Ultrajul. elementul material al infracţiunii. condiţii de existenţă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 657 din data de 22.06.2016
Prin sentința penală nr. 451 din 6 august 2014 a Judecătoriei Săveni, în baza art. 386 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului A.A. din infracțiunea prev. și ped. de art. 239 alin. 1,2 Cod penal, de ultraj, în infracțiunea prev. și ped. de art. 180 alin.2 Cod penal, de lovire și alte violențe.
În baza disp. art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul A.A. la pedeapsa amenzii de 700( șaptesute) lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 63 ind. 1 Cod penal.
În baza disp. art. 19, 397 Cod procedură penală raportat la disp. art. 1357 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.B. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 400 lei cu titlu de daune materiale și suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza disp. art.19, 397 Cod procedură penală raportat la disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006, 1357 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență "M" și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 390,35 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate B.B.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza disp. art. 276 alin. 1,4 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată B.B.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că persoana vătămată B.B. era angajat al Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, în calitate de paznic de vânătoare, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. …72/....2000. Conform programului de activitate pentru luna august 2009, în data de 18.09.2009, persoana vătămată urma să efectueze patrulă de noapte pe fondurile de vânătoare xx C și yy D, începând cu ora 18,00 ( fila 160, dosar 954/P/2009), deși în condica de serviciu se menționa că această activitate urma a fi desfășurată doar în perimetrul fondului de vânătoare xx C.
Inculpatul A.A. deținea pe raza satului E, orașul C, jud. Botoșani o suprafață de aproximativ 75 ha teren agricol pe care o administrează împreună cu soția sa, F.F. și fratele său, G.G., ce intră in perimetrul fondului de vânătoare nr. yy D. Datorită acțiunilor de vânătoare desfășurare pe aceste terenuri, numita F.F., în data de 11.03.2009, a solicitat AJVPS plata tarifului de gestionare datorat conform Legii nr. 407/2006, instituția menționată mai sus comunicându-i răspunsul menționat în adresa nr. 498/10.08.2009 ( filele 162-163, dosar 954/P/2009).
În data de 18.08.2009, în jurul orei 20,00, martorul G.G. s-a deplasat cu tractorul în tarlaua (…) de pe raza satului E., ce face parte din suprafața totală de 75 ha teren agricol deținută de inculpatul A.A., pentru a ara miriștea de la cultura de rapiță și în timp ce efectua această activitate l-a văzut pe persoana vătămată pe miriște, motiv pentru care l-a întrebat ce caută în zona, acesta răspunzându-i că a venit să împuște ceva ( fila 179, dosar up).
În timp ce martorul G.G. discuta cu persoana vătămată, la fața locului a sosit inculpatul cu un autoturism Dacia papuc în care transporta motorină, prilej cu acesta a fost infirmat de fratele său în legătură cu activitățile desfășurate de persoana vătămată în tarlaua respectivă.
Din acest motiv, dar și datorită acțiunilor de vânătoare întreprinse pe terenul pe care îl exploatează inculpatul, între acesta și persoana vătămată a izbucnit un conflict,context în care inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură în zona capului cu un levier, cauzându-i acestuia leziunile descrise în certificatul medico-legal nr. 9…/25.08.2009 eliberat de SML, ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale și care au putut fi produse prin lovire cu sau de un plan dur, conform concluziilor medicului legist.
Instanța de fond a reținut că persoana vătămată B.B. a susținut că, în ziua de 18.08.2009, se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu menționate în programul de activitate, conform cărora avea și sarcina de a instala dispozitive pentru observarea migrației prepelițelor, dispozitive ce aveau însă ca scop atragerea vânatului de acest tip, aspect menționat în declarațiile martorilor P. N. și M. V. ( filele 182, 184, dosar 954/P/2009.
Astfel, în declarația dată în data de 19.08.2009, martorul P. N. a arătat că, în seara zilei de 18.08.2009, în jurul orei 18,00, s-a deplasat împreună cu fratele său P. V. și M.V., ambii paznici de vânătoare în cadrul AJVPS Botoșani, pe o tarla situată între localitățile L. și E., iar pe o miriște au instalat dispozitivele menționat mai sus. Acesta a menționat și faptul că împreună cu ei se afla și un cetățean italian care urma ca a doua zi să vâneze în zona respectivă.
Prima instanță a mai reținut că, în fișa de intervenție la evenimente nr. 163/18.08.2009 întocmită de agenți de poliție din cadrul Poliției Orașului C ( fila 164, dosar up ), s-a consemnat faptul că, în data de 18.08.2009, ora 21,00, numitul M. V., paznic de vânătoare, monta niște dispozitive pentru chemarea prepelițelor, situație în care numiții G.G. și A.A. l-au amenințat deoarece dispozitivele erau montate pe pământul lor. Dispozitivele au fost predate organelor de poliție de inculpatul A.A, conform procesului verbal de ridicare încheiat la data de 18.08.2009 ( fila 151, dosar up ).
Potrivit art. 39 alin. 1 lit. p din Legea nr. 407/2006 ( în forma în vigoare la data comiterii incidentului ), în scopul exercitării vânătorii în condiții de etică vânătorească, de protecție a faunei de interes cinegetic este interzisă utilizarea ca atrape a animalelor vii, orbite sau mutilate, a chemătorilor electronice, a oglinzilor și a altor obiecte orbitoare.
Coroborând prevederile textului de lege menționat mai sus cu declarațiile martorilor menționați mai sus, instanța constată că persoana vătămată nu se afla la data producerii incidentului în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în condițiile în care, în mod evident, sarcinile de serviciu nu puteau avea ca obiect efectuarea unor activități contrare legii.
În acest context, instanța de fond a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului dată prin rechizitoriu formulată de apărătorul acestuia, constatând că, în drept, fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, inculpatul A.A. și partea civilă B.B.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a criticat sentința penală apelată pentru nelegalitate, în principal pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptei, din art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal în art. 180 alin. 2 Cod penal, apreciind că față de probele administrate în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății.
În subsidiar, a solicitat desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se verifica dacă persoana vătămată formulează plângere prealabilă.
Inculpatul, prin apărător, a criticat sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele arătate în scris și prezentate oral de către apărătorul ales.
În esență, a arătat că au fost încălcate dispozițiile prev. de art. 278, 2781 Cod procedură penală, având în vedere că față de inculpat s-a dispus prin ordonanță scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 239 alin. 1 și 2 cod penal, aplicându-i-se o sancțiune cu caracter administrativ.
Cu privire la condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 și 2 Cod penal, a arătat că nu există probe certe și indubitabile care să dovedească că inculpatul a lovit persoana vătămată în zona capului, cu un levier.
Partea civilă a criticat sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele depuse în scris la dosarul cauzei.
Legal citată și prezentă în fața instanței la termenul de judecată din data de 17 iunie 2016, partea civilă B.B. a declarat că își retrage plângerea prealabilă formulată în cauză, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969. De asemenea, a declarat că își retrage apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 451 din 6 august 2014 a Judecătoriei Săveni.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea constată întemeiate apelurile declarate de parchet și inculpat, pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de ultraj presupune, atât în forma definită la art. 239 din Codul penal de la 1969( în vigoare la data comiterii faptei), cât și în aceea prevăzută la art. 257 Cod penal actual, ca acțiunile ilicite îndreptate împotriva integrității fizice sau morale ale persoanei vătămate, să aibă loc în timp ce funcționarul public, care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau să fie în legătură cu exercitarea acestor atribuții.
Ori, în speța de față, curtea constată, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că persoana vătămată, în momentul în care se pretinde că a fost violentată, nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și nici nu s-a acționat în legătură cu exercitarea acestor atribuții, ci în timp ce persoana vătămată B.B. și numitul M.V., ambii paznici de vânătoare în cadrul AJVPS Botoșani, instalau dispozitivele menționate mai sus, în scopul de a vâna a doua zi, contrar dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. p din Legea nr. 407/2006 ( în forma în vigoare la data producerii incidentului ), care prevăd că, în scopul exercitării vânătorii în condiții de etică vânătorească, de protecție a faunei de interes cinegetic este interzisă utilizarea ca atrape a animalelor vii, orbite sau mutilate, a chemătorilor electronice, a oglinzilor și a altor obiecte orbitoare.
A considera că presupusa acțiune a inculpatului, de a o lovi pe persoana vătămată în timp ce desfășura activități contrare legii, ar fi înfrânt normele legale care ocrotesc autoritatea statului și persoanele care îndeplinesc atribuții în cadrul acesteia, ar însemna protejarea funcționarilor publici pentru activități care nu numai că nu au legătură cu atribuțiile de serviciu, ci sunt chiar contrare legii.
Prin urmare, critica parchetului referitoare la greșita schimbare a încadrării juridice dispusă de prima instanță, respectiv, din infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. 1,2 Cod penal, în infracțiunea de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin.2 Cod penal, nu poate fi primită, soluția primei instanțe fiind legală sub acest aspect.
De asemenea, curtea nu poate primi nici critica inculpatului referitoare la faptul că persoana vătămată nu ar fi atacat cu plângere la procurorul ierarhic superior Ordonanța nr. 954/P/2009 din data de 19.09.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, atât timp cât, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că petentul s-a adresat cu plângere împotriva acestei ordonanțe, fiind soluționată prin Ordonanța nr. 1097/II/2 din data de 28.10.2012 a Prim Procurorului de pe lângă Tribunalul Botoșani, ambele fiind în final atacate de acesta la instanță.
Așadar, analizând infracțiunea de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) Cod penal, încadrare juridică reținută în mod corect de prima instanță, curtea constată că în cazul acestei infracțiuni, legea prevede posibilitatea ca persoana vătămată să-și retragă plângerea prealabilă până la pronunțarea unei hotărâri definitive, conform art. 158 Cod penal, caz în care, răspunderea penală va fi înlăturată, prin încetarea procesului penal.
Ori, în cauza de față, persoana vătămată a declarat la termenul de judecată din data de 17.06.2016, că înțelege să-și retragă plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.(2) Cod penal 1969, situație în care, curtea, în baza art. 396 alin.(6) Cod procedură penală, rap. la art. 16 alin.(1) lit. g) Cod procedură penală, a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului.
Pentru aceste considerente, prin decizia penală nr. 657/22.06.2016 a Curții de Apel Suceava au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni și de inculpatul A.A.. împotriva sentinței penale nr. 451/06.08.2014 a Judecătoriei Săveni.
A fost desființată în parte sentința apelată și în rejudecare:
În baza art. 396 alin.(6) Cod procedură penală, rap. la art. 16 alin.(1) lit. g) Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A.A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.(2) Cod penal 1969, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată B.B.
În baza art. 25 alin.(5) Cod procedură penală, au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate de partea civilă B.B. și de Spitalul Județean de Urgență " M.";.
A fost înlăturată din sentință dispoziția de obligare a inculpatului la plata sumei de 1.000 lei către persoana vătămată B.B., cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligată persoana vătămată B.B. să plătească statului suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare de la instanța de fond.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei de față.
S-a luat act că persoana vătămată B.B. și-a retras apelul declarat împotriva aceleiași sentințe.
