Alte cereri. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.152/AS
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de recurentul - contestator, domiciliat în C,-, -,.D,.2,.36, împotriva deciziei civile nr.41/AS/03.02.2009 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul - contestator, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria -, nr.-/18.05.2009, lipsind intimata Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul recurentului - contestator depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială, un set de înscrisuri și chitanță onorariu avocat nr.27/15.12.2008. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Având cuvântul, apărătorul recurentului - contestator solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile nr.41/AS/03.02.2009 a Curții de Apel Constanța, cu consecința rejudecării recursului și admiterii acestuia.
Apărătorul recurentului - contestator consideră că instanța a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la existența unui stagiu de cotizare de 21 de ani și 10 luni în grupa I de muncă, potrivit adeverinței depuse alăturat cererii de recurs.
Precizează apărătorul recurentului - contestator că instanța de recurs a reținut în mod eronat că reclamantul nu ar fi realizat nici un stagiu de cotizare în grupa I de muncă, fără să ia în calcul adeverința depusă la dosar.
Cu privire la înscrisurile depuse la acest termen, apărătorul recurentului - contestator precizează că recurentul a suferit un accident la mână și nu mai este capabil să mai presteze muncă fizică, deși are în îngrijire 2 persoane.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând Tribunalului ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea instituției pârâte la recunoașterea dreptului său de a beneficia de pensie începând cu data de 17.03.2008, cu plata de daune materiale și morale, precum și cu suportarea de către pârâtă a cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Prin sentința civilă nr.358/31.10.2008, Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantului C în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în mod eronat nu s-a reținut că în grupa I (potrivit Legii nr.3/1977), reclamantul a realizat un stagiu de cotizare încă din 01.10.1985 conform adeverinței pe care a depus-o alăturat cererii de recurs.
Mai susține că stagiul de cotizare de 21 ani și 10 luni nu este corect încadrat de C, acesta trebuind să fie încadrat în grupa I de muncă și nu cum greșit a fost încadrat în condiții speciale. Casa Județeană de Pensii nu a ținut cont de aceasta adeverință care îi fusese depusă, iar instanța nu a avut-o în vedere întrucât din eroare reclamantul, fiind lipsit de apărare calificată, nu a mai depus-o (emisă de SA - EP România) și la dosarul instanței considerând că aceasta a fost depusă de pârâtă.
Conform art.167/1 (tabelul 4) din Legea nr.19/2000 la un stagiu de cotizare în grupa I situat între 20 și 22 de ani (în cazul de față existent un stagiu de cotizare de 21 ani și 10 luni) vârstă standard de pensionare va fi redusă cu 12 ani.
Instanța de fond în mod corect a reținut vârsta standard în acest caz este de 63 ani și 3 luni. Rezultă deci că recurentul era îndreptățit să solicite acordarea pensiei pentru limita de vârstă la 51 ani și 3 luni (63 ani 3 luni minus 12).
La data introducerii acțiunii, avea vârsta de 51 ani și 6 luni (fără trei zile) deci era îndreptățit să solicite acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Prin decizia civilă nr. 41/AS/03.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată la data de 17.03.2008, reclamantul a solicitat pârâtei înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.
Prin decizia nr.31664/11.06.2008, pârâta a respins cererea de pensionare cu motivarea că nu sunt îndeplinite prevederile art.41(1) din Legea nr.19/2000, în sensul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, iar stagiul de cotizare este mai mic decât stagiul complet de cotizare.
Casa Județeană de pensii a stabilit că reclamantul are un stagiu total de cotizare de 42 de ani, 4 luni și 14 zile, din care în grupa I-a (potrivit Legii nr.3/1977) 0 ani, în grupa a II-a (potrivit Legii nr.3/1977) 8 ani, 8 luni și 13 zile, iar în condiții speciale 21 ani și 10 luni și un stagiu asimilat de 1 an, 2 luni și 16 zile.
La data depunerii cererii reclamantul avea vârsta de 51 ani și 5 luni.
Potrivit anexei 3 Legii nr.19/2000, vârsta standard de pensionare a reclamantului era la data depunerii cererii (martie 2008) de 63 ani și 3 luni, iar stagiul complet de cotizare, de 31 ani și 6 luni.
În conformitate cu prevederile art.1681din Legea nr.19/2000: "într-un interval de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, conform legislației anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr.4.
În speță, reclamantul nu a realizat însă nici un stagiu de cotizare în grupa I-a (potrivit Legii nr.3/1977), astfel că textul art.1671din legea nr.19/2000 nu-i este aplicabil.
Nu se poate pune semnul egalității între condițiile speciale recunoscute, potrivit Legii nr.226/2006 și grupa I-a de muncă realizată anterior aplicării acestei legi.
Art.10 alin.2 din nr.HG1025/2003 prevede faptul că: "perioadele de timp corespunzătoare programului normal de lucru, anterioare datei de 1.04.2001, în care angajații și-au desfășurat activitatea cel puțin 50% respectiv 70% din timpul normal de lucru în locurile de muncă prevăzute în grupa I, respectiv grupa a II-a de muncă, conform legislației anterioare și care sunt încadrate ca locuri de muncă în condiții speciale potrivit prezentei hotărâri, sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale".
Reclamantul are un stagiul în grupa a II-a realizat în conformitate cu Legea nr.3/1977 de 8 ani, 8 luni și 13 zile, recunoscut de pârâtă, precum și un stagiu total în condiții speciale de 21 ani, 10 luni.
Recunoașterea unui stagiu de 21 de ani și 10 luni în condiții speciale face incidente în cauză prevederile Anexei 4 pct.2 din Legea nr.19/2000, prin aplicarea art.4 din Legea nr.226/2006.
Reclamantului îi este aplicabil tabelul 2 din Anexa 4 Legii nr.19/2000, pentru un stagiu complet de cotizare între 31 și 32 de ani (perioada decembrie 2006 - noiembrie 2008), în sensul că pentru cei 21 ani realizați în condiții speciale, reducerea vârstei standard de pensionare este de 10 ani.
Cum reclamantului îi era prevăzută o vârstă de pensionare de 63 ani și 3 luni, reducerea ar fi dus la o vârstă împlinită de 53 ani și 3 luni la data depunerii cererii de pensionare.
În cauză, la 17.03.2008, reclamantul avea vârsta de 51 ani și 5 luni.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație în anulare recurentul reclamant. În motivarea contestației a invocat următoarele: instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la existența unui stagiu de cotizare de 21 de ani și 10 luni în grupa I de muncă potrivit adeverinței depuse; în mod greșit instanța de recurs a reținut că nu ar fi realizat nici un stagiu de cotizare în grupa I de muncă, fără să ia în calcul adeverința eliberată de SC SA, depusă în recurs și de care a făcut vorbire în motivele de recurs; chiar reprezentantul pârâtei a recunoscut existența acestui stagiu. În drept a invocat prevederile art. 318 alin.1 Cod.pr.civ. Contestatorul a reiterat și motivele de recurs.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând decizia contestată prin prisma susținerilor contestatorului și a prevederilor legale aplicabile Curtea constată că este nefondată contestația în anulare pentru următoarele considerente:
Potrivit art.318(1) Cod.pr.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Se constată că în cauză contestatorul invocă neanalizarea unui motiv de recurs.
Mai întâi, se are în vedere că motivele expuse de contestator sunt contradictorii. Mai întâi acesta susține că nu a fost avut în vedere un motiv de recurs, și anume realizarea unui anumit stagiu de cotizare în grupa I de muncă, după care susține că în mod greșit instanța de recurs a reținut că nu a efectuat un astfel de stagiu, ceea ce presupune analizarea existenței acestui stagiu.
Apoi, așa cum rezultă din motivarea deciziei contestate, expuse anterior, rezultă cu evidență că instanța de recurs a analizat situația recurentului sub aspectul realizării stagiului de cotizare în grupa I de muncă.
Trebuie avut în vedere că în motivele de recurs, recurentul nu a invocat existența unui stagiu de cotizare în grupa I pur și simplu ci a invocat în realitate greșita calificare a stagiului de cotizare realizat în perioada cât a fost angajat al SC SA ca stagiu de cotizare realizat în condiții speciale.
Astfel, în motivele de recurs, recurentul a arătat că"în mod eronat nu a reținut ca în grupa I (potrivit Legii nr. 3/1997( reclamantul a realizat un stagiu de cotizare încă din 01.10.1985 conform adeverinței" [] "astfel, stagiul de 21 ani și 10 luni nu este corect încadrat de Casa Județeană de Pensii, acesta trebuind să fie încadrat în grupa I de muncă și nu cum greșit a fost încadrat la condiții speciale".
Așa cum s-a arătat, în decizia de recurs, s-a analizat existența acestui stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă pe care îl invoca recurentul precum și posibilitatea echivalării stagiului de muncă în condiții speciale stabilit în condițiile Legii nr.226/2006 cu un stagiu în grupa I de muncă, concluzionându-se că pretențiile recurentului nu sunt fondate.
Pe de altă parte, susținerile contestatorului privind luarea în considerare a anumitor probe, greșita apreciere a situației de fapt sau greșita aplicare a unor reguli de drept sau norme juridice concrete, vizează o eventuală eroare de judecată care nu poate fi îndreptată pe această cale întrucât contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește desființarea unei hotărâri irevocabile nu pentru că fondul pricinii nu a fost corect soluționat, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile expres prevăzute de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare și neputând fi valorificate pe această cale greșeli de judecată respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale întrucât a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac ceea ce este ilegal.
Aceasta ar constitui și o încălcare ar constitui o încălcare a principiului securității raporturilor juridice desprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa din prevederile Convenției, ca fiind unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului. Acest principiu a cărui încălcare echivalează cu încălcarea art.61 din Convenție, impune ca o soluție definitivă a oricărui litigiu pronunțată de o instanță judecătorească să nu mai fie repusă în discuție.
De altfel, invocând aceste motive în contestație în anulare, contestatorul exprimă nemulțumiri cu privire la soluția pronunțată în recurs urmărind o nouă judecare a recursului, ceea ce este inadmisibil, aceste nemulțumiri neputând fi însă încadrate nici în noțiunea de eroare materială.
Rezultă astfel că nu se pot reține nici motive care să se încadreze în prevederile art. 318 Cod.pr.civ.
În consecință, contestația în anulare se va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de recurentul - contestator, domiciliat în C,-, -,.D,.2,.36, împotriva deciziei civile nr.41/AS/03.02.2009 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
redactat jud. - 18.06.2009
2 ex./30.06.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
