Alte cereri. Decizia 696/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 696
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Florența Carmen
Grefier
Pe rol, judecarea cauzei recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1048 din 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant prin avocat și intimatul pârât O prin contabil șef.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Avocat pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului conform motivelor scrise, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și sub aspectul acordării daunelor morale și materiale.
Contabil șef pentru intimatul pârât solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr.1048 din 27.10.2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, și a dispus anularea adeverinței nr. 93/28.07.2009 emisă de pârâta
A respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale și materiale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Cooperativei de Consum și datorită condițiilor periculoase reprezentate de nivelul ridicat al noxelor existente la locul de muncă activitatea sa a fost încadrată în grupa II de muncă, cum corect s-a reținut în decizia nr. 108/04.04.1990 emisă de UCECOM
Văzând dispozițiile deciziei nr. 108/1990 și adresa nr. 7/1992 instanța a apreciat că activitatea reclamantului a fost corect încadrată în grupa II de muncă, timp efectiv 100%.
Susținerea pârâtei că din eroare s-a atașat anexa nr. 2 din decizia nr. 107/1990 la decizia nr. 108/1990 și ca urmare activitatea desfășurată de reclamant nu este nominalizată în grupa II de muncă nu poate fi reținută, atâta timp cât unitatea recunoaște încadrarea acestei activități în condiții periculoase și este nominalizată în anexa nr. 2 din Ordinul nr. 50/1990.
De asemenea instanța a apreciat că în conformitate cu prevederile Decretului -Lege nr. 68/1990 și ale Ordinului nr. 50/1990, unitatea angajatoare și-a nominalizat locurile de muncă și categoriile profesionale care se încadrează în grupa I și II de muncă prin decizia nr. 108/04.04.1990, din care rezultă că activitatea reclamantului pe perioada 20.01.1973 - 15.05.1980 se încadrează în grupa II de muncă.
Față de această situație și dispozițiile legale sus menționate instanța a dispus anularea adresei nr. 93/28.07.2009.
Cu privire la acordarea daunelor morale s-a apreciat că în cauză reclamantul nu a făcut dovada suportării unui prejudiciu de natură să-l îndreptățească la acordarea acestora și ca urmare instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul, reclamantul a arătat că sentința instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de protecția muncii privind nivelul noxelor la locul său de muncă, pentru activitatea de deratizare, dezinfectare.
A mai arătat că sentința atacată cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, constând în nesancționarea măsurii nelegale a unității pârâte care, în ciuda faptului că activitatea prestată de el este încadrată la grupa a-II-a de muncă, a revenit în mod ilegal și abuziv, precizând că această încadrare nu face parte din anexa nr.3la decizia nr.108/04.04.1990, ci din anexa 3 la decizia nr.107/04.04.1990 emisă de COM.
A menționat recurentul că activitatea pe care a prestat-o se încadrează la art.2 din Decretul-Lege nr.68/1990 și ordinul nr.50/1990, autoritatea competentă nominalizând locurile de muncă și categoriile profesionale încadrate în grupele 1 și 2 de muncă, în vederea pensionării, în considerentele deciziei făcându-se mențiunea expresă că dispozițiile acestei decizii se aplică retroactiv din anul 1969.
Totodată, a susținut recurentul că, pentru perioada prestată, conform indicatorilor din carnetul de muncă, a încasat alături de salarii și sporurile legale, acordate pentru condiții periculoase de muncă ( ce au determinat îmbolnăvirea sa profesională), însă în mod nelegal și abuziv, aceste sporuri nu au fost introduse în salariu, pentru a fi luate în calcul la stabilirea cuantumului pensiei.
Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea contestației.
Intimata Oaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, motivând că, deși activitatea desfășurată de reclamant este nominalizată în anexa nr.2 din Ordinul nr.50/1990, în Decizia UCECOM B nr.108/08.04.1990, activitatea desfășurată de reclamant nu este nominalizată în anexa nr.2, astfel că unitatea nu a putut să-i elibereze adeverința cu perioada lucrată pentru grupa a-II-a de muncă, dar a emis adeverința nr.88/14.07.2009 cu salariile realizate și sporurile de care a beneficiat pe perioada lucrată.
În susținerea întâmpinării, intimata pârâtă a depus, în xerocopie, deciziile nr.107 și nr.108/04.04.1990 și extras din Ordinul nr.590/2008 al
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale și o justă apreciere a probelor administrate.
Astfel, se constată că prin sentința pronunțată, instanța de fond a anulat adeverința nr.93/28.07.2009, reținând că prin decizia nr.108/1990 a UCECOM și adresa nr.7/1992 în mod corect a fost încadrată grupa a-II-a de muncă activitatea desfășurată de reclamant.
Soluția de anulare a adeverinței a fost motivată de către instanța de fond tocmai prin aceea că aceasta a fost eliberată cu ignorarea prevederilor Decretului-Lege nr.68/1990 și ale Ordinului nr.50/1990, precum și a faptului că unitatea angajatoare și-a nominalizat locurile de muncă și categoriile profesionale care se încadrează în grupa I și II de muncă prin decizia nr.108/04.04.1999 din care rezultă că activitatea reclamantului pe perioada 20.01.1973-15.05.1980 se încadrează în grupa II de muncă.
Prin urmare, nu poate fi primită critica recurentului în sensul că soluția instanței de fond este nelegală întrucât nu ar fi sancționat luarea măsurii ilegale de către unitatea pârâtă, din moment ce instanța a dispus anularea adeverinței, nulitatea relativă, ca și cea absolută fiind tocmai acea sancțiune ce intervine pentru emiterea sau încheierea unui act cu nerespectarea dispozițiilor legale.
De asemenea, se constată că instanța de fond și-a argumentat în fapt și în drept soluția adoptată, iar motivele expuse converg toate spre soluția de admitere a acțiunii pronunțată de instanță, nefiind contradictorii și nici străine de natura pricinii.
Cât privește soluția de respingere a capătului de cerere în despăgubiri, se reține că prin motivele de recurs, reclamantul nu a invocat în concret critici în fapt sau în drept cu privire la modul de soluționare a acestui petit sau cu privire la argumentele pe care instanța și-a întemeiat soluția de respingere.
Nu poate fi calificată drept motiv de recurs simpla afirmație a reclamantului din finalul recursului declarat în sensul că, în mod abuziv și nelegal, sporurile încasate pentru condiții periculoase de muncă, nu au fost introduse în salariu pentru a fi luate în calcul la stabilirea cuantumului pensiei, întrucât din aceasta nu se pot extrage nemulțumirile recurentului cu privire la soluția instanței de fond privind cererea în despăgubiri, fapt ce nu permite instanței de recurs o cenzurare a sentinței tribunalului sub acest aspect.
Pe de altă parte, se constată că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi solicitat unității pârâte o adeverință privind natura și cuantumul sporurilor pe care pretinde că le-a încasat pentru condiții periculoase de muncă și că pârâta ar fi refuzat eliberarea acesteia, prejudiciindu-l în acest mod la calcularea drepturilor de pensie, astfel că nu s-a demonstrat îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1048 din 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.
24.02.2010
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Florența Carmen
