Alte cereri. Decizia 343/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - alte cereri-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 343
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrozina
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii cu sediul în municipiul B, Calea Națională nr. 85, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1582 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente Casa Județeană de Pensii
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului formulat de Casa Județeană de Pensii B, pentru motivele arătate în scris, și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal reclamantul chemat în judecată Casa Județeană de Pensii B solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească indemnizația prevăzută de Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război începând cu 1 aprilie 1999 când a fost pensionat precum și daune morale în cuantum de 10.000.000 lei vechi. A mai solicitat ajutorul de 570 lei pentru luna decembrie 2006 pentru lemne, energie electrică, etc. și sporul anual pentru lemne aferent anului 2007, acțiunea restrânsă doar pentru drepturile stabilite conform Legii 49/1991.
Prin încheierea din 7 mai 2008 Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare secției civile a Tribunalului Botoșani, cauza fiind înregistrată pe rolul Secției civile sub nr-.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pe cale de excepție a invocat tardivitatea dreptului la contestarea deciziei nr.- din 1.04.1999 emisă de Direcția Generală de Muncă și protecție Socială B arătând că reclamantul nu a uzat de dispozițiile art.10 din Legea 49/1999 prin necontestarea deciziei în termenul de 30 de zile impus de art.52 alin.3 și 4 din Legea 3/1977, precum și excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei reprezentantul pârâtei a susținut că la 9 martie 1999 reclamantul a solicitat acordarea drepturilor sociale privitoare la pensia având în vedere că deținea procesul verbal nr.72/1946 întocmit de către Comisia Medicală Mixtă a Comandamentului nr.4 Teritorial în baza căruia la 4 martie 1999 Comisia de Expertiză Medicală din cadrul Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială Bae mis Decizia asupra Capacității de Muncă nr.368 prin care s-a stabilit că în copilărie când avea vârsta de 8 ani (în anul 19545) reclamantul a suferit un accident prin explozia unui proiectil în afara serviciului ordonat, arătând că în mod corect pârâta a acordat la solicitarea contestatorului drepturile de asigurări sociale privitoare la pensia începând cu 9 martie 1999, iar în baza art.6 din legea nr.49/1999 acesta a primit procentul de 50% din cuantumul unui invalid de război de gradul III de invaliditate.
Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr. 1582 din 12.11.2008 a dispus următoarele:
- a respins excepția tardivității contestării deciziei nr.- din 01.04.1999 invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii B, ca fiind fără obiect;
- a respins excepția prescrierii dreptului la contestație, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii B, ca fiind fără obiect;
- a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată din oficiu pentru perioada 01.04.1996 - 18.11.2004, ca rămasă fără obiect;
- a respins excepția dreptului la acțiune invocată din oficiu pentru perioada 19.11.2004 - 01.02.2005 ca nefondată;
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B;
.a obligat, pârâta să plătească reclamantului indemnizația prevăzută de art.1, lit. a) pentru gradul II de invaliditate pentru perioada 19.11.2004 - 30.06.2005;
- a obligat, pârâta să plătească reclamantului diferența între indemnizația prevăzută de art.1 lit. a), pentru gradul II de invaliditate și indemnizația efectiv plătită pentru perioada 01.07.2005 - 12.11. 2008;
- a respins ca nefondate capetele de cerere privind acordarea daunelor morale și materiale.
Prin considerentele sentinței, Tribunalul Botoșania respins excepția tardivității contestației și a prescris dreptul la acțiune arătând că reclamanul nu a contestat decizia nr. - din 1.04.1999 a Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială B, iar față de precizările la acțiune privind restrângerea pretențiilor doar pentru perioada ulterioară datei de 19.11.2004, a fost respinsă ca rămasă fără obiect excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1.04.1996 - 18.11.2004 iar în privința perioadei 19.11.2004 - 1.02.2005 a argumentat aplicarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 49/1991 care a stabilit că indemnizația și sporurile se plătesc la cerere, de la data intrării în vigoare a legii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost accidentat de război în afara serviciului ordonat, încadrat în gradul II de invaliditate, iar potrivit art.1 lit.a) din legea 49/2001 raportat la art.41din aceeași lege - așa cum a fost introdus prin legea 55/1992 - acestuia i se cuvine o indemnizație în cuantumul stabilit pentru gradul II de invaliditate.
Conform adresei nr.26829 din 28.10.2008 înaintat de Serviciul Plăți Pensii al Casei Județene de Pensii B, în luna iulie 2008 i-a fost achitată reclamantului suma corespunzătoare indemnizației lunar pentru perioada 01.07.2005 până în prezent (fila 20 dosar), cuantumul fiind stabilit pentru gradul 3 de invaliditate. Rezultă că - pentru această perioadă (01.07.2005 - 12.11.2008) pentru care s-a plătit deja indemnizația, reclamantul este îndreptățit doar la diferența între indemnizația prevăzută de art.1 lit. a) din Legea 49/1991 în cuantumul stabilit pentru gradul II de invaliditate și cea ce i-a fost efectiv plătită (la nivelul inferior pentru gradul III de invaliditate; pentru intervalul anterior pentru care reclamantul a solicitat plata indemnizației 19.11.2004 - 30.06.2005 (fila 15 dosar), acestuia nu i s-a plătit nici o sumă cu titlu de indemnizație astfel încât instanța va obliga pârâta să-i achite reclamantului indemnizația prevăzută de art.1 lit. a) din legea 49/1991 pentru gradul II de invaliditate, în întregime.
Cât privește capătul de cerere privind acordarea daunelor morale și materiale în cuantum de 10.000.000 lei vechi, instanța urmează a le respinge motivat de faptul că - pe de o parte, din probele existente la dosarul cauzei nu rezultă în nici un fel că s-ar fi provocat vreun prejudiciu în patrimoniul reclamantului ca urmare a neachitării acestor sume de bani, instanța apreciind că admiterea cererii principale de acordare a indemnizației reprezintă un remediu suficient pentru prejudiciul moral ce i-a fost provocat reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Casa Județeană de Pensii B, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Motivând recursul pârâta intimată a reținut că petentul s-a adresat Casei Județene de Pensii B la data de 9.03.2000 pentru acordarea drepturilor, conform Procesului Verbal nr. 72/1946 a Comisiei Medicală Mixtă a Comandamentului nr.4 Teritorial, în baza căruia la data de 04.03.1999 Comisia de Expertiză Medicală din cadrul Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială Bae mis Decizia asupra Capacității de Muncă nr.368 prin care acestuia i s-a stabilit gradul III de invaliditate. Acest lucru a avut loc deoarece, în copilărie când avea vârsta de 8 ani (în anul 1945), contestatorul a suferit un accident prin explozia unui proiectil în afara serviciului ordonat.
S-a argumentat că dreptul de asigurări sociale au fost stabilite începând cu data de 9.03.1999, iar conform art. 6 din legea enunțată a beneficiat de un procent de 50% din cuantumul unui invalid de război, gradul III devenind grad II de invaliditate, reclamantul beneficiind de cuantumul aferent acestui grad.
Totodată, s-a susținut că același reclamant s-a adresat Centrului Militar Județean B pentru stabilirea calității de accidentat de război în afara serviciului ordonat conform legii nr. 55/1992, arătând că drepturile aferente acestei situații putând fi achitate începând cu data de 30.04.2005.
Recursul, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor dosarului se constată că prin Legea nr. 49/1991 a fost reglementată acordarea de indemnizații și sporuri invalizilor, veteranilor și văduvelor de război, în aplicarea acestei legi fiind emise normele metodologice ale Ministerului Apărării Naționale, și, reglementări modificate prin Legea nr. 55/1992, în prevederile art. 1 prevăzându-se că legea se aplică și pensionarilor, accidentați de război în afara serviciului ordonat.
Prin legea nr. 49/2001 privind pensiile s-a stabilit prin art. 6 că accidentații de război în afara serviciului ordonat au dreptul la 50% din cuantumurile prevăzute pentru invalizii de război, diferențiat în funcție de gradul de invaliditate în care sunt încadrați.
Conform documentației depuse la dosar, reclamantul a făcut dovada invalidității precum și faptul că această situație s-a datorat unui eveniment în afara serviciului ordonat conform Procesului Verbal nr.72 de al Comisiei Medicale Mixte de la Comandamentul 4 Teritorial emis la 28 august 1945 (fila 10 dosar) s-a stabilit că în vârstă de 7 ani, elev, a devenit infirm prin amputarea mâinii drepte prin rană de război (explozie proiectil în afara serviciului ordonat).
Decizia asupra capacității de muncă nr.883 din 27 mai 1999 (fila 9 dosar) stabilea pentru contestator gradul III de invaliditate, nerevizuibil, dreptul de la 01.04.1999 acesta beneficiind de pensie pentru pierderea capacității de muncă (fila 1 dosar), ca efect al Legii nr.120/1996, din oficiu, contestatorul fiind trecut în gradul II de invaliditate.
Așadar adoptării Legii nr. 120/1086 contestatorul a fost trecut din oficiu la gradul II de invaliditate, și cum în cauză nu s-a făcut dovada achitării îndemnizației corespunzătoare acestui grad, prin hotărârea atacată în mod legal a fost admisă cererea contestatorului pentru plata drepturilor de pensie aferente gradului II invaliditate, cu plata diferențelor dreptului de pensie pentru perioadele specificate.
Constatând că nu sunt date motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B cu sediul în municipiul B, Calea Națională nr. 85, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1582 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:
Asist.jud: ER și
Tehnored.ex.2/24.04.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Apetroaie Eufrozina, Rață Gabriela
