Asigurări sociale. Decizia 1062/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1062
Ședința publică din data de 13 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Cristina Mihaela
---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 569 din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, prin mandatar, domiciliat în comuna, sat, Dr. nr. 54, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D și intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 529/2 mai 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă M și adresa nr. 1674/11 iulie 2007 emisă de Oficiul Județean de expertiză medicală a capacității de muncă
În motivarea contestației s-a susținut că prin decizia sus-menționaată au fost anulate deciziile medicale privind încadrarea și menținerea în grad de invaliditate a contestatorului cu nr. 4032/1995 și 3471/2006 cu o motivare fără suport faptic și legal, constatând o pretinsă nerespectare a procedurii de expertizare și revizuire medicală, ceea ce nu corespunde realității, iar după ce a contestat această decizie de anulare a fost contestată, însă soluționarea ei a constat într-o simplă adresă cu nr. 1674/2007, prin care i se face cunoscut despre respingerea contestației și care nu constituie o decizie în sensul legii, fiind astfel nulă.
Intimmata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației, invocând excepția tardivității formulării acesteia peste termenul de 30 zile de la comunicare, iar pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât nu au fost respectate dispozițiile legale privind expertizarea medicală și revizuirea periodică, așa cum s-a constatat și de către organele ierarhic superioare prin Nota din 27 aprilie 2007.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.569/09.04.2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția tardivității introducerii contestației, invocată de pârâtă, a admis contestația și a anulat răspunsul cu nr. 1674/11.07.2007 emis de Oficiul Județean de Expertiză a Capacității de Muncă D și decizia nr. 529/2.05.2007 emisă de casa Județeană de Pensii D - cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția trardivității introducerii contestației, acewasta a fost respinsă întrucît pârâta, în soluționarea contestației formulată de reclamant trebuia să emită o decizie conform art. 56 din Legea nr. 19/2000 cu modificările ulterioare, decizia putând fi atacată de reclamant în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 56 alin.5 din Legea nr. 19/2000.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că CNPAS, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, în baza art.39 din secțiunea C, punctul III din Ordinul nr.340/2001 invocat și în nota de constatare întocmită în cauză, în urma controlului asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
S-a mai reținut că în urma controlului s-au constatat deficiențe, care au fost indicate, însă potrivit art.56 alin.6 din Legea nr.19/2000, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă, iar revizuirile care pot fi operate asupra acestora, ca urmare a unui autocontrol, se aplică numai de la data emiterii lor, conform art.39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001.
A mai arătat instanța de fond că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor întrucât nimeni nu-și poate invoca propria culpă, neputându-se imputa reclamantei nerespectarea procedurilor medicale de către persoanele competente să efectueze aceste proceduri, iar faptul că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile ce-i incumbau în calitate de pensionar de invaliditate, rezultă din actele medicale depuse la dosar.
S-a reținut, de asemenea, că pârâta nu a respectat procedura instituită de lege, aceasta având obligația comunicării unui răspuns, conform art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, urmând a se emite o decizie, cu consultarea obligatorie a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod eronat s-a reținut de către prima instanță că la baza emiterii deciziei de anulare a deciziilor asupra capacității de muncă au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001 în condițiile în care, temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizie, îl constituie art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNAPS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate ca urmare a notei de constatare a CNAPS-Direcția Audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertizare medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat se susține că instanța de fond a reținut că împrejurarea că reclamantul a depus la dosar documente medicale ori faptul că deține asemenea documente denotă că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de reclamantă la dosarul cauzei nu au fost analizate de medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, care nu a expertizat-o pe reclamantă.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, se învederează că în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat motivarea în condițiile în care, potrivit art.56 din Legea nr.19/2000, nu este obligatorie consultarea acestui institut, dispozițiile legale conferind doar posibilitatea consultării, iar în cazul în care institutul este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.592/2.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D- Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă emisă pentru intimata-reclamantă, reținându-se că aceasta a fost eliberată fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
În cuprinsul deciziei sus menționate s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare a fost efectuat un control, în baza Nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS din cadrul Casei Județene de Pensii D, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control, se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se pentru viitor, așa cum justificat a concluzionat și prima instanță.
Intimatul reclamant s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr.525/2.05.2007 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Recurenta pârâtă a încălcat însă dispozițiile art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000, modificată și completată, în raport de care, la soluționarea contestației, trebuia să consulte Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, după cum corect a reținut și prima instanță, institut al cărui aviz este obligatoriu și definitiv, fiind neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia solicitarea avizului nu ar fi obligatorie, ci opțională.
Recurentul a susținut că la dosarul medical intimata reclamantă nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist, deși atât din conținutul adresei Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, către intimată, cât și al notei de constatare întocmită în urma controlului rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus anularea deciziei asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiară.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatului reclamant neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei asupra capacității de muncă.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, soluția tribunalului, apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul ca nefondat, urmând ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă să-l respingă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 569 din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, prin mandatar, domiciliat în comuna, sat, Dr. nr. 54, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Cristina Mihaela
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
2 ex./27.06.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Cristina Mihaela
