Asigurări sociale.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
D E CI ZIA NR. 194
Ședința publică din data de 22 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul T,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1251 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în comuna G, sat, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii D, reprezentată de consilier juridic și intimatul contestator personal.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator depus întâmpinare la motivele de recurs, înregistrată sub nr. 1909 din 13 februarie 2008 de compartimentul registratură al acestei instanțe.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părților, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii D, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1251 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița conform motivelor de recurs formulate în scris la dosarul cauzei.
Se susține în esență că în mod eronat instanța de fond a motivat sentința în sensul constatării unor deficiențe în ceea ce privește emiterea deciziei de anulare a deciziilor asupra capacității de muncă nr. 329/26.04.20007, căci această decizie nu a fost contestată de către reclamant în conformitate cu prevederile art. 56 din Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât a rămas definitivă.
Se arată de asemenea că acțiunea nu a avut ca obiect contestația asupra acestei decizii, motiv pentru care emiterea deciziei de încetare a pensiei de invaliditate fost în conformitate cu prevederile legale ( art. 91 alin. 1 lit. b), în baza unei decizii necontestate.
Intimatul contestator având cuvântul, solicită instanței, să dispună respingerea recursului formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr. 1251 din 30 noiembrie 2007, ca nefondat și menținerea acesteia ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Contestatorul a solicitat anularea formelor de executare pornite în baza deciziei nr.-/02.05.2007 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii D, care nu poate constitui titlu executoriu și se impune anularea acesteia ca nelegal emisă, pentru recuperarea sumei de 15332 lei.
În motivarea contestației s-a susținut că decizia este nelegală deoarece se întemeiază pe o altă decizie din 26 aprilie 2007 (nr.329) care nu a rămas definitivă conform art.56 alin.(2) din Legea nr.19/2000, modificată, astfel că prin decizia contestată nu se putea dispune încetarea plății pensiei de invaliditate stabilită anterior prin decizia medicală în favoarea contestatorului.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, deoarece prin decizia nr.329/26 aprilie 2007 s-au anulat deciziile medicale de încadrare în incapacitate de muncă a contestatorului, iar decizia contestată a fost emisă în baza unei decizii din 26 aprilie 2007 - sus- menționată - și prin care s-a stabilit un prejudiciu în valoare de 15.332 lei, astfel că în prezent deciziile au rămas definitive și executorii, iar decizia de încetare a plății este un accesoriu al primeia, care nu mai poate fi modificată.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr.1251 din 30 noiembrie 2007, admis contestația și a anulat în parte decizia cu privire la suma de 15.33w lei, deoarece anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate nu poate produce efecte juridice decât pentru viitor, cum rezultă din Ordinul nr.340/2001, iar pentru trecut anularea unor astfel de decizii nu poate avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
Împotriva acestei sentința intimata a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
Criticând sentința, recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a reținut existența unor deficiențe privind emiterea deciziei de anulare a deciziilor privind capacitatea de muncă (nr.329/26 aprilie 2007), deoarece această decizie nu a fost contestată conform art.56 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, rămânând astfel definitivă, decizie prin care nu au fost anulate legal deciziile anterioare privind incapacitatea de muncă a contestatorului.
În aceste condiții în mod legal unitatea a procedat la anularea deciziilor medicale anterioare urmare celor reținute prin Nota de constatare a nr.18379/24 aprilie 2007 respectiv nerespectarea procedurilor legale de revizuire medicală.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art.56 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, decizia emisă cu privire la anularea unei decizii anterioare referitoare la incapacitatea de muncă, poate fi contestată în termen de30 de zile de la comunicarea deciziei de anulare.
În speță, acest termen nu a expirat și numai la 7 zile de la emitere a fost emisă decizia contestată, nr.-/2 mai 2007, față de cea anterioară din 26 aprilie2007, situație în care decizia contestată nu este definitivă și deci nu poate constitui titlu executoriu, cu atât mai mult cu cât și această decizie (din 2 mai 2007) putea fi contestată în 45 de zile de la comunicare.
Pe de altă parte, anularea deciziilor medicale de încadrare în incapacitate de muncă (din 26 aprilie 2007), cum s-a dispus în speță, are efecte juridice numai pentru viitor, conform art.39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001, nu și pentru trecut, în același sens fiind reglementat și art.62 alin.(3) din Legea nr.19/2000, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, astfel că plata pensiei pentru incapacitate de muncă nu putea fi încetată de la 25 mai 2004, cum s-a dispus prin decizia din 2 mai 2007 ce formează obiectul prezentei cauze.
Așadar, sentința primei instanțe, prin care s-a dispus anularea deciziei contestate - nr.-/2 mai 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - numai cu privire la recuperarea sumei de 15.332 lei pentru perioada anterioară, este legală și temeinică sub toate aspectele.
Nesubzistând cauze de nulitate ale hotărârii atacate în sensul dispozițiilor art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat, în baza art.312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în T,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1251 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator l domiciliat în comuna G, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehored.2 ex./05.03.2008
/
dos.fond - Trib.
jud.fond G
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
