Asigurări sociale. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.12
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1656 din data de 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul niminal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, reprezentată de consilier juridic, lipsind intimatul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen și că intimatul-contestator a depus la dosar întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, însoțite de împuternicirea avocațială nr.2 din data de 6 ianuarie 2009 și chitanța de plată a onorariului de avocat nr.1 din data de 6 ianuarie 2009.
Consilier juridic pentru recurenta-intimată arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-intimată solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii, menținerea deciziilor emise de Casa Județeană de Pensii D ca fiind temeinice și legale.
Cu privire la solicitarea apărătorului intimatului-contestator, avocat, din Baroul Dâmbovița, privind acordarea cheltuielilor de judecată consideră că acestea sunt nejustificate, situație față de care lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Contestatorul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii D solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea răspunsului cu nr. 462/21.05.2007 emis de Oficiul Județean de expertiză medicală a capacității de muncă D, precum și a deciziei nr. 262/24.04.2007 emisă de Cabinetul de expertiză medicală
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că decizia nr. 262/24.04.2007 a fost atacată la Oficiul județean de expertiză medicală a capacității de muncă D, iar prin decizia nr. 462/21.05.2007 i s-a răspuns că anularea nu a avut la bază criterii medicale, ci neîndeplinirea procedurii de încadrare în gradul de invaliditate.
Totodată, precizează contestatorul că la soluționarea contestației, conform art. 56 alin.3 din Legea nr. 19/2000 modificată, pârâta era obligată să consulte Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă, al cărui aviz era obligatoriu și definitiv, iar prin neîndeplinirea acestei obligații respingerea contestației este vădit neîntemeiată.
În dovedirea contestației s-au depus acte.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 1656 din 22.10.2008 a admis contestația, a anulat decizia nr. 462/21.05.2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D și decizia nr. 262/24.04.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Totodată a fost obligată pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin referatul întocmit de grefierul șef-secția s-a repus pe rol cauza ce fusese suspendată la data de 11.07.2007 în baza prevederilor art. 244 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă, iar părțile au fost de acord cu continuarea judecății.
În mod cert CNPAS, prin serviciul de audit și control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, activitate care poate avea loc în baza art. 39 din Ordinul 340/2001 invocat prin nota de constatare, însă rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactiv, concluzie care rezultă din prevederile art. 39 alin.3 din Ordinul 340/2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare".
Astfel, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri definitive.
Pe de altă parte, reclamantul a susținut în mod întemeiat că deciziile sale de încadrare în grad de invaliditate sunt definitive, nefiind contestate.
Potrivit art. 56(6) din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificată ulterior, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă.
Existența unor deficiențe în activitatea Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă M nu constituie temei legal și suficient pentru anularea acestor decizii asupra capacității de muncă știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă de propriul său act sau altfel spus nimeni nu-și poate invoca propria culpă, neputându-i fi imputabilă reclamantului nerespectarea procedurilor medicale de către persoanele competente să efectueze aceste proceduri.
Obligația comunicării unui răspuns este instituită de art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, care acordă un termen de 45 de zile pentru rezolvare, urmând a se emite o decizie, cu consultarea obligatorie a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, procedură pe care de asemenea, pârâta nu a respectat-
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Susține recurenta că, în mod greșit, s-a reținut de către prima instanță faptul că, la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimatul-contestator la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizând-o pe intimată.
S-a solicitat, pentru aceste motive, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul de față este nefondat.
Prin decizia nr. 262/24.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă emisă pentru intimatul-contestator având nr. 550/08.02.2005 și 865/24.02.2006, reținându-se că acestea au fost eliberate fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică.
Intimatul-contestator s-a adresat, în termen legal, cu contestație împotriva deciziei nr. 262/24.04.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, iar din răspunsul nr. 464/21.05.2007 dat de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, la primul punct, rezultă că deciziile medicale asupra capacității de muncă nr. 550/08.02.2005 și decizia nr. 865/24.02.2006 s-au anulat deoarece au fost emise fără a se fi respectat procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare. Menținerea în gradul II de invaliditate s-a făcut în lipsa derulării procedurii de revizuire medicală - prezentarea la consultația medicală cu documentația necesară și stabilirea gradului de către medicul expert, în dosarul medical existând documente contrafăcute.
În cuprinsul deciziei nr. 262/24.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-au invocat rezultatele controlului consemnate în Nota de constatare nr. 18439/24.04.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Controlul consemnat în nota de constatare nr. 18439/24.04.2007 invocată de recurentă, a fost efectuat de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, controlul vizând activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care, în urma unui control, se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Recurenta a susținut că, la dosarul medical, intimatul-contestator nu a depus documente justificative și acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate, în principal, unei angajate a cabinetului au impus anularea deciziei asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiar.
În consecință, nu i se pot imputa intimatului neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei asupra capacității de muncă.
În aceste condiții în mod greșit Oficiul Județean de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă Dar espins contestația împotriva deciziei de anulare a încadrării în grad de invaliditate, această soluție fiind vădit nelegală, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță care a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele.
Nesubzistând cauze de nulitate ale sentinței atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
Văzând și disp.art. 274 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefundat, recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1656 din data de 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, județul
Obligă pârâta Casa Județeană de Pensii D la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. /SȘ
2 ex./20.01.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
