Asigurări sociale. Decizia 1514/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ și ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1514
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
GREFIER -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de reclamantul domiciliat în Târgoviște,-,.9, Sc.B,.35, județul D și de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 265 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședsința publică din data de 16.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la 23.06.2009 când, față de împrejurarea că nu s-a putut constitui legal completul de judecată întrucât unul din membrii completului s-a aflat în concediu legal de odihnă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 2108/120/03.03.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată să-i plătească drepturile bănești neachitate în perioada 01.04.2001-10.11.2005, reprezentând diferențe de pensie.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost pensionat din data de 01.12.1999, cu o vechime totală în muncă de peste 37 ani, din care în grupa a II-a -5 ani, o lună și 18 zile indicând și perioada de contribuție la pensia suplimentară.
mai arătat reclamantul că urmare a intrării în vigoare a noii legi a pensiilor, având nr.19/2000, potrivit art.184 alin.1 din acest act normativ, reluarea în plată a pensiilor stabilite conform legislației anterioare, suspendate în momentul intrării în vigoare a acestei legi, se face în cuantumul determinat potrivit art.180, cu respectarea condițiilor legale existente la data stabilirii inițiale a pensiei.Ca urmare a schimbării din oficiu, prin dispozițiile legii, a temeiurilor de drept și de fapt, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, pârâta trebuia să emită o decizie înlocuitoare, valabilă de la 01.04.2001, în baza art.86, decizie ce nu s-a comunicat reclamantului, care, cu prilejul soluționării unei alte cauze, în care a contestat decizia de recalculare a pensiei emisă acestuia în baza OUG nr.4/2005, a constatat că de la 01.04.2001 până la 30.11.2005, CJP D îi modificase de cinci ori punctajul mediu anual, eronat și abuziv, fără a aduce la cunoștință acest lucru reclamantului, prin decizie, cu indicarea temeiurilor aplicabile, reclamantul fiind în acest fel prejudiciat.
În drept, reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 19 /2000.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că același obiect l-a avut și dosarul 3795/ 2006 al Tribunalului Dâmbovița, în care s-a pronunțat sentința civilă 1372/2006, prin care s-a respins contestația reclamantului, soluție rămasă irevocabilă prin decizia nr.35 /2007 Curții de APEL PLOIEȘTI.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât punctajul mediu anual a fost stabilit la data de 01.04.2001 în condițiile art. 80 din Legea nr. 19 /2000, reiețind un punctaj de 1,64915, care a fost corectat ulterior în baza HG nr.1315/2001, HG nr.1474/2002 și HG 1433/2003.
Prin încheierea din data de 29.10.2008, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, reținând că nu există identitate de obiect și cauză.
În cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri pentru ambele părți, iar la solicitarea reclamantului, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, expertul având ca obiectiv să calculeze drepturile de pensie ale reclamantului pentru perioada 03.03.2005- 30.11.2005, să verifice dacă s-au aplicat corect dispozițiile legale în vigoare și dacă sunt diferențe cu privire la calculul pensiei, cu reactualizare în funcție de indicele de inflație, suma actualizată calculată de către expert, în lucrarea întocmită de acesta, ca fiind datorată de către pârâtă pe perioada respectivă, fiind de 1235,28 lei.
Pe parcursul procesului, reclamantul a precizat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1235,28 lei, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză contabilă administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 265 din 4.02.2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea precizată și a obligat pârâta la plata sumei de 1235,28 lei conform raportului de expertiză.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul a fost nemulțumit de modul în care i s-a determinat punctajul mediu anual, considerând că pârâta i-a calculat o sumă mai mică decât cea reală, nerespectându-se prevederile art 180 și 184 din Legea nr. 19 /2000.
S-a mai reținut că prin expertiza contabilă efectuată în cauză, expertul a ajuns la concluzia că de la apariția Legii nr.19/2000, până la 30.11.2005, punctajul mediu anual nu a fost corect calculat pentru fiecare an existând o diferență, iar pentru perioada solicitată de reclamant, respectiv 03.03.2005- 30.11.2005, suma era de 984, 29 lei, la care se adaugă indicele de inflație în sumă de 250, 99 lei rezultând un total de primit de 1235, 28 lei, expertul menținându-și același punct de vedere și după obiecțiunile formulate de pârâtă.
Față de cele mai sus-arătate, instanța a concluzionat că în mod greșit pârâta i-a recalculat pensia reclamantului diminuându-i pensia cu suma rezultată din raportul de expertiză, adică 1235, 28 lei, motiv pentru care instanța a admis cererea reclamantului, astfel cum a fost precizată.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta.
În recursul său, reclamantul a criticat hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit pârâta nu a fost obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată constând în onorariul de expertiză în sumă de 300 lei achitat de acesta.
Se susține de către recurent că la termenul din 4.02.2009 instanța nu a pus în discuție cheltuielile judiciare privind această cauză, iar recurentul nu s-a sesizat întrucât depusese la dosarul cauzei chitanța în sumă de 300 lei privind onorariul de expertiză achitat de acesta, expertiza fiind aprobată prin încheierea din 29.10.2009, menționându-se în mod expres că respectiva cheltuială este în sarcina pârâtei.
Se mai învederează că la termenul din 4.02.2009 nici avocatul nu și-a spus punctul de vedere asupra acestui aspect, nefiind solicitat și nici nu s-au făcut referiri asupra cheltuielilor privind expertiza și întrucât instanța a respins cererea de îndreptare a erorii materiale din sentința nr.265/4.02.2009 formulată de reclamant, cu privire la cheltuielile de judecată efectuate cu ocazia expertizei, s-a cerut ca, în conformitate cu dispozițiile Codului d e procedură civilă, pârâta să fie obligată, ca urmare a admiterii recursului de față, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei întrucât aceasta a fost obligată prin sentință la plata drepturilor de pensie stabilite prin expertiză.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtei la plata onorariului de expert suportat de reclamant, depunându-se la dosarul cauzei și o serie de înscrisuri, în copie, precum și note de concluzii.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Dac riticat la rândul său hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat întrucât printr-o acțiune înregistrată sub nr.3795/2006 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată aceeași instituție, privind același aspect, și-anume, recalcularea pensiei și eliberarea deciziilor prin care s-a stabilit și ulterior modificat punctajul mediu anual, iar prin sentința civilă nr.1372/20.10.2006 Tribunalul Dâmbovițaa respins contestația, soluție rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, conform deciziei nr.35/16.01.200, instanța stabilind că în mod corect și legal a fost corectat punctajul mediu anual al recurentului, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 1,29758 înainte de recalcularea pensiei.
Pe fondul cauzei, se arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea precizată întrucât în luna septembrie 2004 punctajul reclamantului era de 1,29758 și nu de 1,64915, așa cum a considerat expertul contabil, ce s-a aflat în eroare deoarece nu a cunoscut prevederile HG nr.1315/2001, HG nr.1472/2002 și HG nr.1433/2003, prin care s-a corectat punctajul mediu anual al reclamantului și, astfel, indexarea, precum și majorarea punctajului, s-au adăugat la punctajul necorectat, în perioada martie 2005 - noiembrie 2005 punctajul mediu anual al reclamantului rămânând neschimbat, iar cuantumul pensiei fiind același.
De asemenea, se arată că instanța a reținut eronat faptul că recurenta-pârâtă a menționat că intimatului îi sunt aplicabile prevederile HG nr.1315/2001 din anul 2001, recurenta făcând referire la corectarea punctajului din anul 2002.
Se concluzionează de către recurentă că aceasta a calculat în mod corect și legal pensia recurentului-reclamant, neavând de acordat diferențe pentru martie 2005 - noiembrie 2005, expertul contabil însușindu-și în totalitate punctul de vedere al recurentului-reclamant.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii reclamantului, depunându-se la dosarul cauzei și o serie de acte normative, precum și note scrise.
Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, prin care a solicitat respingerea acestui recurs ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește recursul pârâtei, care se impune în mod logic a fi cercetat mai întâi, în raport de criticile formulate în motivele de recurs, este neîntemeiată prima critică prin care se susține că în mod eronat prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de recurenta-pârâtă.
Astfel, potrivit art.1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Așa cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr.1372/20.10.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.3795/2006 (filele 17-20 dosar fond), în cauza respectivă reclamantul a chemat în judecată pe Casa Județeană de Pensii D contestând, prin cererea introductivă, decizia de recalculare a pensiei având nr.-/30.11.2005 emisă de CJP D în temeiul prevederilor HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Ulterior, pe parcursul judecării procesului, reclamantul a depus precizări la cererea introductivă și un memoriu, susținând în finalul acestora că, pentru considerentele pe larg expuse de acesta, se impune admiterea contestației, pensia cuvenită de la data de 1.08.2005 urmând să fie calculată pentru un anumit punctaj indicat de reclamant, iar prin sentința civilă nr.1372/20.10.2006 Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea precizată la data de 12 iulie 2006 formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, care a fost soluționat în mod irevocabil prin decizia civilă nr.634/29.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, recursul fiind respins ca nefondat.
De menționat, că decizia civilă nr.35/16.01.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, la care face referire recurenta-pârâtă în recurs, a fost anulată ca urmare a admiterii contestației în anulare formulată de reclamant împotriva acesteia, în baza deciziei civile nr.425/15.05.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI procedându-se, în consecință, la rejudecarea recursului, ce a fost soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.634/29.06.2007.
S-a reținut de către instanța de control judiciar în considerentele ultimei decizii, mai sus-menționate, că din examinarea unor înscrisuri depuse la dosar și a notelor scrise ale Casei Județene de Pensii D, rezultă existența unor corectări ale cuantumului pensiei, corectări despre care recurentul a invocat faptul că nu i-au fost comunicate, astfel încât acesta poate să ceară comunicarea lor de către CJP D, iar de la data comunicării este îndreptățit să conteste în instanță deciziile corespunzătoare perioadei la care acesta a făcut referire.
În atare situație, raportat la cele reținute de instanța de recurs prin decizia civilă nr.634/29.06.2007 și la obiectul cererii precizate formulată de recurentul-reclamant în cauza de față, s-a concluzionat în mod justificat de către prima instanță că în speță nu operează autoritatea de lucru judecat, respingându-se această excepție la termenul din 29.10.2008, cu motivarea că nu există identitate de obiect și cauză nefiind incidente, așadar, disp.art.1201 Cod civil.
Nici critica privitoare la rezolvarea greșită a fondului cauzei nu este întemeiată.
Astfel, pentru justa soluționare a pricinii, prima instanță a dispus la termenul din 29.10.2008, la solicitarea reclamantului, efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate, contabilă.
În lucrarea efectuată, expertul contabil a răspuns pe larg și în mod argumentat obiectivelor fixate de instanță, concluzionând că pe perioada 3.03.2005 - 30.11.2005, în discuție în cauză, reclamantul are de primit suma totală de 1235,28 lei de la pârâtă, ca urmare a calculării eronate de către pârâtă a punctajului mediu anual al reclamantului.
Expertul a arătat care sunt actele normative aplicabile în cauză, răspunzând și obiecțiunilor formulate de pârâtă la raportul inițial de expertiză întocmit de acesta, prin care și-a menținut concluziile lucrării efectuate inițial.
În legătură cu actele normative indicate de recurenta-pârâtă prin motivele de recurs și în baza cărora s-a susținut că s-a corectat punctajul mediu anual al recurentului-reclamant, acte normative invocate de aceasta și prin obiecțiunile aduse raportului de expertiză întocmit la prima instanță, așa cum a arătat și expertul în răspunsul la obiecțiuni, dispozițiile HG nr.1315/2001 nu sunt aplicabile reclamantului.
Recurentul-reclamant s-a pensionat inițial în baza Legii nr.3/1977, prin decizia nr.-/25.11.1999, pensia fiindu-i stabilită începând cu data de 1.12.1999.
Or, potrivit art.3 din HG nr.1315/2001 privind măsuri suplimentare de recorelare a pensiilor din sistemul public de pensii, de măsura recorelării beneficiază persoanele ale căror drepturi de pensie pentru limită de vârstă cu vechime integrală sau de pensie de urmaș s-au deschis până la data de 1.01.1999 și al căror punctaj mediu anual, corectat conform prevederilor art.2, este mai mic de 3 puncte, situație în care recurentul-reclamant nu se afla de vreme ce drepturile de pensie ale acestuia s-au deschis începând cu data de 1.12.1999.
De asemenea, conform art.2 alin.1 din HG nr.1474/2002, privind aplicarea, în luna ianuarie 2003, celei de-a treia etape de recorelare a pensiilor din sistemul public, de măsurile suplimentare de recorelare a pensiilor acordate potrivit prevederilor acestei hotărâri beneficiază pensionarii pentru limită de vârstă cu vechime integrală și pensionarii urmași ale căror drepturi de pensie s-au deschis până la data de 1.01.1999 și al căror punctaj mediu anual, corectat conform art.2 din HG nr.1315/2001, este mai mic de 3 puncte, nici prevederile HG nr.1472/2002 nefiind, în consecință, aplicabile recurentului-reclamant.
În fine, conform art.3 din HG nr.1433/2003 invocată de recurentă, privind aplicarea în luna ianuarie 2004 celei de-a cincea etape de recorelare a pensiilor din sistemul public, de măsurile suplimentare de recorelare a pensiilor acordate potrivit acestei hotărâri de guvern, beneficiază persoanele ale căror drepturi de pensie pentru limită de vârstă cu vechime integrală sau de pensie de urmaș, provenite din sistemul asigurărilor sociale de stat, s-au deschis până la data de 1.01.1999 și al căror punctaj mediu anual, corectat conf.art.2 din HG nr.1315/2001, este mai mic de 3 puncte, nici dispozițiile acestui act normativ nefiind aplicabile, pentru aceleași considerente, recurentului-reclamant.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul de fond rezultă că aplicând în mod greșit recurentului-reclamant dispozițiile actelor normative mai sus- menționate, acestuia i-a scăzut în permanență punctajul mediu anual față de cel stabilit la 1 aprilie 2001, care era de 1,64915 puncte, suma datorată de recurenta-pârâtă pentru perioada martie 2005-noiembrie 2005 fiind, potrivit calculului expertului contabil, de 1235,28 lei, corect acordată de prima instanță.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul pârâtei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței invocate de recurenta-pârâtă în motivarea recursului.
Referitor la recursul reclamantului, este neîntemeiată critica acestuia prin care se susține, în esență, că pârâta trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant cu prilejul soluționării cauzei, constând în onorariul pentru efectuarea expertizei contabile dispusă în cauză.
Astfel, este adevărat că potrivit art.274 alin.1 Cod pr.civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, cu mențiunea că în cauză expertiza contabilă a fost încuviințată de către prima instanță, prin încheierea de ședință de la termenul din 29.10.2008, la solicitarea expresă a reclamantului.
La termenul din 4.02.2009, când pricina s-a judecat pe fond, punându-se concluzii pe fondul pricinii de către ambele părți, apărătorul ales al reclamantului a arătat expres că nu solicită cheltuieli de judecată, fără a face vreo referire specială numai la onorariul de apărător, cheltuielile de judecată cuprinzând în mod generic toate cheltuielile suportate de parte cu soluționarea cauzei: onorariu avocat, onorariu expert, etc.
Deși prezent personal în instanță la același termen de judecată, recurentul-reclamant nu a formulat nicio obiecție cu privire la concluziile puse de apărătorul său și nu se impunea ca instanța, raportat la concluziile formulate de reclamant, prin apărător, să ceară explicații suplimentare acestuia din urmă cu privire la cheltuielile de judecată pe care le-a avut în vedere atunci când a pus concluzii sau detalii suplimentare chiar de la reclamant.
Așa fiind, soluția primei instanțe apare ca fiind corectă, recurentul-reclamant având posibilitatea să ceară, pe calea unei acțiuni separate, formulată cu respectarea dispozițiilor legale, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de acesta în procesul de față.
Pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește și recursul reclamantului ca nefondat, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge și pe acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul domiciliat în Târgoviște,-,.9, Sc.B,.35, județul D și de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 265 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- - -
Grefier
/VS
2 ex./03.07.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
