Vătămare corporală din culpă Daune morale si materiale Plata in solidar Asigurator Cuantum Accident rutier
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEŞTI SECŢIA PENALĂ DECIZIA PENALĂ NR. 634 Şedinţa publică din data de 24.07.2008
Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de asigurătorul SC B. S.. B. SA – SUCURSALA B, cu sediul în str._ , .7B, .1-2, judeţul B, împotriva deciziei penale nr. 101 din data de 26.05.2008, pronunţată de Tribunalul B u z ă u şi a sentinţei penale nr. 18 din data de 10.01.2008, pronunţată de Judecătoria B u z ă u, prin care inculpatul E. G. D., domiciliat în B, str._ .(...), .36, .2, .11, judeţul B, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia potrivit disp.art.81-82 c.p., pentru comiterea infracţiunii devătămare corporală din culpă, prev. şi ped. de art. 184 al.2 şi 4 c.p. Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc la termenul de judecată din data de 21.07.2008, care au fost consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă prin prezenta, când instanţa având nevoie de timp pentru a studia actele şi lucrările dosarului a amânat pronunţarea la data de 24.07.2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA, Asupra recursului penal de faţă; Verificând lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin sentinţa penală nr. 18 din 10 ianuarie 2008, Judecătoria B u z ă u, în baza art. 184 alin.2 şi 4 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul E. G. D., fiul lui J. şi E., născut la 27 ianuarie 1980 în B, studii 11 clase, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, fără copii, militar angajat pe bază de contract la U.M. 01671 în B, fără antecedente penale, domiciliat în B, str._ ._ , .36 .2, .11, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii devătămare corporală gravă din culpă, cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 Cod penal, referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 alin.1 şi 2 Cod penal, 71 alin.5 Cod penal şi art. 359 Cod procedură penală. În latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat, în solidar cu asigurătorul SC B. SA B – Sucursala B, la următoarele despăgubiri civile: 4.290 lei către Spitalul Municipal M; 7.046,54 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă B; 25.000 lei daune materiale şi 50.000 lei daune morale către partea vătămată D. D. E. şi 7.320 lei către aceeaşi parte vătămată cu titlu de venituri nerealizate şi despăgubire periodică lunară în sumă de 350 lei, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la însănătoşire. S-a constatat că inculpatul a achitat părţii vătămate 1.000 lei şi 500 dolari şi l-a obligat la 476 lei cheltuieli de judecată către partea civilă D. D. E. şi la 250 lei cheltuieli judiciare. S-a menţionat căasigurătorul va răspunde alături de inculpat în limitele legale. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: În seara zilei de 20 ianuarie 2007, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca Renault_ (proprietatea mamei sale), la o discotecă din comuna E., unde a rămas până în jurul orei 1.00, când s-a întors însoţit de partea vătămată D. D. E. şi martorii D. G. şi U. J.. Pe raza localităţii D., într-o curbă la dreapta, autoturismul condus de inculpat a atins cu S. dreaptă faţă acostamentul şi a început să derapeze, iar pentru a redresa autoturismul, a virat stânga acţionând brusc sistemul de frânare. Datorită acestor manevre, autoturismul a părăsit partea carosabilă şi s-a răsturnat pe partea T. a direcţiei de deplasare, fiind pus pe roţi de echipa de descarcerare, care s-a deplasat la faţa locului. Partea vătămată ocupa locul de faţă dreaptă, iar martorii se aflau pe bancheta din spate. Inculpatul a apreciat că la momentul producerii evenimentului rutier avea o viteză de 80-100 km/h. În urma accidentului partea vătămată D. D. E. a suferit leziuni traumatice vindecabile în 5-6 luni de zile, iar sechelele produse sunt definitive, fiind încadrat în grad de handicap grav, cu termen de revizuire la 12 luni, fiind pensionat cu o pensie de invaliditate de 262 lei şi o indemnizaţie pentru însoţitor de 390 lei. În drept, instanţa a stabilit că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 şi 4 Cod penal şi l-a condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, la despăgubirile ce au fost stabilite s-au avut în vedere documentele medicale, decizia privind acordarea pensiei de invaliditate, decizia asupra capacităţii de muncă, certificatul de încadrare în grad de handicap, documentele privind deplasarea părţii vătămate în Italia la un spital, adresă privind veniturile obţinute de aceasta înainte de producerea accidentului. Împotriva hotărârii judecătoreşti a declarat apel asigurătorul, SC B. Asigurări – Sucursala B, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că: daunele materiale nu au fost probate de partea civilă cu documente justificative (neputându-se dovedi cu martori, aşa cum s-a procedat); cheltuielile cu transportul persoanei accidentate au fost deja achitate de inculpat (suma de 1.000 lei); spitalele s-au constituit părţi civile cu sumele reprezentând tratament şi cheltuieli de spitalizare şi a fost obligat inculpatul la plata acestora; în mod nelegal a fostobligată în solidar la plata despăgubiriiperiodice lunare, neexistând temei legal; nu putea fi obligată la plata contravalorii facturilor telefonice ale părţii vătămate; suma cu titlu de daune morale este mult prea mare şi trebuia redusă întrucât şi partea vătămată a avut o culpă în producerea evenimentului, prin aceea că nu a purtat centura de siguranţă.
Prin decizia penală nr. 101 din 26 mai 2008 Tribunalul B u z ă u a respins ca nefondat apelul declarat de către asigurătorul SC B. S.. B. SA – SUCURSALA B, împotriva sentinţei penale nr. 18 pronunţată la data de 10.01.2008, în dosarul nr(...) de Judecătoria B u z ă u. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul B u z ă u a reţinut că, în urma producerii accidentului, partea vătămată D. D. E., în vârstă de 27 de ani, şi-a pierdut integral capacitatea de muncă, fiind diagnosticată cu traumatism vertebro-medular-toracal, cu fractură cominutivă corp T.12 operat, paraplegie completă, cu fragment compresiv în canalul spinal. S-a constituit parte civilă cu diferenţa dintre veniturile realizate anterior şi cuantumul pensiei de incapacitate de muncă, daune materiale în sumă de 43.300 lei, reprezentând contravaloare transport, medicamente, medicamentaţie, terapie de recuperare, plată însoţitor şi 50.000 lei daune morale; ulterior, a mai solicitat plata cheltuielilor ocazionate cu deplasarea în Italia la un spital şi 1.230 lei contravaloarea unui cadru. În dovedirea cererii a depus la dosarul cauzei acte medicale, acte cuprinzând veniturile realizate anterior şi pensia primită în prezent şi a solicitat proba cu martorii J. E. G. şi D. N.. Din declaraţiile acestora rezultă că numai la B, pe perioada internării părţii vătămate s-au cheltuit 2.000 euro şi 1.300 lei, iar la Spitalele din B, M, B, într-o primă etapă, 4.300 lei, 680 euro cu ocazia internării în Italia, 700 lei – medicul fizioterapeut. Potrivit dispoziţiilor C o d u l u i d e procedură civilă, dovada acestor despăgubiri poate fi făcută şi cu martori, astfel că motivul invocat de societatea de asigurare, acela că despăgubirile pot fi dovedite numai cu acte, nu este întemeiat. Este adevărat că martorii fac referire şi la facturile telefonice, însă atunci când instanţa a acordat despăgubirile, nu le-a inclus, aşa cum rezultă din motivarea hotărârii. Faţă de această situaţie şi celălalt motiv invocat cu privire la plata acestor facturi, este neîntemeiat. Mai susţine societatea de asigurare, că daunele morale se impuneau a fi reduse întrucât partea vătămată nu a purtat centura de siguranţă, motiv neîntemeiat, întrucât nu faptul nepurtării centurii de siguranţă a condus la producerea evenimentului rutier, ci manevra defectuoasă efectuată de inculpat, în condiţiile rulării cu viteză mare într-o curbă. De altfel, nu se poate şti dacă partea vătămată, purtând centura de siguranţă, ar fi suferit leziuni mai uşoare sau niciun fel de leziuni. Cu privire la despăgubirea periodică lunară, este adevărat că Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi Ordinele Comisiei de Supraveghere ce se emit, nu cuprind obligativitatea suportării acestei despăgubiri de către asigurător, dar nici nu arată în mod expres că nu este obligat într-o astfel de situaţie. De altfel, instanţa a făcut precizarea în cuprinsul hotărârii, că asigurătorul răspunde în limitele prevăzute de lege. Prin urmare, de exemplu, în cazul unor despăgubiri sub limita legală, acesta trebuie să răspundă şi pentru despăgubirea periodică, până la limita prevăzută de actul normativ. În cazul în care, per total, s-ar depăşi această limită, asigurătorul nu va plăti şi despăgubirea periodică.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs SC B. Reasigurare B. SA – Sucursala B, susţinând aceleaşi motive ca şi în apelul declarat şi soluţionat de către Tribunalul B u z ă u. Astfel, a susţinut că despăgubirile materiale sunt exagerat de mari şi nu au fost dovedite, că şi daunele morale au fost stabilite în cuantum mare, iar prestaţia periodică lunară greşit a fost stabilită de instanţă, în sensul că nu trebuia şi recurenta să fie obligată la plata acestei prestaţii. Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor iar pe fond diminuarea cuantumului daunelor morale şi materiale şi absolvirea de plata prestaţiei periodice lunare către partea vătămată. Curtea, verificând hotărârile atacate pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, constată că recursul este nefondat aşa cum se va arăta în continuare: Critica formulată este neîntemeiată şi se referă numai la latura civilă a cauzei. Cu privire la despăgubirile materiale se constată că pretenţiile avute de partea vătămată au fost dovedite; a se vedea în acest sens probele administrate în cauză, acte medicale, acte privind veniturile obţinute anterior, declaraţii martori. Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral trebuie să precizăm că acesta se stabileşte, prin apreciere ca urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situaţia familiară, profesională şi socială. În speţă, instanţa a fost în măsură să aplice aceste criterii şi să aprecieze corect cuantumul daunelor morale. În ceea ce priveşte obligarea recurentului la plata prestaţiei periodice lunare faţă de partea vătămată, Curtea apreciază că instanţa a făcut o corectă interpretare şi aplicare a Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. Din analiza art. 49 şi art. 50 din Legea nr. 136/1995 rezultă că şi în speţa de faţă partea vătămată poate să primească această prestaţie până la însănătoşire în limitele prevăzute de lege, în sensul că aceste despăgubiri se pot acorda pentru suma pe care asiguratorul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare pentru vătămarea corporală a părţii vătămate constituită ca parte civilă, în limita plafonului stabilit de lege. Aşa fiind, se constată că în cauză s-au pronunţat soluţii legale, aşa încât criticile formulate apar ca fiind neîntemeiate şi sub acest aspect, Curtea, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b c.pr.penală, urmează să respingă recursul ca nefondat. Văzând şi disp. art.192 al.2 c.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC B. S.. B. SA – SUCURSALA B, împotriva deciziei penale nr. 101 din data de 26.05.2008, pronunţată de Tribunalul B u z ă u, privind pe inculpatul E. G. D., domiciliat în B, str._ .(...), .36, .2, .11, judeţul B. Obligă recurentul-asigurator la 60 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 24.07.2008.
