Asigurări sociale. Decizia 1442/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1442
Ședința publică din data de 15 iulie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Ioana
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, strada - -,. 39, scara C,. 23, județul D și de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr. 1, împotriva sentinței civile nr. 547 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 8 iulie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, și care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarelor Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 15 iulie 2008, când pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul a contestat decizia nr. 24/30.03.2007, emisă de comisia de contestații pensii din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, prin care i s-a respins contestația formulată împotriva deciziei nr. 97191/23.01.2007, emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând anularea ambelor decizii și obligarea pârâtei să înscrie o vechime în muncă de 44 ani, din care 28 ani ca militar să-i aplice la pensia stabilită prin sentința civilă nr. 1385 /2006 toate indexările, corelările și recalculările legale, inclusiv nr.HG 633 /2006 și să-i calculeze o pensie de serviciu pentru vechimea de 44 ani începând cu data introducerii acțiunii la care să se aplice în viitor toate modificările survenite în calculul pensiilor precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că deși prin sentința civilă nr. 1385/18.10.2006, irevocabilă, pârâta a fost obligată să aplice dispozițiile HG nr. 633/2006, aceasta a refuzat să-i recunoască ca vechime în serviciu și perioadele lucrate în alte sisteme până la 01.04.2001, respectiv 16 ani la Consiliul Județean D și D care se adaugă la cei 28 ani vechime ca militar.
În drept s-au invocat prevederile Decretului - Lege nr. 68 și 71/1990, Legea nr. 164/2001 și HG nr. 633/2006.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamantul a fost înscris la pensie militară de invaliditate, de gradul II cu începere de la 01.09.1985, pentru o vechime de 17 ani, pensie suspendată cu începere de la 01.10.1985 ca urmare a desfășurării unei activități civile și repusă în plată în condițiile stabilite prin sentința civilă nr. 447 /2003 a Tribunalului Dâmbovița, recunoscându-se cumulul pensiei cu alte venituri.
Prin sentința civilă nr.1385/18.10.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, Casa de Pensii a Ministerului Internelor și Reformei Administrative a fost obligată să înscrie în decizia de pensie de serviciu pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului ca temei juridic și pre vederile Decretului nr. 214 /1977.
Art 62 din. Nr. 164 / 2001 statuează că beneficiarii pensiei militare de serviciu care se încadrează în muncă după trecerea în rezervă pot solicita stabilirea drepturilor de pensie în raport de vechimea dobândită după pensionare în condițiile prevăzute de. 19 /2000, ceea ce înseamnă că vechimea respectivă se valorifică în sistemul public de pensii.
Recalcularea pensiei conform HG nr. 633/2006 nu modifică drepturile deja stabilite și achitate.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză contabilă pentru a se calcula pensia stabilită prin sentința civilă nr. 1385/2006 cu aplicarea prevederilor HG nr. 633/2006 și să se stabilească cuantumul drepturilor bănești cuvenite cu titlu de pensie și diferențele rezultate, depunându-se astfel raportul de expertiză întocmit de expertul.
Acesta a concluzionat că pensia actualizată începând cu 31.10.2005, până la modificarea ce va avea loc în aprilie 2008 este în cuantum de 6774 lei (diferențe nete) iar începând cu aprilie 2007 pensia de serviciu este în sumă de 1958 lei, corespunzător vechimii de 44 ani (din care 28 ca militar ).
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 547 din 9 aprilie 2008 admis în parte acțiunea de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, astfel cum a fost precizată, anulat decizia nr. 24/30.03.2007 și decizia nr. 97191/23.01.2007 obligând pârâtul să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant, conform dispozițiilor. 164 /2001 care să cuprindă o pensie de serviciu pentru limită de vârstă, gradul militar fiind acela de, funcția exercitată de locotenent colonel, cu o vechime totală în muncă de 44 de ani, din care 28 de ani ca militar, al cărei cuantum este de 1958 lei începând cu 01.04.2007.
Prin aceiași sentință tribunalul a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 6774 cu titlu de diferențe pensie de serviciu, conform raportului de expertiză respingând celelalte capete de cerere și obligând pârâtul la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost înscris la pensie militară de invaliditate gr. II începând cu 01.09.2005 conform deciziei nr. 97191/30.09.1985, vechimea totală fiind de 17 ani.
Prin sentința civilă nr. 447/2003 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițas -a anulat decizia de pensionare nr. 97191/17.12.2002 și 1 /2003 și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului pensie de serviciu cu vechime incompletă începând cu 01.03.2003 și pensie restantă pe ultimii 3 ani, considerându-se că vechimea în muncă a acestuia era în total de 28 ani și 6 luni / 17 ani ca ofițer activ, 8 ani și șase luni ca spor de muncă gradul I și 3 ani școala de ofițeri.
Totodată, prin sentința civilă nr. 1385/18.10.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost obligat pârâtul să înscrie în decizia de pensie de serviciu pentru limită de vârstă a reclamantului ca temei juridic și prevederile Decretului nr. 214 /1977, datorită nerespectării acestei mențiuni aplicându-i-se greșit reglementările referitoare la indexare.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că pârâtul nu i-a luat în considerare reclamantului vechimea totală în serviciu de 44 ani, din care 28 ca militar și nici nu i s-au acordat sporurile corespunzătoare pentru perioada lucrată suplimentar de la 30 de ani la 44 de ani.
Reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art 12 din. 164/2001 sub raportul vârstei și vechimii minime în serviciu, iar prin aplicarea hotărârilor judecătorești menționate și a prevederilor. 164 /2001 (art. 55, 56, 79), ale HG 1188 /2001 și HG, 633/2006 expertul a calculat cuantumul pensiei cuvenite acestuia, pe intervale de timp și diferențele de acordat menționate în anexă, motiv pentru care au fost înlăturate susținerile pârâtului din întâmpinare în sensul că reclamantul nu a contestat decizia nr. 97191/11.05.2004 în condițiile în care ulterior a fost pronunțată sentința nr. 1385 /18.10.2006 a Tribunalului Dâmbovița de care pârâtul trebuia să țină seama și că vechimea dobândită după pensionare se valorifică, potrivit art. 62 din. 164/2001 în sistemul public de pensii, ci acesta se valorifică în condițiile prevăzute de. 19/2000.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost precizată în notele scrise, anulându-se cele două decizii contestate și obligând pârâtul să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant, conform dispozițiilor. 164 /2001, care să cuprindă o pensie de serviciu pentru limită de vârstă, gradul militar fiind acela de, funcția exercitată de locotenent colonel, cu o vechime totală în muncă de 44 de ani, din care 28 de ani ca militar, al cărei cuantum este de 1958 lei începând cu 01.04.2007.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantul precum și pârâta Ministerul Internelor și Reformei Administrative, invocând dispozițiile art. 304 și 3041Cod pr.civilă.
Reclamantul recurent a arătat că legalitatea și temeinicia hotărârii recurate sunt afectate sub aspectul neaplicării prevederilor Legii nr.14/2008 la cuantumul pensiei stabilită de expert începând cu 1 aprilie 2007 și ulterior cu 1 aprilie 2008, respectiv 1 octombrie 2008. precizat recurentul că pârâtul i-a aplicat aceste prevederi însă cu privire la pensia de 1651 lei și nu la cea stabilită de expert începând cu 1 aprilie 2007 așa cum rezultă din adresa nr. -/21 mai 2008 depusă la dosar.
Pârâtul-recurent a criticat sentința întrucât încalcă principiul autorității de lucru judecat în raport de sentințele civile nr. 447/17.09.2003 și nr. 1385/18.10.2006 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița. A arătat recurentul că acțiunea reclamantului este neîntemeiată în raport de faptul că aceeași perioadă de vechime nu poate fi valorificată de două ori, în două sisteme de pensie diferite și că pentru constatarea vechimii de 44 de ani era necesară recalcularea pensiei în condițiile decretului nr. 214/1977. Apreciază recurenta că în cauza de față nu s-a operat vreo recalculare a vechimii și implicit a pensiei reclamantului, astfel încât vechimea de 44 de ani reținută de prima instanță nu poate fi probată cu vreo decizie. Întrucât reclamantul nu îndeplinea condițiile legale pentru ca pensia să fie calculată conform Decretului nr. 214/1977 și în raport de dispozițiile Legii nr. 164/2001 și Legii nr. 19/2000, recurenta a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și a prevederilor art. 3041Cod pr.civilă, constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Referitor la recursul reclamantului, Curtea constată că motivele invocate nu pot fi reținute întrucât prima instanță, pe de o parte, a reținut în mod just că pentru drepturile ulterioare începând cu 1 aprilie 2008, actualizate, inclusiv cu octombrie 2007 și aplicarea în continuare a tuturor majorărilor și indexărilor legale reprezentând drepturi viitoare, deci nefiind creanțe certe, lichide și exigibile, capetele de cerere apar ca fiind neîntemeiate, astfel că în mod corect au fost respinse.
În ceea ce privește neaplicarea prevederilor Legii nr. 14/2008 de către pârâtă în raport de valoarea pensiei stabilită de către expert, Curtea constată că această situație nu poate fi supusă controlului de legalitate și temeinicie, întrucât excede obiectului prezentei cauze, nefăcând obiectul analizării în primă instanță.
Referitor la recursul pârâtului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește încălcarea de către prima instanță a principiului autorității de lucru judecat în raport de sentințele civile nr.447/2003 și nr. 1385/2006 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, Curtea constată că aceste susțineri nu sunt întemeiate întrucât nu sunt îndeplinite cerințele triplei identități, obiectul prezentei acțiuni fiind diferit de cel al acțiunilor concretizate în sentințele menționate.
Susținerile recurentului privind eronata stabilire de către prima instanță a vechimii de 44 de ani nu pot fi reținute întrucât decizia nr. 192/1 decembrie 2002 emisă de către Comisia de Contestații din cadrul Ministerului d e Interne, necontestată și intrată în circuitul civil constată că reclamantul avea la data contestației atât vârsta necesară pensionării de 55 ani, cât și vechimea totală de 44 de ani, din care 28 de ani în serviciul militar, fiind emisă în temeiul art. 55 din Legea nr. 164/2001 și devenind definitivă prin necontestare conform art. 54 pct.4 din aceeași lege.
Mai mult decât atât, prin hotărâre judecătorească definitivă, respectiv sentința civilă nr. 1385/18 octombrie 2006, care a stat la baza emiterii deciziilor contestate prin prezenta acțiune - decizia nr. 97191/23 ianuarie 2007 și decizia nr. 24/30 martie 2007, s-a stabilit ca urmare expertizei efectuate că pârâta nu s-a conformat deciziei comisiei de contestații nr. 192/2002, impunându-se înscrierea în decizia de pensionare ca temei juridic și a Decretului nr. 214/1977 astfel încât reglementările referitoare la indexare să fie aplicate în mod corect.
Astfel, în mod corect prima instanță a constatat că pârâtul nu a luat în considerare vechimea totală de serviciu de 44 de ani, din care 28 de ani ca militar și că nu a acordat reclamantului sporurile corespunzătoare pentru perioada lucrată suplimentar de la 30 de ani la 44 de ani, sens în care acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art.12 din Legea nr. 164/2001 sub raportul vârstei și vechimii minime în serviciu, iar acțiunea formulată este întemeiată.
Pentru aceste considerente, curtea constată că legalitatea și temeinicia sentinței recurate nu au fost afectate, sens în care, apreciind recursurile declarate de către reclamantul și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative ca nefondate, urmează să le respingă conform dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge recursurile formulate de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, strada - -,. 39, scara C,. 23, județul D și de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr. 1, împotriva sentinței civile nr. 547 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Ioana
- - - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.NM
2ex.
21.07.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Ioana
