Alte cereri. Decizia 916/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale

pentru Minori și Familie

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 916/R/2009

Ședința publică din data de 7 aprilie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos

JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședintele instanței

JUDECĂTOR 3: Laura

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 729/F din 06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr- privind și pe pârâtul intimat MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și pe pârâta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B N, având ca obiect - asigurări sociale - alte cereri.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal și reprezentanta pârâtului intimat Ap.N - consilier juridic, lipsind reprezentantul pârâtei intimate CJP B-ța

- de citare este realizată

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtele intimate și CJP B-ța au formulat întâmpinări, înregistrate la dosar la data de 31 martie 2009, respectiv la data de 6 aprilie 2009, comunicându-i-se reclamantului recurent câte un un exemplar al acestor înscrisuri.

Reclamantul depune la dosar acte medicale și un script constituind concluzii scrise iar cauza este lăsată la o strigare ulterioară pentru a da reclamantului posibilitatea să studieze cuprinsul întâmpinărilor ce i-au fost comunicate.

La reluarea cauzei, reclamantul arată că nu mai are cereri de formulat în probațiune. Reprezentanta de asemenea arată că înțelege să susțină întâmpinarea formulată.

Nefiind cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.

Reclamantul susține oral motivele de recurs expuse în scris solicitând admiterea lui așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare transport în sumă de 60 lei. Arată în esență că boala contactată de el este epilepsia iar prima cerere pentru pensia de invaliditate a formulat-o în anul 1975, dosarul său fiind anulat. A formulat contestație împotriva acestei măsuri dar nu i s-a comunicat răspuns.

Reprezentanta solicită respingerea ca nefondat a recursului, conform motivelor expuse în scris, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 729/F din 06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, respingându-se acțiunea față de acest pârât.

S- respins ca lipsită de obiect excepția tardivității contestației invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii B

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că pârâtul Ministerul Apărării Naționale nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât printre prerogativele sale legale, nu se regăsesc cele privind acordarea pensiei de invaliditate. Acest pârât și-a îndeplinit față de reclamant toate obligațiile legale care-i incumbau, atât în ceea ce privește stabilirea situației sale medico-militare, cât și în ceea ce privește posibilitatea de a beneficia de pensie de invaliditate.

Excepția tardivității promovării acțiunii invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii BNa fost respinsă ca lipsită de obiect, întrucât reclamantul nu contestat decizia nr. 64327/2006, ci solicitat obligarea pârâților la plata pensiei de invaliditate aferentă anilor 1975 - 1996.

Pe fondul cauzei, instanța reținut că, începând cu data de 9 iulie 1975, reclamantul, a fost trecut în rezervă, fiind clasat "inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență", conform certificatului decizie-medicală nr.4947/26.06.1975.

Având nevoie de situația militară, în anul 1996, în perioada 05 -13 august, reclamantul s-a internat în Spitalul Militar Central B și expertizat medico-legal pentru stabilirea legăturii cauzale între boala sa și îndeplinirea obligațiilor militare.

În acest context, prin certificatul medical nr. A/4120/8 din 13 august 1996 emis de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară s-a stabilit diagnosticul " confirmată în spital", boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, respectiv în luna iunie 1975, declarat inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență, încadrat în gradul 3 de invaliditate din medical prevăzut de OG 25/1993.

Potrivit art.17 din Legea nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat (în vigoare la data ivirii bolii reclamantului), pensia de invaliditate se acorda și în situația când invaliditatea s-a ivit în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiunilor militare, ocazie cu care la solicitarea celui îndreptățit și bazată pe o decizie de încadrare în grad de invaliditate provenind de la comisia de expertiză medicală prevăzută de art.47 alin.1 din aceeași lege, se putea înscrie la pensie.

Din actele depuse la dosar a rezultat că reclamantul este beneficiarul unei pensii de invaliditate, în baza Deciziei de pensionare nr.64327 emisă de Casa Județeană de Pensii începând cu data de 1 octombrie 1996, fiind inițial încadrat în gradul III de invaliditate prin Decizia nr.426/23.10.1996, iar prin Decizia nr.1062 din 13 aprilie 2006 emisă de către Comisia de Expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă B-N, începând cu data de 1 mai 2006, a fost trecut în gradul II de invaliditate.

Reclamantul a beneficiat astfel de facilitățile Legii nr.27/1966 la data depunerii cererii de pensionare, beneficiind de o pensie, categoria pensie de invaliditate, invaliditate datorată unei boli obișnuite și contractată în timpul efectuării stagiului militar.

Este adevărat că potrivit disp. art.22 alin.2 din Legea 27/1966 se acordă pensia de invaliditate și celor care au îndeplinit obligații militare însă potrivit disp. art.15 alin.2, aceasta se acordă "la cererea celui îndreptățit, a tutorelui sau a curatorului său".

Abia la data de 1 octombrie 1996, s-a format dosarul de pensionare la care s-au atașat actele necesare soluționării acestuia, ocazie cu care cererea de pensionare a reclamantului a fost admisă, emițându-se decizia nr.64327 de către Casa Județeană de Pensii B-

Or, drepturile de pensie nu se pot acorda retroactiv, în lipsa unei cereri însoțite de documentele aferente.

Nu se poate reține că reclamantul nu a cunoscut boala de care suferea, atâta cât acesta a fost clasat inapt pentru satisfacerea stagiului militar și cât în baza legislației în vigoare respectiv Legea 27/1966 avea posibilitatea de a solicita stabilirea invalidității sale și în raport de gradul de invaliditate, pensie de invaliditate.

Un astfel de demers a fost făcut de reclamant doar în cursul anului 1996, dată la care i-a și fost stabilită de altfel pensia de invaliditate.

Prin urmare, în temeiul textelor legale mai sus arătate, tribunalul a respins acțiunea reclamantului, apreciind-o ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul.

În motivarea recursului, acesta a arătat că, s- îmbolnăvit în timpul și din cauza serviciului militar, la data de 09.07.1975, fiind trecut în rezervă, clasat inapt serviciului militar.

de 5 luni primit pensie până la data de 1.01.1976.

După această dată, plata pensiei s-a sistat, recurentul s-a adresat B N, însă nu primit nici un răspuns.

Din anul 1976 și până în anul 1996 reclamantul nu a mai primit pensie de invaliditate.

În anul 1996 s-a prezentat la UM 01461 -V, de unde obținut un certificat medical în baza căruia s- internat la La externare, primit documente medicale apte de a fi valorificare în vederea obținerii din nou a pensiei.

Recurentul solicită Ministerului Apărării Naționale să facă verificări în vederea stabilirii persoanelor răspunzătoare de sistarea plății pensiei, începând cu 1.01.1976, iar B N să îi recalculeze pensia cu luarea în considerare a celor 20 de ani în care a fost privat de acest drept.

Prin întâmpinările formulate, pârâții Ministerul Apărării Naționale și B N au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Așa cum reiese din actele depuse în fața primei instanțe, în anul 1975, în cursul îndeplinirii serviciului militar, reclamantul contractat o boală care l-a făcut inapt pentru continuarea prestării acestui serviciu, fiind clasat, în urma unei internări și stabilirii diagnosticului de epilepsie confirmată, invaliditatea fiind contractată în timpul și din cauza serviciului militar ( 92 - 100).

Reclamantul afirmă că de la data scoaterii sale din serviciul militar - 9 iulie 1975 - și până la 1.01.1976 beneficiat de pensie de invaliditate, după care plata acesteia a fost sistată.

Nici un act de la dosar nu confirmă că în perioada arătată reclamantul a beneficiat de pensie de invaliditate.

Așa cum corect a reținut prima instanță, conform art. 17 din Legea nr. 27/1966 - act normativ în vigoare la data declanșării bolii reclamantului - acordarea pensiei de invaliditate se făcea la solicitarea celui îndreptățit, bazată pe o decizie de încadrare în grad de invaliditate provenind de la Comisia de expertiză medicală, prevăzută de art. 47 alin. 1 din aceeași lege.

Reclamantul a făcut dovada că se află în posesia unor acte medicale ce justifică acordarea pensiei de invaliditate, însă nu a dovedit și faptul că în anul 1976 - când afirmă că i s-a sistat plata pensiei - sau ulterior, solicitat, în baza unei cereri scrise adresate BNa cordarea pensiei de invaliditate.

Prima astfel de cerere cărei depunere o dovedește reclamantul este cea înregistrată la data de 20.09.1996 (71 dosar fond), în baza căreia i s-a și emis decizia de pensionare nr. 64327/11.11.1996, de acordare a pensiei pentru pierderea capacității de muncă începând cu data de 1.10.1996.

Reiese din cele arătate că, deși reclamantul încă din anul 1975 deținea acte medicale în baza căreia era un potențial beneficiar al unei pensii de invaliditate, avea cunoștință de boala sa, nu există nicio dovadă că în intervalul iulie 1975 - ianuarie 1976 ar fi beneficiat de pensie de invaliditate și nici faptului că în 1976 sau la o dată ulterioară, dar înainte de 20.09.1996, ar fi solicitat în scris acordarea pensiei, conform cerințelor legale în vigoare.

Împrejurarea că reclamantul nu beneficiat de 20 de ani de pensia de invaliditate la care era îndreptățit, dată fiind afecțiunea de care suferă și împrejurările contractării ei, îi este exclusiv imputabilă, întrucât în lipsa unei cereri scrise, adresate instituției abilitate să recunoască și să acorde dreptul la care era îndreptățit, aceasta nu avea de unde să cunoască situația reclamantului și să îi ofere, din oficiu, pensia.

De la data la care reclamantul s- conformat cerințelor legale - de a solicita acordarea pensiei și a depune actele medicale justificative - respectiv din 1.10.1996, reclamantul beneficiază de pensia de invaliditate, iar solicitarea de recalculare a acestei pensii pe perioada 1.10.1976 - 1.10.1996 este nefondată, pentru acest interval neexistând vreo cerere în acest sens, formulată de potențialul beneficiar.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 729 din 06.11.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședință publică din 7 aprilie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

- - - - - -

GREFIER

Red. MV dact. GC

2 ex/16.04.2009

Jud.primă instanță:,

Președinte:Marta Carmen Vitos
Judecători:Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja, Laura

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 916/2009. Curtea de Apel Cluj