Asigurări sociale. Decizia 1070/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1070/2009
Ședința publică din26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - - Curții de Apel
- - JUDECĂTOR 2: Petrașcu Adriana Preșdintele Doriani
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.555/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se contată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă și nu sunt alte cereri formulate la dosar împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
În deliberare constată că prin acțiunea inițial formulată, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamantul a chemat în judecată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H, solicitând obligarea pârâtei să restabilească dreptul la punctajul mediu anual de 2,53950 puncte, cu începere din data de 02.05.2006 și a perioadei aferente, prin aplicarea dispozițiilor deciziei nr.2376 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție B, iar pentru punctajul mediu anual majorat cu 5,25% să se aplice disp.art.81 din Legea 19/2000 cu modificările ulterioare.
A mai solicitat obligarea pârâtei să respecte și să mențină decizia de pensionare nr.-/27.06.2006 și anularea deciziei de pensionare nr. -/23.10.2007 fiind dată cu încălcarea legii precum și menținerea executării silite, respectiv titlu executoriu, sentința 592/2003, cât și a actelor de executare care au fost făcute în dosarul nr.46/2006 întocmit de executorul judecătoresc.
Față de prev.art.155 din Legea 19/2000 instanța a disjuns capetele de cerere care au ca obiect constatarea drepturilor de pensie emise pe numele reclamantului și susținerea deciziilor din anul 2006 astfel fiind format un nou dosar, dosarul cu nr-.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâta nu a ținut cont de stagiul de cotizare efectiv realizat de 44 de ani și nu a utilizat la stabilirea punctajului mediu anual stagiul de cotizare corect ci a folosit stagiul de cotizare de 30 de ani.
A mai arătat că titlul executoriu, sentința civilă 592/2003 a Tribunalului Hunedoara își menține autoritatea de lucru judecat, iar instanțele judecătorești sunt obligate să respecte acest principiu și deciziile de pensionare emise în temeiul acestei i sentințe.
De asemenea că în cauză pârâta a făcut o aplicare nelegală a HG 1550/2004 cu nerespectarea notei de fundamentare a acestei hotărâri.
În drept au fost invocate prevederile Legii 19/2001.
Prin întâmpinările și concluziile scrise depuse la dosar, pârâta a arătat că dreptul de pensie ale reclamantului au fost corect stabilite fiind respectate dispozițiile legale privind pensiile. S-a valorificat stagiul de cotizare dovedit cu notele de la dosar, s-a pus în aplicare dispozițiile sentinței civile 592/2003 prin decizia de pensie nr.-/23.10.2003 prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 2,41286 puncte începând cu 01.01.2003 și menținut până în luna septembrie 2004 când acest punctaj s-a majorat la 2,53950 puncte ca urmare a aplicării HG 1550/2004 și a OUG 4/2005 prin emiterea deciziei din 02.05.2006.
A mai arătat că la recalculare s-a stabilit un punctaj mediu anual de 2,26453 puncte mai mic decât punctajul mediu anual aflat în plată, care a fost menținut conform cu art.6 din OUG 9/2005 iar în urma comunicării sentinței 46/2006 întocmită de executorul judecătoresc prin care se cerere conformarea cu titlul executoriu 532/2003, în sensul restabilirii punctajului mediu anual de 2,41286 puncte, s-a emis decizia de pensie nr.-/27.06.2006 prin care s-a procedat la revenirea la punctajul mediu anual avut anterior recalculării de 2,53950 puncte.
Cum prin acțiunea formulată în instanță, formele de executare începute în dosarul execuțional 46/2006 au fost anulate prin decizia 788/2006, s-a emis decizia de pensie din 23.10.2007 prin care s-a revenit la punctajul anual de 2,26453 puncte și s-a anulat și decizia din data de 27.06.2006.
Referitor la invocarea de către reclamant a deciziei 2376/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în susținerea sa referitor la utilizarea la calcul punctajului mediu anual a unui stagiu de cotizare altul decât cel de 30 de ani, pârâta a arătat că această decizie nu are legătură cu cauza de față, ea se circumscrie doar cauzei suspendate în vederea soluționării excepției de nelegalitate.
Pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat, susținând că reclamantul a formulat în dosarul - al Tribunalului Hunedoara cerere de chemare în judecată prin care a solicitat de asemenea respectarea drepturilor de pensie, menținerea deciziei din anul 2006, anularea celor emise în anul 2007, care se regăsesc și în prezentul dosar, dosarul din 2007 fiind soluționat prin sentința civilă - rămasă definitivă.
Prin sentința civilă nr. 555 din 23 februarie 2009 pronunțată în cauză, Tribunalul Hunedoaraa respins ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia de pensie cu nr.-/26.10.1999, drepturile fiind stabilite în baza Legii 3/1997 începând cu data de 01.10.1999 (94).
Prin sentința civilă nr.592/2003 (92) a Tribunalului Hunedoara pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII a fost obligată să-i restabilească reclamantului drepturile de pensie calculate pentru punctajul mediu anual de 2,41286 puncte și să-i plătească diferențele de pensie aferente acestui punctaj, începând cu data de 01.01.2003 având în vedere disp.art.180 din legea 19/2000.
Pârâta a emis decizia de pensie nr.-/23.10.2003 (91) prin care a pus în executare dispozițiile sentinței 592/2003, prin care i-a fost stabilit reclamantului un punctaj de 2,41286 puncte la data de 01.01.2003.
Urmare aplicării 1396/2004 privind majorarea pensiilor cu luna septembrie 2004, punctajul mediu anual s-a majorat la 2,53950 puncte.
Ulterior, după apariția 1550/2004 pensia reclamantul a fost reevaluată în conformitate cu disp.art.2 al.1, iar determinarea punctajului mediu anual s-a făcut potrivit OUG 4/2005.
Ca urmare, a fost emisă decizia de pensie nr.16426/02.05.2006 cu un punctaj de 2,26453 puncte (89).
Având în vedere că recalcularea pensiei și stabilirea unui alt punctaj prin decizia nr.16426/02.05.2006 care nu a fost contestată conform disp.art.87 din Legea 19/2000 s-a făcut de către pârâtă urmare apariției unor alte acte normative 1550/2004 și OUG 4/2005 care prevedeau obligația recalculării pensiilor și stabilirea punctajului mediu anual într-o altă modalitate decât cea prevăzută de art.180 din Legea 19/2000, a respins excepția autorității de lucru judecat a punctajului stabilit prin sentința 592/2003.
Pe fondul cauzei a reținut că pârâta a făcut o corectă aplicare a prev. HG 1550/2004 și a OUG 4/2005 precum și prev.art.6 din OUG 4/2005, în sensul că s-a menținut calculul pensiei aflat în plată, dat fiind faptul că punctajul rezultat ca urmare a recalculării a fost mai mic decât cel anterior acestei recalculări.
Totodată, în urma comunicării somației nr.46/2006 întocmită de executorul judecătoresc prin care s-a solicitat pârâtei a se conforma titlului executori sentința 592/2003 a Tribunalului Hunedoara, de restabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului la punctajul mediu anual de 2,41286 puncte, pârâta a emis decizia din data de 27.06.2006 prin care s-a revenit la punctajul mediu anual anterior recalculării, acesta fiind de 2,53950 puncte (87), fiind încasate diferențe de pensie de către reclamant pentru perioada decembrie 2005 - iulie 2006.
A mai reținut că pârâta a formulat contestație la acțiunea care a fost respinsă prin sentința civilă 2789/2006, împotriva căreia s-a promovat recurs, care s-a soluționat prin decizia civil 788/2006 (84) recursul fiind admis și anulate formele de executare care au fost începute.
La data de 01.07.2007, prin aplicarea OUG 19/2007 a fost emisă decizia cu același număr pentru reclamant, astfel au fost recalculate punctajele pentru perioada anilor 1958 - 1962 (86).
Prin decizia nr.1626/23.10.2007 (81) pârâta a revenit la punctajul de 2,26453 puncte pentru reclamant, ca urmare a anulării formelor de executare. S-a instituit și un debit de 1.771 lei conform cu art.187 din Legea 19/2000, reprezentând sumele încasate necuvenit pe perioada 01.12.2005 - 01.10.2007.
Cât privește pretențiile reclamantului referitoare la menținerea deciziei de pensie din data de 27.06.2006 și anularea celor emise în anul 2007 reținut că există autoritate de lucru judecat deoarece au făcut obiectul dosarului nr.- al Tribunalului Hunedoara, soluționat prin sentința nr.268/LM/2008, rămasă definitivă și irevocabilă (68).
Referitor la stagiul de cotizare de 44 de ani pretins de reclamant a reținut că acest stagiu a fost valorificat așa cum rezultă din deciziile emise pe numele reclamantului, stabilit pe baza carnetului de muncă și a adeverințelor din dosar, în acest stagiu fiind inclus și sporul aferent perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă. Din acest stagiu total s-a valorificat în grupa a II-a de muncă o perioadă de 12 ani 2 luni și 15 zile, așa după cum rezultă din actele de la dosarul de pensie.
În privința modului de calcul prezentat de către reclamant privitor la stabilirea punctajului mediu anual prin aplicarea "regulii de trei simplă", a reținut că este contrar prevederilor art.76 - 78 din Legea 19/2000.
În concluzie, din analiza actelor și a susținerilor părților, a reținut că nu au fost încălcate dispozițiile legale în ceea ce îl privește pe reclamant și nici nu i-au fost atinse drepturile și libertățile fundamentale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând casarea ei și obligarea instanței de fond să judece capetele de cerere incidentale disjunse din Dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara împreună cu cererea principală, conform dispozițiilor art. 17 Cod procedură civilă, în lumina adevărului și pe textele de lege, conform dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, art. 4 din Legea nr. 303/2004 republicată și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, în temeiul art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă.
În expunerea de motive a susținut că soluția de disjungere a unor capete de cerere din acțiunea sa este nelegală, conform dispozițiilor art. 17, 82, 109, 112, 129 alin. 5, 165, 218, 281/2 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 155 lit. f din Legea nr. 19/2000 și încalcă principiul disponibilității, întrucât acțiunea sa este unitară și indivizibilă, constituită din cererea principală, cererea accesorie și cererea incidentală.
În acest sens, Curtea de Apel Alba Iuliaa explicat Tribunalului Alba Iulia cu maximă claritate în cuprinsul Deciziei civile nr. 810/2008 că a încălcat principiul disponibilității, judecătorul neputând soluționa un litigiu decât în baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării, reclamantul fiind cel care determină întinderea obiectului judecății și persoana sau persoanele cu care se confruntă instanța.
Totodată, atrage atenția instanței de asigurări sociale a Tribunalului Hunedoara că reclamantul dispune de mijloacele de apărare, adevăr înfrânt de instanța de fond prin refuzul de a admite că cererea accesorie și incidentală constituie mijloace de apărare împotriva pretențiilor abuzive, formulate cu rea-credință în cuprinsul întâmpinărilor nr-/20.11.2008 și 4490/12.02.2009 precum și a completărilor la aceste întâmpinări, identice în esență cu cele din dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara, anulate prin casarea sentinței civile nr. 352/LM/2008 de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 810/2008.
Or, pe lângă faptul că în scopul disjungerii capetelor de cerere incidentale din dosarul nr- al Tribunalului Hunedoaras -a utilizat în mod nelegal interogatoriul, s-au încălcat și dispozițiile art. 221 Cod procedură civilă, prin neprezentarea pe aceeași foaie întrebările împreună cu răspunsurile.
A mai susținut că în toate cauzele judecate până în prezent, pârâta debitoare aduce ca probă pentru respingerea executării silite a titlului executoriu sentința civilă nr. 592/2008 a Tribunalului Hunedoara, decizia de pensionare nr. - din 23.10.2007, emisă în baza deciziei nr. 788/R/2006 a Tribunalului Hunedoara pe care o consideră inadmisibilă, întrucât instanțele de judecată nu au competența legală să anuleze formele de executare silită legiferate în cuprinsul Cărții V Cod procedură civilă.
A precizat referitor la contestația la executare, că este o cale de atac, soluția fiind stabilită prin lege, conform art. 404 Cod procedură civilă și nicidecum prin Decizia de pensionare nr. - din 23.10.2007, emisă abuziv prin eludarea Legii nr. 188/2000. Conform prevederilor art. 399 Cod procedură civilă, contestația se poate face numai împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare și nicidecum împotriva formelor de executare silită, legiferate de autoritatea legiuitoare și anulate de Tribunalul Hunedoara în dispozitivul deciziei nr. 788/R/2006.
Pentru aceste motive, conform dispozițiilor art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, se impune modificarea sentinței civile rerecurate nr. 555/LM/200, întrucât s-a acordat ce nu s-a cerut.
Prin întâmpinare, pârâta intimată a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală întrucât instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Pentru termenul din 3 februarie 2009 reclamantul a depus în dosar nr- o cerere incidentală și precizări, situație în care, după ce a pus în discuția părților care nu s-au opus disjungerea cererii, instanța a dispus disjungerea cererii având obiect anularea deciziilor emise de pârâtă în anul 2007 și formarea unui nou dosar.
Soluția este legală, întrucât potrivit art. 165 Cod procedură civilă, "În orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una din ele este în stare de a fi judecată".
Contrar celor susținute de recurent, prin disjungerea cererii instanța nu a încălcat dreptul la apărare al petentului, întrucât acesta poate să formuleze toate apărările atât în dosarul aflat deja pe rol cât și în dosarul nou format, în fiecare dosar instanța urmând să se pronunțe asupra cererilor cu care a fost legal investită.
Într-adevăr procesele civile sunt guvernate de principiul disponibilității însă disjungerea cauzelor nu constituie o încălcare a acestuia, ci dimpotrivă, a fost prevăzut prin lege la dispoziția instanței în vederea împiedicării întârzierilor în soluționarea cauzelor și desfășurării în condiții mai bune a actului de justiție.
Pe fondul cauzei, în mod corect prima instanță a reținut că recalcularea pensiei și stabilirea unui alt punctaj prin decizia nr.16426/02.05.2006 care nu a fost contestată conform disp.art.87 din Legea 19/2000, s-a făcut de către pârâtă urmare apariției unor alte acte normative 1550/2004 și OUG 4/2005 care prevedeau obligația recalculării pensiilor și stabilirea punctajului mediu anual într-o altă modalitate decât cea prevăzută de art.180 din Legea 19/2000, astfel că nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat a punctajului stabilit prin sentința 592/2003, invocată de către reclamant.
De asemenea, că a pârâta a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 6 din OUG 4/2005 prin menținerea cuantumului pensiei aflat în plată având în vedere că în urma recalculării punctajul rezultat a fost mai mic.
Totodată, în mod corect a reținut că utilizarea stagiului de cotizare de 30 ani la calculul punctajului anual al reclamantului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Potrivit art. 1 din Hotărârii nr. 1550/2004 "Începând cu data de 1 octombrie 2004 pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiileLegii nr. 19/2000privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare."
"Evaluarea se va efectua prin determinarea punctajului mediu anual aferent fiecărei pensii aflate în plată sau cuvenite, în conformitate cu prevederile legale" și " se va realiza în funcție de anul înscrierii la pensie, începând cu cele mai vechi dosare aflate în plată", conform art. 2 alin. 1 și 2.
Metodologia de efectuare a evaluării prevăzute la art. 1 este cuprinsă în anexa care face parte integrantă din hotărâre.
Conform acestei metodologii, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
În speță, reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă în temeiul Legii nr. 3/1977 în baza deciziei nr. -/26.10.1999, cu drepturi stabilite din data de 01.01.1999. Astfel, cum dreptul reclamantului s-a născut în anul 1999, regimul juridic al acestuia este guvernat de dispozițiile Legii 3/1977, potrivit principiului de drept tempus regis actum care impune regula potrivit căreia o situație juridică determinată produce acele efecte care sunt prevăzute de legea în vigoare la data producerii ei.
Această regulă se regăsește în conținutul al.3 al. art. 2 din nr. 1550/2004 susmenționat, aplicabil cauzei de față și în raport cu care în mod corect reclamantului intimat i s-a calculat un stagiu complet de cotizare de 30 ani. Acest stagiu a determinat împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctelor anuale la 30 pentru stabilirea punctajului mediu anual în contextul transpunerii pensiei în noul sistem de puncte introdus prin modificarea legislației în materie adusă prin Legea nr. 19/2000.
Raportat la aceste dispoziții, în mod corect instanța a reținut că modul de calcul pretins de reclamant prin aplicarea regulii de trei simplă este contrar dispozițiilor legale.
Legalitatea contestației la executare admisă prin decizia civilă nr. 788/2006 și anularea formelor de executare începute nu poate fi pusă în discuție.
Această problemă fiind soluționată prin hotărâre irevocabilă, este obligatorie pentru părți, astfel că în mod legal în urma anulării formelor de executare, prin decizia nr. 16426/23.10.2007 pârâta a revenit la punctajul de 2,26453 puncte.
În consecință, reținând ca neîntemeiate criticile formulate, Curtea în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefundat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.555/LM/2009 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
(continuare deciziei civilă nr.1070/2009)
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 26.10. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red.PA
Tehnored.PA/TM/2ex
Jud.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Petrașcu Adriana Preșdintele Doriani
