Violul(art. 197 C.p.) alin.2 C.p Viol
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 301
Şedinţa publică de la 16 Decembrie 2010
Completul compus din:
PREŞEDINTE Valerica Vîrtopeanu
Judecător Irina Mihaela Lazăr
Grefier Ancuţa Tufeanu
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş este reprezentat prin procuror I.
I.
S-au luat în examinare, pentru soluţionare, apelurile formulate de inculpaţii
C.G. , ... domiciliat în ... fără forme legale în ..., CNP ... şi B.F.I. , ..., domiciliat în ...,
CNP ...., ambii deţinuţi în Penitenciarul Colibaşi, împotriva sentinţei penale nr. 290
din 09.11.2010, pronunţată de Judecătoria Câmpulung Muscel în dosarul nr.
3913/205/2010, intimată – parte vătămată fiind P.E. , domiciliată în ....
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: apelantul – inculpat C.G.,
în stare de arest, asistat de avocat B.N. , în baza împuternicirii avocaţiale de substituire
aflată la dosar, aceasta substituind pe avocat D.I. pentru care s-a emis împuternicirea
avocaţială nr. 4936/06.12.2010 şi apelantul – inculpat B.F.I. , în stare de arest, asistat
de avocat R.D. , lipsă fiind intimata – parte vătămată P.E. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice, potrivit dispoziţiilor art.
304 Cod procedură penală.
Apărătorii apelanţilor – inculpaţi solicită instanţei să le încuviinţeze să ia
legătura cu aceştia.
Instanţa încuviinţează apărătorilor inculpaţilor să ia legătura cu aceştia.
Apărătorii apelanţilor – inculpaţi şi reprezentanta Parchetului, precizează pe
rând că nu mai au alte cereri de formulat în cauză şi solicită cuvântul asupra apelurilor.
Tribunalul în raport de această împrejurare, constată apelurile în stare de
judecată şi acordă cuvântul asupra acestora.
Apărătorul apelantului – inculpat C.G. , avocat B.N. , având cuvântul, solicită
admiterea apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. 290 din 09.11.2010,
pronunţată de Judecătoria Câmpulung Muscel în dosarul nr. 3913/205/2010,
desfiinţarea sentinţei atacate şi pe fond achitarea apelantului – inculpat în temeiul
dispoziţiilor art. 11 pct.2 litera a raportat la art. 10 litera a Cod procedură penală
întrucât fapta nu există.
În subsidiar, dacă se va trece peste această primă apărare, solicită reducerea
cuantumului pedepsei aplicată sub minimul special prevăzut de lege, ţinându-se cont
de toate actele depuse la dosar.
Având cuvântul pe starea de arest a apelantului – inculpat, solicită respingerea
acestei cereri şi punerea inculpatului în libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile
avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenţie.
Apărătorul apelantului – inculpat B.F.I. , avocat R.D. , având cuvântul, solicită
admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe, iar pe fond achitarea
inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 litera a Cod procedură penală
raportat la art. 10 litera a Cod procedură penală întrucât fapta nu există.
În subsidiar, în situaţia în care se va trece peste prima apărare, solicită
schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. 2 Cod penal,
în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal, reducerea cuantumului
pedepsei aplicată şi raportarea acestei pedepse la alineatul 1.
Pe latura civilă, solicită înlăturarea acţiunii civile ca nedovedită, iar în subsidiar
reducerea despăgubirilor civile.
Pe starea de arest, arată că o pedeapsă redusă sub cei 5 ani care au fost aplicaţi
prin sentinţa penală nr. 290 poate fi executată şi în condiţii de libertate.
Solicită schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din art. 57 Cod penal
într-o altă măsură neprivativă de libertate, cu implicaţie şi asupra stării de arest.
Apărătorul apelantului – inculpat C.G. arată că lasă la aprecierea instanţei
modul de soluţionare a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei.
Reprezentanta Parchetului, având cuvântul, apreciază că încadrarea juridică
dată faptei a fost corect făcută la instanţa de fond, astfel încât nu se impune
schimbarea încadrării juridice din dispoziţiile art. 197 alin. 2 Cod penal, în infracţiunea
prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal aşa cum a solicitat inculpatul B. prin apărător.
În ceea ce priveşte apărarea inculpatului C.G. , în sensul că nu este vinovat de
săvârşirea faptei, că această faptă nu ar exista, această apărare nu poate fi primită,
întrucât este în contradicţie cu depoziţia celuilalt apelant – inculpat, B. , care a
recunoscut fapta.
Urmează a se înlătura cererea formulată de inculpatul C.G. de achitare a
acestuia în baza dispoziţiilor art. 10 litera a Cod de procedură penală pentru fapta
reţinută corect ca fiind săvârşită cu vinovăţie de către acesta
În ceea ce-l priveşte pe apelantul - inculpatul B. , urmează a fi respinsă cererea
de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. 2
Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal, iar pe fond,
apreciază că prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 52 Cod penal şi art. 72
Cod penal ca si principiu proporţionalităţii în dreptul românesc şi în raport de probele
existente în cauză, de modalitatea în care a acţionat, consecinţele faptelor, natura
acesteia, a aplicat pedepse în limitele legii, corect individualizare, astfel încât nu se
impune nici diminuarea acestora.
Pune concluzii de respingerea apelurilor declarate de inculpaţi ca nefondate, cu
obligarea fiecăruia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În ceea ce priveşte starea de arest a apelanţilor inculpaţi, consideră că temeiurile
avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate şi la prelungirea şi menţinerea
acesteia nu s-au schimbat, fiind din nou incidente dispoziţiile art. 148 litera f Cod
procedură penală, ambele teze, sens în care solicită a se menţine starea de arest şi a se
deduce în continuare detenţia.
Apelantul – inculpat C.G. , având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârşită
şi lasă la aprecierea instanţei modul de soluţionare a apelului.
Apelantul – inculpat B.F.I. , având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta
săvârşită.
T R I B U N A L U L
Asupra apelurilor penale de faţă, deliberând, constată :
Prin sentinţa penală nr.290/09.11.2010 a Judecătoriei Câmpulung, inculpatul
C.G. a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de
art.197 alin.2 lit.a Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, cu executarea în condiţiile
art.57, rap.la art.71, art.64 lit.a teza a-II-a , b cod penal , aplicându-se şi pedeapsa
complementară prev.dee art.64 lit.a teza a-II-a , b Cod penal, pentru timp de 2 ani.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul B.F.I. a fost condamnat la 5 ani închisoare
pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.197 alin.2 lit.a Cod penal, cu executarea în
condiţiileart.57, art.71 rap.la art.64 lit.a teza a-II-a, b cod penal, aplicându-se şi
pedeapsa complementară prev.de art.64 lit.a teza a-II-a, b Cod penal, pe timp de 2
ani.
S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada executată începâînd cu
30.07.2010, la zi, menţinându-se starea de arest a acestora.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 20.000 lei daune morale
către partea civilă P.E. .
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt
următoarele:
În seara zilei de 16.07.2010, între orele 20.30 – 22.30, învinuitul R. G. şi cei
doi inculpaţi, C.G. şi B. F. -I. , în timp ce consumau băuturi alcoolice – în faţa
localului „L.B. ” din comuna Bughea de Sus – au asistat la o discuţie în
contradictoriu, care a avut loc pe drumul public, între partea vătămată P.E. şi
concubinul acesteia, martorul L.I. , discuţie în care acesta din urmă îi reproşa părţii
vătămate că din neglijenţa sa s-a pierdut calul ce le aparţinea şi în acest context,
învinuitul R. G. şi ceilalţi doi inculpaţi au intervenit în favoarea părţii vătămate,
cerându-i martorului L.I. să plece.
Mai târziu, în timp ce învinuitul R. G. şi cei doi inculpaţi, în timp ce se deplasau
într-o căruţă, spre locuinţa învinuitului R. G. , s-au întâlnit cu partea vătămată pe
şosea, toţi trei oferindu-se s-o ajute să-şi recupereze calul, iar, sub pretextul că ştiu
unde se află calul, i-au propus părţii vătămate să se urce în căruţă, iar aceasta a
acceptat.
Ajunşi la locuinţa învinuitului R. G. , acesta, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi,
au invitat-o pe partea vătămată în bucătărie şi i-au propus să întreţină relaţii sexuale,
lucru pe care partea vătămată nu l-a acceptat, însă cu toate încercările părţii vătămate
de a-i determina pe cei trei să renunţe la intenţia lor, aceştia, prin folosirea forţei fizică
şi a ameninţărilor, au întreţinut relaţii intime – într-o cameră din locuinţa învinuitului
R. G. .
Astfel, în noaptea de 16/17.07.2010, între orele 23.30 – 5.00, partea vătămată a
fost constrânsă să întreţină relaţii sexuale multiple cu cei trei, care intrau pe rând în
cameră, iar în momentul în care unul din ei se afla cu aceasta, ceilalţi doi consumau
băuturi alcoolice.
Instanţa a constatat că inculpatul C.G. a întreţinut două relaţii sexuale orale
cu partea vătămată şi un raport sexual normal, inculpatul B. F. -I. a întreţinut cu
partea vătămată un raport sexual, iar învinuitul R. G. a întreţinut cu aceeaşi parte
vătămată – atât raporturi sexuale normale, folosind prezervativ, cât şi relaţii sexuale
orale.
Instanţa a reţinut, de asemenea, că dimineaţa, în jurul orei 5.30, partea
vătămată, profitând de împrejurarea că învinuitul R. G. a adormit, că inculpatul C.G.
se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, iar inculpatul B. F. -I. părăsise locul faptei, a
plecat din domiciliul inculpatului R. G. şi a mers în locuinţa martorei E.F. , pe care a
rugat-o să-i împrumute haine pentru că intenţionează să se deplaseze în Câmpulung, la
Poliţie pentru a reclama faptul că a fost victima unei infracţiuni de viol.
Tot din actele dosarului, instanţa a reţinut şi faptul că în după-amiaza zilei de
17.07.2010, în jurul orelor 15.00, învinuitul R. G. , inculpatul C.G. şi inculpatul B. F.
-I. s-au întâlnit în municipiul Câmpulung şi au stabilit de comun acord să dispară de la
domiciliile lor, întrucât aflase că sunt căutaţi de organele de poliţie, astfel că între 17 –
23 iulie 2010 inculpatul C.G. s-a ascuns în domiciliul unei persoane a cărei identitate
nu a divulgat-o, iar inculpatul B. F. -I. s-a ascuns în zona pădurii Măgura şi mai apoi
în locuinţa unui prieten.
Ulterior, inculpaţii C.G. şi B. F. -I. au fost reţinuţi de organele de poliţie la
data de 30.07.2010, iar cu mandatele de arestare preventivă nr. 6 din 30.07.2010 şi
respectiv 7 din 30.07.2010 au fost arestaţi pe o perioadă de 29 de zile.
Fapta inculpaţilor de a întreţine acte sexuale, prin constrângerea părţii vătămate,
întrunesc elementele constitutive prev. de art. 197 al. 2 pct. a C.pen.
În raport de care s-a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii cu
executare în regim de detenţie, avându-se în vedere criteriile prev.de art.72 cod penal.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea vătămată s-a
constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei daune morale, cerere admisă integral prin
obligarea inculpaţilor în solidar.
Împotriva sentinţei în termen legal au declarat apel inculpaţii, inculpatul C.G.
solicitând achitarea sa în baza art.10 lit.a Cod pr.penală sau reducerea pedepsei sub
limita minimă specială; inculpatul B.F.I. , a solicitat achitarea sa în baza art.10 lit.a Cod
pr.penală; schimbarea încadrării juridice a faptei din art.197 alin.2 în art.197 alin.1 cod
penal şi reducerea pedepsei în raport cu această infracţiune cu aplic.art.81 cod penal şi
reducerea cuantumului daunelor morale acordate părţii civile.
Verificând sentinţa prin prisma acestor motive, cât şi din oficiu, potrivit art.371
alin.2 Cod pr.penală, tribunalul constată că apelurile sunt nefondate, pentru
următoarele considerente:
Pe baza unor probe concludente, legal administrate şi temeinic apreciate,
instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia apelanţilor
inculpaţi în săvârşirea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată, încadrarea
juridică fiind cea legală.
În cursul urmăririi penale, apelanţi au recunoscut şi regretat fapta comisă dar au
încercat să transfere răspunderea pentru rezoluţia infracţională în sarcina învinuitului
R. G. , profitând şi de faptul că acesta se sustrage de la urmărirea penală, existând
indicii că ar fi părăsit ţara, astfel încât, cauza penală , în ceea ce îl priveşte a fost
disjunsă.
În cursul judecăţii (f.47, 49) ca şi în apel, aceştia au încercat să susţină că partea
vătămată a consimţit la întreţinerea raporturilor sexuale, deşi „partea vătămată ne-a
solicitat să o lăsăm în pace, să plece”, iar „R. G. avea un bici în mână cu care a intrat
peste partea vătămată în cameră, şi o ameninţa” (f.49), „mi-a spus partea vătămată că
nu doreşte să întreţină relaţii sexuale” (f.50).
Simpla afirmaţie a apelanţilor în sensul existenţei consimţământului părţii
vătămate este contrazisă chiar de relatările ulterioare ale acestora, inserate în
declaraţiile date conform celor menţionate mai sus.
Gradul sporit de pericol social al infracţiunii de viol este dat de agravanta
prev.de alin.2 al art.197 Cod penal.
Existenţa acestei circumstanţe presupune cel puţin 2 persoane care au săvârşit
violul asupra aceleiaşi victime, fie că fiecare dintre acestea au avut raport sexual cu
victima, fie că numai unul sau numai unii dintre făptuitori au avut act sexual, iar
ceilalţi au participat în calitate de complici comitenţi la săvârşirea faptei de către cel
dintâi.
Există viol agravat, chiar dacă fiecare inculpat s-a aflat, în timpul actului sexual,
în încăperi dificile dacă au acţionat împreună pentru intimidarea victimei şi înfrângerea
voinţei acesteia.
În speţă, chiar dacă numai învinuitul R. G. ar fi ameninţat-o pe partea
vătămată, refuzul acesteia de a consimţi sau de a lăsa să se înţeleagă că ar consimţi la
un act sexual cu apelanţii inculpaţi a fost categoric manifestat şi perceput de aceştia,
fapt ce nu i-a împiedicat să întreţină relaţii sexuale cu aceasta, chiar repetate.
În consecinţă, reţinerea agravantei prev.de alin.2 este legală şi implicit vinovăţia
apelanţilor în comiterea acestei fapte.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor au fost avute în vedere
criteriile prev.de art.72 Cod penal în raport de care s-a apreciat temeinic pedeapsa, atât
sub aspectul cuantumului acesteia – stabilit la minimul special legal, cât şi al
modalităţii de executare.
Natura şi gravitatea deosebită a faptei, împrejurările în care s-a comis, urmările
fizice şi psihice cauzate părţii vătămate, atitudinea inculpaţilor după comiterea faptei
(încercarea de a se sustrage de la urmărirea penală prin părăsirea domiciliului),
antecedentele penale ale inculpatului C.G. , sunt elemente ce nu justifică reţinerea de
circumstanţe atenuante în favoarea apelanţilor şi nici schimbarea modalităţii de
executare a pedepsei aplicate.
Cât priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul apreciază că aceasta a fost
soluţionată temeinic, acordarea integrală a despăgubirilor morale solicitate venind să
compenseze traumele fizice suferite dar şi echilibrul moral al părţii civile.
Actele sexuale săvârşite prin constrângerea părţii civile, lovesc în
inviolabilitatea sexuală, în inviolabilitatea fizică, în demnitatea şi libertatea persoanei
cu consecinţe directe în sfera relaţiilor privitoare la filiaţie şi familie, dar generează şi
un impact negativ în plan social , în sânul colectivităţii.
Cât priveşte starea de arest preventiv a apelanţilor aceasta se va menţine,
întrucât subzistă temeiurile care au stat la baza luării acesteia, lăsarea lor în libertate
prezentând un real pericol pentru ordinea publică.
Nu se poate vorbi nici de o durată excesivă a măsurii preventive , în condiţiile
în care autorităţile judiciare au depus toate diligenţele pentru desfăşurarea procedurii,
astfel încât nu se tinde la o executare anticipată a pedepsei şi transformarea
caracterului provizoriu al măsurii arestării preventive într-o detenţie definitivă.
Menţinerea arestării preventive este în acord şi cu disp.art.5 paragraf 3 din
CEDO, în sensul că nevoia de siguranţă , sentimentul de securitate al societăţii
primează în faţa libertăţii individuale.
În consecinţă, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca
nefondate apelurile declarate de inculpaţi, se va menţine starea de arest a acestora
conform art.381 rap.la art.350 Cod pr.penală şi se va deduce în continuare detenţia.
Văzând şi disp.art.192 cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii C.G. , ..., domiciliat în
... , fără forme legale în ... , CNP ... şi B.F.I. , ... , domiciliat în ..., CNP ..., ambii
deţinuţi în Penitenciarul Colibaşi, împotriva sentinţei penale nr. 290 din 09.11.2010,
pronunţată de Judecătoria Câmpulung Muscel în dosarul nr. 3913/205/2010, intimată
– parte vătămată fiind P.E. , domiciliată în ... Menţine starea de arest a apelanţilor-
inculpaţi C.G. şi B.F.I. şi deduce în continuare detenţia. Obligă pe apelantul -
inculpat C.G. la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei
reprezintă onorariu avocat oficiu, conform împuternicirii avocaţiale nr.
4936/06.12.2010 - avocat D. I. Obligă pe apelantul - inculpat B.F.I. la 50 lei cheltuieli
judiciare către stat. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în
şedinţă publică azi, 16 decembrie 2010, la Tribunalul Argeş - Secţia Penală.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR,
Valerica Vîrtopeanu Irina – Mihaela Lazăr
GREFIER,
Ancuţa Tufeanu
6
