinderii inculpatului în flagrant (20.04.2013)"; reiese că procurorul a avut în vedere și alte acte materiale în afara celor descrise în paragraful anterior.
Instanța de apel observă că pentru restul pretinselor acte materiale rechizitoriul nu cuprinde o descriere concretă și explicită, ci sunt redate doar câteva convorbiri telefonice (f. 5 - 13 din rechizitoriu) purtate de inculpat cu mai multe persoane, fie neidentificate, fie identificate (martorul C.P.A. și mama inculpatului), convorbiri din cuprinsul cărora acuzarea a extras anumite paragrafe sau exprimări ale inculpatului și interlocutorilor acestuia pe care le-a interpretat ca având o conotație infracțională (spre exemplu: se consideră că expresia "cioco"; sau "cafă"; semnifică hașiș). Pe de altă parte nu este clar dacă pentru fiecare din aceste convorbiri sunt formulate acuzații și în ce constau aceste acuzații, cu referire la elementul material (procurare, deținere, oferire, vânzare), cantitatea de drog ce face obiectul fiecărui act material, persoanele implicate, sumele de bani pretinse și obținute. În același timp, prin modul în care au fost formulate acuzațiile inculpatul este lipsit de orice posibilitate de apărare, întrucât în fața unor acuzații incerte și neclare nu are posibilitatea nici să aprecieze asupra dispozițiilor art. 320 ind.1 Cod procedură penală și nici asupra materialului probatoriu.
În acest context, instanța de apel apreciază că sesizarea nu este legală, rechizitoriul neîndeplinind cerințele prevăzute de art.263 alin.1 Cod procedură penală în sensul că nu cuprinde faptele reținute în sarcina inculpatului, situație care atrage nulitatea absolută a actului de sesizare (în temeiul art.197 alin. 2 teza a II a) și restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii acestuia (în temeiul art. 332 alin. 2 teza a II a Cod procedură penală ).
În legătură cu starea de arest preventiv a inculpatului, în condițiile în care s-a dispus restituirea cauzei la procuror, instanța are obligația, în temeiul art. 332 alin. 3 teza I Cod procedură penală, să se pronunțe asupra măsurilor preventive.
Sub acest aspect se observă mai întâi că inculpatul se află sub puterea unor măsuri preventive privative de libertate de 178 de zile (în perioada 20.04 - 14.10.2013). Întreaga urmărire penală s-a desfășurat cu inculpatul în stare de privare de libertate, situație care a continuat și în fața primei instanțe și a instanței de apel. Acuzațiile concrete și explicite formulate împotriva sa (actele materiale din 06.03.2013 și 18.04.2013) nu prezintă o gravitate deosebită (se referă la vânzarea cantității totale de 1,4 grame canabis contra sumei totale de 150 lei) și nu au fost comise în astfel de condiții încât să provoace o reacție particulară a opiniei publice. Pe de altă parte trecerea unui interval de timp de aproape 6 luni, în care inculpatul a fost privat de libertate, a diluat pericolul concret generat de natura acuzațiilor aduse inculpatului (trafic de droguri de risc), chiar și prin raportare la antecedența penală a inculpatului.
În raport de aceste argumente instanța de apel apreciază că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, sub aspectul cerinței pericolului concret pentru ordinea publică, situație în care va dispune înlocuirea arestării preventive cu o măsură preventivă restrictivă de libertate (obligarea de a nu părăsi țara).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara și prin decizia penală nr. 3301 din 28 octombrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 196/A din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, pe care a casat-o și a trimis cauza spre continuarea judecății apelului declarat în cauză la Curtea de Apel Timișoara. Menține măsura arestării preventive a inculpatului J.S.A.
