Ucidere din culpă. Jurisprudență Infracţiuni

Comentarii

0

Judecătoria BACĂU -Secţia Penală Hotărâre nr. 1546 din data de 09.11.2016

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

I. Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul din data de 10.11.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în dosar nr. X înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 14597/180/2015 la data de 24.11.2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului CI pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192, alin. 2 și 3 C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că în data de 21.06.2014, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare X pe DN 2 în afara com. Răcăciuni, jud. Bacău, având direcția de deplasare Bacău - Adjud, pe banda de lângă axul drumului, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități (depășirea în parte a axului drumului și pătrunderea pe contrasens), inculpatul CI a intrat în coleziune cu autotrenul marca DAF cu numărul de înmatriculare X, ce tracta semiremorca marca Schmitz cu numărul de înmatriculare X condus regulamentar de victima BT, cauzând în urma impactului uciderea din culpă a acestuia din urmă precum și a numitului MG, care dormea pe bancheta din spate a autovehiculului condus de inculpat.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto aferentă f. 5-10 d.u.p.; buletine analiză toxicologică f. 72 d.u.p.; declarație suspect / inculpat CI f. 150-151 d.u.p.; raport medico-legal de necropsie nr. X f. 101-103 d.u.p.; raport de expertiză tehnică f. 113-118, 119-123 d.u.p.; declarații BN f. 94-95 d.u.p.; fișă cazier judiciar f. 152 d.u.p.

II. Camera preliminară

Prin Încheierea din data de 29.01.2016 (f. 27 d.i.) judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul CI.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepții de către inculpat sau apărătorul acestuia cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

III. Desfășurarea cercetării judecătorești

Anterior citirii actului de sesizare al instanței, persoanele vătămate BNG, BDG,BA, BD și GDN, GD, prin apărător ales, s-au constituit părți civile în cauză, după cum urmează:

- persoana vătămată BN, fiul victimei, cu suma totală de 1.507.120 euro echivalentul în lei la cursul B.N.R. din care suma de 1.000.000 euro cu titlu de daune morale și suma de 507.120 euro reprezentând venitul nerealizat, constând în rata lunară a pensiei de întreținere pentru o perioadă de 10 ani;

- persoana vătămată BD, soția victimei. cu suma totală de 729.246,875 euro echivalentul în lei la cursul B.N.R. din care suma de 700.000 euro cu titlu de daune morale, suma de 14.246,875 euro cu titlu de daune materiale reprezentând ¼ din contravaloarea a 210 rate de credit ipotecar contractat de către defunctul BT și suma de 15.000 euro reprezentând cheltuieli de înmormântare și cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare;

- persoana vătămată BA, mama victimei cu suma totală de 719.246,875 euro echivalentul în lei la cursul B.N.R. din care suma de 700.000 euro cu titlu de daune morale, suma de 14.246,875 euro cu titlu de daune materiale reprezentând ¼ din contravaloarea a 210 rate de credit ipotecar contractat de către defunctul BT și suma de 5.000 euro reprezentând cheltuieli de înmormântare și cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare;

- persoana vătămată BD, sora victimei cu suma totală de 519.246,875 euro echivalentul în lei la cursul B.N.R. din care suma de 500.000 euro cu titlu de daune morale, suma de 14.246,875 euro cu titlu de daune materiale reprezentând ¼ din contravaloarea a 210 rate de credit ipotecar contractat de către defunctul BT și suma de 5.000 euro reprezentând cheltuieli de înmormântare și cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare;

- persoana vătămată GD cursul B.N.R. din care suma de 500.000 euro cu titlu de daune morale, suma de 14.246,875 euro cu titlu de daune materiale reprezentând ¼ din contravaloarea a 210 rate de credit ipotecar contractat de către defunctul BT și suma de 5.000 euro reprezentând cheltuieli de înmormântare și cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare.

În acest sens, la termenul din data de 12.04.2016, instanța a procedat la audierea persoanelor vătămate BD și BD, cu privire la situația de fapt, precum și în ceea ce privește pretențiile civile.

La același termen de judecată, persoanele vătămate MO, MD prin reprezentant legal MO, MF, MA și NL au depus la rândul lor cerere de constituire parte civilă în cauză, solicitând obligarea asigurătorului de răspundere civilă la plata următoarelor sume:

- pentru ML, mama victimei, suma de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 29.109,80 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare;

- pentru MO, soția victimei, suma de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru MD, fiul victimei, suma de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru MA, sora victimei, suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru ML, fratele victimei, suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale.

Ulterior, persoanele vătămate și-au modificat cuantumul pretențiilor civile, persoanele vătămate BD și BN solicitând obligarea asigurătorului la plata contravalorii ședințelor de psihoterapie, a onorariului avocațial și a cheltuielilor de transport și solicitând doar suma de 395.040 euro reprezentând venitul nerealizat, constând în rata lunară a pensiei de întreținere pentru o perioadă de 10 ani, iar persoana vătămată MD, prin reprezentant legal, a solicitat obligarea asigurătorului la plata unei prestații periodice în cuantum de 300 euro lunar, până la împlinirea vârstei majoratului.

Prezent la judecarea cauzei, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului CI învinuirea care i se aduce prin actul de sesizare al instanței, precum și prevederile art. 70, alin. 2 C. proc. Pen., respectiv faptul că are dreptul să nu facă nici o declarație, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declarații are obligația să spună tot ce știe cu privire la învinuirile care i se aduc.

Astfel, la primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396, alin. 10 C. proc. pen. iar, în urma răspunsului negativ al acestuia a procedat la audierea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. Pen. (f. 126-129 vol II d.i.)

Totodată au fost audiați martorii BR (f. 162 vol II d.i.), PS (f. 164 vol II d.i.), FM(f. 166 vol II d.i.), FE (f. 168 vol II d.i.) și PC (f. 235 vol II d.i.), propuși de persoanele vătămate în dovedirea pretențiilor civile, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei și s-a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.

De asemenea, instanța a admis cererea formulată de inculpat și de către asigurătorul de răspundere civilă și a dispus în cauză efectuarea unei expertize criminalistice de către experți din cadrul Laboratorulu Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, fiind depus raportul de expertiză criminalistică nr. X(f. 216-232 vol II d.i.).

IV. Situația de fapt reținută de instanță

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăriri penale instanța constată că situația de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanței este una corectă și corespunde realității, urmând a o reține întocmai, cu precizările ce vor fi făcute în continuare.

Astfel, instanța reține că în dimineața zilei de 21.06.2014, în jurul orelor 05:10, lucrătorii de poliție rutieră din cadrul I.P.J. Bacău - Serviciul Rutier, au fost sesizați că pe DN 2, în afara com. Răcăciuni, jud. Bacău, a avut loc un accident rutier soldat cu victime omenești.

În urma cercetărilor efectuate a rezultat faptul că în dimineața zilei de 21.06.2014, în jurul orelor 05:00, inculpatul CI conducea autoutilitara marca Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare X pe DN 2 în afara com. Răcăciuni, jud. Bacău, având direcția de deplasare Bacău - Adjud, pe banda de lângă axul drumului, fiind însoțit de victima MGC, care dormea pe bancheta din spatele șoferului. Astfel, în timp ce circula în dreptul km 262+450 m, la un moment dat, inculpatul CI fiind în rulaj într-o curbă la dreapta din cauza vitezei și a neatenției în conducere a părăsit parțial banda sa de mers și a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autotrenul marca DAF având nr. de înmatriculare X, ce tracta semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare X, condus regulamentar de către victima BT

În urma impactului frontal stânga deosebit de violent dintre cele două autovehicule, victima BT, care nu purta centura de siguranță, a fost proiectată pe carosabil în partea stângă a autotrenului suferit leziuni grave atât în urma impactului cu autoutilitara condusă de inculpatul CI, cât și din cauza proiectării pe carosabil din cabina autotrenului, leziuni care au condus pe loc la decesul acestuia.În urma aceluiași impact dintre cele două autovehicule, victima MG a suferit leziuni care au condus la decesul acestuia la locul accidentului cât și vătămarea corporala a numitei BD, care se afla în autotrenul condus de soțul ei BT, leziuni pentru care C.J.M.L. Tulcea a eliberat un certificat medico-legal din care rezultă că persoana vătămată necesită pentru vindecarea leziunilor cauzate în urma accidentului auto ce formează obiectul cercetărilor un număr de 55 zile îngrijiri medicale.

Conform buletinelor de analiza toxicologica-alcoolemie întocmite de S.J.M.L. Bacău, în urma analizelor probelor de sânge prelevate de la cei doi conducătorii auto implicați în accident, a rezultat ca aceștia nu consumaseră băuturii alcoolice.

Din concluziile raportului medico-legal nr. X a reieșit că moartea numitului BT a fost violentă și s-a datorat stopului cardio-respirator survenit consecutiv unui politraumatism soldat cu fracturi craniene și dilacerare cerebrală, fracturi costale, rupturi ale organelor interne și ale membrelor, aspecte reluate în concluziile suplimentului de expertiză nr. X.

Totodată, din concluziile raportului medico-legal nr. X moartea numitului MG a fost violentă și s-a datorat stopului cardio respirator survenit consecutiv unui traumatism craniocerebral soldat cu fracturi cominutive craniene și dilacerare cerebrală.

În cauză, în cursul urmăririi penale s-a efectuat o expertiza tehnică-auto din concluziile căreia a rezultat că singura persoana responsabila de producerea accidentului este inculpatul CI, care a pătruns fără motiv pe sensul opus de mers. Expertul a stabilit ca autoutilitara condusă de inculpat circula în momentul premergător accidentului cu o viteza de circa 78 km/h, iar victima BT circula cu o viteza de circa 90 km/h, varianta acceptată de expertul recomandat de partea civilă prin apărător ales ing. X și însușită parțial de expertul recomandat de inculpat, expFG.

În cursul judecății, în vederea lămuririi circumstanțelor producerii accidentului, date fiind și aspectele evidențiate de experții parte, instanța a admis cererea formulată de inculpat și a dispus efectuarea unei noi expertize criminalistice de către experții din cadrul L.I.E.C. Iași, stabilind următoarele obiective:

"1. Stabilirea vitezei de deplasare în momentul premergător impactului:

- a autoutilitarei marca Mercedez Benz cu numărul de înmatriculare SV 77 BBI condusă de inculpatul CIC

- a autotrenului marca DAF cu numărul de înmatriculare Xcondus de victima BTD;

2. Direcția de deplasare a celor două autovehicule și poziționarea lor în raport de marcajul longitudinal ce desparte sensurile de mers, premergător apariției stării de pericol, în măsura în care o asemenea determinare este posibilă;

3. Stabilirea momentului apariției stării de pericol;

4. Stabilirea locului impactului prin raportare la poziția marcajului longitudinal;

5. Stabilirea poziției autovehiculelor în momentul impactului; analizarea formei și dispunerii avariilor pe autovehicule cât și a vătămărilor corporale suferite de victime dar și de inculpat, reținute în actele de constatare medico-legală;

6. Determinarea în concret a dinamicii și a mecanismelor de producere a accidentului rutier, prin analiza comparată, raportat la concluziile rapoartelor de expertiză tehnică întocmite în cauză în cursul urmăririi penale;

7. Stabilirea posibilităților de evitare a accidentului, precum și normele referitoare la circulația rutieră aplicabile.";

Astfel, prin raportul de expertiză criminalistică nr. 149/18.08.2016, expertul din cadrul L.I.E.C. Iași a reținut că la data de 21.06.2014, în jurul orelor 05.00, numitul CIC se deplasa pe DN 2, în direcția Bacău - Adjud, la volanul unei autoutilitare mixte marca Mercedes Sprinter 318 CDI înmatriculată cu nr. X, fiind prevăzută cu 6 locuri pentru persoane, pe bancheta din spate aflându-se numitul MGC. În același timp și pe același drum, din sensul Adjud - Bacău se deplasa numitul BTD conducând un autotren compus din capul tractor marca DAF XF 95 înmatriculat cu nr. Xși semiremorca marca Schmitz înmatriculată cu nr. X, iar în cabina capului tractor se mai aflau numita Xși minorul BNG

Expertul, prin raportare la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a arătat că în zona km 262+450m, după ce a ieșit dintr-o curbă la dreapta, din cauze care nu pot fi stabilite prin intermediul expertizei criminalistice, autoutilitara mixtă marca Mercedes Sprinter 318 CDI condusă de inculpatul CIC a pătruns pe contrasens astfel încât partea fronto-laterală stânga a autoutilitarei a intrat în coliziune cu partea fronto-laterală stânga a cabinei capului tractor marca DAF, impact în urma căruia, pe lângă avarierea amplă a celor două autovehicule, a condus la proiectarea prin locașul parbrizului, pe carosabil, a numitului BTD, traumatismele suferite conducând la decesul imediat. Totodată numitul MGC, care se afla pe bancheta din spate a autoutilitarei Mercedes, a suferit traumatisme care au condus la deces.

Referitor la locul impactului, expertul a stabilit că acesta a fost situat pe banda de mers a autotrenului, la cca 1,3 m față de axul drumului, în locul în care au fost identificate urmele de destratificare ale asfaltului și urme de vopsea alb/albastră - culorile celor două autovehicule. După acest loc, în care a avut loc coliziunea dintre cele două autovehicule, a căzut pe asfalt portiera smulsă a cabinei auto DAF, a fost proiectat pe carosabil numitul BTD, autocamionul deplasându-se pe o traiectorie rectilinie până la oprire. În acest sens, s-a arătat că dacă impactul ar fi avut loc pe sensul opus de deplasare al autotrenului nu ar mai fi existat nimeni care să fi redresat autovehiculul pe sensul său de mers, conducătorul auto fiind expulzat din postul de conducere.

În ceea ce privește locul impactului, expertul a concluzionat că anterior impactului autotrenul condus de victima BTD se deplasa regulamentar pe banda sa de mers, iar autoutilitara condusă de inculpatul CIC a trecut cu roțile din stânga de axul drumului. În ceea ce privește motivul ce a condus la încălcarea marcajului longitudinul, expertul nu a emis nici un punct de vedere, precizând însă că pe calea expertizei criminalistice nu se poate stabili această împrejurare.

S-a mai reținut că înainte de coliziune, inculpatul a rotit volanul autoutilitarei spre dreapta sa, manevră care a înclinat autoutilitara Mercedes, în jurul axei longitudinale, spre stânga, poziția care explică atât situarea avariilor autoutilitarei cât și a cabinei capului tractor precum și a faptului că nu i s-a putut imprima o mișcare de rotație în jurul axei verticale în sens trigonometric ci, la ieșire din impact, s-a deplasat pe o direcție rectilinie.

Cu privre la vitezele de deplasare ale celor două autovehicule, s-a concluzionat că autotrenul condus de victima BTD se deplasa cu viteza de 90 km/h, iar viteza de impact a fost de aproximativ 59 km/h, în timp ce autoutilitara condusă de inculpat avea o viteză de 97-98 km/h premergător impactului, viteza de impact fiind de aproximativ 95 km/h.

În ceea ce privește apariția momentul de pericol, expertul criminalist din cadrul L.I.E.C. Iași a opinat că, în condițiile date, numitul BTD nu putea preveni sau evita producerea accidentului întrucât acesta rula regulamentar atât din punct de vedere al vitezei cât și din punct de vedere al poziționării autocamionului în raport cu axul drumului.

În ceea ce îl privește pe inculpat, expertul a arătat că acesta putea preveni, cu siguranță, producerea accidentului dacă nu ar fi pătruns pe contrasens la ieșirea din curba la dreapta, potrivit direcției sale de deplasare.

Expertul arată că motivul pătrunderii pe contrasens nu poate fi stabilit pe cale de expertiză criminalistică, respectiva curbă putând fi parcursă cu 100 km/h, fără apariția fenomenului de derapare, nefiind semnalizată ca fiind deosebit de periculoasă. Referitor la motivele posibile, expertul a indicat deplasarea înainte și în curbă cu o viteză de peste 100 km/h, la ieșire din viraj autoutilitara reducându-și viteza la 98 km/h, preocupări ale conducătorului auto care au fost de natură a-i distrage atenția de la urmărirea traficului, grad de oboseală accentuat, subliniind încă o dată că aceste aspecte nu pot fi stabilite pe cale de expertiză criminalistică. Cu toate acestea, s-a opinat în sensul că o cauză tehnică este exclusă, depresurizarea pneului stânga față fiind consecință a impactului nicidecum o cauză a acestuia.

În finalul raportului de expertiză s-a concluzionat în sensul că motivul determinant al producerii accidentului l-a constituit pătrunderea pe contrasens a numitului CIC din motive care nu pot fi stabilite pe cale de expertiză criminalistică, putând fi excluse cauze de natură tehnică.

Instanța apreciază că aspectele stabilite prin raportul de expertiză criminalistică nr. Xal L.I.E.C. Iași se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inclusiv cu cele stabilite prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cursul urmăririi penale și parțial cu rapoartele extrajudiciare efectuate de experții parte.

Raportul de expertiză efectuat în cauză și indicat mai sus se coroborează și cu declarațiile martorului BNG, fiul victimei BTD, care de altfel a fost și singura persoană care a perceput în mod direct producerea accidentului, întrucât se afla pe locul din dreapta al autocamionului condus de tatăl său. Astfel, cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, martorul, în vârstă de 8 ani la momentul producerii accidentului, a arătat că se afla pe bancheta din dreapta a autotrenului marca DAF cu nr. de înmatriculare Xcondus de tatăl său. Acesta a declarat că: "am văzut în față o dubă albă care semăna cu duba poliției și care venea din sens opus, pe banda de lângă axul drumului. După câteva momente acea dubă a început să meargă în curbă și să vină spre noi, având viteză mare. Acea dubă a pătruns pe sensul nostru de mers și s-a lovit în partea unde se afla tatăl meu (…)";

Instanța reține că în momentul premergător impactului, autotrenul marca DAF condus de victima BTD, se deplasa în mod regulamentar pe banda sa de mers, iar din contrasens se deplasa autoutilitara condusă de inculpat, ambele autovehicule deplasându-se cu viteza legală pe respectivul sector de drum. Din cauza neatenției, ori a oboselii, autovehiculul condus de inculpatul CIC, aflat în rulaj într-o curbă la dreapta, a părăsit parțial banda sa de mers și a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autotrenul condus de BTD.

Sub un prim aspect, instanța constată că inculpatul, prin apărător ales, a încercat să acrediteze ideea că pătrunderea pe contrasens s-a datorat depresurizării pneului stânga față al autoutilitarei. Această apărare nu poate fi reținută, întrucât atât prin raportul de expertiză tehnică efecuat în cursul urmăririi penale, cât și prin raportul de expertiză criminalistică nr. Xîntocmit de expertul din cadrul L.I.E.C. Iași, s-a stabilit că accidentul nu a avut la bază o cauză tehnică ori vreo avarie a autovehiculelor implicate, deflația pneului fiind o consecință a impactului, nicidecum cauza determinantă a accidentului.

Referitor la aspectul invocat de inculpat, în sensul că nu se poate stabili cu exactitate locul impactului dintre autovehicule, existând posibilitatea ca niciunul dintre șoferi să nu fi încălcat marcajul ce desparte cele două sensuri de mers, instanța constată că și această apărare urmărește doar exonerarea de răspundere penală a inculpatului, neavând un fundament faptic, prin raportare la situația reținută în urma administrării materialului probator. Chiar și în ipoteza invocată, în care roțile autoutilitarei condusă de inculpat nu ar fi depășit marcajul, dar mașina s-ar fi înclinat spre stânga, datorită virajului către dreapta în care autoutilitara era angrenată, inculpatul avea obligația de a reduce viteza până la punctul în care să efectueze manevra în condiții de siguranță, adică să nu pună în pericol pe ceilalți participanți la trafic. De altfel, expertul din cadrul L.I.E.C a identificat în mod exact locul impactului, precizând că acesta a avut loc pe banda de mers a autotrenului, la 1,3 m. de axul drumului.

Astfel, instanța consideră că în cauză raportul de expertiză criminalistică al L.I.E.C. Iași nr. Xa expus mecanismul producerii accidentului în mod corespunzător, contrar punctului de vedere al expertului parte DD(f. 274-283, vol II d.i.), expert criminalist specialitatea Accidente de Trafic Rutier, propus de către inculpat, potrivit căruia nu se poate reține cu certitudine locul impactului și deplasarea pe contrasens a vreunuia dintre autovehicule.

Spre deosebire de aspectele indicate anterior, concluziile raportului de expertiză criminalistică al L.I.E.C. Iași nr. Xsunt obiective și se bazează exclusivpe datele certe puse la dispoziția expertului de către organele de constatare în urma cercetării efectuate la fața locului.

Referitor la faptul că victimele BTD și MGC nu purtau centurile de siguranță, instanța reține că acest aspect nu este de natură a diminua în vreun fel gradul de culpă al inculpatului CIC, în condițiile în care centura de siguranță reprezintă un element de siguranță pasiv și, așa cum a afirmat și expertul din cadru L.I.E.C. Iași "la o sumă a vitezelor de impact de peste 150 km/h și o deformare amplă a caroseriilor autovehiculelor - situația concretă, nimeni nu poate afirma obiectiv că dacă victimele purtau centura de siguranță, traumatismele suferite nu ar fi condus la deces.";

Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză, instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție de inculpat dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum prevăd dispozițiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen., apreciind totodată că acestuia îi revine culpa exclusivă în producerea accidentului rutier.

V. Încadrarea jurdică a faptelor reținută de către instanță

În drept, fapta inculpatului CIC constând în aceea că în data de 21.06.2014, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare X, pe DN 2 în afara com. Răcăciuni, jud. Bacău, având direcția de deplasare Bacău - Adjud, pe banda de lângă axul drumului, ca urmare a depășirii parțiale a axului drumului și pătrunderea pe contrasens, a intrat în coleziune cu autotrenul marca DAF având nr. de înmatriculare X, ce tracta semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare X, condus regulamentar de victima BTD, cauzând în urma impactului uciderea din culpă a acestuia din urmă precum și a numitului MGC, care dormea pe bancheta din spate a autovehiculului marca Mercedes-Benz întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 196, alin. 2 și 3 C. pen.

Elementul material al infracțiunii este reprezentat de orice acțiune sau inacțiune susceptibilă de a produce, direct sau indirect, decesul unei persoane, iar în prezenta cauză constă în acțiunea inculpatului de a provoca accidentul de circulație în urma căruia și-au pierdut viața numiții BTD și MGC.

Acțiunea a fost săvârșită cu ocazia efectuării unei activități - aceea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, pentru exercitarea căreia sunt stabilite reguli prin acte normative - O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006. Totodată, acțiunea a fost efectuată cu nerespectărea dispozițiilor legale pentru efectuarea activității de conducere a unui autovehicul în localitate, respectiv prin depășirea marcajului longitudinul și pătrunderea pe contrasens.

Instanța consideră că a existat o legătură de cauzalitate între dispozițiile legale nerespectate și urmare imediată produsă, întrucât în cazul în care inculpatul CIC ar fi respectat dispozițiile legale, ar fi putut evita accidentul și implicit, accidentarea mortală a victimelor.

Urmarea imediată a acțiunii inculpatului este reprezentată de decesul numiților BTD și MGC.

Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și urmarea imediată rezultă și din rapoartele medico-legale de necropsie nr. X (privind pe victima BTD f. 81-84 d.u.p.) și nr. Xefectuate de S.M.L. Bacău (privind pe victima MGC f. 101-103 d.u.p.) din care reiese că leziunile traumatice constatate au fost de gravitate maximă, sigur și direct mortale, incompatibile cu supraviețuirea și s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, acestea având legătură directă de cauzalitate cu decesul fiecărei victime în parte.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul CIC a săvârșit fapta cu vinovăție în forma culpei fără prevedere, având în vedere că inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să prevadă că nerespecarea regulilor rutiere poate avea ca rezultat provocarea unui accident rutier.

Referitor la solicitarea formulată de apărătorul persoanelor vătămate BNG, BDG, BA, BDși GDM, în sensul de a se reține la încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului și prevederile art. 77, lit. c C. pen. referitor la săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri, instanța o va respinge ca vădit neîntemiată, apreciind că în raport de situația de fapt reținută în cele ce preced, dată fiind și latura subiectivă a culpei cu prevedere, de esența infracțiunii prevăzută de art. 196 C. pen., această circumstanță nu își găsește aplicabilitatea. De altfel, în cazul accidentelor rutiere, în majoritatea cazurilor, activitatea culpabilă a persoanei vinvovate de producerea accidentului este natură a pune în pericol integritatea ori viața a mai multor persoane.

VI. Individualizarea judiciară a pedepselor

Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. Pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia.

Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Referitor la persoana inculpatului, acesta avea vârsta de 45 de ani la momentul săvârșirii infracțiunii, este căsătorit, are studii liceale. Instanța reține că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare și interzicerea unor drepturi prin Sentința penală nr. X pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 17/20.02.2003 a Curții Militare de Apel, fiind eliberat condiționat din executarea pedepsei la data de 07.09.2011. Deși condamnarea anterioară nu atrage starea de recidivă, antecedența penală nu poate conduce la reținerea vreuneia dintre circumstanțele atenuante prevăzute de lege, așa cum a solicitat apărătorul inculpatului.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, precizând la momentul audierii sale că în urma accidentului s-a lovit la cap și nu își amintește nimic despre circumstanțele producerii acestuia (f. 126 vol II d.i.), fără însă a depune la dosarul cauzei că leziunile suferite i-au afectat în vreun fel memoria. În aceeași declarație, inculpatul arată că, în opinia sa, era imposibil să efectueze un viraj în curbă dacă ar fi adormit la volan.

Instanța apreciază că la producerea evenimentului rutier au contribuit o serie de factori dintre care cel mai important a fost fie oboseala manifestată de inculpat (conform propriei declarații, plecase în jurul orei 01.00 din loc. Siret, jud. Suceava și a condus până la aproximativ ora 05.00, când a ajuns în mun. Bacău), fie neatenția conducătorului auto, cu consecința încălcării regulilor de circulație, respectiv prin depășirea marcajului ce separa sensurile de mers și pătrunderea parțială pe contrasens.

Atât pe parcursul urmăririi penale, cât și pe durata desfășurării cercetării judecătorești în cauză, inculpatul CIC a încercat să avanseze diferite ipoteze legate de modul de producere al accidentului, respectiv deflația unuia dintre pneurile autoutilitarei pe care o conducea (invocând cazul fortuit), faptul că victima BTD conducea prea aproape de axul drumului, împrejurarea că victimele nu purtau centura de siguranță, având astfel culpă în ceea ce produce rezultatului negativ întrucât în ipoteza contrară leziunile suferite nu ar fi avut caracter tanatogenerator. Tocmai din aceste motive, instanța a încuviințat efectuarea unei noi expertize în cauză de către L.I.E.C. Iași, din raportul de expertiză criminalistică rezultând că inculpatului îi revine culpa exclusivă în ceea ce privește producerea accidentului.

Mai mult, instanța reține că inculpatul s-a arătat mai degrabă preocupat de prelungirea dreptului de a conduce, decât de consecințele deosebit de grave pe care fapta sa le-a produs. Deși a manifestat o atitudine de regret față de decesul celor două victime, inculpatul a arătat în permanență că nu se consideră vinovat de producerea accidentului.

Cu toate acestea, pedeapsa ce îi va fi aplicată inculpatului CIC în prezenta cauză nu trebuie să aibă nicidecum un caracter vindicativ, ci trebuie să fie proporțională cu pericolul generat de faptele comise și cu circumstanțele personale ale acestuia.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Potrivit art. 192, alin. 2 "uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni"; iar conform alin. 3 al aceluiași articol, "dacă prin fapta săvârșită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se majorează cu jumătate."; Rezultă așadar că limitele de pedeapsă aplicabile în cauză sunt cuprinse între 3 ani și 10 ani și 6 luni închisoare, nefiind incidentă nicio dispoziție care să aibă ca efect reducerea pedepsei.

Doar o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192, alin. 2 și 3 C. pen.

Instanța apreciază, în raport de conduita procesuală adoptată de inculpat, ținând seama și de rezultatul deosebit de grav pe care conduita inculpatului l-a produs, că unica modalitate de individualizare a pedepsei, aptă a conduce la atingerea funcțiilor educative, preventive și represive a acesteia, este executarea în regim de detenție.

În continuare, la stabilirea pedepselor accesorii și complementare, instanța urmează să aibă în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interdicția tuturor drepturilor ca pedeapsă accesorie, nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.

În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunțată în cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.

Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă încălcareaa valorilor sociale ocrotite de norma penală, fapt ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat). De asemenea, în raport de modalitatea de comitere a infracțiunii, se impune și interzicerea dreptului de a conduce orice categorie de autovehicule.

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept. Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, în lumina jurisprudenței Curțiie Europene a Drepturilor Omului în materie, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării vreunui alt drept dintre cele prevăzute de art. 66, alin. 1 C. pen.

Prin urmare, în baza art. 67, alin. 1 C. pen., instanța va interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) și lit. i (dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule), iar în temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. va interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b și i C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 C. pen.

VII. Alte măsuri dispuse de instanță

În baza art. 3, art. 4, alin. 1, lit. b și art. 7, alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (văzând și Anexa nr. 1 pct. 3), instanța va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul CIC, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în măsura în care nu sunt încălcate alte drepturi, urmând ca, în temeiul art. 5, alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

VIII. Soluționarea acțiunii civile

Cu titlu preliminar, instanța subliniază că în prezenta cauză soluționarea acțiunii civile în raport de fiecare dintre persoanele vătămate constituite părți civile urmează a se realiza în funcție de modalitatea în care fiecare dintre acestea au înțeles să dovedească întinderea pretențiilor formulate.

I. Cu privire la acțiunea civilă exercitată de persoanele vătămate BNG, BDG, BA, BDși GDM:

Astfel, în ceea ce privește daunele materiale solicitate de BDG, soția victimei (15.000 euro), BA, mama victimei și surorile acesteia, BDși G (câte 5.000 euro fiecare) reprezentând cheltuieli de înmormântare și cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare, instanța constată că în conformitate cu dispozițiile art. 1392 C. civ. cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătății victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli. Conform art. 99, alin. 1 C. proc. pen. sarcina probei în cadrul acțiunii civile aparține părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. În cauza de față, având în vedere că nu suntem în prezența unei ipoteze de exercitare a acțiunii civile din oficiu, sarcina probei revine exclusiv părților civile.

La dosarul cauzei, părțile civile au depus înscrisuri și au propus administrarea probei testimoniale, prin intermediul cărora au dovedit, în parte, efectuarea cheltuielilor cu ocazia înmormântării victimei, precum și pentru respectarea tradițiilor creștine legate de efectuarea slujbelor de pomenire. Pe de altă parte, instanța apreciază că ar fi o sarcină excesivă pentru rudele persoanei decedate, obligația de a justifica orice cheltuială efectuată pentru înmormântarea acesteia ori pentru pomenire, în condițiile în care o parte dintre aceste cheltuieli nici nu ar putea fi cuantificate în mod obiectiv.

Cu toate acestea, instanța apreciază că este disproporționată suma solicitată de părțile civile, respectiv un cuantum total de 30.000 euro (aproximativ 135.000 lei), în raport cu cheltuielile pe care le-a presupus înmormântarea victimei BTD, indiferent de tradițiile ce trebuiau respectate de către membrii familiei și la care a făcut referire apărătorul acesotra, motiv pentru care, instanța va admite în parte acest capăt de cerere, apreciind că suma de 30.000 lei cu titlu de daune materiale pentru persoana vătămată BDG, soția victimei și câte 5.000 lei fiecare pentru mama, respectiv surorile victimei, așadar un total de 45.000 lei, sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile cu caracter necesar, dar nu și voluptoriu, efectuate de către rudele victimei. La stabilirea cuantumului acordat, instanța are în vedere în principal declarațiile martorilor audiați, care au confirmat că la înmormântare au participat aproximativ 300 de persoane, iar ulterior la praznicele și pomenirile ulterioare, au fost prezente, de asemenea, foarte multe persoane din comunitate.

În continuare, referitor la solicitarea părților civile BDG, BA, BDși GDM cu privire la obligarea asigurătorului de răspundere civilă de a plăti fiecăreia dintre ele câte 14.246,875 euro cu titlu de daune materiale reprezentând ¼ din cuantumul total a 210 rate restante din contravaloarea creditului ipotecar contractat de către defunctul BTD anterior decesului, în condițiile în care persoanele vătămate s-au obligat alături de acesta la plata contravalorii creditului, garantând cu ipoteca asupra unui imobil, instanța apreciază că această cerere excede cadrului legal ce guvernează această speță, asigurătorul neputând fi obligat legal să platească astfel de cheltuieli contractate anterior decesului și care nu au fost făcute în scopul de a acoperi cheltuielile privitoare la deces. De altfel, în opinia instanței, situația juridică a creditului contractat poate fi pusă în discuție abia după momentul dezbaterii succesiunii defunctului BTD întrucât există posibilitatea reală ca suma reprezentând contravaloarea creditului contractat de acesta, să se afle sub o formă sau alta (bani sau bunuri) în cuprinsul activului patrimonial, astfel încât unitatea bancară să își poate satisface în totalitate creanța, nemaifiind necesară urmărirea și executarea patrimoniului codebitorilor.

Instanța va admite capătul de cerere referitor la acordarea către persoanele vătămate BNG și BDG a câte 5.000 lei pentru fiecare, sume ce reprezintă contravaloarea ședințelor de psihoterapie, având în vedere și înscrisurile depuse la dosarul cauzei ce atestă că și în prezent soția și fiul victimei BTD au nevoie de tratament de specialitate pentru a depăși șocul emoțional provocat de accident.

Referitor la cererea de obligare a asigurătorului la plata către persoana vătămată BNG a sumei totale de 395.040 euro reprezentând venitul nerealizat (cerere astfel cum a fost modificată, în sensul că suma solicitată inițial a fost micșorată), constând în rata lunară a pensiei de întreținere pentru o perioadă de 10 ani, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, însă cuantumul solicitat este exagerat și vădit disproporționat. În acest sens, pe parcursul cercetării judecătorești, apărătorul părților civile a arătat că victima BTD era unic administrator al S., "având venituri de 254.192,39 lei în perioada 01 ianuarie - 31 decembrie 2013, iar în perioada 01 ianuarie - 30 iunie 2014 având venituri de 89.834,6 lei, rezultând astfel o medie calculată pentru o perioadă de 1 an și jumătate dinainte și până în momentul decesului în cuantum de 19.112,61 lei/lună, respectiv 4226 euro/lună, din care se scade taxa pe venit, TVA-ul și obligațiile salariale, rezultând astfel un venit brut lunar în cuantum de 14.649,70 lei, respectiv 3292 euro, astfel încât cuantumul total de la momentul producerii accidentului până la împlinirea vârstei majoratului este de 395.040 lei, respectiv 1.757.964 lei.";

Sub un prim aspect, instanța reține că la dosarul cauzei, apărătorul părților civile a depus o adeverință (f. 290, vol II d.i.) emisă de contabil autorizat Postica Domnica din cadrul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România - Filiala Tulcea, în cuprinsul căreia se indică veniturile prezentate anterior, iar expertul contabil arată următoarele: "adeverim deasemenea prin prezenta că, în calitatea sa de asociat unic și administrator, defunctul BTD avea drepturi depline asupra veniturilor societății (după achitarea impozitelor și taxelor aferente).";

Cu toate acestea, instanța subliniază că în prezenta cauză, deși victima BTD avea calitatea de unic asociat și administrator al societății, având așa cum indică dreptul de a administra veniturile societății, trebuie făcută o delimitare exactă între acestea din urmă și veniturile pe care le încasa, în nume propriu administratorul, ca urmare a activității desfășurate în cadrul societății. În consecință, având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că numitul BTD încasa vreun venit salarial (deși s-a făcut referire la anumite obligații salariale, fără a se depune vreo dovadă în acest sens) ori dividende, instanța nu se va raporta la sumele indicate de apărătorul părții civile, ci la sarariul mediu brut aferent anului 2014 (întrucât din probe rezultă că situația financiară a victimiei era peste venitul minim pe economie), care era în valoare de 2.298 lei. Mai mult, chiar în eventualitatea în care ipoteza avansată privitoare la veniturile victimei este veridică, suma solicitată depășește în mod evident venitul necesar pentru creșterea minorului, asigurătorul neputând fi substituit, sub aspectul obligațiilor, în acelea ce reveneau victimei, în cauză nefiind vorba despre o obligație de întreținere așa cum se susține în mod eronat, ci despre o prestație periodică care are rolul de a compensa aportul financiar al victimei la îngrijirea și educarea minorului.

Așadar, scopul acordării sumelor de bani periodice este acela de a acoperi prejudiciul cauzat minorului BNG prin lipsirea acestuia de contribuția lunară pe care victima o avea la întreținerea sa. În condițiile în care victima ar fi fost în viață, aceasta era obligată, conform art. 516 C Civ. și art. 499 C. Civ., să presteze întreținere copilului său minor până la momentul împlinirii de către aceștia a vârstei de 18 ani.

La stabilirea cuantumului prestației periodice care se cuvine minorului, instanța va avea în vedere criteriile stipulate în art. 529 C. civ. În acest sens, instanța constată că, persoana vătămată era aptă de muncă și se putea ocupa de creșterea și educarea fiului său, având venituri ce îi permiteau asigurarea unui trai decent și a condițiilor necesare pentru educația și creșterea în condiții foarte bune a acestuia. În consecință, instanța apreciază că suma care se impune a fi plătită cu titlu de prestație periodică este în cuantum de 1.200 de lei, sumă ce va fi plătită începând cu data de 21.06.2014, data decesului, până la împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani.

În legătură cu durata în timp a prestațiilor datorate, instanța reține că acțiunea civilă a fost formulată de reprezentantul legal, urmând a fi limitată la timpul necesar împlinirii vârstei de 18 ani, după împlinirea acestei vârste, exercițiul acțiunii civile în răspundere civilă aparține exclusiv persoanei în cauză, aceasta putând solicita plata în continuare, în condițiile în care va proba continuarea studiilor.

În continuare, instanța reține că cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale stabilindu-se prin apreciere, ca urmare a aplicării a unor criterii cum ar cele referitoare la consecințele negative suferite de părțile civile, în cazul de față în plan emoțional și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs. În general, repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil (patrimonial sau nepatrimonial), în scopul repunerii victimelor, pe cât posibil, în situația anterioară (restitutio in integrum).

Potrivit inclusiv jurisprudenței instanței supreme, "despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă și integrală reparare a pagubei cauzate prin fapta ilicită a autorului, fiind de principiu că victima unui fapt ilicit are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit, iar întinderea despăgubirilor este determinată de principiul reparației integrale a prejudiciului";. Sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie sa reprezinte o îmbogațire fără justă cauză, ci ele trebuie să aibă caracter compensatoriu pentru o suferință certă, rezultată din producerea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Un criteriu fundamental consacrat de doctrină și jurisprudență în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică fără îndoială și o doza de aproximare, însă instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat în totalitate, și despăgubirile acordate, în măsura să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale (Decizia nr. 6330/2011, Secția Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Referitor la daunele morale, instanța are în vedere prevederile art. 1391, alin. 2 C. civ., text de lege ce prevede că se pot acorda despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu. Astfel instanța reține că suferințele psihice pe care le încearcă rudele apropiate prin moartea unui membru de familie, rămânând lipsiți de bucuriile și mulțumirile firești procurate de defunct și, nu în ultimul rând, de suportul moral și afecțiunea reciprocă pe care și-o datorau în virtutea relațiilor de rudenie, dau dreptul la despăgubiri ca o compensare a suferințelor produse.

Instanța reamintește că acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în vederea obligării la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită. Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal trebuie îndeplinite, cumulativ, anumite condiții, și anume: infracțiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral; între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;) prejudiciul trebuie să fie cert; prejudiciul să nu fi fost reparat și în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal.

În procesul penal, în cazul în care părțile civile exercită acțiunea civilă, instanța are obligația de a stabili dacă prin fapta comisă de inculpat cu vinovăție s-a produs un prejudiciu și în caz afirmativ să stabilească întinderea acestuia. În aceste condiții răspunderea civilă delictuală fiind condiționată de existența unui prejudiciu, rezultă că existența acestuia, întinderea lui și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă trebuie dovedite, tragerea la răspundere civilă a autorului faptei ilicite neputând să opereze decât în limita valorii prejudiciului real și efectiv produs, iar despăgubirile civile datorate ca urmare a comiterii unui delict nu pot fi nelimitate și nici nu sunt prestabilite legislativ ca întindere, ci dimpotrivă acestea trebuie stabilite prin probe.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecății avându-se în vedere: poziția socială a părților, calitatea acestora și gravitatea urmărilor produse. Așadar, încălcarea acestor valori generează dreptul și obligația la repararea consecințelor și chiar dacă s-a statuat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenței în bani a valorilor încălcate pin fapta ilicită, stabilindu-se că atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret permit aprecierea intensității și gravității lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune și de consecințele faptei.

Mai mult, valoarea socială lezată este reprezentată de dreptul la viață, valoare fundamentală garantată de art. 21, alin. 1 din Constituția României și protejat prin lege conform art. 2, alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Așadar, nu este vorba de o reparare propriu-zisă, respectiv o repunere în situația anterioară, care de altfel nici nu este posibilă, daunele morale având doar menirea de a ușura suferințele părților civile, pricinuite de pierderea într-un moment neașteptat a unor ființe foarte dragi.

Deși, așa cum s-a arătat, cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale fixe de determinare, jurisprudența a stabilit câteva criterii de apreciere:

- criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv;

- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate;

- criterii privitoare la stabilitatea socială, economică și emoțională ulterioară a rudelor victimei.

De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

Un criteriu important avut în vedere de instanță la stabilirea daunelor morale, pentru toate părțile civile, vizează afectarea pe termen lung a vieții de familie a părților civile, prin lipsirea acestora de o componentă fundamentală: relațiile de familie. Faptul că victima a decedat brusc, în maniera expusă de actele și lucrările dosarului a fost în măsură să exacerbeze suferința produsă oricum de decesul victimei și să facă cu atât mai grea posibilitatea ca familia să revină la un parcurs normal.

Evaluarea daunelor morale care să corespundă corelativ atât criteriilor de echitate, de compensare, de sancțiune de ordin civil pentru inculpat, dar care să nu se transforme într-o sumă exorbitantă.

De asemenea, instanța va avea în vedere că victima era tată, respectiv unicul fiu și frate, astfel încât dispariția sa prematură a lăsat în urmă un gol emoțional imposibil de reparat și extrem de greu de depășit. În concret, instanța are convingerea, ca urmare a audierii nemijlocite a părților civile, a martorilor propuși de apărătorul acestora, pe baza actelor medicale și în special a celor privind evaluările psihologice ale părților civile, precum și a analizei celorlalte înscrisuri și fotografii depuse de părțile civile la dosarul cauzei, că victima avea un loc central în viețile de zi cu zi ale tuturor părților civile, că sentimentele reciproce de afecțiune, sprijin și atenție între victimă și părțile civile erau puternice, cu atât mai mare fiind șocul emoțional produs de moartea sa, la o vârstă ce nu anticipa în vreun fel un astfel de deznodământ.

Instanța notează, raportat la insistența cu care a fost solicitată de apărătorul părților civile audierea lor, împrejurare care a avut un efect emoțional vădit asupra acestor persoane, fiind puse în situația de a rememora și relata fapte și situații traumatizante, că declarațiile respective, deși au contribuit la a crea instanței convingerea că relațiile părților civile cu victima erau foarte apropiate și au făcut vizibilă suferința acestora, nu au fost de natură a contura relații diferite de cele care ar fi normal să existe în cadrul unei familii.

Ținând cont și de declarațiile martorilor cu privire la modificarea stării sufletești și a comportamentului părților civile după decesul victimei, dar mai ales de actele medicale ce atestă starea psihologică a fiului și a soției victimei, instanța reține că acest eveniment tragic a afectat puternic atât starea interioară a părților civile, cât și activitatea de zi cu zi a acestora, iar intervalul de timp trecut de la comiterea faptei nu a fost de natură să aducă schimbări pozitive în starea fizică și emoțională ori în comportamentul acestora.

Mai mult, instanța subliniază că șocul emoțional suferit de persoana vătămată BNG, care de altfel a fost și singurul martor ocular la producerea accidentului, de a percepe în mod direct, la vârsta de 8 ani, moartea violentă a tatălui său, este de natură a atrage consecințe deosebite în plan psihologic pentru o perioadă foarte îndelungată, posibil chiar ireversibile, nicio sumă de bani neputând înlocui dispariția părintelui. Aceleași aspecte vor fi reținute și în ceea ce privește persoana vătămată BDG, care se afla în autocamionul condus de soțul său la momentul producerii accidentului. De asemenea, va avea în vedere și faptul că toate planurile de viitor ale soției și ale fiului victimei au fost compromise definitiv ca urmare a decesului acestuia.

În consecință, păstrând un just echilibru între interesele părților, instanța consideră că despăgubirile morale pentru părțile civile ar trebui stabilite la nivelul următoarelor sume:

- către persoana vătămată constituită parte civilă BNG, prin reprezentant legal BDG suma de 150.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale;

- către persoana vătămată constituită parte civilă BDG suma de 100.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale;

- către persoana vătămată constituită parte civilă BA suma de 50.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale;

- către persoana vătămată constituită parte civilă BDsuma de 20.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale;

- către persoana vătămată constituită parte civilă GDM suma de 20.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale.

II. Cu privire la acțiunea civilă exercitată de persoanele vătămate MO, MD prin reprezentant legal MO, MF, MANGși MLT:

Fără a relua argumentele cu caracter general expuse anterior, instanța constată că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei și prin administrarea probei testimoniale solicitate, persoana vătămată constituită parte civilă MF, mama victimei MGC, a făcut dovada efectuării cheltuielilor de înmormântare și a celor cu pomenirile ulterioare, în cuantum total de 29.109,80 lei, motiv pentru care capătul de cerere în acest sens urmează a fi admis.

În continuare, referitor la cererea, astfel cum a fost modificată, de obligare a asigurătorului la plata sumei de 300 euro lunar cu titlu de prestație periodică în favoarea minorului MD, fiul victimei MGC, spre deosebire de situația celeilalte cereri similare formulată în prezenta cauză, instanța constată în cazul acestuia nu s-a făcut dovada că realiza venituri, singurele referire la activitățile pe care victima le desfășura fiind făcute de mama sa, MF, care în memoriul depus la dosarul cauzei (f. 112-113 vol II d.i.) a menționat că fiul său lucra ca șofer și desfășura activități agricole. În consecință, instanța va avea în vedere salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, care la momentul producerii riscului asigurat era de 850 lei lunar conform art. 1 din H.G. nr. 871/2013, urmând a stabili în favoarea minorului MD o prestație periodică lunară în cuantum de 500 lei cu începere de la data săvârșirii faptei, 21.06.2014, și până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Referitor la daunele morale solicitate, așa cum s-a arătat și în cele ce preced, acestea reprezintă prejudicii care, strict vorbind, nu pot fi evaluate din punct de vedere economic, pecuniar, astfel încât despăgubirile acordate pentru repararea lor au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei, cuantumul acestei compensații fiind determinat, între altele, prin raportare la gravitatea faptei cauzatoare de prejudiciu. De principiu, în cazul acestor părți civile, ceea ce se urmărește a se repara este prejudiciul afectiv, constând în suferințele cauzate ca urmare a lezării sentimentelor de afecțiune provocate prin moartea soțului, a tatălui, respectiv a fratelui MGC.

Instanța subliniază că, evaluând daunele morale, nu se are în vedere repunerea părților civile în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, ci procurarea unor satisfacții de ordin moral, susceptibile să înlocuiască valoarea de care au fost private, cu evitarea deturnării scopului răspunderii civile în sensul stabilirii unor pedepse private sau al acordării unor satisfacții pur teoretice.

În acest proces de evaluare, instanța va ține cont de măsura în care desfășurarea normală a vieții de familie a fost afectată de decesul victimei MGC prin prisma relațiilor de afecțiune existente între aceasta și membrii familiei.

Din analiza coroborată a probatoriul administrat în această privință, instanța urmează a reține că între membrii acestei familii existau relații de afecțiune, iar decesul victimei a dus la afectarea iremediabilă a modului normal, firesc, în care aceștia urmau să-și ducă viața în continuare. În ceea ce privește partea civilă MO, prejudiciul afectiv rezidă în mod major din aceea că aceasta este privată pentru viitor de prezența și sprijinul soțului său, în condițiile în care existau suficiente premise că, în lipsa acestui accident de circulație, ar fi petrecut o lungă perioadă împreună. Astfel, din declarația martorilor audiați instanța reține că partea civilă MO și soțul acesteia, victima MGC se înțelegeau foarte bine și aveau planuri de viitor, existând între aceștia o relație normală de familie, lipsită de certuri.

Referitor la minorul MD, instanța reține că acesta este unicul fiu al victimei și că avea doar 10 luni la momentul decesului tatălui său, în urma accidentului rutier fiind privat de posibilitatea de a-și cunoaște tatăl și de a se bucura de toate aspectele ce derivă dint-o relație normală de familie.

Instanța mai reține că și ceilalți membri ai familiei, respectiv mama și frații, au suferit o traumă emoțională prin decesul victimei MGC; mai mult, mama acestuia, numita MF a fost nevoită să revină în țară pentru a asigura mijloacele necesare de trai nepotului său, având în vedere că victima era unicul întreținător al familiei, soția sa, MO neavând vreun venit.

Având în vedere aspectele ce preced, ținând seama și de probele ce stau la baza constituirii de părți civile în prezenta cauză, instanța va admite în parte cererea formulată și va acorda daune morale după cum urmează:

- către persoana vătămată constituită parte civilă MF, mama victimei, suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale;

- către persoana vătămată constituită parte civilă MD, fiul victimei, prin reprezentant legal MO suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale;

- către persoana vătămată constituită parte civilă MO, soția victimei, suma de 125.000 lei cu titlu de daune morale

- către persoana vătămată constituită parte civilă Maidaniuc Ana-Maria-Georgeta, sora victimei, suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale;

- către persoana vătămată constituită parte civilă MLT, fratele victimei, suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale;

În ceea ce privește persoana care va fi obligată să suporte aceste cheltuieli, instanța reține că la data producerii accidentului rutier, autorismul condus de inculpatul CIC avea poliță de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A. oblgatorie, asigurător fiind S S.C. OVI S.A.

Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, varianta în vigoare la momentul producerii accidentului, "asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu :

a)legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;

b)legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul";.

Potrivit art. 50, alin. 1 "despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri";, iar conform alin. 2, "în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.";

În continuare, instanța reține în cauză incidența dispozițiilor art. 3 din acest act normativ potrivit cărora "în asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți sunt stabilite prin lege"; și prima teză cuprinsă în alineat 1 al art. 8 din lege, potrivit căreia "avizarea și constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor ori a sumelor asigurate se efectuează în condițiile legii și ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru asigurările obligatorii, sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative.";

Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. Mai mult, conform art. 54 din același act normativ, despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia.

Din interpretarea coroborată a art. 50 și 54 din Legea nr. 136/1995, rezultă că asigurătorul de răspundere civilă va acorda persoanelor prejudiciate despăgubiri, noțiune care include atât dezdăunările, precum și cheltuielile de judecată, făcute de persoanele păgubite prin vătămare corporală sau deces.

Pe de altă parte, potrivit art. 26, alin. 1 din Ordinul C.S.A. nr. 14/29.11.2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicul (în vigoare la momentul producerii accidentului și exclusiv aplicabil prezentei cauze), "asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru:

a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

b) pagube materiale;

c) pagube reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat;

d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată";.

Potrivit art. 49 alin. 1 punctul 2 din Norme " La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: …(2) în caz de deces:

a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;

c) veniturile nete realizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct.1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

d) daune morale în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.";

Astfel, având în vedere toate cele ce preced, instanța va admite în parte acțiunea civilă exercitată în prezenta cauză și În baza art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 19 și art. 25, alin. 1 C. proc. pen., art. 1349, alin. 1 și 2, art. 1357, art. 1385, art. 1391, 1392 Cod civil, art. 49, 50, 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și asigurările în România cu referire la Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule obligă pe asigurătorul de răspundere civilă S.C. OVI S.A. la plata următoarelor sume:

a) către persoana vătămată constituită parte civilă BNG, prin reprezentant legal BDG:

- suma de 150.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale;

- o prestație periodică lunară în cuantum de 1.200 lei cu începere de la data faptei, 21.06.2014, și până la împlinirea vârstei de 18 ani;

- suma de 5.000 lei reprezentând contravaloarea ședințelor psihologice

b) către persoana vătămată constituită parte civilă BDG

- suma de 100.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale;

- suma de 30.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare și cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare

- suma de 5.000 lei reprezentând contravaloarea ședințelor psihologice;

c) către persoana vătămată constituită parte civilă BA

- suma de 50.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale;

- suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare și cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare

d) către persoana vătămată constituită parte civilă BD

- suma de 20.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale;

- suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare și cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare

e) către persoana vătămată constituită parte civilă GDM

- suma de 20.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale;

- suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare și cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare

În temeiul art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 25 alin. 1 C. proc. pen. va respinge restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.

Totodată, va admite în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de persoanele vătămate constituite părți civile MO, MD prin reprezentant legal MO, MF, MANGși MLT, iar în baza art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 19 și art. 25, alin. 1 C. proc. pen., art. 1349, alin. 1 și 2, art. 1357, art. 1385, art. 1391, 1392 Cod civil, art. 49, 50, 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și asigurările în România cu referire la Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule obligă pe asigurătorul de răspundere civilă S.C. OVI GROUP S.A. cu sediul în, la plata următoarelor sume:

a) către persoana vătămată constituită parte civilă MF

- suma de 29.109,80 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare și cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare;

- suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale;

b) către persoana vătămată constituită parte civilă MO suma de 125.000 lei cu titlu de daune morale

c) către persoana vătămată constituită parte civilă MD, prin reprezentant legal MO:

- suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale;

- o prestație periodică lunară în cuantum de 500 lei cu începere de la data săvârșirii faptei, 21.06.2014, și până la împlinirea vârstei de 18 ani;

d) către persoana vătămată constituită parte civilă MANGsuma de 35.000 lei cu titlu de daune morale;

e) către persoana vătămată constituită parte civilă MLT suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale;

În temeiul art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 25 alin. 1 C. proc. pen. va respinge restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.

Pe de altă parte, instanța reține că prin cererea de constituire părți civile, persoanele vătămate au solicitat actualizarea sumelor datorate cu titlu de daune morale și materiale la dobânda de referință a Băncii Naționale a României din momentul producerii riscului asigurat respectiv 21.06.2014 până la data plății efective, indexarea acestor sume cu rata indicelui de inflație de la data producerii accidentului rutier și până la data plății și obligarea asigurătorului RCA la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părți.

Instanța reține că prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv și potrivit principiului (restitutio in integrum), cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil, inclusiv sub aspectul dobânzii și a actualizării obligației cu rata inflației.

Natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), ceea ce conduce întotdeauna la concluzia că este admisibilă și cumularea acestora fără a fi interpretat că s-ar ajunge indirect la o dublă reparație sau la o îmbogățire fără justă cauză.

Ca urmare, instanța va obliga asigurătorul de răspundere civilă S.C. OVI S.A. la plata dobânzii legale la sumele la care a fost obligat către părțile civile, reprezentând despăgubiri civile, atât cu titlu de daune materiale, cât și cu titlu de daune morale, precum și la actualizarea acestor sume în raport de indicele de inflație, dobânzile legale și actualizarea în raport de indicele de inflație urmând a fi făcută începând cu data producerii accidentului, 21.06.2014, și până la achitarea integrală a sumelor datorate.

VIII. Cheltuieli de judecată

În baza art. 276, alin. 1 și 4 C. proc. Pen., instanță va admite în parte cererea formulată și va obliga pe inculpatul CIC la plata către persoanele vătămate BNG, BDG, BA, BDși GDM a următoarelor sume:

- 4.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cauză, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat;

- 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de transport;

- 566 lei reprezentând contravaloarea necropsiei și alcoolemiei.

Totodată, față de soluția de condamnare dispusă în cauză și văzând prevederile art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 C. proc. Pen., instanța va obliga pe inculpatul CIC la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000 lei aferentă urmăririi penale și suma de 2.500 lei în cursul judecății.

Vezi şi alte speţe de drept penal: