Asigurări sociale. Decizia 1347/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1347
Ședința publică din data de 4 iulie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.438 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.5,.A,.37, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D și intimata-contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 25.01.2008, contestatoarea a contestat deciziile nr.1650/2.11.2007, emisă de Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M și nr.2692/27.12.2007, emisă de Oficiul Județean de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă D și a solicitat anularea acestor decizii.
Motivând în fapt cererea contestatoarea a arătat că a fost pensionată datorită stării de sănătate în anul 2004, că la data de 18.10.2005 a fost încadrată în gradul de invaliditate III - nerevizuibil, dar prin decizia nr. 1650/2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă M s-a anulat decizia nr.4321/29.10.2004 de încadrare într-un grad de invaliditate, reținându-se că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală, că a contestat pe cale administrativă decizia nr.1650/2007, însă prin decizia nr.2592/27.12.2007, s-a menținut decizia contestată, reținându-se "lipsa documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate".
Contestatoarea a mai susținut că deciziile sunt nelegale și netemeinice deoarece produc efecte retroactiv, contrar prevederilor art.39 din Ordinul nr.340/2001, cu atât mai mult cu cât deciziile de încadrare în grad de invaliditate necontestate au devenit definitive, potrivit art.56(6) din Legea nr.19/2000, astfel că nu mai era posibilă anularea în mod unilateral a deciziilor respective care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice depline, că existența unor deficiențe în activitatea salariaților intimatei nu poate fi imputată beneficiarului pensiei de invaliditate.
Pentru dovedirea contestației au fost anexate, în copie, deciziile contestate, decizia nr.5131/18.10.2005 și decizia nr.1--/11.11.2004.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că emiterea deciziei de anulare a deciziilor anterioare de încadrare în grad de invaliditate a fost determinată de neregulile constatate prin nota de control nr.51441/01.11.2007, întocmite de Direcția audit Intern și Control din cadrul S referitoare la nerespectarea procedurii de expertizare medicală prin folosirea unor documente neconforme, prin contribuția asistentei medicale din cadrul cabinetului de expertiză, împotriva căreia s-a început urmărirea penală.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 438 din 25 martie 2008 admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii, a anulat deciziile nr. 1650/2.11.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M și nr.2692/27.12.2007, emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.1650/2.11.2007 emisă de medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperarea a Capacității de Muncă M, s-a anulat decizia nr. 4321/29.10.2004 asupra capacității de muncă a contestatoarei, reținându-se că prin controlul consemnat în nota de constatare nr. 51441/01.11.2007 s-a stabilit că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Decizia nr.1650/2.11.2007 a fost menținută, ca urmare a respingerii contestației, prin decizia nr.2692/27.12.2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D.
Conform prevederilor art.56 al.(6) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
S-a constatat că deciziile asupra capacității de muncă, menționate în cuprinsul deciziei nr.1650 /2.11.2007, au devenit definitive prin necontestare și au intrat în circuitul juridic civil, producând efecte juridice depline.
Este de principiu că un act administrativ jurisdicțional, care a intrat în circuitul civil, nu poate fi anulat decât în baza unei hotărâri penale prin care s-a constatat săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu actul respectiv sau a unei legături civile prin care s-a dispus anularea acesteia.
Anularea deciziilor asupra capacității de muncă în mod unilateral de către emitentă nu este posibilă, pe de o parte, întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, pe de altă parte, procedura folosită de către intimată care nu este prevăzută de Legea nr.19/2000 și de Ordinul nr.340/2001, iar anularea aduce atingere securității raporturilor juridice din ramura dreptului asigurărilor sociale.
Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, în baza art. 39 din Ordinul 340 /2001, invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive, pentru că dispozițiile menționate stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Dispozițiile art.39 din capitolul III al Ordinul nr.340/2001, prevăd că oficiile de expertiză medicală și recuperarea a capacității de muncă județene au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite, prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS, precum și la sesizarea părții interesate, în cadrul activității de control oficiile putând solicita avizul de specialitate al Institutului Național de Expertizare medicală și recuperare a capacității de muncă. Decizia emisă ca urmare a acțiunii de control, se aplică, potrivit alin.3 din același articol de la data emiterii indiferent de modul de rezolvare.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aflat în subordinea intimatei nu poate constitui un temei de anulare a deciziilor suficient, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act.
Având în vedere că intimata nu avea posibilitatea legală să anuleze deciziile definitive asupra capacității de muncă, așa cum s-a arătat anterior, în raport de prevederile art.62 (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, și ale art.39 alin. 3 din Ordinul nr.340/2001 referitoare la data producerii efectelor deciziilor emise ca urmare a acțiunii de control, în temeiul dispozițiilor art. 155 lit.f din Legea nr. 19/2000, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat cele două decizii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a arătat, în esență că temeiul emiterii deciziilor de anulare îl reprezintă disp. art. 41 cap. III, Secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care îi îndrituiesc să revizuiască, în caz de erori, deciziile rămase definitive. A învederat recurenta că reclamantul nu a depus alte acte medicale și că nu sunt indicii în sensul că acesta ar deține și alte acte medicale.
Față de aceste considerente, s- solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, și pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.
Curtea analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza Secțiunii C, pct.III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatoarei în anul 2004, cu motivarea că aceasta au fost emisă cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Cu privire la faptul că intimata-reclamantă nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanța reține că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru și nu s-a conformat și că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate.
Față de aceste considerente, Curtea privește recursul ca nefondat și constatând că sentința primei instanțe este legală și temeinică, îl va respinge conform dispozițiilor art. 312 Cod proc.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.438 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.5,.A,.37, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iulie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. /MD
2 ex/10.07.2008
Dosar fond - al Tribunalului Dâmbovița
-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
