Alte cereri. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.117/AS
Ședința publică din data de 1 iulie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaDIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 299 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, județul C și intimata pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect asigurări sociale - plată indemnizație creștere copil.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din 17 iunie 2008 și au fost consemnate în încheierea din data respectivă ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 24 iunie, apoi 1 iulie 2008, când a dat următoarea soluție:
CURT EA:
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Direcția de Muncă și Protecție Socială Cad eclarat recurs la 22 ianuarie 2008 împotriva sentinței civile nr.299 din 19 septembrie 2007 Tribunalului Constanța pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea adresată instanței, înregistrată sub nr-, contestatorul, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Județeană de Muncă și Solidaritate Socială C și Casa Județeană de Pensii C, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâtele la plata indemnizației pentru creșterea copilului, prevăzută de art. 122 al.1 din legea 19/2000, aferentă perioadei 20.08.2004 - 15.08.2005, actualizată, la daune interese moratorii în sumă de 5.000 lei și la cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 19.08.2004, s-a născut fiul acestuia, dar datorită unor motive obiective, ca internarea îndelungată a copilului și părăsirea țării pentru a se prezenta la noul loc de muncă, a înregistrat cererea pentru acordarea indemnizației la data de 16.08.2005, drepturile fiindu-i acordate începând cu această dată, fără a beneficia și de plata retroactivă pentru perioada anterioară, corespunzătoare primului an de viață al copilului.
În acest context se arată că la data de 28.06.2006 a solicitat pârâtei Casa Județeană de Pensii și plata indemnizației de creștere a copilului restantă, aferentă perioadei 19.08.2004 - 16.08.2005, dar pârâta a refuzat plata retroactivă a indemnizației, fapt de natură a prejudicia grav interesele reclamantului.
Pârâta Direcția Județeană de Muncă și Solidaritate Socială C, prin reprezentant, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, față de data nașterii copilului, respectiv 19.08.2004.
Pârâta Casa Județeană de Pensii, a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la prevederile Sentinței civile nr.23/16.01.2007 Tribunalului Constanța.
S-a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii.
La termenul din data de 28.05.2007, instanța în temeiul art. 137 Cod Procedură Civ. a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat, excepție respinsă prin încheierea de la termenul respectiv motivat de faptul că nu este îndeplinită condiția existenței triplei identități prevăzută de art. 1201 Cod Civil.
La termenul din data de 20.06.2007 a fost pusă în discuția părților, în același temei, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția Județeană de Muncă și Solidaritate Socială
Prin sentința civilă nr.299 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta Casa Județeană De Pensii
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană De Pensii C, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Muncă Solidaritate Socială și Familie a județului C cu sediul în C,-.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata indemnizației pentru creșterea copilului aferentă perioadei 20.08.2004 - 15.08.2005,actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate. A fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedite.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția pusă în discuție, instanța a soluționat-o în sensul respingerii acesteia ca nefondată, așa cum reiese din încheierea din ședința publică din 21 iunie 2007. Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Casei Județene de Pensii invocată de această pârâtă s-a reținut, raportat la momentul introducerii cererii de chemare în judecată 22.01.2007 la secția de contencios administrativ a Tribunalului Constanța și respectiv 5.04.2007 la secția civilă -asigurări sociale a aceluiași tribunal, că a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a OUG.148/2005 - privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului - astfel cum a fost modificată și completată, care a intrat în vigoare de la 01.01.2006 (art.28 al.1 din Ordonanță). Prin art.28 alin 2 din OUG nr. 148/2005 modificată și completată au fost abrogate în mod expres prevederile din Legea 19/2000 referitoare la concediu și indemnizația pentru creșterea copilului.
În aceste circumstanțe se constată că obligația privind calculul și plata indemnizației incumbă la acest moment în totalitate direcțiilor teritoriale de muncă, astfel cum rezultă din prevederile art.20 alin.1 din OUG148/2005 care stabilesc următoarele: "Calculul și plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se fac de către direcțiile teritoriale" care sunt, potrivit art.9 al.2 din Ordonanță, direcțiile județene de muncă, solidaritate socială și familie, Casa Județeană de Pensii nemaiavând atribuții în acest sens. Față de aceste considerente instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a Casei județene de Pensii
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că, cererea de chemare în judecată având ca obiect plata indemnizației pentru creșterea copilului aferentă perioadei 20.08.2004 - 15.08.2005 a fost înregistrată la instanță la data de 05.04.2007.
În cauză s-a constatat din certificatul de naștere seria - nr.- eliberat la data de 24.08.2004 de Primăria Sector 5 B, că minorul s-a născut la data de 23.08.2004.
Din chiar adresa nr. 6196/09.06.2006 emisă de Casa Județeană de Pensii Car ezultat că cererea depusă de a fost depusă la data de 16.08.2005.
S-a mai reținut că prin raportare la data nașterii copilului și a perioadei pentru care se solicită plata indemnizației sunt incidente dispozițiile Legii nr. 19/2000, lege în vigoare la data nașterii minorului și pe toată perioada pentru care se solicită indemnizația.
Pârâta a susținut că reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze de acordarea alocației pentru perioada anterioară datei la care a depus cererea și a încunoștințat despre nașterea copilului.
Dar, potrivit art. 122(1) din Legea nr. 19/2000, beneficiază, la cerere, de indemnizația pentru creșterea copilului, opțional, unul dintre părinți, dacă solicitantul îndeplinește condițiile de stagiu de cotizare prevăzute la art. 98 alin.(4).
Este adevărat că acest text stabilește că plata indemnizației se face la cerere, dar nu există nici o prevedere legală care să stabilească faptul că dreptul la această indemnizație se naște numai odată cu depunerea cererii.
Dreptul la această indemnizație se naște la data la care se naște copilul care este în realitate beneficiarul ei, cererea având numai natura unui act de exercitare a dreptului. Plata acestui drept se face deci începând cu data cererii dar, dreptul născându-se de la data nașterii copilului, plata trebuie să cuprindă și sumele corespunzătoare pentru perioada dintre nașterea copilului și data depunerii cererii, neexistând nici un temei legal pentru a justifica limitarea acestui drept.
Este adevărat că în conformitate cu art. 10(1) lit. b și d din OUG nr. 148/2005, drepturile prevăzute de această ordonanță de urgență, reprezentând indemnizație și stimulent, se cuvin și se plătesc începând cu data nașterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate și a indemnizației aferente și de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a), b) și c).
Dar, la data nașterii copilului și în perioada pentru care se solicită drepturile nu era în vigoare OUG nr. 148/2005 ci dispozițiile Legii nr. 19/2000, respectiv art.121-1251, abrogate ulterior prin OUG nr. 148/2005.
Or, dispozițiile legale care se aplică sunt cele în vigoare la data nașterii dreptului, adică la data nașterii copilului.
În acest caz trebuie reținute prevederile art. 123(1) din Legea nr. 19/2000 în conformitate cu care indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani se acordă, la cerere, pe baza livretului de familie sau a certificatului de naștere.
La acel moment nu exista nici o prevedere similară prevederilor art.10 din OUG nr. 148/2005 care să impună un anumit termen de depunere a cererii sau să lege nașterea dreptului de formularea cererii și acordarea retroactivă a acestuia de respectarea termenului stabilit.
Reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de aceste drepturi, aspect care rezultă din copia carnetului de muncă, contractul de asigurare socială nr. 2781/18.09.2003 încheiat cu Casa Națională de Pensii și alte Asigurări Sociale C și chitanța seria - - nr. -/18.09.2003 din care rezultă că a achitat suma de 10.076.500 lei.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care reglementa la data nașterii copilului (16.08.2005), condițiile de acordare a indemnizației de creștere a copilului prevedea în art.123 alin.1 că "indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani se acordă la cerere, pe baza livretului de familie sau a certificatului de naștere", plata urmând a se face de la data depunerii cererii și nu retroactiv de la data nașterii copilului.
Condiția cererii a fost menținută și de OUG nr.148/2005 care în art.8 alin.1 prevede că "drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, reprezentând indemnizație", stimulent sau alocație de stat pentru copii, se acordă la cerere.
Art.24 alin.1 lit.a prevede că dispozițiile legale din OUG nr.148/2005 se aplică și persoanelor care, la data de 31 decembrie 2005, se aflau în plata indemnizației pentru creșterea copilului reglementată de Legea nr.19/2000.
În drept, au fost invocate disp. art.304/1 cod pr.civilă.
Recursul este fondat.
Art.123(1) din Legea nr.19/2000, text de lege aplicabil la data ivirii riscului asigurat (nașterea copilului a avut loc la 19.08.2004) dispune:"Indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani se acordă, la cerere, pe baza livretului de familie sau a certificatului de naștere".
Art.8(1) din OUG nr.148/2005 ce a intrat în vigoare la 01.01.2006, dispune: "drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, reprezentând indemnizație, stimulent sau alocație de stat pentru copii, se acordă la cerere.
Art.24(1) a din OUG nr.nr.148/2005 prevede că dispozițiile legale din acest act normativ se aplică și persoanelor care, la data de 31 decembrie 2005, se aflau în plata indemnizației pentru creșterea copilului, reglementată de Legea nr.19/2000.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât în speță erau incidente două drepturi de asigurări sociale distincte și anume: dreptul la indemnizația de maternitate și dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului până la 2 ani.
Dreptul la indemnizația de maternitate se acordă de la momentul nașterii copilului și anterior, corespunzător concediului de sarcină și lehuzie pe o perioadă de 126 zile calendaristice, iar indemnizația pentru creșterea copilului până la 2 ani se acordă de la data formulării cererii, iar nu de la data nașterii copilului, nefiind posibilă suprapunerea, fie și pentru o perioadă scurtă de timp, a două prestații de asigurări sociale pentru un risc asigurat.
Nu trebuie să se confunde vocația de a primi indemnizație de creșterea copilului pe care o au toate persoanele ce îndeplinesc condițiile prevăzute de lege și dreptul de a primi această indemnizație care se naște la momentul depunerii cererii.
Legiuitorul nu a înțeles să prevadă o situație diferită în cazul acestei prestații de asigurări sociale, fiind coerent din această perspectivă, întrucât orice drept de asigurări sociale se naște urmare cererii persoanei îndreptățite, și cum nu este posibilă acordarea unor asemenea drepturi din oficiu, nu se poate accepta ideea că beneficiarul poate primi contravaloarea indemnizației înainte de a se naște însuși dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului până la 2 ani urmare manifestării neechivoce de voință prin depunerea cererii.
În conformitate cu OUG nr.148/2005 ce a intrat în vigoare la 01.01.2006, plata acestor drepturi a fost transferată de la Casa Județeană de Pensii la Direcția de Muncă și Protecție Socială, întrucât o asemenea prevede este cuprinsă în art.24 alin.1 lit.a, care prevede că dispozițiile acestui act normativ se aplică și persoanelor care la data de 31 decembrie 2005 se aflau în plata indemnizației pentru creșterea copilului, reglementată de Legea nr.19/2000.
În baza acestor dispoziții legale, Cac ontinuat plata indemnizației pentru creșterea copilului, până la data când acesta a împlinit vârsta de 2 ani, respectiv 19.08.2006.
De altfel, condiția prealabilă a depunerii cererii în vederea obținerii dreptului a fost prevăzută și în art.10 din OUG nr.148/2005, legiuitorul realizând o continuitate în reglementarea legislativă a dreptului, tocmai pentru a nu se crea discriminări între diferiții beneficiari ai dreptului de prestații de asigurări sociale.
Prin urmare, Curtea găsind criticile întemeiate, va admite recursul în baza art.312 cod procedură civilă și modificând sentința în parte, va respinge ca nefondată acțiunea în contradictoriu cu pârâta recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâtaDIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 299 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, județul C și intimata pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iulie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/ 4ex.
Tehnored.gref./11.07.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
