Asigurări sociale. Decizia 1306/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1306
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul -, domiciliat în G,-, județul D și pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin reprezentant legal, cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reprezentant legal, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 452 din 23 februarie 2009 și a încheierii din data de 13 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant -, personal, lipsind recurenții-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei de timbru și că s-au depus la dosar întâmpinare formulată de reclamant și note de ședință din partea pârâtului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Recurentul-reclamant -, personal, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
Recurentul-reclamant -, personal, având cuvântul arată că înțelege să renunțe la recursul declarat, iar cu privire la celelalte recursuri solicită respingerea acestora ca nefondate.
Astfel, referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, arată că adeverințele emise de către această pârâtă nu au luat în considerare sporul de 50% care face obiectul acțiunii, motiv pentru care acesta este neîntemeiat.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă ICCJ, menționează, față de primul motiv, că prin acțiunea principală s-a cerut eliberarea adeverințelor nominale care să cuprindă media veniturilor brute în vederea actualizării pensiei începând cu data de 01.01.2006 și 01.01.2008, și nu cu data de 01.01.2005, iar data introducerii acțiunii a fost de 28.11.2008, situație în care nu intervine prescripția.
Totodată, referitor la al doilea motiv cu privire la data de la care se produc efectele juridice ale Deciziei ICCJ nr. 21/10.03.2007, consideră că acesta este neîntemeiat, întrucât hotărârea recurată nu face vorbire de acest aspect, iar față de al treilea motiv învederat de pârâtă arată reclamantul că în cauză este vorba de art. 85 alin.2 în vigoare la 01.01.2006, rezultat în urma modificării art. 83 alin.2 prin Legea nr. 247/2005, text de lege potrivit căruia începând cu 01.01.2005 la actualizarea pensiilor de serviciu se iau în considerare toate sporurile, indiferent dacă pensionarul le primea sau nu la data pensionării.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr- reclamantul - a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună obligarea pârâților să transmită Casei Naționale de Pensii și Casei Județene de Pensii D adeverințe nominale privind media veniturilor realizate de un procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al parchetului în anii 2005 - 2006, în vederea actualizării pensiei de serviciu începând cu 1.01.2006 și respectiv 1.01.2007.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în baza legilor în vigoare pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor se actualizează de la 1.01.2006 în raport de media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii și procurorii în activitate, iar potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Legii privind statutul judecătorilor și procurorilor în veniturile brute sunt incluse alături de indemnizațiile de încadrare brute lunare sporurile cu caracter permanent și nepermanent.
La dosarul cauzei s-au depus decizia nr. -/23.06.2008 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, copie de pe cartea de muncă.
La 7.01.2009 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că această instituție a transmis Casei Naționale de Pensii adeverințele aferente anilor 2005 - 2006, necesare actualizării pensiei de serviciu, începând cu 1.01.2006 și 1.01.2007. S-a mai precizat că prin aceste adeverințe nu a fost cuprins sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică întrucât reclamantul a fost procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești până la 1.03.1996 când au încetat raporturile de serviciu, iar pensia acestuia a fost calculată potrivit art. 103 din Legea nr. 92/1992 potrivit căruia singurele sporuri care putea fi luate în calcul la momentul încetării raporturilor de muncă ale reclamantului erau sporul de vechime și sporul de stabilitate în magistratură.
OG 83/2000 pe care își întemeiază reclamantul acțiunea nu retroactivează astfel că pentru perioadele 2005, 2006 magistrații nu beneficiază de sporul de 50% reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
La termenul din 9.01.2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă. S-a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în sensul că potrivit art. 1 din OUG 75/2008 cererea având ca obiect acordarea unor drepturi salariale și potrivit OG 8/2007 astfel de cereri sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel. Acestea sunt norme de procedură și de imediată aplicare. Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât reclamantul s-a pensionat la 23.06.2008, iar pensia de serviciu a fost stabilită în raport de disp. art. 82 din Legea nr. 303/2004 potrivit căruia magistrații se pot pensiona la cerere și pot beneficia la împlinirea vârstei de 60 de ani de pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate dinaintea pensionări. Actualizarea pensiei s-a făcut în baza art. 85 al. 2 din Legea nr. 303/2004 potrivit căruia pensiile de serviciu ale magistraților se actualizează în raport de media veniturilor brute ale judecătorilor și procurorilor în activitate realizate în ultimele 12 luni. După modificarea acestei legi prin OUG 107/2007 art. 85 al. 2 fost reformulat în sensul că pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu precum și a sporului de vechime.
Cum sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu a intrat în baza de calcul a pensiei de serviciu cererea reclamantului nu se justifică.
Decizia 21/10.03.2008 a ÎCCJ - Secțiile Unite a statuat că magistrații au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 astfel că raționamentul reclamantului este corect dar numai pentru perioada 1.10.2000 - 3.02.2007, această dată reprezentând momentul intrării în vigoare a OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea care abrogă explicit prin art. 35 întreaga Lege nr. 50/1996, deci și art. 47.
Din decizia 21/10.03.2008 se poate trage aceeași concluzia întrucât instanța vizează doar eventuala abrogare a art. 47 de către OG 83/2000, fără a face referire la prev. OG 7/2007.
Instanța supremă statuează că magistrații și personalul auxiliar beneficiază de prev.art. 47 din Legea 50/1996 și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 dar fără să precizeze întinderea în timp a acestei aplicări.
Decizia 21/10.03.2008 este interpretată în sensul că magistrații au un drept la sporul de 50% și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 dar numai prin abrogarea Legii 50/1996 prin OG 8/2007.
Faptul că instanțele de judecată și ÎCCJ au schimbat situația expres prevăzută de lege nu poate conduce șa obligarea Ministerului Public să emită adeverințe contrare dispozițiilor legale pentru că s-ar adăuga la lege.
La dosar s-a mai depus sentința civilă nr. 1701/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița cu dovada că această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea recursului conform certificatului de grefă depus la dosar, sentința civilă nr. 1564/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și decizia civilă nr. 143/13.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și decizia nr. 989/15.12.2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
După examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin sentința civilă nr. 452 din 23 februarie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea și a obligat pârâții să transmită Casei Naționale de Pensii și Casei Județene de Pensii D adeverințe nominale privind media veniturilor brute realizate de un procuror în activitate în condiții identice de funcție, vechime și nivel al parchetului în anii 2005 - 2006 în vederea actualizării pensiei reclamantului la 1.01.2006 și respectiv 1.01.2007.
Totodată, s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Pe fond, potrivit art. 30 din OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestora precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției a fost abrogată în mod explicit Legea nr. 50/1997.
Prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului ale organelor autorităților judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Potrivit art. 85 al. 2 din Legea nr. 303/2004 pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor se actualizează de la 1.01.2006 în raport de media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii și procurorii în activitate.
Potrivit art. 7 al. 3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004 în veniturile brute sunt incluse pe lângă indemnizațiile de încadrare brute lunare sporurile cu caracter permanent și nepermanent.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 ÎCCJ a statuat că magistrații au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Potrivit art. 3295Cod procedură civilă soluțiile pronunțate de ÎCCJ în recursurile în interesul legii au în vedere numai interesul legii, iar dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanțe.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții și reclamantul -, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
Reclamantul - a renunțat la cererea sa de recurs, personal, în fața instanței de judecată, la termenul din 11.06.2009, astfel încât Curtea urmează să ia act de renunțarea acestui reclamant la cererea de recurs.
Pârâții au învederat că instanța de fond nu a cercetat prescrierea perioadei în cauză, anterioară datei de 20.11.2005 și a reținut în mod greșit incidența dispozițiilor art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, deoarece recursul în interesul legii produce efecte juridice de la publicarea sa în Monitorul Oficial, și nu de la pronunțare.
De asemenea, consideră recurenții-pârâți că prin obligarea de a transmite Caselor de pensii adeverințele nominale privind media veniturilor realizate de un procuror în activitate, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
De asemenea, pârâții consideră că pe calea lămuririi dispozitivului sentinței recurate, instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece reclamantul nu a solicitat ca adeverința emisă de pârâți să cuprindă sporul de 50 %.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa învederat că în adresa nr.6978/X/08 Ministerul Public învedera că sporul de 50 % nu se poate lua în calcul pentru actualizarea pensiei de serviciu decât începând cu 01.04.2008.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Având în vedere că obiectul cauzei este obligație de a face, respectiv emiterea unor adeverințe de către pârâți pentru perioadele 2005 - 2006, Curtea consideră că în cauză nu se aplică termenul general de prescripție de 3 ani prev. de art.5 din Decretul nr.167/1958, deoarece acțiunea nu are obiect patrimonial.
De asemenea, Curtea consideră că recursurile în interesul legii își produc efecte de la data pronunțării numai pentru viitor, fiind decizii judecătorești și nu acte normative. Oricum însă, acest aspect nu are relevanță cât timp sentința recurată a fost pronunțată la aproape un an după decizia în interesul legii 21/10.03.2008. Ca atare, aceasta se aplică pentru viitor, deci și sentinței recurate.
În ceea ce privește obligarea pârâților să emită adeverințe, Curtea nu vede nici un motiv pentru care instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești atâta timp cât nu s-a pus problema de fond, dacă aceste adeverințe vor fi luate sau nu în considerare.
Prin încheierea din data de 13.04.2009 s-a lămurit dispozitivul sentinței, în sensul că adeverința emisă de pârâți să cuprindă și sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, deoarece în acțiunea introductivă reclamantul face vorbire de acest spor. Ca atare, în cauză nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Așa fiind, văzând și disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Ia act de renunțarea reclamantului - la cererea de recurs.
Respinge ca nefondat, recursul pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin reprezentant legal, cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reprezentant legal, cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței civile nr. 452 din 23 februarie 2009 și a încheierii din 13 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
--- - - - -
GREFIER,
Fiind în se semnează de
Grefier șef secție
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. CP/SȘ/
2 ex./10.07.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
