Asigurări sociale. Decizia 1580/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1580/
Ședința publică din 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H, cu sediul În M-C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.1101 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, s-a cerut judecarea în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.ultim Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului se constată că recursul este în stare de judecată, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1101 din 20 mai 2009, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea reclamantului, formulată împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii H, a constatat că perioada 06.08.1970-09.11.1970 și 11.11.1970-01.07.1971, în care reclamantul a prestat activitate în funcția de mecanic utilaje, respectiv sudor se încadrează în funcția de mecanic utilaje, respectiv sudor se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Pârâta a formulat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând admiterea recursului formulat, admiterea excepției prematurității invocate, casarea sentinței de fond și respingerea acțiunii formulate, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond, fără să existe dovezi depuse la dosar, a constatat că locul de muncă avut de petent în perioade menționate se încadrează în grupa II de muncă.
Instanța de fond a ignorat în totalitate faptul că adeverințele au fost depuse la instanța de recurs, nu au fost prezentate instituției lor și nici la introducerea acțiunii, astfel că formularea unei pretenții legate de aceste acte, neprezentate lor, sunt inadmisibile din cauza prematurității și nu le sunt opozabile. Reclamantul ar fi fost îndreptățit să întregească acțiunea formulată numai în cazul în care considera că în baza actelor doveditoare depuse la instituția competentă, drepturile cuvenite nu ar fi fost acordate. Însă pensionarul nu s-a adresat în prealabil instituției lor cu actele doveditoare, motiv pentru care consideră că instanța de fond ar fi trebuit să se pronunțe în baza actelor ce le-au fost puse la dispoziție și care formează dosarul de pensionare al reclamantului și nu în baza unor înscrisuri prezentate ulterior altei instituții ale cărei atribuții constau în vegherea aplicării legilor. Oricum, înscrisurile care servesc ca acte doveditoare la stabilirea drepturilor de pensii pot fi valorificate numai în cazul în care sunt prezentate în original. Menținerea hotărârii atacate ar însemna crearea de precedent în litigiile de asigurări sociale. Mai mult, acțiunile în constatarea existenței sau inexistenței unui drept formulat instanței de judecată sunt admisibile numai dacă partea nu poate cere realizarea dreptului în alt mod. În speță, reclamantul avea dreptul și posibilitatea să prezinte adeverințele doveditoare instituției lor.
Pe fondul cauzei, au arătat că pensia anticipată parțială de care beneficiază reclamantul a fost stabilită exclusiv în baza documentației prezentate instituției lor, precum și în baza actelor normative care au aplicabilitate în cazul dat. S-au avut în vedere atât înregistrările din carnetul de muncă cât și adeverințele doveditoare.
Din înregistrările efectuate în carnetul de muncă al reclamantului nu rezultă înscrieri privind încadrarea în gr. II de muncă a locului de muncă din perioada 06.08.1970-09.11.1970 și 11.11.1970-01.07.1971 și nici nu le-a fost prezentat vreun act doveditor în dosarul depus în vederea acordării pensiei. Ordinul nr. 50/1990 a fost creat expres pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților cu condiții deosebite în vederea pensionării. existenței grupelor superioare de muncă cu adeverințe se efectua numai în situațiile în care prin acte normative apărute ulterior perioadei lucrate, au fost încadrate retroactiv locuri de muncă în grupe superioare de muncă. Simplul fapt conform căruia reclamantul a îndeplinit funcția sau meseria de mecanic utilaje și sudor nu îndreptățește să fie încadrat în grupa II de muncă.
Legea nr. 226/2006 invocată de instanța de fond nu are nici o legătură cu situația reclamantului, în cazul de față perioadele litigioase fiind anterioare 01.04.2001, astfel legea menționată nu-și găsește aplicabilitatea în cauză.
Și-au întemeiat recursul pe disp. art. 111, 299, 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Codul d e Procedură Civilă, Ordinul nr. 35121/27.11.2008 și Normele metodologice ale acestuia, Legea nr. 19/2000, Ordinul nr. 340/2001, Decretul nr. 92/1976 și Normele metodologice ale acestuia.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, pe considerentul că adeverințele în original, care dovedesc că a fost încadrat în grupa II de muncă le va depune la CJP H după pronunțarea hotărârii Curții de Apel. Depunerea lor în fața instanței de fond nu constituie un motiv de recurs.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform art. 304 ind. 1 Codul d e Procedură Civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la instanța de fond la data de 2.septembrie 2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta CJP H, "pentru reanalizarea calculului pensiei sale, pentru că după atâția ani vechime găsește că e prea puțin". A anexat copia Deciziei nr. - din 11.08.2008, privind acordarea pensiei anticipate parțiale și copia carnetului său de muncă.
Cu ocazia rejudecării cauzei de către instanța de fond, reclamantul a învederat oral în fața instanței că are depuse toate actele la dosar și că solicită recunoașterea grupei a II-a de muncă. Ulterior a depus o adeverință eliberată de SC SA O, prin care se adeverește că a fost angajatul acestei unități în funcția de, pe perioada 01.03.1970-01.08.1970.
Instanța de fond a constatat, prin sentința care face obiectul controlului judiciar, că activitatea prestată de reclamant în perioadele indicate de acesta, se încadrează în grupa a II-a de muncă, reținând incidența prevederilor Ordinului nr. 50/1990, Legii nr. 226/2006.
Criticile aduse de pârâtă acestei hotărâri prin recursul declarat sunt întemeiate. Reclamantul nu s-a adresat cu o cerere de recalculare a pensiei instituției pârâte, la care să anexeze adeverințele în original. A depus aceste înscrisuri doveditoare doar în fața instanței de fond, sărind peste un stadiu de soluționare a cererii, obligatoriu, în lumina prevederilor Legii nr. 19/2000. Ca atare, nu se poate reține vreo culpă în sarcina pârâtei, care a calculat și acordat pensia anticipată parțială prin raportare strictă la înscrisurile care i-au fost puse la dispoziție. În atare condiții, excepția prematurității cererii reclamantului apare ca deplin întemeiată. Acesta are posibilitatea de a se adresa instituției pârâte cu o cerere de recalculare a pensiei, cu luarea în considerarea a adeverințelor depuse la dosarul de fond. Abia ulterior, după ce pârâta va da o soluție de admitere sau respingere a cererii petentului, acesta o va putea ataca la instanța competentă.
Pe de altă parte, astfel cum a fost reținută precizarea orală a cererii de chemare în judecată, aceasta apare ca fiind inadmisibilă, conform prev. art. 111 Codul d e Procedură Civilă. Prin hotărârea atacată s-a constatat o stare de fapt, respectiv că reclamantul a prestat activitate în funcția de mecanic utilaje, respectiv sudor, care se încadrează în grupa a II-a de muncă, fără ca instanța de fond să observe că în speța dedusă judecății se putea cere realizarea dreptului, care în cazul de față se concretiza prin obligarea pârâtei la recalcularea pensiei în funcție de cele reținute ca stare de fapt.
Față de cele ce preced, Curtea reținând incidența motivului de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă, respectiv aplicarea greșită a legii de către instanța de fond, în baza art. 312 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica în tot sentința atacată, respingând acțiunea civilă formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H, cu sediul În M-C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.1101 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată și în consecință respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul, domiciliat în comuna C, sat, nr. 9, județul H, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond: E;
-30.10.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
