Asigurări sociale. Decizia 2064/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.2064
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței civile nr.1196 din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna Cobia, sat, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru datele de 27 octombrie 2009 și apoi 3 noiembrie 2009, dând următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.6378/120/18.12.2008 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D solicitând ca aceasta să-i plătească drepturile de pensie blocate în sumă de 9040 lei și să-i întocmească o nouă decizie de pensie recalculată, influențată cu sporul de vechime în procent de 25% menționat în adeverința 127/27.10.2006.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este pensionar și că în prezent nu primește pensie; că nu i s-a luat în calcul stagiul complet de cotizare și nu i s-a stabilit corect punctajul mediu anual; că nu i-a fost luat în calcul sporul de vechime de peste 5 ani în perioada 1992-1997 lucrați la SC SA Târgoviște, ba mai mult, i s-a imputat suma de 9061 lei.
La data de 21.01.2009 reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat efectuarea unei expertize contabile și citarea a doi martori pentru dovedirea grupei II de muncă (fila16).
Reclamantul a depus înscrisuri (filele 6-15,17-19).
Pârâta Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare(filele 25-27) prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât deciziile emise sunt legale și temeinice arătând că reclamantul nu se încadra în grupă superioară de muncă și nici nu putea solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea prevăzută pentru grupa a II-a de muncă.
Astfel, pârâta a susținut că o primă cerere de înscriere la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă i-a fost respinsă reclamantului în anul 2001, fiindcă nu îndeplinea cerințele art.14 alin.4 din Legea nr.3/1977.
Ulterior, după intrarea în vigoare a Legii 19/2000 reclamantul a cerut din nou pensionarea, iar împotriva deciziei de respingere emise la 16 august 2001 acesta a formulat contestație ce i-a fost respinsă în mod irevocabil de instanțele de judecată cu motivarea că acesta nu putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea prevăzută pentru grupa II de muncă în care nu se încadra.
Apoi, la data de 22.12.2005 s-a emis decizia de pensionare constatându-se, la 18 octombrie 2007 că aceasta a fost emisă eronat, astfel că prin decizia nr.- s-a dispus anularea acesteia și recuperarea sumelor încasate necuvenit.
În dovedirea acestor apărări, pârâta a depus înscrisuri(filele 28-41).
Reclamantul a răspuns întâmpinării, arătând că susținerile pârâtei nu sunt conforme cu realitatea și a solicitat valorificarea grupei a II-a de muncă acordată de SC SA Târgoviște, anularea debitelor de 9061 lei și respectiv 9653 lei și menținerea deciziei de pensionare din 15.06.2006 cu restituirea carnetului de muncă(filele 43-45).
Reclamantul, prin apărător, a atașat la dosarul cauzei un borderou cu acte(filele 46-62) iar pârâta prin notele de ședință a precizat (filele 64-65) că reclamantul nu este pensionar întrucât i-a fost anulată decizia de pensie pentru limită de vârstă deoarece nu se încadra în grupa a II-a de muncă, că nu i se poate întocmi o nouă decizie de pensie prin care să se ia în calcul adeverința 127/2006 cu sporul de vechime.
S-a mai arătat că anularea deciziei de pensie s-a efectuat ca urmare a hotărârii judecătorești prin care i s-a anulat grupa de muncă.
Prima instanță a admis și dispus efectuarea unei expertize contabile care să aibă ca obiectiv să se verifice dacă la data emiterii deciziei erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru înscrierea reclamantului la pensie.
Concluziile expertizei au fost că reclamantul a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă cât a fost angajat la SC SA Târgoviște, iar dreptul de pensionare s-a deschis la împlinirea vârstei de 59 de ani și 11 luni, respectiv la data de 1.10.2006.
Pârâta a formulat obiecțiuni la expertiză motivând că în mod greșit perioada 1973-1977 fost încadrată în grupa a II-a de muncă de către SC SA Târgoviște-reclamantul lucrând la o altă întreprindere-că pentru perioada 1977-1990 nu era posibilă o reîncadrare retroactivă în grupa a II a de muncă, că prin decizia 733/09.04.2002 a Curții de APEL PLOIEȘTI se menționează faptul că potrivit anexei 9 din Ordinul 340/2001 reclamantul se poate pensiona în septembrie 2010.
Prin sentința civilă nr.1196 din 27.05.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererea formulată de reclamant și a obligat pârâta să emită acestuia o decizie de pensionare pentru limită de vârstă începând cu 01.10.2006 și cu luarea în considerare a adeverinței 127/27.10.2006 emisă de SC SA Târgoviște precum și la plata drepturilor de pensie aferente începând cu 01.10.2006, respingând restul pretențiilor reclamantului menționate la primul capăt de cerere.
Pârâta a fost obligată și la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost pensionat prin decizia nr.-/15.06.2006 pentru muncă depusă și limită de vârstă, decizie ce a fost anulată la data de 18.10.2007 pe motiv că în mod nelegal i-a fost emisă decizia de pensionare, neținându-se cont de sentința civilă 92/2001 rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de APEL PLOIEȘTI.
mai reținut instanța de fond că prin respectiva sentință s-a respins cererea formulată de reclamantul prin care acesta a solicitat ca pârâta casa teritorială de pensii să-i emită o decizie de pensionare în baza prevederilor Legii nr.3/1977, soluție ce nu are legătură cu cauza de față întrucât prima cerere pentru emiterea deciziei de pensionare s-a făcut în baza prevederilor Legii nr.3/1977 iar cea de a doua s-a întemeiat pe prevederile altei legi, respectiv Legea nr.19/2000, astfel hotărârile judecătorești anterior pronunțate nu vor fi luate în calcul.
A fost respinsă apărarea pârâtei că pentru perioada 1977-1990 nu este posibilă o încadrare retroactivă în grupa a II-a de muncă, cu atât mai mult cu cât conform art.3 din Ordinul nr.50/1990 personalul care lucrează în locurile de muncă încadrate în grupa I și II nu prestează o muncă efectivă, față de pct.6 al ordinului prin care nominalizarea funcției deținute de reclamant în grupa a II-a de muncă s-a făcut în ședința consiliului de administrație din 28.11.1990, iar numărul curent din anexa 2 la Ordinul nr.125/1990 este 73.
De altfel, la pct.3 din Ordinul nr.50/1990 se prevede că beneficiază de grupele I și II de muncă în afară de personalul direct productiv și alte categorii de personal care lucrează efectiv în acele locuri de muncă fiind cuprins și personalul.
Nici susținerea pârâtei că această nominalizare a încălcat prevederea legală prin încadrarea retroactivă a persoanei nu are suport legal întrucât conform Decretului-lege nr.68/1990 unitățile au obligația să analizeze-situația încadrării personalului în grupele I si II de muncă, începând cu 18.03.1969 iar apărarea că numai înscrierile din carnetul de muncă sunt luate în considerare la dosarul de pensionare, nu a fost primită întrucât potrivit art.160 din Legea nr.19/2000 dacă în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare.
A apreciat tribunalul că în mod greșit pârâta nu a luat în calcul adeverința nr.1710/25.08.2000 considerând fără motive legale că în perioada cuprinsă între 23 nov.1977-20.08.1997 reclamantul nu ar fi lucrat în grupa a II-a de muncă și a dispus ca această perioadă să fie luată în calcul la emiterea unei noi decizii de pensionare, astfel că pentru această perioadă reclamantul beneficiază de o reducere a vârstei de pensionare de 4 ani, iar pensionarea sa trebuia făcută la data de 01.10.2006.
Referitor la capătul de cerere privind luarea în considerare și a adeverinței 127/27.10.2006 emisă de SC SA Târgoviște și acesta a fost admis întrucât pârâta nu a motivat în nici un fel refuzul luării în calcul al perioadei 01.04.1992 - 26.08.1997 atestate prin acest act doveditor.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea unor debite, instanța de fond a reținut lipsa dovezilor a ceea ce reprezintă aceste debite, în decizii fiind trecute sumele de 9061 lei și 9653 lei precum și restituirea carnetului de muncă aflat la SC SA Târgoviște deoarece această societate nu a fost chemată în judecată și nu este parte în proces.
În temeiul disp.art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței 207/27.05.2009.
Împotriva acestei sentințe pârâta Casa Județeană de Pensii a declarat recurs(filele 4-6) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazurile de recurs prev.de art.304, pct.8 și 9 cod pr.civ. recurenta a susținut că sentința este greșită fiindcă au fost ignorate hotărârile judecătorești depuse la judecata în fond, considerate a nu avea nici un fel de relevanță în condițiile în care prin Decizia civilă nr.733/2002 a Curții de APEL PLOIEȘTI se menționează că dreptul la pensie al contestatorului se va deschide în luna septembrie 2010 la vârsta de 63 ani și 11 luni, pe de o parte, iar pe de alta că indiferent de actul normativ în vigoare la data cererilor repetate de pensionare, reclamantul nu putea fi încadrat în grupă de muncă pentru a putea beneficia de reducerea vârstei de pensionare, iar adeverința nr.172/27 oct.2006 nu trebuia valorificată câtă vreme reclamantul nu era pensionar la data depunerii cererii.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și menținerea deciziei emise ca fiind legale și temeinice.
Intimatul, legal citat a formulat întâmpinare(filele 11-12) pe care ulterior a completat-o (fila 13) solicitând respingerea recursului pentru motivele pe care în esență le-a susținut la instanța fondului și în plus, a solicitat obligarea recurentei la 5000 lei daune morale pentru hărțuirea, ignorarea și punerea sa sub presiune psihică timp de 8 ani, ceea ce a determinat alterarea stării de sănătate (fila 11 verso).
Intimatul a atașat întâmpinării copii ale înscrisurilor existente deja în dosarul de fond și a formulat și depus note scrise (filele 14-57 și 68-69).
Curtea, verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, mijloacelor de probă administrate de părți și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele, astfel cum prevede art.3041cod pr.civ. constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Din examinarea acțiunii introduse de reclamant la instanța de fond la data de 18 decembrie 2008 (fila 3) și care a fost ulterior precizată (filele 43-45) rezultă fără putință de tăgadă că obiectul acesteia îl constituie contestarea deciziilor nr.- de recuperare a sumei de 9061 lei, rectificată la 9653 lei, emise de Casa Județeană de Pensii la 18 octombrie 2007 și respectiv 6 decembrie 2007 precum și a deciziei cu același număr din 15 iunie 2006 pentru acordarea pensiei către asiguratul.
Referitor la aceste decizii, reclamantul a susținut prin acțiunea precizată, că sunt abuzive, fiindu-i stabilite în mod greșit: fie punctajul mediu anual, fie valorificarea sporului de vechime de 25% rezultat din adeverința 127/2006 a SC SA Târgoviște, precum și că a fost anulat abuziv dreptul său la pensie, contestând măsura "blocării pensiei" și pe cea de recuperare a unei sume pretins încasate necuvenit-de peste 9000 lei - în condițiile în care a lucrat în grupa II de muncă iar perioada respectivă nu i-a fost luată în considerare.
Prin cererea precizatoare de la 17 februarie 2009 (fila 45) reclamantul a solicitat în mod expres"admiterea contestației", iar la acțiune a anexat cele trei decizii pe care le-a contestat (filele 5,6,7).
După administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză de specialitate, prima instanță a admis în parte cererea reclamantului și a obligat pârâta la emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă începând cu 1 oct.2006 și cu luarea în considerare a adeverinței nr. 127/2006 emisă de SC SA Târgoviște, precum și la plata drepturilor de pensie începând cu data de 1 octombrie 2006.
Sentința astfel pronunțată este nelegală și netemeinică.
Sub un prim aspect, Curtea constată că fără a clarifica natura juridică a cererii reclamantului, tribunalul a stabilit că aceasta trebuie admisă, chiar și parțial, omițând să indice fundamentul juridic al soluției adoptate, fiindcă în realitate stabilirea corectă a acțiunii permitea instanței să interpreteze și aplice normele legale incidente în cauză.
Deși reclamantul a contestat trei decizii, emise de Casa Județeană de Pensii D la datele de 15 iunie 2006 și 18 octombrie 2007-ulterior corectată prin decizia din 6 decembrie 2007, ce puteau fi legal contestate în termen de câte 45 zile de la comunicarea fiecăreia dintre acestea conform art.87 din legea pensiilor, prin soluția adoptată instanța de fond nu a verificat termenul legal de contestare și nu s-a pronunțat asupra lor în vreun mod, astfel că nici părțile, nici instanța de control judiciar nu pot înțelege dacă și în ce limite acestea au fost anulate ori își produc în continuare efectele, mai cu seamă decizia de recuperare nr. - din 18 octombrie 2007 prin care reclamantului i-a fost anulată decizia de pensionare și i-a fost imputată suma de 9061 lei (ulterior corectată la suma de 9653 lei).
De aceea, cererea reclamantului depusă direct la instanță și în afara procedurii speciale instituite de Legea nr.19/2000 modificată și completată, trebuia clarificată sub aspectul naturii juridice, fiindcă în orice situație, fie că este vorba despre înscrierea la pensie sau despre contestarea cuantumului pensiei, al modului de calcul al punctajului mediu anual, al stagiului de cotizare sau despre recalcularea pensiei, asiguratul este obligat să depună cererea la casa teritorială de pensii, deoarece potrivit dispozițiilor art.95(2) rap.la art.169 (1) și art.86,87 din Legea nr.19/2000 și art.19 din Normelor metodologice de aplicare a legii, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.
Cererea de recalculare urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, ca și cele prevăzute pentru cererea de pensionare, adică admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii.
Decizia casei teritoriale de pensii va cuprinde temeiurile de fapt și de drept pe baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.
Decizia casei teritoriale de pensii se comunică în scris persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data emiterii.
Decizia emisă în condițiile art. 86 alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare .
Dacă, după determinarea punctajului mediu anual în condițiile prevăzute de norme metodologice, pensionarul prezintă acte doveditoare, întocmite conform prevederilor legale în vigoare, din care rezultă stagii suplimentare, salarii sau sporuri care, potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, sunt avute în vedere la calculul punctajului mediu anual, acesta se reevaluează la cerere.
În raport de aceste prevederi legale, Curtea constată că în materie de asigurări sociale, în nicio situație legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea ca asigurații să se adreseze direct instanțelor judecătorești, fiind obligatorie depunerea unei cereri la casa teritorială de pensii și în raport de soluția motivată a acestui organ, ce se comunică către asigurat în scopul ca în termenele și condițiile legii, acesta să-și exercite dreptul de contestație, el se poate instanței judecătorești competente.
Aceste dispoziții legale au fost nesocotite de prima instanță care nu a stabilit, în limitele învestirii sale, dacă anulează parțial sau total vreuna din cele trei decizii contestate și pentru ce motive de fapt sau de drept, ori în caz contrar, dacă acestea își produc în continuare efectele, care este soarta sumei de peste 9000 lei imputate reclamantului și pentru care, în principal, acesta s-a adresat instanței judecătorești, contestând măsurile pretins abuzive luate de pârâtă prin cele trei decizii la care s-a referit punctual, așa cum a precizat atât prin cererea introductivă cât mai ales ulterior, prin cererea depusă la 17 februarie 2009.
Nici din considerentele sentinței, nici din dispozitivul acesteia nu rezultă ce natură juridică are cererea pe care tribunalul a admis-o și dacă aceasta nu este o contestație a deciziilor de pensionare ce urmează regimul dispozițiilor Legii nr.19/2000, așa cum acestea au fost citate mai sus, care este temeiul juridic ce justifică soluția pronunțată, pentru a se putea exercita controlul judiciar al legalității și temeiniciei la care Curtea este obligată prin învestirea cu recursul declarat în cauză.
Din aceste motive, părțile au formulat susțineri contradictorii în instanța de control judiciar referitor la statutul de pensionar al reclamantului.
Astfel, recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii a arătat că reclamantul nu este pensionar și nici nu poate fi înscris la pensie pentru limită de vârstă decât în luna septembrie 2010, Curtea reținând că decizia prin care i s-a anulat acordarea pensiei și s-a dispus recuperarea celei încasate necuvenit între decembrie 2005 și noiembrie 2007 fiind contestată de.
Intimatul-reclamant a susținut încă de la învestirea instanței de fond că dimpotrivă, este "pensionar de fapt și de drept pentru limită de vârstă" (fila 3 dosar fond) iar instanța de control judiciar se află în imposibilitatea clarificării acestor aspecte decisive pentru corecta soluționare a cauzei, câtă vreme tribunalul nu s-a pronunțat în nici un fel asupra deciziilor emise de casa teritorială de pensii.
Drept consecință, pentru considerentele care preced, reținând că hotărârea este lipsită de temei legal fiindcă din modul în care este redactată nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, Curtea va admite recursul în temeiul art.312 rap.la art.3041cod pr.civ. va casa sentința civilă nr.1196 din 27 mai 2009 Tribunalului Dâmbovița și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței civile nr.1196 din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna Cobia, sat, județ D și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
2009-12-11
/FA
5 ex.
Trib.D nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
