Asigurări sociale. Decizia 129/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale cod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 129
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmina
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 2002 pronunțată la 21 octombrie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 15 ianuarie 2010, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Dată fiind complexitatea cauzei și din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată la 21 ianuarie 2010.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 10 iunie 2009 sub nr. 3649, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii T solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta să-i recalculeze pensia pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu 13 februarie 1969 pentru valorificarea veniturilor cuprinse în adeverința nr. 668/6 martie 2009, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii a arătat că pensia i-a fost stabilită fără a se ține seama de veniturile pe care le-a realizat cu caracter permanent specifice profesiei în perioada în care a fost încadrată în muncă la SC SA T, venituri pentru care a fost achitată contribuția la asigurările sociale.
Mai arată că s-a adresat pârâtei cu o cerere de recalculare a pensiei, însă prin adresa nr. 10754/1 iunie 2009, aceasta i-a comunicat că veniturile stipulate în adeverința nr. 1150/22 aprilie 2009 nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual în procesul de recalculare a pensiilor.
Apreciază că refuzul pârâtei încalcă dispozițiile art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, dispozițiile art. 2, art. 23 alin. 1 pct. A din Legea nr. 19/2000, dar și cele ale art. 1 din Decretul nr. 389/1972, conform căruia angajatorii aveau obligația să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție asupra câștigului brut realizat de personalul salariat, indiferent de forma în care se realizau aceste venituri.
Acțiunea este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 23 alin. 1 pct. A, art. 78 din Legea nr. 19/2000, art. 1 din Decretul nr. 389/1972 și pct. 7 din nr. 680/1.08.2007.
Prin sentința civilă nr. 2002 pronunțată la 21 octombrie 2009, instanța a admis acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei prin valorificarea sumelor menționate în adeverința nr. 1150/22 aprilie 2009 emisă de SC SA T, potrivit art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005.
Pentru a pronunța această soluție, reținut că reclamanta a beneficiat de venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, cu caracter permanent, venituri care nu au fost trecute în carnetul de muncă, dar au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale.
A apreciat că în mod eronat aceste venituri nu au fost luate în considerare la pensie contrar prevederilor art. 23 alin. 1 litera e din Legea nr. 19/2000, art. 5 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, art. 19 litera a-h din Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, art. 2 litera e din Legea nr. 19/2000.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii T, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și în subsidiar, recalcularea pensiei începând cu luna următoare depunerii cererii de recalculare conform prevederilor art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, reclamantei nefiindu-i aplicabile dispozițiile OUG nr. 4/2005 în condițiile în care reclamanta s-a pensionat în baza Legii nr. 19/2000.
Arată că în adeverința depusă de reclamantă sunt menționate venituri suplimentare sub formă de acord și prime, care sunt exceptate prin pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005; că pentru suma menționată în adeverința nr. 280/2009 nu s-a datorat contribuție de asigurări sociale; că fiind norme legale exprese nu se pot aplica principiile de drept; că art. 23 alin. 1 litera a din Legea nr. 19/2000 stabilește baza de calcul a pensiei, iar nu modul de calcul a pensiei.
Reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Arată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, iar susținerile recurentei sunt contrare prevederilor art. 2, art. 23 și art. 78 din Legea nr. 19/2000 referitoare la calculul pensiei în raport de veniturile asupra cărora s-au stabilit și plătit contribuții la asigurări sociale de stat din partea asiguratului.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, urmând a-l admite cu următoarea motivare:
Reclamanta a fost pensionată anticipat prin decizia nr. - din 29 iunie 2001 în temeiul Legii nr. 19/2000, drepturile de pensie fiindu-i acordate începând cu data de 1 aprilie 2001, iar începând cu data de 1 martie 2004, prin decizia nr. -/3 iunie 2004 i s-a acordat pensia pentru limită de vârstă.
La data de 27 aprilie 2009, reclamanta a înregistrat sub nr. 10754/27 aprilie 2009 la Casa de Pensii Toc erere de recalculare a pensiei sale în temeiul adeverinței nr. 1150 și 1151/22 aprilie 2009 eliberate de SC SA T, iar prin adresa nr. 10754/1 iunie 2009, pârâta i-a comunicat reclamantei că potrivit prevederilor OUG nr. 4/2005, nu poate lua în considerare veniturile menționate în adeverință, deoarece nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
Este adevărat că dispozițiile art. VI din anexa la OUG nr. 4/2005 prevăd că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord.
In același timp, însă, art. V din anexa la OUG nr. 4/2005 prevede că se iau în calcul alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective. de asemenea că sporurile prevăzute de acest articol se utilizează atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992.
Pe de altă parte, art. VI din același act normativ include la calcularea punctajului "alte sporuri" acordate de către ministerele de resort conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și virat contribuția de asigurări sociale.
din adeverința depusă la dosar rezultă că pentru veniturile suplimentare, reprezentând acord global, s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale, precum și că reclamantul a beneficiat de aceste venituri în mod permanent, fiind adăugate salariului de bază pe parcursul întregii activități desfășurate de către acesta.
Coroborând aceste dispoziții, în care se încadrează reclamanta, cu prevederile de principiu ale art. 2 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale, instanța apreciază că în mod corect a fost admisă acțiunea reclamantei în ce privește obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie ale acesteia prin valorificarea sumelor menționate în adeverința nr. 1150/22.04.2009 emisă de SC SA
Totuși, instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, în temeiul cărora a obligat pârâta să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei, deoarece aceste dispoziții legale nu sunt incidente în speță, deoarece reclamant s-a pensionat în temeiul prevederilor Legii nr. 19/2000, astfel încât nu îi sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 4/2005, ci ale art. 169 din Legea nr. 19/2000.
Conform prevederilor art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, astfel încât prima instanță trebuia să oblige pârâta la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei începând cu 1 mai 2009.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei și va modifica în parte sentința recurată în sensul că pensia recalculată se va acorda începând cu luna următoare depunerii cererii, respectiv cu 1 mai 2009.
Va menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 2002 pronunțată la 21 octombrie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta .
Modifică sentința recurată în parte în sensul că pensia recalculată se va acorda începând cu luna următoare depunerii cererii, respectiv cu 1 mai 2009.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 22 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
15.02.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Carmina
