Alte cereri. Decizia 1739/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MURE
SECȚIA CIVIL, DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL NR. 1739/
Ședința public din 20 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judector
- Judector
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în S,-, împotriva sentinței civile nr.1873 din 20 noiembrie 2008, pronunțat de Tribunalul Mure ș în dosarul nr-.
În lipsa prților.
dezbaterilor și susținerile prților au fost consemnate în încheierea din 10 noiembrie 2009 - încheiere ce face parte integrant din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânat pentru data de 17 noiembrie 2009 și apoi pentru astzi, 20 noiembrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civil nr.1873 din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Mure șad isjuns judecarea captului de cerere privind obligarea pârâtei SC""SA la plata în favoarea reclamantei, a unei despgubiri echivalente cu valoarea pensiei cuvenite pe perioada 01.03.2001-23.09.2008; a suspendat, în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006, judecarea captului de cerere menționat; a admis în parte acțiunea civil formulat de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC""SA, constatând c în perioada 01.09.1976 - 01.04.2001aceasta se încadreaz în grupa II de munc conform poziției 31, 44 și 116 din anexa 2 Ordinului nr.50/1990 al, cu 100% din timpul lucrat; a respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut urmtoarele:
Reclamanta a solicitat recunoașterea grupei II de munc de la data angajrii 01.09.1976 pân la data de 31.10.2007 precum și contravaloarea pensiei indexate la zi, de la data 01.03.2001 pân în prezent, fiind încadrat începând cu data de 01.09.1976 ca subinginer chimist în cadrul laboratorului de determinri chimice din cadrul SC""SA.
Potrivit dispozițiilor art.14 din Ordinul nr.50/1990, pentru perioada anterioar intrrii acestuia în vigoare, așadar pân la 31.12.1989, încadrarea în grupa II de munc nu era condiționat de existența buletinelor de determinare a noxelor, se acorda în funcție de condițiile deosebite de munc, concrete, în care își desfșurau activitatea persoanele respective.
S-a reținut c o coleg a reclamantei, actualmente pensionar, laborant a aceluiași loc de munc, a fost încadrat în grupa II de munc astfel cum rezult din adeverința nr.115 din 26.07.1998, fila 3 dosar.
Aceiași persoan, fiind audiat ca martor, a artat c în laborator se lucra cu reactivi, cu acizi, acid azotic, acid clorhidric, toxicitatea având urmri asupra sarcinii martorei, iar copilul reclamantei a decedat la vârsta de 6 luni.
S-a mai reținut c, așa cum declar martorul, reclamanta a lucrat efectiv în laborator, unde fcea analize pentru turntorie, galvanizare și tratamente termice, precum și la stația de epurare.
Martorii audiați în cauz au declarat c într-o anumit perioad se acorda un anumit spor de toxicitate și c se primea și o J de litru de lapte/zi.
Prin întâmpinarea depus la dosar, pârâta a menționat acordarea pentru condiții grele, a unui spor de 3%, concediu suplimentar de 4 zile precum și antidot (lapte), acestea fiind msuri de compensare pentru condiții deosebite respectându-se legislația specific.
Aceste msuri, contrar opiniei pârâtei nu exclud încadrarea în grupa II de munc ci dimpotriv o presupun, iar încadrarea în respectiva grup de munc nu se poate face în mod disproporțional și discriminatoriu. Astfel s-a ajuns ca martora s fie încadrat în grupa II, iar reclamantei pentru aceeași munc în cadrul aceluiași laborator s i se refuze aceast încadrare.
Dup apariția Ordinului nr.50/1990 încadrarea în grupa II era condiționat de existența buletinelor de determinare a noxelor. O astfel de determinare s-a fcut prin buletinul de analiz din 15.03.1999. Mediul nociv, lipsa de soluții adecvate pentru acizi, rezult din cele consemnate în actul menționat avizat de Inspectoratul pentru Sntate Public
Din declarația martorului s-a reținut c nu s-a fcut nicio investiție pentru reducerea toxicitții nici înainte și nici dup 1989, iar Agenția pentru Protecția Mediului M nu deține documente referitoare la msurtori de noxe.
Doar prin HG nr.261/2001, intrat în vigoare la data de 01.04.2001 sunt stabilite criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de munc în condiții deosebite.
Având în vedere cele de mai sus,instanța s-a pronunțat în sensul artat.
Împotriva acestei hotrâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea cii de atac, modificarea sau casarea în tot sau în parte a hotrârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate.
În drept, recurenta a invocat prevederile art.304 pct.7,8 și 9.pr.civ.
Recurenta a solicitat admiterea cii de atac promovate, modificarea în tot a hotrârii atacate și pe cale de consecinț respingerea ca nefondat a acțiunii formulat de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs criticile au avut în vedere greșita apreciere a probelor de ctre instanța de fond în sensul în care aceasta a ignorat prevederile legii aplicabile ( Ordinul 50/1990) precum și modul în care acestea erau interpretate, în perioada în litigiu, la nivelul Ministerului Industriilor.
În egal msur a fost invocat poziția constant a consiliului de administrație al pârâtei care, în aplicare dispozițiilor legale a respins solicitrile reclamantei privind încadrarea în grupa a doua de munc.
Recurenta a mai artat c în mod nelegal instanța de fond a apreciat asupra îndreptțirii reclamantei la acordarea grupei a II-a de munc din perspectiva acordrii în favoarea acesteia a drepturilor suplimentare privind concediul de odihn suplimentar, sporul de condiții deosebite și antidotul. Aceste drepturi suplimentare erau strâns legate de condițiile de munc concrete (noxe) fr a presupune și acordarea grupei de munc.
Intimata reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat.
În cuprinsul întâmpinrii depuse intimata a artat c societatea pârât a aplicat greșit dispozițiile legale în sensul în care nu a avut în vedere c potrivit Ordinului 59/1969 laboratorul fizico-chimic a fost încadrat în grupa a II-a de munc. Deși acest act normativ a fost abrogat condițiile de munc nu s-au schimbat astfel c întreg personalul, indiferent de data angajrii trebuia s beneficieze de aceste drepturi. Nu în ultimul rând s-a artat c potrivit buletinelor de analiz aflate la dosar nivelul noxelor era la valoarea de 68-80% din nivelul maxim admis în condițiile în care lucrau doar dou persoane. La începutul anilor 90 în laborator efectuau determinri un numr de 11 persoane astfel c și nivelul noxelor era proporțional mai mare.
Intimata a mai invocat prevederile decretului Lege nr.68/1990 în sensul în care acordarea drepturilor pentru condiții deosebite presupunea și acordarea grupei conform art. 2 și 3 din actul normativ amintit.
Prin concluziile scrise prțile au menținut, în esenț, aceleași puncte de vedere.
Examinând hotrârea atacat prin prisma criticilor formulate precum si din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciaz c recursul este fondat pentru urmtoarele considerente:
Reclamanta fost încadrat la societatea pârât SC""SA la data de 01.09.1976 în calitatea de subinginer, conform înscrierilor din carnetul de munc ( filele 56-66 din dosar). Activitatea efectiv a reclamantei s-a desfșurat în laboratorul de analize fizico chimice al pârâtei.
Prin acțiune reclamanta a solicitat a-i fi recunoscut încadrarea în grupa a II-a de munc.
În susținerea acțiunii a depus la dosarul cauzei dovada demersurilor fcute ctre angajator dar și ctre Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Susținerile reclamantei potrivit crora toate demersurile au rmas fr rezultat sunt reale și nu au fost combtute de societatea pârât.
Prima instanț examinând probele administrate și luând în considerarea declarațiile martorilor audiați a apreciat c nu exist nicio justificare obiectiv pentru care altor persoane având același loc de munc le-a fost recunoscut grupa a II-a de munc iar reclamanta nu a beneficiat de acest drept.
Raționamentul instanței de fond nu este corect pentru urmtoarele considerente:
La aplicarea prevederilor Ordinului nr.50/1990 societțile comerciale au avut în vedere atât dispozițiile legale cât și recomandrile ministerului d e resort la acea dat. Potrivit acestora din urm laboratoarele de cercetri și analize chimice puteau beneficia de un spor de 3% de condiții grele precum și de 4 zile de concediu suplimentar.
Ulterior din rspunsul rezult c singura activitate de laborator ce poate fi încadrat în grupa a II-a de munc este cea de "control nedistructiv cu lichide penetrante sau prin alte procedee fizico-chimice, al pieselor forjate, turnate sau laminate" dac s-au efectuat aceste activitți cel puțin 70% din programul de lucru. Același minister a adus la cunoștința reclamantei împrejurarea c "celelalte activitți care se desfșoar în laboratorul de determinri chimice nu se încadreaz în grupa a II-a de munc".
Dup comunicarea acestui rspuns reclamanta s-a adresat cu o nou cerere comisiei constituit la nivel de societate comercial, comisie care a respins pretenția reclamantei.
Procesul-verbal întocmit de Comisia pentru încadrarea în grupe de munc, analizând aceast din urm solicitare și anterior formulrii de ctre reclamant a acțiunii de faț, a relevat împrejurarea c procedurile pentru care poate fi acordat grupa de munc dac timpul efectiv lucrat este de 70% din programul normal, nu s-au efectuat la societatea pârât. Cu alte cuvinte nu au fost efectuate "controale nedistructive a pieselor forjate, turnate sau laminate" astfel c reclamanta nu este îndreptțit la acordarea grupei solicitate ( fila 39 dosar fond).
Reclamanta a cunoscut prevederile Ordinului nr.50/1990 dar și ale legislației aflat în vigoare anterior încadrrii sale la societatea pârât. Din aceast perspectiv a susținut în mod constant îndreptțirea sa la acordarea grupei de munc prin comparație cu persoanele care au avut aceeași calitate. Nu este de neglijat nici faptul c reclamanta își întemeiaz susținerile pe inconsecvența legiuitorului care anterior Ordinului nr.50/1990 a recunoscut grupa de munc pentru personalul laboratoarelor. Aceste argumente nu sunt suficiente și nu pot întemeia o soluție legal favorabil reclamantei. Condițiile nocive în care se desfșoar activitatea de laborator au fost recunoscute de legiuitor acesta acordând sporuri suplimentare, zile suplimentare de concediu și antidot.
Prin buletinele de analiz a mediului, depuse de reclamant ca anexe ale acțiunii, s-a constatat c nu au fost depșite nici la nivelul laboratorului concentrațiile admisibile de vârf și medii conform Ordinului Ministrului Sntții nr. 1957/1995 ( filele 6 și 8 dosar fond).
Nu în ultimul rând instanța de recurs subliniaz c martora a fost angajata societții pârâte de la data de 05.08.1974. La data angajrii acesteia erau în vigoare prevederile Ordinului nr.59/1969 potrivit crora laboratoarele de analize fizico-chimice erau cuprinse în grupa a II-a de munc.
Potrivit art.2 din Decretul Lege nr.68/1990 personalul care potrivit reglementrilor anterioare anului 1969 și ulterior era prevzut s fie încadrat în grupele I și II beneficiaz de acest drept pe întreaga perioad cât a lucrat în locurile de munc respective. Cu alte cuvinte martora a pstrat dreptul dobândit prin legislația în vigoare la momentul încadrrii sale în munc. Aceasta este explicația pentru care martorei i-a fost emis adeverința depus de reclamant în probațiune.
Cu referire la martorul, instanța de recurs constat c acesta a fost cuprins în listele întocmite de angajator având locul de munc în compartimentul "galvanizare" iar meseria aceea de "galvanizator"( fila 81 dosar recurs) deși potrivit carnetului de munc acesta a fost încadrat în profesia de laborant. Coroborând aceste date cu susținerile martorului, instanța apreciaz c activitatea acestuia s-a desfșurat, așa cum acesta declar, în atelierul de galvanizare fiind întrunit cerința legal privind procentul de 70% din programul de lucru. Adugând celor de mai sus, având în vedere incidența acelorași dispoziții legale ca și în cazul martorei, grupa de munc dobândit prin Ordinul 59/1969 a fost menținut conform art. 2 din Decretu-lege nr.68 /1990.
Așa cum s-a mai artat, la angajarea reclamantei prevederile Ordinului nr.59/1969 fuseser înlocuite de Ordinul nr.105/1976 care nu recunoșteau legislativ încadrarea activitții de laborator în grupa a II-a de munc și ca atare aceasta nu putea fi menținut sau acordat ulterior având în vedre dispozițiile legale adoptate dup anul 1990.
Prin contractele colective de munc ulterioare anului 1990, s-a stabilit ca fiind un loc de munc cu condiții deosebite și laboratorul de analize fizico chimice îns prin aceleași contracte, mai exact anexele acestora, au fost stabilite distinct, conform legislației în vigoare, locurile de munc ce pot beneficia de încadrarea în grupele I și II precum și de spor pentru condiții nocive sau zile de concediu suplimentar ( filele 15-31 dosar recurs). Atât din conținutul contractelor cât și din anexe și tabelele depuse de angajator rezult c societatea pârât a respectat legislația în vigoare în sensul în care a recunoscut locul de munc al reclamantei ca fiind unul cu condiții deosebite îns neîncadrabil în grupa a II-a de munc potrivit Ordinului nr.50/1990. În egal msur pârâta nu putea recunoaște un astfel de drept în favoarea reclamantei întrucât aceasta nu a beneficiat de la încadrare de vreo astfel de recunoaștere în temeiul legii, nefiindu-i aplicabile prevederile art. 2 din Decretu-lege nr.68/1990.
Instanța de fond a mai reținut c acordarea sporului pentru condiții deosebite, a concediului suplimentar sau a antidotului presupun și acordarea grupei de munc.
Acest raționament nu este corect neavând nici un fel de suport legal. În acest sens se poate observa c la enumerarea drepturilor pentru condiții deosebite de munc (conform contractelor colective de munc) aspectele legate de acordarea sporurilor sau altor drepturi sunt tratate diferit de încadrarea în grupe de munc întrucât pentru aceste din urm aspecte exist legislație specific care impune și impunea angajatorilor alte proceduri de acordare. Cu alte cuvinte pentru acordarea sporurilor trebuia s existe propunerea administrației și acordul organizațiilor sindicale iar pentru acordarea grupei de munc era necesar desemnarea unei comisii ce avea în componenț și un reprezentant al sindicatelor iar salariații care întruneau cerințele legale erau nominalizați.
Așa cum s-a mai artat reclamanta nu a fost nominalizat de comisia special constituit în acest scop de societatea pârât iar demersurile acesteia efectuate de-a lungul timpului au fost respinse avându-se în vedere dispozițiile legale în vigoare.
Semnificativ este și faptul c reclamanta cunoaște inechitțile rezultate în urma aplicrii actelor normative îns a apreciat prin promovarea acestui demers c aceste soluții legislative pot fi modificate prin intervenția instanței.
Așa cum s-a artat raportat la dispozițiile legale incidente acțiunea astfel formulat nu este întemeiat hotrârea pronunțat de instanța de fond fiind nelegal
Având în vedere cele de mai sus instanța va admite recursul declarat va modifica hotrârea atacat și va respinge cererea reclamantei având ca obiect încadrarea în grupa a II-a de munc
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC""SA cu sediul în S str.- nr.94, județul M, împotriva sentinței civile nr.1873 din 20 noiembrie 2008, pronunțat de Tribunalul Mure ș în dosarul nr-.
Modific în parte hotrârea atacat.
Respinge cererea reclamantei având ca obiect încadrarea în grupa a II-a de munc.
Menține celelalte dispoziții din hotrârea atacat.
IREVOCABIL.
Pronunțat azi, 20 noiembrie 2009, în ședinț public.
PRESEDINTE JUDECTORI
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
07.01.2010
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
