Alte cereri. Decizia 76/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 76/
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ C, împotriva sentinței civile nr. 815/12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 14 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 20 ianuarie 2010 și apoi pentru 27 ianuarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 815/12 octombrie 2009 fost admisă contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata AJOFM C și s-a dispus anularea dispoziției nr. 15 emisă de intimată la data de 28 aprilie 2009 cu obligarea acesteia de a emite o nouă dispoziție prin care să stabilească dreptul contestatoarei la plata indemnizației legale e șomaj, începând cu data de 10 aprilie 2009.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost încadrată în muncă la SC SRL Sf. G, începând cu data de 11.09.2005 cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
S-a dispus suspendarea executării contractului individual de muncă la data 14.07.2006, conform art. 51 lit. a) din Codul Muncii, respectiv concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Activitatea a fost reluată la 3.06.2008( poziția 15-16 din carnetul de muncă).
La data de 22.08.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 55 alin. (1) lit. b) din Codul Muncii (acordul de voință a părților).
S-a încadrat în muncă în scurt timp, respectiv la 1.09.2008 la SC SRL B cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată (poziția 19).
Acest ultim angajator a dispus concedierea la data de 04.2009 în temeiul dispozițiilor art. 58 corelat cu art. 65 din Codul Muncii.
Autoritatea intimată prin dispoziția nr. 15 din 28 aprilie 2009 dispus respingerea cererii contestatoarei de acordare a indemnizației de șomaj, începând cu data de 10.04.2009 ( 4) pe motiv că nu realizează stagiu minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare datei înregistrării cererii.
Instanța reține că prezenta contestație este întemeiată pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Dispozițiile art. 35 alin. (1) din 76/2002 statornicesc că, în cazul persoanelor care au avut raporturile de muncă sau de serviciu suspendate, stagiul minim de cotizare de minim 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare înregistrării cererii ( art. 34 alin.1 lit. a din lege), se realizează prin însumarea perioadei de asigurare realizată înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activității, fără alte detalieri sau precizări.
Contestatoarea, cum s-a reținut mai sus, anterior datei suspendării contractului de muncă pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, 14.07.2006, a fost salariata SC SRL Sf. G din data de 11.09.2005. Suspendarea executării contractului individual de muncă a încetat la data de 3.06.2008,după care contestatoarea a avut calitate de asigurată până la data de 1.04.2009 când a fost concediată pentru motive neimputabile acesteia. În perioada contributivă de după data încetării suspendării a avut o întrerupere de 8 zile, respectiv 23.08.2008 - 1.09.2008, în care nu a avut calitatea de salariată.
Plecând de la reglementările precitate care nu precizează dacă perioada contributivă de după suspendare trebuie sau nu realizată la același angajator, instanța apreciază că în speță este realizat stagiul minim de cotizare de 12 luni prin însumarea perioadelor de cotizare realizate anterior și ulterior suspendării executării contractului individual de muncă, în sensul dispozițiilor legale amintite, respectiv art. 35 alin.(1), care reprezintă o situație de excepție, alături de cele ale alin. (2) și (3) din același articol, de la regula stabilită prin art. 34 legii.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta AJOFM C, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a reținut în mod eronat modul de calcul al stagiului de cotizare, fără a avea în vedere faptul că stagiul de cotizare reprezintă 12 luni anterioare datei de 11.06.2009 (data înregistrării cererii) și nu 12 luni din ultimele 24 de luni, fără a se lua în considerare perioadele de suspendare a contractului de muncă. Se mai arată că instanța de fond nu a analiza în ce modalitate a calculat termenul de 12 luni de stagiu de cotizare, și pentru ce motive a reținut că este vorba de 12 luni în ultimele 24 de luni.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins iar sentința primei instanțe menținută ca legală și temeinică, în baza disp. art. 312 pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 34 din legea 76/2002 așa cum a fost modificată ulterior, șomerii beneficiază de indemnizație de șomaj dacă îndeplinesc cumulativ printre alte condiții și condiția privind stagiul de cotizare de minim 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii. Din analiza înscrisurilor depuse la dosar rezultă că contestatoarea a avut contractul de muncă suspendat de drept potrivit disp. art. 50 al.1 lit. a din codul muncii, în intervalul de timp cuprins între 23.01.2007 și 7.12.2008, fiind în concediu de maternitate. Dispoziția legală pe care o invocă recurenta, și anume art 35 din legea 76/2002, vizează ca singură excepție, persoanele al căror contract de muncă a fost suspendat, pentru incapacitate temporară de muncă, dacă această perioadă nu depășește 30 de zile. Ori contestatoarea a avut contractul de muncă suspendat de drept potrivit disp. art. 50 lit. a din codul muncii pentru concediu de maternitate și nu în temeiul art. 50 lit. b din codul muncii care reglementează expres situația incapacității de muncă. Rezultă astfel că la stabilirea perioadei de 24 de luni, se au în vedere disp. art. 34 coroborat cu disp. art. 35 din legea 76/2002, excepție făcând de la cumularea perioadei de asigurare realizată anterior suspendării cu perioada realizată după reluarea activității, numai persoanele al căror contract de muncă a fost suspendat pentru incapacitate de muncă, dacă aceasta nu depășește 30 de zile. Ori reclamanta nu s-a aflat în incapacitate de muncă, iar distincția dintre suspendarea pentru incapacitate de muncă și suspendare pentru concediu de maternitate a făcut- legiuitorul în dispozițiile codului muncii și nu instanța de judecată.
Prin urmare raționamentul instanței de fond este unul corect, iar din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă fără nici un echivoc, faptul că contestatoarea a îndeplinit condițiile stagiului de cotizare de 12 luni, și în consecință întrunește condițiile pentru acordarea indemnizației de șomaj.
Față de toate aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins și sentința primei instanțe va fi menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C împotriva sentinței civile nr. 815/2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. AP - 2.02.10
Dact. GG - 8.02.10
4 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
