VIOL – faptă prev. de art.218 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod Penal
| Comentarii |
|
Judecătoria MIZIL Sentinţă penală nr. 21 din data de 02.02.2015
Prin rechizitoriul nr......./P/2014 întocmit la data de 31.10.2014 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 04.11.2014 sub nr........./259/2014, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C.I., fiul lui D. și M., CNP ............, născut la data de .......... în comuna F....., jud. Prahova, cu domiciliul în ............... posesor al C.I. seria ............, cetățenia română, cu antecedente penale, arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr.2/UP din data de 28.10.2014, emis de Judecătoria Mizil, pentru săvârșirea infracțiuni de viol prev. art. 218 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod Penal.
În fapt, s-a reținut că, în data de la data de 13.10.2014, organele de poliție au fost sesizate prin SNUAU 112 de către numita M. G.-I., fiica lui C. și E., nascuta la data de ...........1990 în mun. Ploiești, jud, Prahova, cu domiciliul în comuna ............, jud. Prahova, posesoare a C.I. seria ............ CNP .......... cu privire la faptul că la data de 13.10.2014, în jurul orei 18.00, în timp ce se afla în zona haltei CFR Tomșani, a fost violată de inculpatul C. I.
Din plângerea și declarația părții vătămate M. G.I., a rezultat că la data sesizării, în jurul orei 18.00, se deplasa singură, pe jos, pe lângă calea ferată,în direcția Tomșani- Mizil, moment în care a fost ajunsă din urmă și acostată de C. I., care era însoțit de doi câini, a fost trasă cu forța într-un sanț alăturat căii ferate, în partea stângă a aceluiași sens de mers, unde acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona feței, a imobilizat-o strângând-o de gât, după care a dezbrăcat-o forțat, de colanți, pantaloni, i-a rupt lenjeria intimă și contrar voinței sale a întreținut raporturi sexuale normale. În timp ce era violată, l-a mușcat de față, în zona pometului stâng, după care a reușit să fugă, abandonând articolele de îmbrăcăminte și încălțămintea la locul faptei.
Prin rechizitoriu Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I. pentru săvârșirea infracțiuni de viol prev. art. 218 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod Penal reținând în probatoriu declarațiile martorilor G.M., M.D., M. C., declarația părții vătămate M. G.I., raportul de expertiză medico-legală nr.710 din 14.10.2014, proces verba1 de cercetare la fața locului și de conducere în teren cu plase foto, declarații de suspect și inculpat, fișă cazier.
Fiind audiat, inculpatul C. I. și-a recunoscut faptele comise.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la cererea inculpatului C.I. de a se judeca conform procedurii reglementate de art.375 C.p.pen. instanța a reținut că aceasta îndeplinește condițiile impuse de lege și urmează să o admită.
Cu privire la fondul cauzei:
În fapt: la data de 13.10.2014, în jurul orei 18.00, partea vătămată M.G.I. se deplasa singură, pe jos, pe lângă calea ferată,în direcția Tomșani-Mizil, moment în care a fost ajunsă din urmă și acostată de C.I., care era însoțit de doi câini, a fost trasă cu forța într-un sanț alăturat căii ferate, în partea stângă a aceluiași sens de mers, unde acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona feței, a imobilizat-o strângând-o de gât, după care a dezbrăcat-o forțat, de colanți, pantaloni, i-a rupt lenjeria intimă și contrar voinței sale a întreținut raporturi sexuale normale. În timp ce era violată, l-a mușcat de față, în zona pometului stâng, după care a reușit să fugă, abandonând articolele de îmbrăcăminte și încălțămintea la locul faptei.
Martorul G.M. a declarat că la data de 13.10.2014, în jurul orei 16.00 împreună cu inculpatul C.I., ambii ciobani, au plecat cu oile la păscut și s-au deplasat cu acestea pe miriștea amplasată, în partea dreaptă a căii ferate, tronsonul CFR Tomșani-Mizil. In jurul orei 18.00, inculpatul a observat o fată, singură, îmbrăcată cu fustă, colanți negri și hanorac, deplasându-se în aceeași direcție, pe lângă calea ferată, moment în care C.I., i-a spus că merge să vorbească cu ea. S-a îndreptat către acesta, însoțit de doi câini, a traversat calea ferată, după care a văzut cum fata respectivă fugea, fiind urmărită de inculpat. Întrucât se afla pe terasamentul CFR, amplasat la înălțimea de aproximativ 1.00-1.50 m, față de sol, a văzut cum C.I. a prins-o pe M. G.I. și a tras-o forțat într-un canal din apropierea terasamentului CFR, iar după câteva minute a observat cum din șanț a ieșit M.G.I., agitată și dezorientată, a fugit inițial în direcția Mizil, după care în direcția opusă, spre com.Tomșani. Când a trecut pe lângă el a văzut că persoana vătămata era descălțată, nu mai avea colanții pe ea, vorbea la telefon și relata că a fost violată, totodată indicând coordonatele geografice. Din același șanț 1-a văzut ieșind și pe inculpat, care se îmbrăca cu un tricou, s-a întors la turma de oi, prezentând în zona feței o leziune, cu toate că anterior nu o avea. L-a întrebat ce i-a făcut fetei, iar acesta a confirmat că a întreținut cu acesta raporturi sexuale, iar ulterior i-a sugerat ca în cazul în care organele de poliție vor face verificări la stână, să nu spună că au întâlnit vreo fată, iar leziunea de la cap, provine de la o căzătură, pe calea ferată.
Cu ocazia cercetării la fața locului, în zona stâlpului CFR nr 201, a fost descoperită încălțămintea de damă pe drumul agricol, iar în șanț colanții și pantalonii supraelastici întorși pe dos, doi bureți de păr de culoare albastră și portocalie, lenjeria intimă de damă, ruptă în două bucăți, hands-free și o pereche de ochelari, toate acestea aparținând victimei.
În urma examinării medico-legale a victimei de către medic-legist din cadrul Serviciului de Medicină Legală Ploiești, s-a concluzionat prin raportul de expertiza medico-legala nr.710 din 14.10.2014 că aceasta prezintă leziuni de violenta ce pot data din 13.10.2014 produse prin lovire cu corp dur si necesita pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale si prezintă o deflorare veche a cărei dată nu se poate preciza, leziune vulvară (echimoză) ce s-a putu produce prin intromisiunea unui cop dur în vagin.
Instanța a reținut că în raportul de expertiza medico-legala nr.710 din14.10.2014 nu se menționează identificarea de urme de spermă în vaginul victimei. Absența acestora, din cadrul unui raport sexual, nu poate conduce la concluzia că infracțiunea de viol nu există în condițiile în care declarațiile persoanei vătămate cât și recunoașterea inculpatului arată că infracțiunea de viol s-a consumat.
Situația de fapt s-a regăsit și în declarația părții vătămate M. G.I. dar și in declarațiile inculpatului care si-a recunoscut fapta atât în faza de judecată cât și în faza de urmărire penală.
Instanța a reținut că la data de 13.10.2014, organele de poliție au fost sesizate de către numita partea vătămată M. G.I.
În drept: Fapta inculpatului C.I. care, la data de 13.10.2014 orele 18.00, prin constrângere fizică, a întreținut cu persoana vătămată M.G.I., un raport sexual normal realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. 1, C.pen.
Elementul material al laturii obiective din conținutul constitutiv al infracțiunii de viol constă în orice act de penetrare.
Așadar, în cadrul formei tip este prevăzut raportul sexual, adică conjuncția organului sexual masculin cu cel feminin, precum si orice alt act sexual în care este realizată o penetrare vaginală.
Actul sexual au fost realizat prin constrângere, după cum pe larg în cadrul situației de fapt s-a arătat.
Mai mult decât atât, prin "constrângere"; nu se înțelege numai actul de violență, ci orice alte acte care presupun forța fizică a făptuitorului, suficient de puternice pentru a constrânge, dar nu în mod necesar irezistibile.
Aptitudinea forței fizice de a constrânge la act sexual se apreciază în fiecare caz, ținându-se seama de împrejurările în care a fost exercitată această forță, precum și de posibilitățile reale de rezistență pe care le-a avut victima.
Față de aceste criterii, în cauză, instanța a reținut că partea vătămată (de 24 ani) se afla într-o poziție vulnerabilă, de inferioritate, raportat la vârsta (40 ani) și forța inculpatului, dar și la împrejurarea că a fost luată prin surprindere, partea vătămată neavând posibilitatea de a reacționa fizic.
Urmarea imediată constă în întreținerea raportului sexual contrar voinței victimei și încălcarea, în acest mod, a relațiilor sociale ce ocrotesc libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei, dar și integritatea fizică a acesteia, respectiv, în încălcarea inviolabilității domiciliului părții vătămate.
Raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea socialmente periculoasă, pentru cele două fapte, reiese din întregul probatoriu administrat, deja prezentat.
Pe latură subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție directă deoarece a avut reprezentarea că, prin acțiunile sale, întreține raport sexual contrar voinței acesteia, manifestată cel puțin tacit, și că încalcă libertatea sexuală a persoanei, urmărind producerea acestui rezultat.
Nu, în ultimul rând, având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta din prezenta cauză cu intenție, după executarea pedepsei închisorii de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev de art 174, din vechiul C.pen., prin sentința penală nr....... din 04.02.2004, emisă de Tribunalul Prahova definitivă prin decizia penală nr........ din 08.04.2004 a Curții de Apel Ploiești, arestat la data de 08.09.2003, eliberat condiționat la data de 29.12.2009, având rest de pedeapsă 1348 zile, instanța a retinut și starea de recidivă postexecutorie a inculpatului respectiv aplicabilitatea disp art.41 alin.1 C.pen.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.p.pen., în sensul că fapta săvârșită de inculpatul C.I. există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, sunt avute în vedere dispozițiile generale ale Codului penal, precum și limitele de pedeapsă fixate în art. 218 alin.1 C.pen. respectiv, închisoarea de la 3 la 10 ani, prevederile art. 396 alin.10 C.p.pen. de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, dar si tratamentul sancționator al recidivei prevăzut de art.43 alin.5 C.pen. referitor la majorarea cu jumătate a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege.
S-a reținut că faptele au fost comise asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 24 ani, actele de constrângere au avut un grad relativ ridicat de intensitate, pe de altă parte, actul sexual, deși constrâns, a constat într-un raport sexual normal.
Referitor la persoana inculpatului, instanța a reținut un grad mediu de dezvoltare psihică și intelectuală, determinat de vârsta (40 ani), ce i-au permis să înțeleagă de la început caracterul antisocial al faptelor sale. Același inculpat a cooperat cu organele judiciare penale.
Prin urmare, instanța a aplicat inculpatului C.I. o pedeapsă cu închisoarea de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Pentru stabilirea și individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere disp. art.79 C.pen. făcând aplicabilitatea întâi a disp. art. 396 alin.10 C.p.pen. de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, și ulterior a tratamentului sancționator al recidivei prevăzut de art.43 alin.5 C.pen. referitor la majorarea cu jumătate a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege.
In baza art. 65 C.Pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit a,b C.Pen.
In baza art. 67 alin. 1 C.Pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit a,b C.Pen. pe o durata de 5 ani.
Menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și deducerea:
Inculpatul a fost reținut de la data de 27.10.2014 ora 13,20 de către Poliția Mizil, pentru 24 de ore, până la data de 28.10.2014 ora 13,20.
Prin încheierea nr....... din data de 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Mizil în dosarul nr.1906/259/2014, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judeăctoria Mizil și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.I., pe o durată de 30 de zile de la 28.10.2014 la 26.11.2014 inclusiv, emițându-se mandatul de arestare nr.2/UP din 28.10.2014.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 05.11.2014 instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul C.I., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.2/UP din data de 28.10.2014, emis de Judecătoria Mizil, măsură pe care o menținut-o.
Împotriva încheierii inculpatul a formulat contestație. Asupra contestației, la data de 07.11.2014 s-a pronunțat Tribunalul Prahova care prin încheierea nr.331 a respins ca nefondată contestația formulată de inculpatul C. I.
Prin încheierea de ședință din data de 27.11.2014 instanța în baza art. 346 alin. 2 C.pr.pen. a constată legalitatea sesizării instanței a rechizitoriului nr.1131/P/2014 întocmit la data de 31.10.2014 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, a constat că este competentă să judece prezenta cauză, constată legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul C.I. pentru săvârșirea infracțiuni de viol prev. art. 218 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod Penal și de asemenea în temeiul art.362 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art.208 C.pr.pen. a constat că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii preventive față de inculpatul C.I., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.2/UP din data de 28.10.2014, emis de Judecătoria Mizil, măsură pe care a menținut-o, respingând cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii inculpatul a formulat contestație. Asupra contestației, la data de 03.12.2014 s-a pronunțat Tribunalul Prahova care prin decizia penală nr.538 a respins ca nefondată contestația formulată de inculpatul C.I.
Prin încheierea de ședință din data de 12.01.2015 instanța în temeiul art.362 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art.208 C.pr.pen. a constat că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii preventive față de inculpatul C.I., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.2/UP din data de 28.10.2014, emis de Judecătoria Mizil, măsură pe care a menținut-o, respingând cererea de revocare și înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu ca neîntemeiată.
În baza art. 399 alin.1 C.p.pen., instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpatului C.I. deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă.
Inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, rezultat din gravitatea concretă a faptelor, modul săvârșire și, mai ales, din perseverența lui infracțională, ce reflectă un risc ridicat ca, și pe viitor, dacă ar fi lăsat în libertate, să manifeste același comportament antisocial.
Or, încălcarea din nou a regulilor de conviețuire socială printr-o activitate a inculpatului, ulterioară infracțiunii, este unul din elementele pericolului concret pentru ordinea publică.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate colectivă că împotriva unor fapte periculoase și unei persoane care a beneficiat deja de clemența legii penale, organele statului nu acționează suficient.
Pe de altă parte, privarea de libertate nu a depășit un termen rezonabil, iar actele procesuale au fost îndeplinite cu celeritate, neputându-se imputa organelor judiciare vreo perioadă de inactivitate.
În baza art. 72 C.pen. a dedus perioada reținerii si arestării preventive de la 27.10.2014 la zi.
Latura civilă a cauzei:
Instanț a reținut incidența următoarelor dispoziții legale:
Articolul 1557 din Codul civil prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu intenție sau din culpă, este obligat să îl repare.
Articolul 1381 din Codul civil prevede că orice prejudiciu da dreptul la reparație. Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar daca acest drept nu poate fi valorificat imediat.
Dreptului la reparație ii sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile privind executarea, transmiterea, transformarea si stingerea obligațiilor
Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite (în cauză, totodată infracțiune, de viol), b) săvârșite cu vinovăție (îmbrăcând în situația de față forma intenției ), c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu (a cărui existență și întindere urmează a fi analizate), d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate (care se desprinde din ansamblul probator administrat în cauză ).
Același text legal nu face distincție în privința naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca și consecință, atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menționate.
Repararea prejudiciului cauzat, stabilirea cuantumului despăgubirii, reprezintă însuși scopul angajării acestui tip de răspundere.
Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art. 1381 Cod civil, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.
Aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Prejudiciul cauzat de fapta ilicită a inculpatului are două componente: o componentă materială și o componentă morală - ce constă în suferințele pricinuite părții civile de respectivul incident.
Cu privire la daunele morale, instanța reține că, urmare a acțiunii de viol exercitată de inculpat, partea civilă a îndurat suferințe fizice, dar mai ales ales psihice, emoționale, amplificate de vârsta și de urmările deloc de neglijat, sub aspectul vieții sexuale a persoanei vătămate, dar și al vieții private sociale a părții civile pe care le-a produs această faptă.
În stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor morale la plata cărora va fi obligat inculpatul către partea civilă, instanța va avea în vedere, pe de o parte, actele medicale depuse, iar pe de altă parte, consecințele pe care această faptă le are și mai ales le va avea asupra vieții private sociale a părții civile și nu numai, dar și cererea formulată de partea vătămată cu ocazia constituirii ca parte civilă.
În acest context, instanța a reținut faptul că partea civilă a solicitat suma de 10.000 de lei, cu titlu de daune morale.
Prin săvârșirea infracțiunii, părții civile i-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important constând în suferințele cauzate și care constau în afectarea vieții private sociale prin temerea insuflată de modalitatea violentă în care a acționat inculpatul. Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral produs, fiind strâns legat de persoană, a lezat direct și nemijlocit integritatea fizică și psihică a părții civile căreia incidentul i-a provocat leziuni fizice. În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de daunele morale, instanța reține că acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a suferinței părții civile. Totuși, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele, măsura în care partea civilă a fost afectată emoțional, având în vedere și vârsta sa. Prin urmare, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare și subiectivism.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța a apreciat că, în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu și statuând în echitate, suma de 10.000 de lei, așa cum a fost solicitată, constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă instanța a reținut că aceasta nu a făcut nici o dovadă pentru stabilirea realității și întinderii acestora motiv pentru care urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
În baza art. 397 raportat la art. 25 C.pr.pen., art.1357 și urm C.civ. rap la art. 1381 C.civ. a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă M.G. I. și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 10.000 cu titlu de daune morale.
Cu privire la cheltuielile făcute în cursul procesului penal:
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].
Pentru stabilirea nivelului cheltuielilor judiciare avansate de stat instanța a avut în vedere cheltuielile din faza de urmărire penală în sumă de 300 lei conform rechizitoriului dar și cheltuielile din faza de judecată în sumă de 2000 lei față de multitudinea termenelor de judecată.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
