Alte cereri. Decizia 2789/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2789
Ședința publică din data de 23 septembrie 2008
Curtea constituită din
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.965 din 06.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul G, personal și asistat de avocat G și reprezentanta intimatei consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că intimata a depus la dosar, prin registratură la data de 18.09.2008, întâmpinare în două exemplare din care un exemplar se comunică cu reprezentantul contestatorului care depune la dosar concluzii scrise, împuternicire avocațială, chitanță reprezentând cheltuieli cu onorariu avocat. Reprezentanta intimatei depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, anularea deciziei atacate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de Tribunalul Timiș, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației în anulare și menținerea ca temeinică și legală a deciziei contestate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2461/22.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepția tardivității acțiunii formulate de către reclamantul G împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii T, a admis această acțiune și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 7224 lei, reprezentând diferența dintre drepturile de pensie legal cuvenite, calculate în funcție de punctajul mediu anual de 2,- și potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză pentru perioada 01.09.2005-31.10.2007, și drepturile de pensie achitate, precum și a sumei de 1900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând din onorariu avocat și onorariu expert contabil.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția tardivității acțiunii, invocată de către pârâtă prin raportare la dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, este neîntemeiată, deoarece legiuitorul nu a reglementat un termen expres în care să fie contestate deciziile prin care se rezolvă cereri de altă natură decât admiterea sau respingerea cererii de pensionare, astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000, ci cele ale art. 7 alin. 5 și alin. 6 din OUG nr. 4/2005, aprobată și completată prin Legea nr. 78/07.04.2005, precum și cele referitoare la termenul general de prescripție de 3 ani cuprinse în Decretul nr. 167/1958.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a constatat că, prin raportare la prevederile art. 11 și art. 12 din Legea nr. 3/1997 și la concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, întocmit de doamna expert contabil, pârâta a diminuat în mod nelegal cuantumul drepturilor lunare de pensie cuvenite reclamantului, deoarece la recalcularea pensiei acestuia în temeiul OUG nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, și a HG nr. 1550/2004 a stabilit un cuantum mai mic al pensiei decât cel legal, cuvenit prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, utilizând un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Cheltuielile de judecată au fost acordate în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 4/PI/CC/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis cererea reclamantului G de îndreptare a erorii materiale și de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2461/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T, dispunându-se îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 2461/22.11.2007 a Tribunalului Timiș,în sensul că numărul corect de punct la stabilirea pensiei reclamantului G este de 2,44469 puncte, conform raportului de expertiză contabilă judiciară, precum și completarea dispozitivului aceleiași sentințe, în sensul că pârâta Casa Județeană de Pensii T va fi obligată la emiterea unei noi decizii de pensie cu drepturile aferente calculate, începând cu 01.09.2005, prin raportare la numărul de puncte de 2,44469 stabilite prin expertiza contabilă efectuată în cauză.
Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 281 și art. 2811Cod procedură civilă pentru admiterea cererii reclamantului G de îndreptare a erorii materiale și de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2461/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pârâta Casa Județeană de Pensii Taf ormulat recurs împotriva sentinței civile nr. 246/22.11.2007, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea cererii de recurs se arată că prin decizia de pensionare nr. -/31.08.2005 a fost recalculată pensia pentru limită de vârstă a reclamantului, începând cu data de 01.09.2005, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 1,59103 puncte, calculat prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, așa cum rezultă din buletinul de calcul ce face parte integrantă din decizia de pensionare nr. -/31.08.2005 și a fost comunicat reclamantului, precum și din buletinul de calcul de a stat la baza emiterii deciziei nr. -/01.08.2006, iar reclamantul nu a contestat decizia inițială de recalculare a pensiei în ceea ce privește stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, astfel încât cererea reclamantului este tardivă prin raportare la dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Față de prevederile art. 7 alin. 1 și alin. 7 din OUG nr. 4/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, art. 95 alin.2 și art. 169 alin.2 din Legea nr. 19/2000, termenul de contestație stabilit la art. 87 din Legea nr. 19/2000 se aplică și în cazul deciziilor de recalculare și de revizuire a drepturilor de pensie, iar nu numai în privința deciziilor de admitere sau de respingere a cererii de pensionare. Termenul general de prescripție de 3 ani, reglementat la art. 7 alin. 5 și alin. 6 din OUG nr. 4/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, în temeiul căruia instanța de fond a respins excepția tardivității acțiunii nu este aplicabil în situația în care se contestă deciziile de recalculare a drepturilor de pensie.
Cu privire la fondul cauzei se susține că, prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 3 din Anexa la HG nr. 1550/2004, reclamantului-intimat nu i se cuvine punctajul mediu anual determinat prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, deoarece, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 12 din Legea nr. 3/1977, în temeiul căreia a fost înscris la pensie reclamantul, iar nu cele ale art. 20 alin. 1 lit. a și art. 43 alin.1 lit.a din Legea nr. 19/2000. De altfel, dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 3 din Anexa la HG nr. 1550/2004 nu disting între stagiul complet de cotizare pentru persoanele care au desfășurat activitate în grupa a III-a de muncă și stagiul complet de cotizare pentru persoanele care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupa I, ci fac referire la vechimea integrală în muncă, care este de 30 de ani în cazul bărbaților, conform art. 12 din Legea nr. 3/1977.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de recurs ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 20 alin. 1 lit. a coroborate cu cele ale art. 43 alin. 1 lit. a și art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, atunci când a dispus stabilirea punctajului mediu anual prin raportare la stagiul de cotizare de 20 de ani, deoarece intimatul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă.
Prevederile art. 12 din Legea nr. 3/1997, invocată de către recurentă, nu sunt incidente în cauză, întrucât se referă la persoane care au lucrat în condiții de muncă încadrate în grupa a III- Reclamantul a prestat muncă în grupa I, astfel încât îi sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 3/1997, care stabilesc procentele corespunzătoare grupelor I și II de muncă în beneficiul persoanelor care au lucrat efectiv în aceste grupe, cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă și cel puțin 25 de ani în grupa a II-a de muncă.
Susținerea recurentei că prevederile Legii nr. 19/2000 se aplică doar persoanelor care au lucrat peste 20 de ani în condiții deosebite de muncă după data de 01.04.2001 ignoră în totalitate principiile de drept.
În drept, se invocă dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.
Intimatul a depus concluzii scrise prin care reiterează motivele de fapt și de drept invocate în cuprinsul întâmpinării, iar cu privire la excepția tardivității acțiunii arată că nu există temei legal pentru admiterea ei, deoarece reclamantul-intimat a depus la Casa Județeană de Pensii T, după comunicarea deciziei de pensionare nr. -/01.08.2006, două cereri prin care a solicitat revizuirea drepturilor sale de pensie, în sensul stabilirii acestora prin raportare la dispozițiile art. 20 alin. 1 lit. a coroborate cu cele ale art. 43 alin. 1 lit. a și art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv calcularea punctajului mediu anual cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, deoarece intimatul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă. Pe de altă parte, în speță, termenul de prescripție al acțiunii este de 3 ani, conform art. 7 alin. 6 din OUG nr. 4/2005.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și a prevederilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Art. 87 din Legea nr. 19/2000 prevede că decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare. Conform art. 88 din Legea nr. 19/2000, decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă.
Potrivit art. 7 alin. 7 din OUG nr. 4/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, "contestarea deciziei prevăzute la alin. 1 se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare". Prin urmare, decizia de recalculare a pensiei din sistemul public, provenită din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, poate fi contestată potrivit art. 87 din Legea nr. 19/2000, respectiv în termen de 45 de zile de la comunicare, iar nu în termen de 3 ani de la data emiterii ei, așa cum susține intimatul și cum, în mod greșit, a apreciat instanța de fond. Dispozițiile art.7 alin. 5 și alin. 6 din OUG nr. 4/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, nu reglementează termenul și modalitatea de contestare a deciziei de recalculare a pensiei, ci modalitatea și termenul de soluționare a cererii asiguratului de modificare a deciziei de recalculare a pensiei în baza unor noi înscrisuri doveditoare, prezentate de pensionar și întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagiu de cotizare realizate până la data de 01.04.2001.
Dispozițiile art. 7 alin. 4 din OUG nr. 4/2005 și ale art. 89 din Legea nr. 19/2000 nu reprezintă derogări de la prevederile art. 87 și art. 88 din Legea nr. 19/2000. În temeiul acestor texte legale, atunci când constată erori în stabilirea și în plata drepturilor de pensie, casa de pensii va opera revizuirile și modificările legale ce se impun, urmând a fi trași la răspundere cei vinovați de existența acestor erori. Prin urmare, prevederile art. 7 alin. 4 din OUG nr. 4/2005 și ale art. 89 din Legea nr. 19/2000 nu pot fi invocate de un asigurat pentru a contesta o decizie de pensionare după expirarea termenului de 45 de zile de la comunicare, reglementat de art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Reclamantul nu a contestat decizia de pensionare nr. -/01.08.2006, emisă de Casa Județeană de Pensii T, înlăuntrul termenului legal de 45 de zile, astfel încât aceasta a rămas definitivă prin necontestare, iar recalcularea punctajului mediu anual prin raportare la un stagiu de cotizare de 20 de ani nu poate fi dispusă cu începere de la 01.09.2005, atâta timp cât decizia de recalculare a pensiei reclamantului este definitivă, acesta nefiind îndreptățit la eventuala diferență între drepturile de pensie stabilite prin luarea în considerarea a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și cele aflate în plată și nici la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, cu începere de la 01.09.2005, prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 7 alin. 7 din OUG nr. 4/2005 raportate la cele ale art. 87 și art. 88 din Legea nr. 19/2000, precum și de cele ale art. 281, art. 2812și art. 2813Cod procedură civilă, acțiunea reclamantului și, pe cale de consecință, cererea sa de îndreptare a erorii materiale și de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2461/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, sunt neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 - alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul ca fiind întemeiat și a modificat în tot hotărârea recurată și, pe cale de consecință, sentința civilă nr. 4/PI/CC/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, prin care s-a admis cererea reclamantului G de îndreptare a erorii materiale și de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2461/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantul G împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii T, precum și cererea de îndreptare a erorii materiale și de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2461/22.11.2007 a Tribunalului Timiș, formulată de reclamantul
Văzând dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea nu a acordat cheltuieli de judecată deoarece pârâta-recurentă nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar reclamantul-intimat a căzut în pretenții.
Împotriva hotărârii pronunțate în recurs contestatorul Gaf ormulat contestație în anulare solicitând anularea deciziei civile nr.965/06.05.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA și pe cale de consecință menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
În motivare, contestatorul arată că instanța de recurs a săvârșit erori materiale constând în stabilirea datei de la care curge termenul de prescripție, respectiv data emiteri deciziei nr.23640 din 01.08.2006, decizie care nu a fost comunicată, neexistând la dosar dovada comunicării cu confirmare de primire și nu cu borderou de corespondență așa cum s-a întâmplat în speță, borderou care confirmă doar expedierea nu și primirea corespondenței de către destinatar.
Instanța a omis să aibă în vedere că în speță nu poate fi calculat termenul de 45 de zile de la 01.08.2006, iar aplicarea dispozițiilor OUG nr.4/2005 s-a realizat la data de 24.04.2007, decizie prin care au fost valorificate adeverințele nr.471/21.02.2007, nr.373/21.02.2007 și nr.444/16.02.2007.
Din datele dosarului rezultă că acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 04.04.2007, pârâta recalculează drepturile bănești aferente unor adeverințe emise în perioada februarie 2007, iar instanța admite excepția tardivități calculând în termen de 45 de zile de la data de 01.08.2006.
Până la data de 01.09.2008, potrivit dispozițiilor OUG nr.4/2005 subzistă dreptul legal de a solicita recalcularea pensiei și acordarea drepturilor bănești retroactiv începând cu 01.09.2005, drepturile în cauză fiind prevăzute de lege a se acorda de la data depunerii cererii.
Prin întâmpinare intimata s-a opus admiterii contestației în anulare cu motivarea că dispozițiile art.318 Cod procedură civilă nu se aplică în cauză nefiind vorba de greșeală materială sau de soluționarea recursului în mod greșit fără a cerceta toate motivele.
Nu pot fi puse în discuție aspecte care țin de fondul cauzei respectiv de aprecierea probelor în recurs.
Examinând contestația în anulare astfel cum a fost formulată, în raport de motivul invocat se constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Contestatorul a contestat decizia nr.-/01.08.2006 emisă de Casa Județeană de Pensii T la data de 01.08.2006 pentru motivele invocate în acțiune, înregistrată fiind cererea la Tribunalul Timiș la data de 04.04.2007.
La dosar nu există dovada comunicări deciziei de pensionare contestată iar borderoul de corespondență confirmă doar faptul expedierii actului astfel că în mod greșit instanța de recurs a stabilit că data comunicării o reprezintă data emiterii deciziei de pensionare.
astfel, instanța de recurs a săvârșit o eroare materială luând în calcul data curgerii termenului de prescripție de la 01.08.2006, data emiterii deciziei contestate, eroare care se circumscrie dispozițiilor art.318 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată în recurs fiind astfel nelegală.
În considerarea celor de mai sus, Curtea urmează ca în temeiul art.320 Cod procedură civilă să admită contestația în anulare și să dispună anularea deciziei nr.965/06.05.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, fixându-se termen pentru rejudecarea recursului la data de 28.10.2008.
Fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, în procedura căreia în prima fază părțile nu cad în pretenții, în înțelesul art.274 Cod procedură civilă, urmând rejudecarea fondului unde în funcție de soluția ce se va pronunța în recurs, se va soluționa cererea privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.965 din 06.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Anulează decizia contestată și fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 28.10.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, din 23 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /26.11. 2008
Tehnored.: / 2 ex./26.11. 2008
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Aurelia Schnepf, Vasilica Sandovici
