Asigurări sociale. Decizia 1928/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări socialecod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1928
Ședința publică din 27 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 1318 pronunțată la 8 mai 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 20 noiembrie 2009, mersul dezbaterilor și susținerilor orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 9 ianuarie 2009 sub nr. 127/30, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii T solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să dispună revizuirea deciziei nr. 24506 emisă de pârâtă la 6 decembrie 2007; să oblige pârâta la emiterea unei noi decizii prin care să fie stabilite drepturile lui de pensie pentru limită de vârstă începând cu 1 octombrie 2008; să oblige pârâta la plata retroactiv a sumelor lunare pentru perioada 1 octombrie 2008 și până la emiterea noii decizii, reprezentând diferența dintre cuantumul pensiei achitate și cuantumul pensiei legal cuvenite; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că prin decizia nr. 24506/6 decembrie 2007 fost pensionat anticipat parțial; că în luna septembrie 2008, având în vedere decizia nr. 5869/20 august 2008 de încadrare în gradul II accentuat de handicap, a solicitat pârâtei stabilirea și acordarea drepturilor lui de pensie; că în cursul lunii noiembrie 2008 i s-a comunicat adresa nr. 3264/7 noiembrie 2008 emisă de Casa Națională de Pensii de soluționare nefavorabilă a cererii, motivat de faptul că legea nu reglementează o astfel de situație.
Mai arată că potrivit art. 47 alin. 1 litera b din Legea nr. 19/2000 persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap accentuat preexistent calității de asigurat, beneficiază de reducerea cu 10 ani a condițiilor de stagiu de cotizare și vârstă; că legea nu condiționează beneficiul acordării acestor drepturi; că afecțiunea privind auzul are caracter permanent și datează din anul 1966, anterior începerii activității salariate.
Prin sentința civilă nr. 1318 pronunțată la 5 mai 2009, instanța a admis acțiunea, a obligat pârâta la stabilirea și calcularea pensiei pentru limită de vârstă pe seama reclamantului în condițiile de exigență ale alin. 1 lit. b apartenent art. 47 din Legea nr. 19/2000, ca o consecință a revizuirii deciziei nr. 24506/6 decembrie 2007, obligat aceeași pârâtă la plata drepturilor de pensie cuvenite și neachitate, respectiv diferența dintre cuantumul pensiei achitate (cu titlu de pensie anticipată parțială) și cuantumul pensiei legal cuvenite pentru perioada 1 octombrie 2008 până la data revizuirii, a obligat pârâta la plata sumei de 300 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că reclamantului prin decizia nr. 24506 emisă de pârâtă la 6 decembrie 2007 i-a fost acordată pensia anticipată parțial începând cu 3 octombrie 2007, constatându-se că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5869 din 20 august 2008 s-a stabilit că handicapul de care suferă reclamantul este permanent și preexistent calității de asigurat, fiind dobândit la 3 mai 1966.
Față de cele de mai sus a constatat incidente dispozițiile alin. 1 lit. b apartenent de art. 47 din Legea nr. 19/2000, nicidecum cele ale art. 50 coroborat cu art. 51 din aceeași lege.
In privința cheltuielilor de judecată a făcut aplicarea art. 274 cod procedură civilă.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii T, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiate.
Arată că nu este admisibilă cererea de recalculare a pensiei anticipate parțiale stabilită prin decizia nr. - din 6 decembrie 2007 in sensul acordării pensiei pentru limită de vârstă în condițiile art. 47 alin. 1 litera b din Legea nr. 19/2000, respectiv cu reducerea cu 10 ani a vârstei standard de pensionare de 64 de ani și 5 luni și a stagiului complet de cotizare de 33 de ani și 10 luni cu 2 treimi, deoarece art. 52 din Legea nr. 19/2000,coroborat cu art. 42 din lege și pct. 111modificat prin art. I pct. 8 din Ordinul nr. 680/2007 prevăd în mod expres trecerea la pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută în anexa 3 sau la împlinirea vârstei standard reduse în condițiile prevăzute de art. 42 din Legea nr. 19/2000, iar nu la data îndeplinirii condițiilor pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, în conformitate cu art. 47 din aceeași lege; că reclamantul nu se încadrează nici în situațiile reglementate de art. 169 din Legea nr. 19/2000.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că în mod greșit pârâta refuză să facă aplicarea dispozițiilor legale, neținând cont de calitatea de persoană cu handicap; că motivul invocat de Casa Județeană de Pensii T în justificarea unei asemenea nu este fundament și nu privește nici un text legal în adresa nr. 3264/7 noiembrie 2008 emisă de CNPAS.
Mai arată că voința exprimată de legiuitor în contextul unei dispoziții legale nu poate fi înlăturată prin opinia exprimată în contextul unei adrese de către un organ administrativ ce are atribuții în aplicarea legii și nu în cadru legislativ; că în mod corect instanța a aplicat art. 83 alin. 1 din lege.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul ca neîntemeiat, cu următoarea motivare:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente speței.
Acțiunea reclamantului nu reprezintă o acțiune în transformarea pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă, ci reclamantul s-a adresat instanței în condițiile art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, solicitând să se constate că îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă și vechime integrală.
Susținerile pârâtei în sensul că reclamantul poate beneficia de pensie pentru limită de vârstă doar în condițiile art. 52 din Legea nr. 19/2000 nu pot fi primite.
Nici o dispoziție legală nu interzice reclamantului ca în ipoteza în care ulterior pensionării anticipate intră în posesia unor acte care-l îndreptățesc la pensionare pentru limită de vârstă să solicite constatarea și recunoașterea acestui drept.
Ulterior pensionării anticipate, la 20 august 2008, reclamantul a intrat în posesia certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 5869/2008, în temeiul căruia a fost încadrat în gradul de handicap accentuat, handicap preexistent calității de asigurat.
Acest certificat îl îndreptățește pe reclamant să solicite stabilirea drepturilor de pensie în condițiile art. 47 alin. 1 litera b din Legea nr. 19/2000.
Fiind vorba despre stabilirea unui drept nou de pensie, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 83 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 și a acordat dreptul începând cu 1 octombrie 2008, deoarece cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data la care reclamantul a îndeplinit condițiile legale pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursul pârâtei ca neîntemeiat.
In privința cheltuielilor de judecată va face aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă și va obliga pârâta recurentă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei către reclamantul intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 1318 pronunțată la 8 mai 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Obligă pârâta recurentă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
28.01.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Florin
