Asigurări sociale. Decizia 179/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 179/R/2010
Ședința publică din 27 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta SC - ROMANIA SRL împotriva sentinței civile nr. 2075 din 5 octombrie 2009 Tribunalului Sălaj pronunțate în dosar nr-, privind și pe intimații -, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T, având ca obiect asigurări sociale.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 25 ianuarie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2075 din 05.10.2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul - împotriva pârâtei și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 4261 lei, reprezentând contribuție la asigurările sociale de sănătate nedatorată, sumă care a fost actualizată în funcție de rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
Totodată a fost respinsă ca nefondată cererea precizată formulată de reclamant împotriva pârâtelor CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că începând cu data de 1 octombrie 2005 reclamantul a fost angajatul pârâtei de rândul III ca inginer de sistem informatic cu un salariu de bază de 2.059 lei.
În perioada 01.10.2005 - 30.06.2008 pârâta i-a reținut și virat reclamantului din veniturile salariale contribuția de asigurări sociale de sănătate, deși după cum vom arăta acesta era exceptat de la plata contribuției.
Potrivit prevederilor art. 51 alin. (2) din nr.OUG 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, aplicabilă în perioada 01.01.2003 - 01.06.2006: "contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5 % care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit".
Începând cu data de 01.06.2006 a intrat în vigoare Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate care prevede la art. 257 alin. (2) faptul că: "contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5 % care se aplică: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit".
Veniturile reclamantului nu erau supuse impozitării fiind exceptate de aplicarea acestuia de prevederile art. 55 alin. (4) lit. l și prevederile art. 1 din Ordinul comun al Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor și Ministerului Finanțelor Publice.
Conform acestor prevederi angajații agenților economici al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator beneficiază de scutirea de impozit pe venit, ori după cum reiese din fișa postului (fila 49,50) și din adeverința nr. 114 din 16.01.2009 emisă de pârâta de rândul III (51) reclamantul se încadrează în categoria acestor angajați.
Prin urmare reclamantul nu datora contribuția de asigurări de sănătate până la data de 30.06.2008 când odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 93/2008 s-a stipulat în mod clar că după alin. (2) a art. 257 din Legea nr. 95/2006 se introduce art. 21) conform căruia "În situația în care o persoană realizează venituri care sunt neimpozabile, contribuția se realizează asupra veniturilor realizate".
În consecință în perioada 01.10.2005 - 30.06.2008 reclamantul a suferit un prejudiciu de 4.261 lei datorat reținerii din salariu a contribuției nedatorate.
Această reținere fiind făcută de pârâta de rândul III, tot acesteia îi revine obligația de a repara.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 161 alin. (4) din Codul muncii, instanța a obligat pârâta de rândul III să-i plătească reclamantului suma datorată reactualizată în funcție de rata inflației de la data reținerii fiecărei sume și până la plata efectivă.
Instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamantului față de pârâtele de rândul I și II deoarece dintre aceștia și reclamant nu există raporturi de muncă care să-i oblige la plata drepturilor salariale reținute.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta - România SRL a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, pârâta a prezentat starea de fapt și evoluția cadrului legislativ în materie.
Examinând hotărârea în raport de motivul de ordine publică invocat din oficiu, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii dedus judecății îl constituie restituirea sumei de bani ce i-a fost reținută reclamantului din salariu cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în perioada 15.09.2005 - 30.06.2008.
Deși Legea nr.19/2000 în forma inițială reglementa ca litigiu de asigurări sociale contestația privitoare la modul de calcul și de depunere a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, după intrarea în vigoare a Legii nr.571/2003 și a HG nr.1574/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, aceste litigii aparțin sferei dreptului fiscal, ce trebuie soluționate de instanța de contencios administrativ.
Astfel, începând cu data de 01.01.2004, Agenția Națională de Administrare Fiscală conform art.19 alin.1 lit. a din HG nr.1574/2003 colectează veniturile datorate bugetului Fondului Național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art.256 alin.2 din Legea nr.95/2006 prevede colectarea contribuțiilor (de asigurări sociale de sănătate) persoanelor juridice care au calitatea de angajator de către Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF.
obligației de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate cu obligația fiscală rezultă și din dispozițiile art.257 alin.8 din Legea nr.95/2006, care instituie pentru prima obligație amintită termenul de prescripție al obligațiilor fiscale.
În fine, art.261 alin.1 din Legea nr.95/2006 stabilește că angajatorii care au obligația plății contribuției și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului d e procedură fiscală.
Aceste elemente nu pot decât să fie specifice unei obligații fiscale, ceea ce atrage competența instanței de contencios administrativ, după cum și art.10 din Legea nr.554/2004 prevede, reglementând că litigiile care privesc contribuții se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale.
Cum litigiul dedus judecății a fost greșit calificat ca aparținând sferei asigurărilor sociale, fiind soluționat de un complet colegial compus din doi judecători și doi asistenți judiciari în locul unui complet dintr-un singur judecător și cu încălcarea principiului specializării, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.1 pr.civ.va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe pentru cercetarea fondului în condițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta - ROMÂNIA SRL împotriva sentinței civile nr. 2075 din 05.10.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
6 ex./28.01.2010.
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
