TRAFIC DE PERSOANE ART. 12 ALIN. 1 ŞI 2 DIN LEGEA NR. 678/2001
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă penală nr. 146 din data de 27.03.2013
Asupra cauzei penale de față, Tribunalul constată următoarele:
La data de 28.06.2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 11476/63/2012, rechizitoriul cu nr. 295D/P/2011 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT -Serviciul Teritorial Craiova, privind pe inculpații T.M.I. și G.A.V., trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane în formă agravată, prev. de art. art. 12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001.
Din rechizitoriul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin plângerea formulată la 24.10.2011, partea vătămată B.A., a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților "M.", "A." și "D." (identificați ca fiind inculpații T.M.I, G.A.V., respectiv G. D. M., arătând că în vara anului 2011, prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă, au recrutat-o, iar ulterior transportat-o în Spania, unde prin amenințări, au determinat-o să meargă la un club, unde să se prostitueze în folosul lor.
Astfel, în sarcina inculpaților T.M.I și G.A.V. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în următoarele modalități faptice: recrutarea părții vătămate B. A. prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă legal și ascunderea faptului că aceasta urma să se prostitueze; transportarea și cazarea acesteia în Spania, scopul fiind acela de a obține beneficii importante din practicarea prostituției; exercitarea a o serie de presiuni, respectiv amenințări directe și (inventarea unei datorii foarte mari (4.000 euro) pentru ca partea vătămată să practice în continuare prostituția.
Chiar dacă scopul nu a fost atins, cei doi inculpați nereușind că obțină beneficiile sperate, datorită rezistenței opuse de partea vătămată B.A. și a faptului că în scurt timp au intervenit la cererea acesteia, autoritățile spaniole, acest lucru nu afectează existența infracțiunii, fiind irelevantă atingerea sau a scopului propus (exploatarea părții vătămate).
Dosarul a fost înregistrat sub numărul 295D/P/2011, prin ordonanța din 06.12.2011 lucrătorii B.C.C.O. Craiova fiind delegați să efectueze o serie de activități în vederea descoperirii întregii activități infracționale, identificării autorilor și tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate. In cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 31.10.2012, au fost audiați inculpații T.M.I și G.A.V., conform prevederilor art. 69 Cpp, rap. la art.323 CPP, care nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați în prezenta cauză.
In temeiul art 75-77 Cpp, rap. la art. 326 CPP, a fost audiată partea vătămată F. (B.) A., care și-a menținut declarațiile date în fază de urmărire penală și a arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
De asemenea, conform art 78-86 Cpp, rap. la art.327 CPP, au fost audiati martorii B. I., G. D. M., R. M., A.. G., B. R., C. A. N. și D. M. I., însa în privința martorei P. M., pentru care a rezultat imposibilitatea prezentării în instanță, părțile au renunțat , în temeiul art. 329 CPP, la audierea acesteia.
Analizand în mod coroborat ansamblul probelor administrate in cursul procesului penal, instanța reține următoarele:
În vara anului 2011, prin intermediul unei foste colege de școală, P. M., partea vătămată B.A. a cunoscut doi tineri din Filiași, inculpații T.M.I și G.D. M., cu care s-a întâlnit în mai multe rânduri.
În cadrul discuțiilor avute cu inculpații T.M.I și G.D.M, primul i-a propus părții vătămate B.A. să meargă cu ei în Spania, unde putea să-și găsească un loc de muncă bine plătit, fără a preciza natura acestuia, spunându-i că ei fuseseră plecați în mai multe rânduri în Spania și Italia.
Într-una din seri, întorcându-se de la restaurant împreună cu inculpații T.M.I și G.D.M, dar și martora P. M., partea vătămată B.A. a fost invitată la locuința celor doi, unde a cunoscut-o și pe inculpata G.A.V., aceasta fiind sora celui dintâi și soția celui de-al doilea și stând mai mult acasă, întrucât era însărcinată.
În cadrul discuțiilor avute și inculpata G.A.V. i-a propus să meargă cu ei în Spania, unde puteau să-i găsească un loc de muncă legal.
Deși martora P. M declară că aceștia ar fi vorbit totuși de faptul că ar putea să lucreze la un club, inculpații T.M.I. și G.A.V. au insistat asupra faptului că va fi un loc de muncă legal, fără a preciza exact natura activității prestate.
Îndoielile părții vătămate B.A. referitoare la faptul că ar putea ajunge "la stradă", adică să se prostitueze au fost înlăturate de inculpata G.A.V., care a susținut că avusese o soră mai mică ce murise în condiții similare, astfel că nu avea nicio intenție să-i facă același lucru, jurându-se chiar pe copilul ei nenăscut.
Mai mult, inculpații T.M.I și G.A.V. s-au oferit să o ajute și plătindu-i contravaloarea deplasării în Spania, banii urmând să-i restituie din ceea ce ar fi câștigat legal în această țară.
Pe fondul situației familiale delicate, partea vătămată B.A. fiind în relații tensionate cu părinții legat de faptul că picase bacalaureatul, aceasta acceptă propunerea, hotărând să plece de acasă.
Plecarea ei este favorizată de inculpata G.A.V. și martora P. M., care au așteptat-o în apropierea locuinței cu un autoturism în ziua dinaintea plecării, preluând-o și transportând-o la locuința celei dintâi, din orașul Filiași.
De procurarea biletelor de avion prin intermediul Agenției "Click Tour", administrată de martora C. A.N., s-a ocupat inculpata G.A.V., care a achitat contravaloarea lor pentru ea, pentru partea vătămată B.A. și pentru martora P.M., care le întârzia plecarea prin faptul că nu-i fusese eliberată cartea de identitate.
Prețul plătit a fost de aproximativ 300 euro pentru fiecare bilet, pe ruta București - Băneasa - Barcelona Spania.
Între timp, inculpații T.M.I și G.D.M au părăsit România cu un autoturism împreună cu numitul R.M.n și prietena acestuia, B. R, destinația fiind orașul Bilbao, Spania, unde cel dintâi închinase anterior, împreună cu prietena sa, A. C. I., un apartament de trei camere, pentru care plătea o chirie lunară de 1000 euro.
La scurt timp, sunt urmați și de inculpata G.A.V., împreună cu partea vătămată B.A., pe care o ajutase să fugă de acasă fără știrea părinților, martora P. M. a trebuind să-și amâne plecarea întrucât tot nu reușise obținerea cărții de identitate până în ziua plecării avionului.
Deplasarea s-a făcut cu trenul pe ruta Filiași - București Nord și un microbuz până în Aeroportul București Băneasa și cu o cursă Blue Air pe ruta București - Barcelona, în ziua de 10.08.2011.
La Aeroportul din Barcelona inculpata G.A.V. și partea vătămată B.A. au fost așteptate de inculpatul G.D.M și martorul R. M., împreună cu care s-au deplasat cu autoturismul inculpatului T.M.I, până în orașul Bilbao, unde aveau închiriat acel apartament.
În momentul ajungerii în Spania, partea vătămată B.A. și-a anunțat familia cu privire la locul unde se află și a faptului că nu trebuie să fie îngrijorați, păstrând în permanență telefonul personal asupra sa.
Același lucru l-a făcut și ulterior, în zilele următoare, pentru liniștirea familiei, cu atât mai mult, cu cât aceștia i-au spus că sesizaseră poliția română.
Totuși, convorbirile nu erau în totalitate libere, atâta timp cât și din declarațiile inculpaților rezultă că au fost efectuate în prezența lor.
După prima seară petrecută în Spania, dimineața partea vătămată B.A. a constatat că în apartament mai apăruseră două tinere, martorele B. R., prietena lui R. M. și A. C. I, prietena inculpatului T.M.I, cele două întorcându-se târziu de la lucru, respectiv cluburile de noapte unde își desfășurau activitatea.
Încă din prima zi, părții vătămate B.A. i s-a pus în vedere faptul că trebuie să-și vopsească părul, și să-și înnoiască garderoba, pentru a putea merge la club cu celelalte două tinere.
Acest lucru s-a realizat imediat, partea vătămată B.A. mergând în aceeași după-amiază la cumpărături împreună cu inculpații T.M.I, G.A.V. și G.D.M și fiind vopsită seara de către martorul R. M..
Având în vedere situația în care se afla, respectiv relațiile tensionate cu familia, urmate de plecarea ei neanunțată de acasă, vârsta fragedă (partea vătămată abia împlinind 18 ani), plasarea într-o țară străină, unde nu cunoștea limba, având teamă de contactul cu autoritățile, în mijlocul unei familii compacte în care femeile câștigau bani în cluburile de noapte, bărbații neavând nicio activitate, partea vătămată B.A., acceptă să meargă la club, unde trebuia să danseze, să întrețină clienții sau, chiar la cererea acestora, să întrețină relații sexuale contra cost.
Instructajul în acest fel i-a fost făcut de către inculpata G.A.V., care i-a spus că este singura modalitate de a câștiga bani în Spania.
După prima seară, în care avusese un client de la care primise 35 de euro, văzând despre ce este vorba, partea vătămată B.A. refuză să continue activitatea, solicitând inculpaților G.A.V. și T.M.I să o trimită înapoi în țară.
Pentru a fi mai convingătoare, chiar intentează un conflict între părinții săi și o presupusă internare a mamei sale, crezând că în acest fel îi va sensibiliza pe cei doi să o lase să plece.
Considerând că făcuseră o serie de cheltuieli cu ea, producându-le astfel un prejudiciu prin faptul că refuza să muncească în club, inculpați T.M.I. și G.A.V. exercită o serie de presiuni asupra ei, cum ar fi amenințările cu violența sau solicitarea a 4000 euro, reprezentând pretinsele cheltuieli cu deplasarea în Spania.
Se observă astfel disproporția vădită între cheltuielile suportate pentru deplasarea părții vătămate în Spania și pretențiile pe care le aveau de la aceasta pentru a o lăsa să plece.
În acest sens, părții vătămate B.A. i s-a cerut să își anunțe familia, care urma să plătească banii pentru ca aceasta să se poată întoarce în țară.
Presiunile au continuat în zilele următoare, partea vătămată B.A. trebuind să meargă în fiecare seară să lucreze la club.
Având asupra sa telefonul mobil și dându-și seama că nu există o altă cale de scăpare, deși inițial le spusese că este bine, partea vătămată B.A. și-a anunțat tatăl, martorul B.I. spunându-i că este sechestrată în Spania, obligată să se prostitueze și i se solicită plata sumei de 4000 euro pentru a fi lăsată să se întoarcă în țară.
Acesta acceptă formal cerând însă garanții pentru a se asigura că după data banilor fiica sa chiar va fi lăsată să plece.
În tot acest timp, partea vătămată B.A. a fost dusă în continuare la club de către inculpați pentru a câștiga bani, lucru ce nu s-a mai realizat, aceasta refuzând să întrețină relații sexuale cu alți clienți.
Aflând despre ce este vorba, în zilele următoare, cu ajutorul martorilor D.M.I .și A. G., unchiul, respectiv verișoara părții vătămate B.A. este concepută o sesizare ce a fost înaintată prin fax Poliției din Bilbao - Spania.
În aceeași seară, s-a realizat o razie în cursul căreia partea vătămată B.A. a fost găsită chiar în clubul pe care îl indicase, împreună cu martora B. R..
Având sesizarea primită din România, dar și la cererea părții vătămate B.A. , care plângând a solicitat să o ia de acolo întrucât era obligată să se prostitueze, polițiștii o cazează pe aceasta în siguranță în prima noapte la un hotel, iar în cea de-a doua la locuința unei colege de-a lor.
Imediat după efectuarea raziei, în după-amiaza aceleiași zile , la indicațiile părții vătămate B.A., polițiștii spanioli fac o vizită la apartamentul închiriat de inculpați, constatând atât dispariția acestora, cât și a autoturismului din parcare.
De fapt, în dimineața următoare fiind informați de către martora B. R. că partea vătămată B.A. fusese luată de către poliția spaniolă, iar aceasta refuza să răspundă apelurilor telefonice repetate pe care le-au efectuat, inculpații hotărăsc imediat plecarea din Spania, lucru ce se și realizează precipitat în aceeași după-amiază, destinația finală fiind orașul italian Roma.
Partea vătămată B.A. s-a întors în țară în ziua următoare cheltuielile de deplasare fiind suportate de către membrii familiei și fiind așteptată la aeroport de martora A. G..
În perioada următoare, temându-se de faptul că ar putea fi căutată de inculpați, partea vătămată B.A. a locuit un timp la o mătușă a sa dintr-o altă localitate, după care văzând că aceștia nu mai dau nici un semn, a hotărât să se întoarcă acasă.
Cu ocazia verificărilor efectuate, autoritățile spaniole au transmis faptul că potrivit raportului poliției nr. 84.435 victima A. B. a depus plângere susținând faptul că a fost forțată la practicarea prostituției în cluburile de noapte "Limpio" și Fiore di Note" din Bilbao, ancheta fiind în desfășurare la Judecătoria de instrucție nr. 5, sub nr. 2108/11.
Mai mult, în ceea ce privește pe M. I T., G.D.M, G.A.V și M.R., grupul pentru străini nr. 2 din cadrul Poliției Naționale din Bilbao a emis mandatul de arestare cu nr. 149236/11.
În aceeași cauză, atașatul de afaceri interne din Spania a efectuat o cerere de asistență juridică sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane în vederea exploatării sexuale, victimă fiind B. A.
Inculpații G.A.V., T.M.I.și G.D.M au recunoscut parțial comiterea faptei, în sensul că au suportat cheltuielile de deplasare în Spania ale părții vătămate B.A., facilitându-i acesteia angajarea la un club de noapte, unde trebuia să danseze, să facă consumație sau să întrețină relații sexuale contra cost cu clienții, susținând însă că acest lucru s-a făcut la solicitarea expres a părții vătămate, care era în cunoștință de cauză.
Această apărare nu este susținută de celelalte probe administrate în dosar.
Astfel, declarația părții vătămate B.A. conform căreia inculpații T.M.I și G.A.V au avut inițiativa în efectuarea «plasării în Spania, arătându-i că i-ar putea găsi un loc de muncă legal, este susținută și de declarația martorei P. M.
În plus, martora P. M. arată că în momentul în care partea vătămată B.A. a spus că nu vrea să ajungă "la stradă", inculpata G.A.V. a insistat că nu i-ar face asta, întrucât avusese o soră care murise în condiții identice.
S-a reținut astfel că inculpații T.M.I. și G.A.V. au avut inițiativa în recrutarea părții vătămate B.A. cu scopul de a o determina pe aceasta să meargă cu ei în Spania, unde urma să se prostitueze, fiind însă indusă în eroare cu privire la locul de muncă și activitatea pe care urma să o presteze.
Imediat după ajungerea în Spania, inculpații au făcut pasul următor tipic activității de exploatare sexuală, respectiv au dus-o pe partea vătămată și i-au cumpărat haine necesare desfășurării activității, precum și schimbarea înfățișării,respectiv vopsirea părului.
Constatând faptul că aceasta refuză activitatea ce i se propusese, respectiv practicarea prostituției, activitate din care se câștigau mult mai mulți bani decât din alte activități, se trece la faza următoare, inculpații T.M.I. și G.A.V. exercitând asupra acesteia o serie de presiuni constând în amenințări directe, precum și perceperea unei datorii inventate, mult disproporționată față de cheltuielile efectiv făcute.
De altfel, această datorie nici nu putea fi legal un pretext pentru o determina să-și continue activitatea în Spania, până la achitarea totală.
Episodul este confirmat atât de martorii R. M. și B. R., care au fost de față la cearta dintre inculpații T.M.I. și G.A.V. pe de o parte și partea vătămată B.A. de cealaltă parte, faptul că aceasta se afla într-o stare proastă, plângând constant, iar inculpații aveau o atitudine agresivă, vorbind între ei pe țigănește și aducându-i o serie de reproșuri părții vătămate. Deși cei doi martori spun că nu au auzit concret suma cerută, aceștia confirmă faptul că inculpații T.M.I. și G.A.V. îi solicitau părții vătămate într-un mod agresiv plata datoriei.
Martorul B. I. confirmă faptul că suma cerută de inculpați prin intermediul fiicei sale era 4.000 euro și că aceasta i s-a plâns că este sechestrată și obligată să se prostitueze, lucru confirmat și de martora A. G..
În plus, se constată că partea vătămată a solicitat ajutorul familiei și autorităților în scurt timp după ce a ajuns în Spania (câteva zile) acest lucru indicând în mod indiscutabil că nu era de acord cu activitatea de acolo.
Aceeași atitudine a avut-o și în momentul realizării raziei de către autoritățile spaniole, partea vătămată B.A. prezentându-se plângând în fața acestora și cerând să fie luată de acolo, lucru confirmat și de martora B. R..
Se mai reține faptul că imediat după ce aceasta a fost preluată de polițiștii spanioli, inculpații au părăsit precipitat Spania, fiindu-le în mod evident teamă de consecințele pe care le-ar avea de suportat, conștientizând faptul că se puseseră într-o situație ilegală prin recrutarea, transportarea în Spania a părții vătămate B.A. și determinarea acesteia prin presiuni să se prostitueze.
Acest lucru este confirmat nu numai de martorii R. M., B. R. și ACI, ci și parțial de către inculpații T.M.I, G.A.V. și G.D.M cu privire la faptul că se așteptau la o reacție a autorităților spaniole.
E de menționat de asemenea faptul că niciunul din inculpați nu deține sau nu este angajat la vreo agenție de plasare a forței de muncă, neputând desfășura în mod legal o astfel de activitate. Cu toate acestea, desfășurau activitatea de recrutare a unor tinere, locul de muncă fiind cluburile de noapte din Spania.
În această situație nu a fost doar partea vătămată B.A., ci și martorele PM, BR și ACI.
De altfel, familia era implicată de mult timp în astfel de activități, frații T.M.I și G.A.V având o soră care murise "la stradă" și o alta care își desfășura activitatea ca dansatoare în cluburile de noapte în Spania.
În plus, niciunul din inculpați nu lucra, T.M.I. afirmând că fusese chemat în câteva rânduri să lucreze cu ziua la un restaurant.
Se reține deci, că veniturile acestora proveneau în foarte mare parte din activitatea desfășurată în cluburile de noapte, de tinerele recrutate în acest sens.
Chiar dacă prostituția nu era obligatorie în aceste cluburi, doar din socializarea cu clienții nu se obțineau venituri, cu atât mai mult cu cât tinerele recrutate nu cunoșteau limba.
Se observă că acesta este motivul pentru care inculpații T.M.I. și G.A.V. au exercitat o serie de presiuni asupra părții vătămate B.A. pentru a-și continua activitatea la club, spunându-i că singura modalitate de a câștiga venituri importante era totuși întreținerea de relații sexuale contra cost.
Starea de fapt expusă mai sus se probează cu: plângerea și declarațiile părții vătămate B.A.; declarațiile martorilor BI, D. M. I., P. M., R.M., B.R, A.C.I, A.G și C.A.N., procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere încheiat cu partea vătămată B.A.; adresele IGP - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională privind datele furnizate de poliția spaniolă; adresele nr. 2380574/24.02.2012, 23808050/21.03.2012 și 17639/26.10.2011 ale IGPR - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională; adresa nr. 120/07.02.2012 a Blue Air, însoțită de lista pasagerilor privind cursa efectuată pe ruta București - Barcelona în ziua de 10.08.2011; rezervările efectuate de inculpați la Agenția Click Tour Craiova; declarațiile inculpaților G.A.V., T.M.I. și G.D.M.
În drept, fapta inculpaților T.M.I. și G.A.V. care, în perioada iulie - august 2011, prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă legal au recrutat partea vătămată B.A. , transportând-o și cazând-o în localitatea Bilbao din Spania, unde au exercitat acesteia o serie de presiuni, respectiv amenințări directe și perceperea unei presupuse datorii foarte mari (4000 euro), ce aveau ca finalitate determinarea acesteia să se prostitueze și implicit, obținerea unor venituri importante din exploatarea ei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă agravată, faptă prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001.
Retinerea formei agravate prev de art 12 alin 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 este determinata de contribuțiile pe care cei doi inculpați le-au avut la transportarea, cazarea , constrangerea si exploatarea părții vătămate.
Traficul de persoane a constituit, și constituie și în prezent, o preocupare majoră la nivelul comunității statelor lumii, în acest sens fiind adoptate mai multe instrumente juridice internaționale: Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, ratificată prin Legea nr. 565/2002; Protocolul ONU privind reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, ratificat prin Legea nr. 565/2002; Protocolul împotriva traficului de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, ratificat prin Legea nr. 565/2002; Decizia Consiliului Uniunii Europene privind completarea definiției crimei numite "trafic de ființe umane", în anexa Convenției Europene, Consiliul UE nr. 1999/C/26/; Decizia - Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de ființe umane (2002/629/JAI), aceeași majoră preocupare existând și la nivelul statului român (în acest sens fiind adoptată Legea nr. 678/2001, completată și modificată, H.G. nr. 1216/2001 și nr. 299/2003).
Din definiția traficului de persoane, cuprinsă în Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, rezultă și formele în care se concretizează această infracțiune în raport de caracteristicile persoanelor traficate și traficante, de scopul urmărit și interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicațiile sociale, dar și de specificul valorilor sociale lezate (drepturile omului). Astfel:
- privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane include sclavia, munca forțată, violența, abuzul de încredere, agresiunea fizică și psihică a persoanei, fiind pe deplin justificată aprecierea că traficul de ființe umane este o formă a sclaviei la început de mileniu;
- sub aspect economic, traficul presupune: interese financiare (profituri uriașe), rețele regionale și internaționale, circulația ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafic și pe baza cărora se realizează activitatea de traficare);
- din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează și susțin traficul sunt sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educațional scăzut, neîncrederea în sine, eșecurile în viață;
- din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sunt reduse la condiția de "marfă", sunt dezumanizate treptat, fiindu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma suferită marcându-le întreaga evoluție viitoare;
- din punctul de vedere al implicațiilor sociale, datorită creșterii alarmante din ultimii ani, traficul de persoane devine un fenomen național și transnațional, fiind favorizat de procesul general al globalizării și de utilizarea tehnologiilor moderne;
- prin prisma scopului vizat, traficul de persoane presupune profituri uriașe pentru traficanți, inclusiv în cazul traficului în scop de muncă forțată.
Din perspectiva victimelor, traficul de persoane poate fi clasificat prin natura actelor abuzive exercitate asupra lor și care vizează, printre altele: - aspectul social (constând în abuz psihologic, fizic, supravegherea pentru împiedicarea deplasării ori liberei circulații a victimelor, lipsa puterii de decizie, lipsa accesului la servicii medicale); - aspectul juridic (deposedarea de actele identitate, posedarea și utilizarea de acte false, amenințările cu predarea la poliție); - aspectul economic (împovărarea cu datorii, neplată, reținerea unor plăți nejustificate).
Elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 se realizează printr-una sau mai multe dintre acțiunile prevăzute ca modalități alternative, acțiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei:
- recrutarea constă în atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obținerii de profit;
- transportarea presupune deplasarea victimei dintr-un loc în altul, fie în interiorul statului de origine, fie din statul de origine a victimei în statul de destinație, ceea ce presupune cel mai adesea trecerea uneia sau mai multor linii de frontieră;
- transferarea constă în transmiterea victimei de la un traficant la altul, atunci când este vândută pur și simplu ca o marfă, inițial fără ca ea să știe, sau face obiectul unei alte tranzacții încheiate între traficanți (de exemplu schimbul).
- cazarea presupune instalarea unei persoane temporar într-o locuință ori într-un alt amplasament având această destinație;
- găzduirea constă în primirea unei persoane într-o locuință și adăpostirea vremelnică a acesteia;
- primirea presupune preluarea victimei de către un traficant, de la unul la altul, ca urmare a unei tranzacții intervenite între cei doi.
Fiecare dintre aceste acțiuni este suficientă pentru realizarea elementului material al infracțiunii de trafic de persoane, atât în variantele tip, cât și în cele agravate.
Infracțiunea de trafic de persoane, în modalitățile normative prevăzute în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, are ca element subiectiv intenția directă, calificată prin scop, care trebuie să existe în momentul săvârșirii faptei, dar care nu trebuie să fie și efectiv realizat. Traficantul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale în realizarea cărora se implică în mod conștient și prevede consecințele lor, urmărind totodată producerea acestora.
Or, în speță, din probatoriul administrat rezultă că inculpații au acționat față de partea vătămată prin mijloace care au înfrânt libertatea de voință și conștiință a acesteia, atât prin ținerea lor sub strictă supraveghere, fără a avea libertate de mișcare cât și prin violențele psihice exercitate asupra acesteia , pentru a-i inspira temere, în cazul în care s-ar opune exploatării sexuale .
Reținând vinovăția inculpaților, instanța urmează să-i condamne la pedeapsa închisorii, iar la individualizarea pedepsei, avându-se în vedere faptul că aceștia nu au recunoscut săvârșirea faptelor, dar nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, instanța se va orienta la aplicarea unei pedepse 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen , ca pedeapsă complementară, cu începere de la data executării pedepsei principale.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat numai prin privarea de libertate a inculpaților, instanța va dispune, ca executarea pedepsei aplicate să se realizeze în stare de detenție.
Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța apreciază având în vedere cauza Sabou și Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 Cp - 64 lit. a teza a II-a lit. b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Având în vedere că inculpatul a fost reținut pe durata urmăririi penale , instanța urmează ca în baza art 88 Cp și art 350 Cpp , să deducă din pedeapsa aplicată inculpaților, perioada reținerii de la 02.05.2012 la 03.05.2012.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că la termenul de ședință din data de 31.10.2012, partea vătămată a declarat în fața instanței că nu se constituie parte civilă în procesul penal, motiv pentru care se va lua act de manifestarea de voință a acesteia.
Văzând și dispozițiile art. 189 și urm.CPP.
