Alte cereri. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.35/AS
Ședința publică de la 25 Martie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de reclamantul,domiciliat în C,-, asupra încheierii interlocutorii de la termenul din 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimata - pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, având ca obiect alte cereri - excepție de neconstituționalitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul - reclamant, avocat G, în baza împuternicirii avocațiale nr.48517/06.03.2008 - depusă la dosar, pentru intimata - pârâtă Casa Județeană de Pensii C, consilier juridic, conform delegației nr.196/27.02.2008.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei întâmpinare la recursul declarat de reclamantul.
Fiind întrebate părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat sau acte de depus în cauză.
Instanța, având în vedere că părțile au precizat că nu mai au alte cereri de formulat sau act noi de depus în cauză, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului reclamant, avocat G, având cuvântul solicită instanței să aibă în vedere faptul că prin încheierea interlocutorie din data de 23.01.2008 instanța nu se pronunță asupra sesizării, ci chiar asupra excepției de neconstituționalitate, ceea ce excede competenței atributive. Se repetă aceeași situație și în încheierea atacată cu recurs și nu se face o apreciere corectă a dispozițiilor din textul art. 29 alin.1,2 și 3 din legea 47/1992.
Precizează apărătorul recurentului - reclamant că recurentul nu a avut acces la încheierea care trebuia motivată în termen de 24 de ore de la rămânerea în pronunțare.
Pe fondul cauzei, apărătorul recurentului opinează că instanța trebuia să admită sesizarea, constatând că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții din textul art. 29 alin.1,2 și 3 din legea 47/1992.
Mai arată apărătorul recurentului că nu este o situație repetitivă și nu se invocă una și aceeași excepție iar instanța nu se poate pronunța asupra unor texte
Solicită avocat G admiterea recursului, modificarea încheierii recurate în sensul admiterii sesizării asupra excepției de neconstituționalitate, operarea suspendării de drept până când se va pronunța Curtea Constituțională.
Reprezentantul intimatei - pârâte C solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
INSTANȚA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la 07.03.2008 împotriva încheierii interlocutorii de la termenul din 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
În fapt, prin cererea formulată la Tribunalul Constanța reclamantul a contestat decizia de pensionare și sub aspectul neacordării pensiei de serviciu la care au dreptul magistrații invocând prevederile art.103 al.1 din Legea nr. 92/1992. De asemenea a arătat că deși este notar are calitatea de magistrat și îndeplinește condițiile de vechime în funcția de notar.
La termenul din 19.12.2007 reclamantul, prin apărător, a invocat excepția de neconstituționalitate a art.86 din Legea nr. nr. 303/2004, depunând motivarea acesteia la următorul termen de judecată.
Prin încheierea din data de 23.01.2008 s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale în conformitate cu art.29 al.6 din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei încheieri nu s-a formulat recurs.
La termenul din 20.02.2008 reclamantul, prin apărător a invocat din nou excepția de neconstituționalitate a art.86 din Legea nr. 303/2004 precum și prevederile art. 2, 42, 43, 44, 46 și 51 din Legea nr. 92/1992 și a prevederilor art. 1, 2, 4, 5, 8, 18, 21 și 23 din Legea nr. 19/2000.
În motivare s-a arătat din nou că deși magistrații beneficiază de un avantaj prin luarea în calcul și a vechimii cât aceștia au îndeplinit alte funcții, între care și notar, pentru categoriile profesionale respective nu este recunoscut în legislație un beneficiu similar ceea ce conduce la concluzia că acest text de lege stabilește un privilegiu exclusiv corpului magistraților, contrar art.16 din Constituție. A mai arătat că între profesia de notar și cea de judecător există similitudini referitoare la modul de numire, atribuții, pregătire profesională, enunțându-se în acest sens prevederile unor acte normative. A arătat că textul atacat nu poate fi privit ca omisiv. Se susține de autorul excepției că toate textele legale instituie un sens unic de echivalență între mai multe profesii juridice și creează un privilegiu exclusiv corpului de magistrați în cadrul sistemului public de pensii, ceea ce contravine art.16 al.1 din Constituția României care consacră egalitatea în drepturi.
Prin Încheierea din 05.03.2008 Tribunalul Constanțaa respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru a soluționa astfel instanța a avut în vedere următoarele:
În ceea ce privește art.86 din Legea nr. 303/2004 instanța nu poate reține decât aceleași argumente pe care le-a reținut și în încheierea din 23.01.2008 împotriva căreia, de altfel, reclamantul nu a formulat recurs.
Astfel, potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004, constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector și consilier în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, personal de probațiune cu studii superioare juridice sau în care a îndeplinit funcții de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului sau în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ.
Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că reclamantul invocă faptul că pentru persoanele care au ocupat funcțiile indicate în acest text de lege nu este recunoscută vechimea în aceste funcții ca vechime în magistratură în cazul în care nu au calitatea de magistrat.
Din acest punct de vedere se constată că în realitate reclamantul invocă lipsa unei reglementări în acest sens.
Or, în conformitate cu art. 29(1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Rezultă astfel că în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate Curtea Constituțională se pronunță asupra concordanței unor texte în vigoare din legi sau ordonanțe de guvern și nu asupra unor situații care nu au reglementare legislativă, întrucât curtea nu este îndreptățită să creeze legislație.
Pe de altă parte, textul legal invocat recunoaște în favoarea magistraților și perioada în care au activat în alte profesii juridice. Desigur că vechimea în magistratură are relevanță sub aspectul stabilirii dreptului la pensia de serviciu, dar nu acest text de lege instituie dreptul la pensie de serviciu pentru a fi criticat în sensul că instituie dreptul la pensie de serviciu doar în favoarea magistraților și nu și a altor categorii profesionale.
Sub acest aspect se constată că textul a cărui neconstituționalitate se invocă nu are legătură cu soluționarea cauzei.
Referitor la prevederile art. 2, 42, 43, 44, 46 și 51 din Legea nr. 92/1992 Tribunalul a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 29(1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare.
Or, art.42, 43, 44, 46 și 51 din Legea nr.92/1992 au fost 3 în mod expres prin art.107 al.2 lit.b din Legea nr. 303/2004 care a și alin 2 din art.2 în timp ce alineatele 1, 3 și 4 din art.2 au fost e expres prin prevederile art.133(1) lit. b din Legea nr. 304/2004.
Privitor la prevederile art. 1, 2, 4, 5, 8, 18, 21 și 23 din Legea nr. 19/2000 s-au reținut următoarele:
Textele legale a căror constituționalitate este în discuție sunt următoarele:
Art. 1. - Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat și se exercită, în condițiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public.
Art. 2. - Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază:
a) principiul unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public bazat pe aceleași norme de drept;
b) principiul egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege;
c) principiul solidarității sociale, conform căruia participanții la sistemul public își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;
d) principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor;
e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite;
f) principiul repartiției, pe baza căruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligațiilor ce revin sistemului public, conform legii;
g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public, conform legii.
Art. 4. -(1) În sistemul public sunt asigurate, în condițiile prezentei legi, persoanele fizice, denumite în continuare asigurați.
(2) Asigurații pot fi cetățeni români, cetățeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reședința în România.
(3) Asigurații au obligația să plătească contribuții de asigurări sociale și au dreptul să beneficieze de prestații de asigurări sociale, conform prezentei legi.
Art. 5. -(1) În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și funcționarii publici;
II. persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I;
III. persoanele care beneficiază de drepturi bănești lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii, denumite în continuare șomeri;
IV. persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puțin 3 salarii medii brute, și care se află în una dintre situațiile următoare:
a) asociat unic, asociați, comanditari sau acționari;
b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;
c) membri ai asociației familiale;
d) persoane autorizate să desfășoare activități independente;
e) persoane angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații acestora;
f) alte persoane care realizează venituri din activități profesionale;
persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu cel puțin 3 salarii medii brute, și care se regăsesc în două sau mai multe situații prevăzute la pct. IV.
(2) Se pot asigura în sistemul public, pe bază de contract de asigurare socială, în condițiile prezentei legi, persoanele care nu se regăsesc în situațiile prevăzute la alin. (1), cele care nu se află în plata unor prestații de asigurări sociale în sistemul public, cele care nu se regăsesc în situațiile de la art. 38 alin. (1) lit. b) și c), precum și cele care nu sunt asigurate în alte sisteme de asigurări sociale, neintegrate în sistemul public.
(3) Salariul mediu brut este cel utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Art. 8. -(1) Constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din România, precum și în alte țări, în condițiile stabilite prin acordurile sau convențiile internaționale la care România este parte.
(2) Drepturile de asigurări sociale cuvenite în sistemul public din România se pot transfera în țările în care asigurații își stabilesc domiciliul sau reședința, în condițiile reglementate prin acorduri și convenții internaționale la care România este parte.
(3) Prestațiile de asigurări sociale aferente drepturilor prevăzute la alin. (2) pot fi transferate în alte țări, în condițiile reglementate prin acorduri și convenții internaționale la care România este parte, în moneda țărilor respective sau într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit.
Art. 18. -(1) În sistemul public sunt contribuabili, după caz:
a) asigurații care datorează contribuții individuale de asigurări sociale;
b) angajatorii;
c) persoanele juridice la care își desfășoară activitatea asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. II, asimilate angajatorului în condițiile prezentei legi;
d) Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj;
e) persoanele prevăzute la art. 5 alin. (2) care încheie contract de asigurare socială.
(2) Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă normale, deosebite sau speciale.
(3) Cotele de contribuții de asigurări sociale se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Art. 21. -(1) Contribuția de asigurări sociale se datorează din momentul încadrării în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (1) sau de la data încheierii contractului de asigurare socială.
(2) Contribuția individuală de asigurări sociale se datorează de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I și II, iar cota contribuției individuale de asigurări sociale se stabilește prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(3) Contribuția de asigurări sociale datorată de angajatori reprezintă diferența dintre nivelul cotelor de contribuții de asigurări sociale stabilite diferențiat, în funcție de condițiile de muncă, prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, și nivelul cotei contribuției individuale de asigurări sociale.
(4) Asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. IV și V și alin. (2) datorează integral cota de contribuție de asigurări sociale corespunzătoare condițiilor de muncă în care își desfășoară activitatea.
(5) Contribuția de asigurări sociale pentru șomeri se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru șomaj la nivelul cotei stabilite pentru condiții normale de muncă, cu excepția plăților compensatorii și a veniturilor de completare acordate salariaților din industria de apărare, în perioada de reducere temporară a activității.
(6) Contribuția de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăți compensatorii se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj la nivelul cotei contribuției individuale de asigurări sociale.
(7).
(8) Contribuția de asigurări sociale datorată de contribuabilii prevăzuți la art. 18 alin. (1) nu se impozitează
Art. 23. -(1) Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie:
a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I, sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. II;
b) venitul lunar asigurat, prevăzut în declarația sau în contractul de asigurare socială, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut.
(2) Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate de către persoanele juridice din România este salariul brut lunar în lei, corespunzător funcției în care persoana respectivă este încadrată în țară, inclusiv sporurile și celelalte adaosuri care se acordă potrivit legii.
(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.
(4) Salariul mediu brut este cel prevăzut la art. 5 alin. (3).
Cu privire la aceste texte legale reclamantul nu indică în concret care ar fi motivul de neconstituționalitate, motivarea fiind una generală privitoare la toate textele legale la care se referă excepția.
Aceste texte legale au un caracter general și reglementează drepturi de asigurări sociale.
Și în acest caz, din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că reclamantul le critică pentru motivul că nu stabilesc un drept la pensie de serviciu și pentru alte persoane decât pentru magistrați.
Și în acest caz, se reține că nu poate fi sesizată Curtea Constituțională pentru a crea un text de lege care să înlăture pretinsa discriminare instituită de textele legale în vigoare.
În conformitate cu art.29 al.(6) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Critica încheierii prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Constatându-se că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții sine qua non din textul art. 29 alin.1,2 și 3 din Legea 47/1992 instanța trebuia să admită sesizarea oricare ar fi fost deducțiile și asociațiile de idei sau analogia autorului sesizării.
De vreme ce textele invocate drept neconstituționale conturează regimuri diferențiate iar nu interferențe de tratament juridic în domeniul asigurărilor sociale, aspirația contestatorului la calitatea de "magistrat" constituie o chestiune de fond, iar nu procedurală, aparentă în raport de incidență.
Este ceea ce susține sesizarea și obligă instanța sesizată la "a pipăi" fondul incidentului, antamarea propriu - zisă a acestuia putând semnifica o antepronunțare.
Intimata Casa Județeană de Pensii Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat învederând în esență următoarele:
Art. 86 invocat de către reclamant ca fiind neconstituțional se referă la asimilarea perioadei lucrate într-un alt domeniu de activitate cu vechimea în magistratură.
În conformitate cu art. 29(1) din legea 47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Cu privire la art. 2, 42, 43, 44, 46 și 51 din legea 92/1992 aceste texte au fost e în mod expres prin art.107 alin.2 lit.b din legea 303/2004.
Referitor la art. 1,2,4,5,8,21 și 23 din legea 19/2000 reclamantul nu indică în mod clar care ar fi neconstituționalitatea acestora.
Recursul este fondatși va fi admis cu consecința casării în parte a sentinței recurate pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Curtea își însușește considerentele sentinței referitoare la prevederile art.2, 42, 43, 44, 46 și 51 din Legea 92/1992 cât și cu privire la art. 1,2,4,5,8,18, 21, 23 din Legea 19/2000.
Casarea în parte vizează modalitatea de soluționare a excepției în referire la art. 86 din legea 303/2004.
Astfel, în conformitate cu art. 29(1) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Din economia textului rezultă că admisibilitatea unei excepții de neconstituționalitate este dată de îndeplinirea următoarelor condiții:
a) excepția să vizeze o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;
b) excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
În legătură cu prima cerință se știe că art.86 din legea 303/2004 este în vigoare și în prezent iar cât privește cea de-a doua cerință și aceasta este îndeplinită întrucât textul de lege invocat ca neconstituțional se referă la asimilarea perioadei lucrate într-un alt domeniu de activitate cu vechimea în magistratură și pentru acele categorii de persoane care au desfășurat una dintre activitățile enumerate dar fără să fi fost vreodată magistrat, cu scopul evident de a obține vocația la o pensie de serviciu de magistrat.
Îndeplinirea cumulativă a acestor condiții creează o situație premisă favorabilă pentru titularul acesteia care nu poate decât să atragă sesizarea Curții Constituționale.
Judecătorul cauzei nu se poate substitui judecătorului constituțional pentru a concluziona că excepția invocată nu poate fi primită pe considerentul că nu intră în atribuțiile Curții Constituționale atributul de a crea legislație.
O asemenea constatare este atribuită sub aspectul competenței Curții Constituționale.
Pe cale de consecință recursul va fi admis, constatându-se că este admisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 din Legea 303/2004.
Întrucât instanța competentă să înainteze dosarul în vederea soluționării excepției nu poate fi decât instanța în fața căreia s-a invocat această excepție, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei Tribunalului Constanța, casarea fiind parțială numai în măsura în care se apreciază excepția admisibilă în referire la art. 86 din legea 303/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de reclamantul,domiciliat în C,-, asupra încheierii interlocutorii de la termenul din 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimata - pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-.
Casează hotărârea recurată în parte.
Constată că este admisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 din legea 303/2004.
Menține restul dispozițiilor.
Trimite cauza aceleiași instanțe pentru realizarea procedurii reglementată de art. 29 din Legea nr.47/1992.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.-jud.-/07.04.2008
-gref.-
4 ex./08.04.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de Apel Constanța, având ________ file, la care este atașat dosarul cu același număr al tribunalului Constanța (57 file), întrucât prin decizia civilă nr.35/AS/25.03.2008 Curtea a admis recursul civil declarat de reclamantul,asupra încheierii interlocutorii de la termenul din 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimata - pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII,a casathotărârea recuratăîn parte, a constatat că este admisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 din legea 303/2004, a menținut restul dispozițiilor șia trimis cauza aceleiași instanțepentru realizarea procedurii reglementată de art. 29 din Legea nr.47/1992.
Președinte complet,
- -
Grefier,
- -
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
