Asigurări sociale. Decizia 1001/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1001
Ședința publică din data de 10 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, împotriva sentinței civile nr.413 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D prin consilier juridic și intimatul-contestator, personal.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Intimatul-contestator depune întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind înmânat reprezentantului legal al recurentei intimate.
Consilier juridic pentru recurenta-intimată depune delegația de reprezentare în instanță a recurentei-intimate și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Intimatul-contestator, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-intimată, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea contestației și menținerea deciziei emise de recurenta-intimată ca fiind legală și temeinică.
Intimatul-contestator având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului intimatei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, conform motivelor arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 7600/120/ 19.12.2007, petentul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii D, contestând decizia nr. -/07.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate începând cu data de 25.04.2003, urmând ca suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.11.2004 - 01.11.2007, în total 13.192 lei, să se recupereze de le beneficiar. Totodată, contestatorul a formulat contestație și la titlul executoriu - decizia nr. -/07.11.2007, solicitând exonerarea de plata sumei de 13.192 lei.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în urma unor probleme medicale a fost expertizat pe baza documentației medicale și pe bază de examen medical i s-a acordat pensie de invaliditate cu drept de revizuire, fiind încadrat în grad de invaliditate.
A mai arătat contestatorul că la fiecare termen de revizuire a prezentat acte medicale în urma analizelor făcute, eliberându-se în urma procedurilor de expertizare o nou decizie cu termen de revizuire, purtând semnătura, parafa și ștampila mai multor medici specialiști, deciziile fiind eliberate succesiv, cu respectarea dispozițiilor legale, fiecare din ele reprezentând în fapt o prelungire a deciziei anterioare.
A susținut contestatorul că la data de 17.05.2005 a fost eliberată decizie asupra capacității de muncă în care se menționa că este nerevizuibil, însă fără a se ține seama de această decizie, ulterior i s-a comunicat decizia nr. 1522 din 30.10.2007 prin care s-a dispus anularea deciziilor asupra capacității de muncă nr. 1321 din 25.04.2003, nr. 1746/ 16.04.2004, nr. 2673/ 27.05.2005, cu motivarea că au fost emise fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările în vigoare. Această decizie, arată petentul, a contestat-o la Cabinetul de Expertiză, dar nu a primit niciun răspuns până în prezent.
S-a mai învederat că decizia nr. 1522/ 30.10.2007 este, totodată, lovită de nulitate absolută deoarece nu se încadrează în cazurile de încetare a plății pensiei, prevăzute de art. 91 din Legea nr. 19/2000. De asemenea, decizia este nelegală deoarece petentul nu s-a aflat nici în cazul de suspendare a plății pensiei prevăzut de art. 92 lit. c din Legea nr. 19/2000.
Intimata, a arătat contestatorul, avea obligația de a opera revizuirea sa medicală, respectiv să dispună examinarea sa și a dosarului medical, după procedura legală. Întrucât nu s-au respectat obligațiile legale de a opera revizuirea la constatarea "erorii", și întrucât, a susținut contestatorul, incapacitatea sa de muncă este dovedită medical, nefiind contestată, decizia de imputare a pensiei încasate în perioada 01.11.2004 - 01.11.2007 este nelegală,mai mult, abuzivă, deoarece se puteau imputa beneficiarului numai sumele încasate în mod necuvenit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.53-56, art.86, art.89, art.91, art.92 și art.187 din Legea nr.19/2000, art.40 și art.41 secțiunea C din Ordinul nr.340/2001 și art.7 din HG nr.1229/2005.
Printr-o cerere separată, înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, același contestator a formulat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii D, contestație împotriva deciziei nr.2592/22.12.2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă, prin care i s-a soluționat contestația împotriva deciziei nr.1522/30.10.2007.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că soluția dispusă prin decizia nr.2592/22.12.2007, prin care i s-a respins contestația împotriva deciziei nr.1522/30.10.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală M este nelegală și netemeinică întrucât deciziile asupra capacității de muncă emise contestatorului au rămas definitive, nefiind atacate, fiind emise în mod corect, valabil și cu respectarea legislației în vigoare, iar la emiterea deciziei nr.1522/30.10.2007 și respectiv a deciziei nr.2592/22.12.2007 nu s-a întocmit niciun raport de expertiză medicală, contestatorul necunoscând motivele pentru care s-a dispus măsura anulării deciziilor asupra capacității de muncă emise acestuia, erorile de procedură invocate nefiind imputabile contestatorului.
În acest dosar intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală, susținând că deciziile au fost emise în mod corect și legal deoarece în conformitate cu prevederile art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul 340/2001, deciziile medicale rămase definitive pot fi revizuite, în caz de erori, de către unitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În baza notei de constatare nr. 50.711 din data de 30.10.2007, a Direcției audit Intern și Control a CNPAS, s-a procedat la anularea deciziilor medicale de încadrare în grad de invaliditate de către medicul expert de la M - unitatea de expertiză medicală și recuperare capacității de muncă ce le-a emis.
A mai susținut intimata că motivul pentru care s-a dispus anularea deciziilor medicale este acela că nu s-a respectat procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale încălcându-se prevederile art. 53-36 și 62-63 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, prevederile pct. 1- 35 secțiunea C din Ordinul 340/2001, cu modificările și completările ulterioare, prevederile art. 4, art. 14 alin. 2 și art. 15 din HG 1229/2005, în sensul că decizia medicală a fost emisă în baza unor documente și înscrisuri neconforme întocmite de către asistenta de la cabinetul de expertiză medicală. De asemenea, nu există o dovadă că petentul s-a prezentat personal la termenele de revizuire.
Având în vedere anularea deciziilor asupra capacității de muncă, intimata a apreciat că în mod corect și legal s-a procedat, în conformitate cu prevederile art. 91 alin. 1 lit. b, la încetarea pensiei de invaliditate începând cu data de 25.04.2003.
La termenul din 20.03.2008, instanța a dispus, în temeiul art.164 Cod.pr.civilă, conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.413 din 20.03.2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat deciziile nr.1522/2007, nr. 2592/2007 ale Oficiului Județean de Expertiză Medicală D și decizia nr. -/2007 emisă de Casa Județeană de Pensii
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit art. 56 (6) din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificată ulterior, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă.
A mai reținut instanța de fond că existența unor deficiențe în activitatea Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă Târgoviște și emiterea deciziei de anulare nr. 1522/30.10.2007 în baza notei de constatare nr. 50711/30 octombrie 2007 nu constituie temei legal și suficient pentru anularea acestor decizii asupra capacității de muncă ale petiționarului emise în perioada anilor 2000-2007, știut fiind faptul că medicul expert al asigurărilor sociale nu are competența de a anula anumite decizii de stabilire a capacității de muncă, arătându-se totodată, că nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a acoperi o neregularitate.
Oficiul Județean de Expertiză medicală a Capacității de Muncă Târgoviște putea, potrivit dispozițiilor art. 56 și următoarele din Legea nr. 19/2000, să emită o nouă decizie de încadrare într-un anumit grad de invaliditate al petiționarului, în funcție de starea sănătății sale, însă nicidecum nu avea competența anulării a 3 decizii medicale, emise anterior, decizii ce erau definitive, necontestate în termenul de 30 de zile de la data emiterii lor.
Competența anulării acestor decizii de încadrare într-un anumit grad de invaliditate aparține instanței de judecată, potrivit art. 56 (6) din Legea nr. 19/2000, unitatea intimată având doar competența revizuirii medicale în funcție de afecțiune, la interval de timp de 6-12 luni, până la împlinirea vârstei standard de pensionare, conform art. 61(1), putând menține, schimba ori înceta calitatea de pensionar de invaliditate, iar pentru încadrarea ori neîncadrarea într-un grad de invaliditate, se cere, potrivit art. 56(3) și avizul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, care este obligatoriu, aviz pe care nu l-a solicitat unitatea intimată.
Instanța a mai reținut că decizia contestată, nr.1522/ 30.10.2007, nu este întocmită potrivit reglementărilor prevăzute de dispozițiile art. 58 și următoarele din Legea nr. 19/2000, atât forma, cât și fondul deciziei necuprinzând elementele obligatorii ale unei decizii de expertizare medicală a capacității de muncă a unei persoane fizice.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct.8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Susține recurenta că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control, având numărul 50711/30.10.2007, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimatul-contestator la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-l pe intimat.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.1522/30.10.2007 a Casei Județene de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă emise pentru intimatul-contestator, expres enumerate în conținutul deciziei, reținându-se că acestea au fost eliberate fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
În cuprinsul deciziei sus-menționate s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.50711/30.10.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr. 19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr. 1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr.50711/30.10.2007, a fost efectuat un control, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Intimatul-contestator s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr.1522/2007 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, așa cum i s-a indicat chiar în cuprinsul deciziei, primind decizia nr.2592/22.12.2007 prin care i s-a respins contestația, reținându-se lipsa documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate, arătându-se că rămân valabile elementele deciziei nr.1522/30.10.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimatul-contestator nu a depus documente justificative, iar acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși din conținutul notei de constatare nr. 50711/30.10.2007 întocmită în urma controlului, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate, în principal, unei angajate a cabinetului au impus anularea deciziilor asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiar.
În consecință, nu i se poate imputa intimatului neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziilor asupra capacității de muncă.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, împotriva sentinței civile nr.413 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
2008-06-13
2 ex.
Trib.P nr-
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
