VIOLAREA DE DOMICILIU (art.192 alin.1 Cod penal)
| Comentarii |
|
VIOLAREA DE DOMICILIU (art.192 alin.1 Cod penal)
În sensul legii penale, pătrunderea, fără drept, în orice mod, într-olocuinţă, încăpere sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoaneicare le foloseşte - fără relevanţă dacă locuinţa este permanentă sau temporară, dacăeste vorba de o construcţie cu altă destinaţie, dacă este totuşi folosită drept locuinţă -sau refuzul de a le părăsi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violarede domiciliu.
(d.p.nr.146/P/7 martie 2006-Curtea de ApelPiteşti - secţia penală)
Prin sentinţa penală nr.636 din 28 septembrie 2005,pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în baza art.10 lit.b Cod pr.penală,au fost achitaţi inculpaţii B.M. şi I.I., pentru infracţiunea de violare dedomiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal şi în baza art.18/1, rap.la art.91 Cod penal, li s-a aplicat amendă penală de 10.000.000 lei şi,respectiv, 5.000.000 lei. In acelaşi timp, cei doi inculpaţi au fost obligaţi laplata daunelor morale către partea civilă S.I. în cuantum de 10.000.000 leişi, respectiv, 2.000.000 lei, precum şi la cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că, pe fondul unei stări conflictuale,în cursul lunii martie 2003, cei doi inculpaţi au pătruns în lipsa părţiicivile în baraca unde aceasta locuia şi ia scos bunurile personale pe carele-a depozitat în apropiere.
S-a apreciat că prin atingerea minimă adusă valorilor socialeocrotite de lege şi prin conţinutul ei concret, fapta săvârşită de cei doiinculpaţi nu prezintă gradul de pericol al unei infracţiuni.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de fond a apreciatcă faptele inculpaţilor au fost de natură să prejudicieze partea civilă, careeste îndreptăţită la primirea daunelor morale potrivit dispoziţiilor art.998Cod pr.penală.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpatul B.M., parteacivilă S.I. şi de către procuror.
Prin decizia penală nr.17/A din 11 ianuarie 2006, pronunţatăde Tribunalul Vâlcea, s-au admis apelurile inculpatului şi procurorului, s-a desfiinţat în parte sentinţa, s-a schimbat temeiul achitării pentru ambiiinculpaţi, din art.10 lit.b/1 Cod penal, în art.10 lit.d Cod pr.penală,înlăturându-se obligarea inculpaţilor la plata daunelor morale şicheltuielilor judiciare către stat. S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţeişi a fost respins apelul declarat de partea civilă.
In motivarea deciziei, tribunalul a reţinut că baraca în carelocuia partea civilă şi familia sa nu reprezintă, în sensul legii penale, undomiciliu, deoarece avea destinaţia de depozit, aparţinea unei societăţicomerciale, nu avea uşi şi ferestre, fiind folosită fără drept ca locuinţă.
In altă ordine de idei, tribunalul a reţinut că inculpaţii au avutreprezentarea faptului că pătrund într-un spaţiu abandonat şi nu într-undomiciliu al unei persoane.
Cu privire la daunele morale, instanţa de apel a considerat căacordarea acestora este nejustificată, întrucât inculpaţii au pătruns înbaracă când în clădire nu se afla nici o persoană şi au părăsit-o înainte derevenirea părţii civile.
In legătură cu apelul declarat de partea civilă, tribunalul aapreciat despăgubirile rezultate din distrugerea bunurilor cât şi dinagresiunea fizică exercitată de către inculpaţi, nu face obiectul cauzei îndiscuţie, instanţa fiind investită doar cu infracţiunea prevăzută de art.192Cod penal.
Decizia a fost atacată cu recurs de partea civilă, care asolicitat, oral, obligarea inculpaţilor la plata daunelor morale şi materiale,lăsând la apreciere soluţia sub aspectul laturii penale.
Prin decizia nr.109/R din 7 martie 2006, Curtea de ApelPiteşti a admis recursul, a casat decizia şi a menţinut sentinţa penalănr.636 din 28 septembrie 2005 a Judecătoriei Drăgăşani.Curtea a reţinut, în mod corect, că instanţa de apel a interpretat greşitdispoziţiile art.192 Cod penal, întrucât practica judiciară cât şi doctrina audefinit ce se înţelege prin locuinţă în sensul legii penale, stabilind căaceasta reprezintă locul ales în mod liber de o persoană şi unde îşidesfăşoară efectiv viaţa privată, fără relevanţă dacă locuinţa estepermanentă sau temporară, dacă este vorba de o construcţie destinată înacest scop sau nu.
