Asigurări sociale. Decizia 1929/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1929
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 1507 pronunțată la 5 iunie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 20 noiembrie 2009, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 16 martie 2009 sub nr. 1654/30, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii T solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța să oblige pârâta să îi emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă conform OUG nr. 4/2005 din 1 decembrie 2005 în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arata ca este pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr. 63137/12 octombrie 1998 emisă în baza Legii nr. 3/1977; că pensia lui a intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG nr. 1550/2004, HG nr. 733/2005.
Apreciază că la recalcularea pensiei trebuiau avute în vedere condițiile de stagiu și vârsta prevăzute de Legea nr. 3/1977;, în conformitate cu ale cărui art. 14 ar fi îndreptățit la un stagiu de cotizare de 20 de ani și că pârâta a folosit în mod eronat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Invocă decizia nr. 40/2008 a ICCJ, Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000, HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005.
Prin sentința civilă nr. 1507 pronunțată la 5 iunie 2009, instanța a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 16 martie 2006 și să emită o nouă decizie în acest sens, a respins în rest acțiunea pentru perioada 1 decembrie 2005 - 16 martie 2006 ca prescrisă, a obligat pârâta să plătească contestatorului suma de 300 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 63167/30 noiembrie 2005, începând cu 1 decembrie 2005, drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate, fiind determinat punctajul mediu anual prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
A reținut că stagiul de cotizare de 30 de ani este greșit și că trebuia utilizat un stagiu de cotizare de 20 de ani, în condițiile în care reclamantul a desfășurat activitate în grupa I de muncă 29 de ani 11 luni și 17 zile, iar potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977 beneficiază de un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
In temeiul art. 3 din Decretul nr. 167/1958 a apreciat prescris dreptul la acțiune pentru pretențiile ce exced perioadei de 3 ani anterioare cererii de chemare în judecată.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii T, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Arata ca in mod eronat prima instanță a respins excepția de tardivitate invocată de Casa Judeteană de Pensii T, deoarece reclamantul nu a contestat deciziile nr. 63167/24 martie 2006 și 63167/28 septembrie 2006 în care s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și care au rămas definitive prin nerecurare.
Mai arată că reclamantul nu este îndrituit la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, deoarece singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei și că această susținere este confirmată și de dispozițiile art. III din OUG nr. 209/2008 care exclud de la beneficiul prevederilor art. II litera a din OUG nr. 100/2008, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005 și în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arata ca in mod corect prima instanță a respins excepția tardivității introducerii acțiunii, deoarece nu se contestă modalitatea tehnică de stabilire a pensiei; că, corectarea greșelii de recalculare privitoare la stagiul de cotizare nu se poate realiza decât pe calea unei acțiuni de obligare a pârâtei la recalcularea pensiei, prescriptibilă în termen de trei ani.
Mai arată că admiterea recursului în interesul legii prin decizia nr. 40/2008 a avut tocmai acest obiectiv; că raportat la prevederile art. 2 alin. 1 și alin. 3 din Normele metodologice cuprinse în anexa la HG nr. 1550/2004 și ale art. 14 alin. 1 ți 3 din Legea nr. 3/1977 este îndreptățit la recunoașterea unui stagiu redus de cotizare de 20 de ani.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, urmând a-l admite cu următoarea motivare:
Instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente speței.
Reclamantul este beneficiar al pensiei pentru limită de vârstă în baza deciziei nr. 63137/12 octombrie 1998 emisă în baza Legii nr. 3/1977, având la data pensionării 29 de ani, 11 luni și 13 zile lucrați în grupa I de muncă.
Pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977,drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual, astfel cum dispune art. 2 alin. 1 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004.
Potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.
De asemenea, alin. 3 al aceluiași articol prevede că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
În ceea ce privește principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanței de urgență nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acesta nu poate fi aplicat în cauză atâta timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia persoanele care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Această interpretare a dispozițiilor legale a fost stabilită prin decizia nr. 40/22 septembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 329 cod procedură civilă, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată.
Prin OUG nr. 100/2009, persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 beneficiază de un număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor, acest act normativ fiind emis tocmai pentru a înlătura inechitățile în determinarea pensiei pentru persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă sub imperiul Legii nr. 3/1977, dat fiind că sporul de grupă acordat nu reprezenta o perioadă contributivă.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 1507 pronunțată la 5 iunie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul .
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
10.01.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Florin
